Comunicat la 10 iulie 2015 Secțiunea a treia Cerere nr. 71730/13 POPA împotriva României introdusă la 8 November 2013 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, dl Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. În perioada 2002-2006, reclamantul a ocupat funcția de vicepreședinte al Camerei de Comerț și de Industrie din România (denumită în continuare "camera") și de persoană juridică autonomă și neguvernamentală. La 3 august 2006, adunarea generală a Camerei îi alege pe cei 43 de membri ai colegiului de conducere. Reclamantul, președintele Camerei de Comerț și Industrie din București, a făcut parte din aceasta. În calitate de membru al colegiului de conducere, reclamantul a reprezentat Camera la autoritățile interne și internaționale, a luat parte la elaborarea documentelor, la punerea în aplicare a deciziilor, a organizat reuniuni interne și internaționale. Pentru participarea sa la lucrările colegiului, acesta a avut dreptul la o funcție lunară. La 7 august 2006, mai multe camere departamentale au contestat în fața instanțelor interne rezultatul alegerilor care au subminat necunoașterea normelor de reprezentativitate a persoanelor care au participat la vot. Prin hotărârea din 30 ianuarie 2007, Tribunalul de Primă Instanță din București a dat dreptul la acțiune și a anulat rezultatele alegerilor. Tribunalul a dispus, de asemenea, organizarea unor noi alegeri. Camera a făcut apel. La 27 decembrie 2007, Camera a ales un nou colegiu de conducere. La 21 ianuarie 2008, ea a renunțat la apelul său. Printr-o acțiune introdusă în instanțele interne la 2 septembrie 2008, Camera a solicitat condamnarea reclamantului la rambursarea prestației de servicii. Pentru perioada cuprinsă între 3 august 2006 și 27 decembrie 2007, suma revendicată s mai mică de 28 699 lei românești (ROL), adică aproximativ 8 Camera a susținut că anularea alegerii: anularea dreptului la plată și, în consecință, repetarea cererii. Reclamantul a susținut că, în calitate de membru al colegiului, a îndeplinit numeroase sarcini care au asigurat funcționarea normală a Camerei în așteptarea alegerii noului colegiu. El a adăugat că actele de gestionare curente ale Camerei, adoptate de colegiul invalidat, nu au fost anulate. El a concluzionat că detenția solicitată de Cameră îi era datorată pentru activitatea desfășurată în beneficiul acesteia. Printr-o hotărâre din 18 ianuarie 2011, Tribunalul de Primă Instanță din București a primit acțiunea. Citând dispozițiile articolelor 992 și 1092 din Codul civil și făcând aplicarea principiului restituirii in El a amintit că actele efectuate în numele Camerei au rămas valabile și a subliniat că, până la alegerea noului colegiu, Camera a continuat să-i plătească despăgubiri și nu i-a cerut să-și înceteze activitatea. El a concluzionat că, în această perioadă, el exercitase, cu acordul Camerei, o gestionare de afaceri în beneficiul acesteia din urmă. S-a considerat că această activitate nu era gratuită și că aceasta constituia o excepție de la regula de nulitate a actelor juridice. Or, rambursarea de la liturghie, la care se adăuga absența oricărei remunerații, rupea echilibrul care trebuia să domnească între munca prestată și remunerația sa. Prin hotărârea definitivă din 9 mai 2013, tribunalul județean din București a respins recursul. Subliniind faptul că alegerea colegiului fusese anulată, se consideră că inculpatul era nejustificat și că, prin urmare, plata sa era, de asemenea, necorespunzătoare și supusă rambursării. art. 992 Cel care primește din greșeală sau cu bună știință ceea ce nu i se datorează este obligat să restituie celui căruia i-a primit în mod legal. art. 1092 Orice plată implică o datorie: ceea ce a fost plătit fără a fi datorat, este supus recererei. Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție și 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, reclamantul denunță caracterul arbitrar și disproporționat al obligației de a rambursa datoria primită pentru munca desfășurată în cadrul colegiului de conducere al Camerei de Comerț și Industrie din România. Întrebări adresate părților Au fost respectate cerințele de echitate ale procesului prevăzute la art. 6 alineatul (1) din convenție în cadrul procedurii care a dus la obligația reclamantului de a rambursa suma primită pentru munca desfășurată în cadrul Camerei A fost încălcat dreptul reclamantului de a-și respecta bunurile, în sensul articolului 1 din Protocolul nr.
Communiquée le 10 juillet 2015
Requête n
o
71730/13
Ștefan POPA
contre la Roumanie
introduite le 8 November 2013
Le requérant, M. Ștefan Popa, est un ressortissant roumain né en 1938 et résidant à Bucarest. Il est représenté devant la Cour par M
e
A.
