CtEDO 30.04.2019 Auto

ȘTEFAN POPA c. ROUMANIE

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
30.04.2019
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
ȘTEFAN POPA c. ROUMANIE (CtEDO, 2019)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A PATRA DECIZIE Cerere nr. 71730/13 FAN POPA împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care are loc la 30 aprilie 2019 într-un comitet compus din Paulo Pinto de Albuquerque, președinte, Egidijus Kūris, Iulia Antoanella Motoc, judecători, și Andrea Tamietti, grefier adjunct al secțiunii, având în vedere cererea formulată la 8 noiembrie 2013, Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de către reclamant, După ce a deliberat, face următoarea decizie FACE recurentul, dl Aghafan Popa, este un resortisant român născut în 1938 și rezident la București. El a fost reprezentat în fața Curții de către domnul Eisenstat, avocat la București. Guvernul român ( A fost reprezentat de agentul său, C. Brumar, de la Ministerul Afacerilor Externe. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. Între 2002 și 2006, reclamantul a ocupat funcția de vicepreședinte al Camerei de Comerț și de Industrie din România (denumită în continuare "camera la 3 august 2006, Adunarea Generală a Camerei a ales membrii colegiului de conducere. Reclamantul, președintele Camerei de Comerț și Industrie din București, a făcut parte din aceasta. La 7 august 2006, mai multe camere departamentale au contestat în fața instanțelor interne rezultatul alegerilor care susțineau necunoașterea regulilor de reprezentativitate a persoanelor care au participat la alegeri. La 7 și 14 septembrie 2006, colegiul și comitetul au decis că membrii lor urmau să primească o indemnizație lunară de funcționare. Prin hotărârea din 30 ianuarie 2007, Tribunalul de Primă Instanță din București a dat dreptul la acțiunea camerelor departamentale și a anulat rezultatele alegerilor. Tribunalul a dispus, de asemenea, organizarea unor noi alegeri. Camera a făcut apel la care a renunțat ulterior. La 29 martie 2007, la cererea unei camere departamentale, Tribunalul de Primă Instanță din București a ordonat suspendarea efectelor deciziilor luate de organele de conducere ale Camerei alese pe 3 În august 2006 (punctul 5 de mai sus), Tribunalul a constatat, printre altele, că, contrar standardelor statutare ale Camerei, membrii organelor de conducere au decis să acorde o remunerație (punctul 7 de mai sus). 10. La 27 decembrie 2007, Camera alege un nou colegiu de conducere. Prin hotărârea din 19 iunie 2009, Tribunalul de Primă Instanță din București a anulat deciziile luate de organele de conducere alese la 3 august 2006. 12. Camera a solicitat în fața instanțelor interne condamnarea reclamantului la rambursarea a 28 699 lei românești (ROL), adică aproximativ 8 000 de euro, cu titlu de plată lunară pe care o primise până la 27 decembrie 2007, Camera de recurs a declarat că anularea alegerii: anularea dreptului la plată și, prin urmare, repetarea cererii. 13. Reclamantul a răspuns la această cerere. El a susținut că, în calitate de membru al colegiului, a îndeplinit numeroase sarcini care au asigurat funcționarea normală a Camerei în așteptarea alegerii noului colegiu. El a adăugat că actele de gestionare curente ale Camerei, adoptate de colegiul invalidat, nu au fost anulate. În concluzie, Tribunalul de Primă Instanță din București a primit cererea Camerei. Citând dispozițiile articolelor 992 și 1092 din Codul Civil (punctul 19 de mai jos) și aplicând principiul restituirii in ïrum Tribunalul l-a condamnat pe reclamant să ramburseze despăgubirile. Reclamantul a formulat un recurs. El a susținut că actele efectuate în numele Camerei până la alegerea noului colegiu rămân valabile. Acesta concluzionează că, în această perioadă, el exercitase, cu acordul Camerei, o gestionare a afacerilor în beneficiul acesteia din urmă. El a considerat că această activitate nu era gratuită și că aceasta constituia o excepție de la regula nulității actelor juridice. Prin hotărârea definitivă din 9 mai 2013, tribunalul departamental din București a respins recursul. Acesta a respins argumentul reclamantului cu privire la administrarea afacerilor și a menționat că plata despăgubirii în litigiu a fost efectuată pe baza deciziei colegiului și pentru participarea reclamantului la reuniunile sale. Or, având în vedere faptul că alegerea colegiului, precum și deciziile luate de acesta fuseseră anulate cu efect retroactiv, tribunalul a considerat că nu era datorată și că, prin urmare, plata sa era, de asemenea, nulă. De aceea, reclamantul avea obligația de rambursare. Înainte de organizarea noilor alegeri, reclamantul a participat la mai multe misiuni de cooperare economică și a acordat mai multe interviuri jurnaliștilor români și străini. Documentele depuse la dosar indică participarea reclamantului la aceste activități în calitate de președinte al Camerei de Comerț și Industrie din București. În fața Curții, reclamantul a prezentat două decizii referitoare la B.V. și G.C., alți doi membri ai Camerei. În urma alegerilor din 3 august 2006 (punctul 5 de mai sus), B.V. a fost numit președinte al Camerei și G.C. membru al colegiului de conducere al Tribunalului de Arbitraj Internațional al Camerei. Cererea Camerei de rambursare a indemnizațiilor primite de B.V. și G.C. a fost respinsă de instanța de primă instanță și de tribunalul județ din București. Aceste instanțe au observat că, pe lângă participarea lor la reuniunile organelor de conducere ale Camerei, B.V. și G.C. desfășuraseră diverse activități în exercitarea mandatului lor, activități pe care Camera nu le contestase. art. 992 Cel care primește din greșeală sau cu bună știință ceea ce nu i se datorează este obligat să restituie celui de care a primit în mod legal. art. 1092 Orice plată implică o datorie: ceea ce a fost plătit fără a fi datorat, este supus restituirii. GRIFS 20. Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție și 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, reclamantul denunță caracterul arbitrar și disproporționat al obligației de rambursare a funcției. Recurentul se plânge de o deficiență de echitate a procedurii care a luat sfârșit prin hotărârea din 9 mai 2013 a tribunalului județean din București (punctul 16 de mai sus). El susține că alți doi foști membri ai colegiului au păstrat dreptul, deoarece tribunalele interne au respins cererea de rambursare a Camerei (punctul 18 litera (c). Mai mult decât atât, acesta consideră că există o divergență de jurisprudență care aduce atingere dreptului la un proces echitabil. 22. Reclamantul denunță, de asemenea, o încălcare a dreptului la respectarea proprietăților sale. El susține că acest drept constituie o remunerație pentru serviciile pe care le-a prestat Camerei. 23. Dispozițiile invocate sunt astfel formulate în părțile lor relevante în speță: art. 6 alineatul (1) Orice persoană are dreptul la o audiere echitabilă a cauzei sale (...) de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...). art. 1 din Protocolul nr. Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. Argumentele părților Guvernul Guvernul consideră că două soluții diferite pronunțate în cauze similare nu pot constitui o divergență de jurisprudență; acesta arată că alți 11 foști membri ai colegiului ales la 3 august 2006 au fost condamnați să ramburseze plata despăgubirii în avans. 25. Guvernul consideră, de asemenea, că reclamantul nu ar putea pretinde o încălcare a dreptului său la respectarea proprietății sale din cauza obligației de a rambursa suma. Acesta reamintește că reclamantul și ceilalți membri ai conducerii Camerei și-au acordat această indemnizație contrar voinței adunării exprimate la 3 august 2006 (punctul 5 de mai sus) și că decizia ilegală a colegiului a fost anulată de instanțele interne (punctul 9 de mai sus). În orice caz, din scrisoarea Camerei din 23 noiembrie 2015 reiese că reclamantul a primit plata lunară în virtutea faptului că a fost membru al colegiului și nu pentru orice activitate efectuată în beneficiul Camerei. Reclamantul compară situația sa cu cea a altor doi foști foști membri ai colegiului și consideră că deciziile contradictorii ale diferitelor instanțe interne încalcă dreptul la un proces echitabil consacrat la art. 6 alineatul (1) din convenție. 27. În ceea ce privește dreptul său de a-și respecta bunurile, el menționează participarea sa la diverse proiecte și misiuni, ceea ce s-ar baza pe o gestionare a afacerilor în beneficiul Camerei (punct 17 de mai sus. Prin urmare, consideră că a trebuit să suporte o sarcină în mod evident disproporționată, și anume o muncă neremunerată timp de aproximativ un an și jumătate. Evaluarea Curții 28. În ceea ce privește litigiul întemeiat pe art. 6 alineatul (1) din convenție, Curtea face trimitere la principiile bine stabilite în jurisprudența sa aplicabilă în cauzele privind divergențele de jurisprudență (a se vedea, de exemplu, Paroisse greco-catolic Lupeni și alții [GC], n 76943/11, § 116, 29 noiembrie 2016). 