Les circonstances de l’espèce
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.
Entre 2002 et 2006, le requérant a occupé la fonction de vice-président de la Chambre de commerce et d’industrie de Roumanie (ci-après «
la Chambre
»), personne morale autonome et non-gouvernementale.
Le 3 août 2006, l’assemblée générale de la Chambre élit les 43 membres du collège de direction. Le requérant, président de la Chambre de commerce et d’industrie de Bucarest, en fit partie.
En qualité de membre du collège de direction, le requérant représenta la Chambre auprès des autorités internes et internationales, prit part à l’élaboration des documents, à la mise en œuvre des décisions, organisa des réunions internes et internationales. Pour sa participation aux travaux du collège, il bénéficia d’une indemnité de fonction mensuelle.
Le 7 août 2006, plusieurs chambres départementales contestèrent devant les juridictions internes le résultat de l’élection alléguant la méconnaissance des règles de représentativité des personnes ayant participé au vote.
Par un jugement du 30 janvier 2007, le tribunal de première instance de Bucarest fit droit à l’action et annula les résultats de l’élection. Le tribunal ordonna également la tenue de nouvelles élections. La Chambre fit appel.
Le 27 décembre 2007, la Chambre élit un nouveau collège de direction. Le 21 janvier 2008, elle renonça à son appel.
Par une action introduite devant les juridictions internes le 2 septembre 2008, la Chambre demanda la condamnation du requérant au remboursement de l’indemnité de service. Pour la période du 3 août 2006 au 27 décembre 2007, la somme réclamée s’élevait à 28
699 lei roumains (ROL), soit environ 8
000 euros. La Chambre allégua que l’annulation de l’élection impliquait l’annulation du droit à l’indemnité et, par conséquent, la répétition de l’indû.
Le requérant s’opposa à cette demande faisant valoir qu’en tant que membre du collège, il avait accompli de nombreuses tâches qui avaient assuré le fonctionnement normal de la Chambre dans l’attente de l’élection du nouveau collège. Il ajouta que les actes de gestion courante de la Chambre, adoptés par le collège invalidé, n’avaient pas été annulés. Il conclut que l’indemnité réclamée par la Chambre lui était due pour l’activité accomplie au bénéfice de celle-ci.
Par un jugement du 18 janvier 2011, le tribunal de première instance de Bucarest accueillit l’action. Citant les dispositions des articles 992 et 1092 du code civil et faisant l’application du principe
restitution in integrum
qui découlait de l’annulation
ex tunc
et
ex nunc
des élections du 3 août 2006, le tribunal condamna le requérant à rembourser l’indemnité.
Le requérant forma un pourvoi. Il rappela que les actes effectués pour le compte de la Chambre demeuraient valables et souligna que jusqu’à l’élection du nouveau collège, la Chambre avait continué à lui verser l’indemnité et ne lui avait pas demandé de cesser son activité. Il en conclut que pendant cette période, il avait exercé, avec l’accord de la Chambre, une gestion d’affaires au profit de cette dernière. Il estima que cette activité n’était pas gratuite et qu’elle constituait une exception à la règle de la nullité des actes juridiques. Or, le remboursement de l’indemnité, auquel s’ajoutait l’absence de toute rémunération, rompait l’équilibre qui devait régner entre le travail fourni et sa rémunération.
Par un arrêt définitif du 9 mai 2013, le tribunal départemental de Bucarest rejeta le pourvoi. Soulignant que l’élection du collège avait été annulée, il estima que l’indemnité était indue et que, par conséquent, son versement était également frappé de nullité et soumis au remboursement.
B.
Le droit interne pertinent
Les dispositions pertinentes du code civil en vigueur à l’époque des faits étaient ainsi libellées
:
Article 992
«
Celui qui reçoit par erreur ou sciemment ce qui ne lui est pas dû s’oblige à le restituer à celui de qui il l’a indûment reçu.
»
Article 1092
«
Tout paiement suppose une dette
: ce qui a été payé sans être dû, est sujet à répétition.
»
Invoquant les articles 6 § 1 de la Convention et 1 du Protocole n
o
1 à la Convention, le requérant dénonce le caractère arbitraire et disproportionné de l’obligation de rembourser l’indemnité reçue pour le travail accompli au sein du collège de direction de la Chambre de commerce et d’industrie de Roumanie.
1.
Les exigences d’équité du procès énoncées à l’article 6 § 1 de la Convention ont-elles été respectées dans la procédure qui a abouti à l’obligation du requérant de rembourser l’indemnité reçue pour le travail accompli à la Chambre
?
2.
Y a-t-il eu atteinte au droit du requérant au respect de ses biens, au sens de l’article 1 du Protocole n
o
1
?