29. Curtea constată că recurentul denunță o situație individuală, și anume un presupus conflict între hotărârile instanțelor interne privind situații, în opinia sa, identice. 30. În principiu, nu este de competența Curții să compare diversele hotărâri pronunțate de În mod similar, diferența de tratament dintre două litigii nu poate fi înțelesă ca o divergență de jurisprudență dacă este justificată de o diferență în situațiile de fapt în cauză (Ibid., § 116). 31. În speță, Curtea constată că mai multe litigii privind rambursarea indemnizațiilor plătite foștilor membri ai colegiului Camerei au fost aduse în fața unor instanțe diferite. În marea majoritate a cazurilor, douăsprezece din paisprezece cazuri, aceștia din urmă au primit dreptul la acțiune în mod repetat (punctul 24 de mai sus). În ceea ce privește cele două cauze menționate de reclamant (punctul 26 de mai sus), Curtea constată că, pentru a respinge cererea de rambursare, instanțele interne au arătat că B.V. și G.C. desfășuraseră diverse activități în exercitarea mandatului lor, activități pe care Camera nu le contestase (punctul 18 de mai sus). Or, în speță, din înscrisurile depuse la dosar (punctul 17 de mai sus) reiese că activitățile de care reclamantul intenționează să se prevaleze s-au desfășurat în calitate de președinte al Camerei de Comerț și de Industrie din București, și nu de reprezentant al Camerei de Comerț și Industrie din România. 34. Prin urmare, Curtea constată că a existat o diferență în situațiile de fapt în cauză. Prin urmare, aceasta consideră că reclamantul nu ar putea pretinde că a fost victima unei devieri de jurisprudență care ar rezulta din respingerea acțiunii în rejudecare a dreptului de proprietate asupra B.V. și G.C. 35. În cele din urmă, Curtea constată că reclamantul a beneficiat de un proces contradictoriu și că a putut să își expună argumentele și să își apere în mod liber cauza. Motivele sale au fost examinate de judecătorii interni care au încheiat, în mod motivat, aplicarea în speță a articolelor 992 și 1092 din Codul civil (punctele 14 și 16 de mai sus). 36. Prin urmare, nici o aparență de încălcare a art. 6 alin. (1) din Convenție nu poate fi detectată în cazul de față. În consecință, acest fapt este vădit nefondat și trebuie respins în conformitate cu art. 35 § (a) și 4 din Convenție. 37. În ceea ce privește 1 În cadrul Convenției, Curtea constată că reclamantul susține că a fost îndreptățit să plătească pentru serviciile pe care le-a prestate Camerei. 38. Curtea amintește că, deși art. 1 din Protocolul nr 1 nu valorează decât pentru bunurile actuale și nu creează niciun drept de a dobândi, în anumite circumstanțe, speranța legitimă În plus, o speranță legitimă trebuie să fie mai concretă decât o simplă speranță și să se bazeze pe o dispoziție juridică sau un act juridic, cum ar fi o hotărâre. În cazul în care există controverse cu privire la modul în care dreptul intern trebuie interpretat și aplicat, iar argumentele prezentate de reclamant în această privință sunt în cele din urmă respinse de instanțele naționale (Beláné Nagy c. Ungaria [GC], nr 53080/13, § 74 și 75, 13 decembrie 2016). 39. În speță, Curtea ia act de faptul că acțiunea în recerere a celui de-al doilea raport a fost ulterioară anulării deciziilor colegiului pentru că a fost luată în mod ilegal (punctele 9 și 11 de mai sus); constată că Curtea acordă importanță caracterului ilicit al deciziei de acordare a remunerației în litigiu, astfel cum a fost stabilită de instanțele interne (punctul 9 de mai sus). Într-adevăr, din decizia adunării din 3 august 2006 reiese în mod clar că membrii organelor de conducere trebuiau să-și exercite mandatul fără retribuție (punctul 5 de mai sus). În al doilea rând, în măsura în care recurentul susținea că activitatea sa de salarizare era efectuată într-o gestionare de afaceri în beneficiul Camerei (punctul 15 de mai sus), Curtea ia notă de faptul că nu a furnizat nicio dovadă privind presupusa activitate efectuată în numele Camerei (punctele 17 și 33 de mai sus). 41. Aceste elemente sunt suficiente pentru a ajunge la concluzia că reclamantul nu poate pretinde că deține o speranță legitimă în sensul jurisprudenței sale. La art. 1 din Protocolul nr. 1 care nu prevede aplicarea sa, acest aspect este incompatibil cu dispozițiile convenției și trebuie respins, în temeiul articolului 35 alineatul (1) litera (a) și al articolului 4 din convenție. Pentru aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Făcut în franceză și comunicat în scris la 23 mai 2019 Andrea Tamietti Paulo Pinto de Albuquerque Adjunct Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă