CtEDO 08.01.2019 Auto

ȘTEFĂNESCU c. ROUMANIE

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
08.01.2019
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
ȘTEFĂNESCU c. ROUMANIE (CtEDO, 2019)
HUDOC · oficial

Secțiunea a patra Cerere nr. 54849/12 Melania ȘTEFĂNESCU împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care are loc la 8 ianuarie 2019 într-un comitet compus din Paulo Pinto de Albuquerque, președinte, Egidijus Kūris, Iulia Antoanella Motoc, judecători, și din Andrea Tamietti, grefier adjunct al secțiunii, având în vedere cererea formulată la 17 august 2012, Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de recurentă, După ce a deliberat, face următoarea decizie FACE recurenta, M Melania FĂNESCU, este un resortisant român născut în 1958 și rezident în Campulung. Ea a fost reprezentată în fața Curții de către domnul Andrei Grigoriu, avocat care își desfășoară activitatea în București. Guvernul român ( a fost reprezentat de agentul său, C. Brumar, de la Ministerul Afacerilor Externe. Circumstanțele de la speculă Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a fost angajat al unei societăți pe acțiuni specializate în studii de inginerie pentru industria de automobile. La 11 octombrie 2006, Tribunalul de Comerț din Argeș a deschis o procedură de lichidare judiciară împotriva societății, desemnând societatea P. în calitate de lichidator judiciar însărcinat cu lichidarea. La 2 februarie 2007, 30 de angajați, dintre care reclamanta nu făcea parte, și-au numit colegii D.P., liderul sindicatului, pentru a-i reprezenta în procedura de lichidare judiciară. Lichidatorul judiciar a comunicat actele procedurii către D.P., care a participat la mai multe adunări ale creditorilor. Mai mulți salariați, dintre care reclamanta nu făcea parte, au contestat sumele înregistrate în statul de creanță, care erau incomplete. Aceste contestații au fost respinse de instanța de comerț. O parte din fondurile obținute din vânzarea bunurilor societății debitoare au servit la plata a 10 % din creanțele salariale. Recurenta, a cărei creanță salarială este de aproximativ 560 EUR (EUR), a primit, la o dată nespecificată, aproximativ 56 EUR. 10. Prin intermediul unui memoriu adresat instanței la 30 noiembrie 2009, mai mulți salariați, inclusiv reclamanta, au susținut că lichidatorul judiciar P. încălcase normele procedurii de lichidare. Ei au arătat că lichidatorul judiciar a comunicat D.P. actele de procedură către D.P., care nu era reprezentantul lor. În plus, ei au explicat că D.P. a decedat în 2008. Ei au susținut că nu au fost informați cu privire la desfășurarea acestei proceduri și că, prin urmare, nu au putut participa la reunirea creditorilor. Ei au solicitat plata creanțelor salariale și au reproșat societății debitoare lipsa de plată a contribuțiilor sociale și-au reiterat cererea printr-un memoriu din 2 februarie 2010. La 7 martie 2011, lichidatorul judiciar a emis raportul final al procedurii de lichidare, patru angajați, dintre care reclamanta nu făcea parte, au contestat acest raport și au susținut o lipsă de reprezentare în procedură și erori ale lichidatorului judiciar, printr-o hotărâre din 28 septembrie 2011, confirmată printr-o hotărâre din 14 septembrie 2011. În martie 2012, Tribunalul de Comerț din Pitești a respins contestația și a respins procedura. Tribunalul a notat că cei patru salariați au contestat deja situația creanțelor și a estimat că obiecțiunile lor fuseseră deja examinate în cadrul procedurilor care decurg din aceste contestații. Dreptul intern relevant în conformitate cu art. 14 alineatul (3) și 5 din Legea nr. 85/2006 privind procedura de lichidare judiciară, creditorii pot fi reprezentați la reunirea creditorilor de către mandatari cu o împuternicire autentică. Angajații debitorului pot fi reprezentați de un delegat care are drept de vot în ceea ce privește creanțele salariale și celelalte drepturi ale salariaților. 14. În conformitate cu art. 129 din Legea nr. 85/2006, după lichidarea patrimoniului debitorului, lichidatorul judiciar întocmește raportul final pe care îl prezintă judecătorului-comisar al instanței de comerț. O copie a raportului este comunicată tuturor creditorilor și afișată în instanță. Lichidatorul judiciar convoacă apoi adunarea creditorilor. Acestea din urmă pot contesta raportul final înainte de data adunării. În temeiul Legii nr. 263/2010 privind sistemul unic de pensii, drepturile de pensie sunt calculate de casele de departament de pensii. Legea prevede, de asemenea, o cale de atac grațioasă și de jurisdicție deplină în fața instanțelor civile în cazul unui litigiu privind modul de calculare a acestor drepturi. 16. Celelalte dispoziții ale dreptului intern relevant sunt prezentate în hotărârea în cauză. România 19994/04, § 19-21, 16 iulie 2015). GRIEFS 17. Invocând articolele 6 alineatul (1) din Convenție și 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, recurenta se plânge de caracterul inechitabil al procedurii de lichidare judiciară a societății debitoare. Recurenta se plânge de lipsa de echitate a procedurii de lichidare a societății debitoare care s-a încheiat prin hotărârea Tribunalului din 14 martie 2012; aceasta indică în special că, din cauza faptului că nu a putut fi reprezentată în mod valabil în procedura de lichidare, aceasta nu a primit notificări cu privire la monitorizarea acestei proceduri. 19. În plus, recurenta denunță o încălcare a dreptului la respectarea bunurilor sale. Ea consideră că a fost privată de o parte din salariile sale și că drepturile sale la pensie au fost afectate de lipsa de plată a contribuțiilor sociale datorate de fostul său angajator. 20. Articolele invocate sunt astfel exprimate în părțile lor relevante în speță: art. 6 alineatul (1) Orice persoană are dreptul la o audiere echitabilă a cauzei sale (...) de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Art. 1 din Protocolul nr. Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. Argumentele părților Guvernul 21. Guvernul solicită ca căile de atac interne să nu fie epuizate și îi reproșează recurentei că nu a luat măsuri de precauție pentru a participa la procedura colectivă. Guvernul consideră, în ipoteza în care reclamanta nu a fost informată cu privire la deschiderea acestei proceduri și având în vedere cele două memorii din 30 noiembrie 2009 și 2 februarie 2010 (punctul 10 de mai sus), că, de la data semnării lor, l Guvernul arată apoi că recurenta ar fi putut lua cunoștință de raportul final fie prin solicitarea acestuia lichidatorului judiciar, fie prin consultarea portalului internet al instanțelor în cauză sau al Oficiului național al societăților comerciale. Prin urmare, Comitetul consideră că, pe lângă ceilalți patru salariați, recurenta ar fi trebuit să conteste raportul final în fața instanței de comerț și să prezinte în fața acesteia obiecțiile sale întemeiate pe presupusa necunoaștere a normelor procedurii colective. Acesta adaugă că recurenta ar fi putut sesiza hotărârea din 28 septembrie 2011 (punctul 12 de mai sus). În cele din urmă, guvernul consideră că statul nu poate fi considerat răspunzător pentru lipsa de plată a creanțelor salariale datorate insolvenței unui debitor privat. În ceea ce privește calcularea drepturilor de pensie ale recurentei, Ö Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Ö Ö Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Ö Ö Ö Õ Õ Õ Õ Õ Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Õ Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Õ Ö Ö Õ Õ Õ Ö Õ Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ 263/2010 privind sistemul unic de pensii, nu există niciun prejudiciu semnificativ din cauza lipsei de plată a contribuțiilor sociale ale angajatorului. Recurenta 25. Ca răspuns la excepția adusă de guvern, reclamanta afirmă că nu i se putea permite să facă recursurile interne în cauză. Comisia a declarat că nu a putut numi un reprezentant în procedura de lichidare a societății debitoare și susține că lichidatorul judiciar a omis să îi comunice documentele procedurii, inclusiv raportul final, pe care, în opinia sa, nu îl cunoștea. 26. Recurenta susține că deținea o creanță salarială de 560 EUR. De asemenea, aceasta afirmă că, în cazul pensionării, drepturile sale vor fi afectate în mod semnificativ de lipsa de plată a contribuțiilor sociale. Curtea amintește că, în conformitate cu art. 35 alineatul (1) din convenție, aceasta nu poate fi sesizată decât după epuizarea căilor de atac interne. Orice reclamant trebuie să fi acordat instanțelor interne posibilitatea pe care această dispoziție are drept scop să o aibă în principiu statele contractante, și anume să evite sau să corecteze presupusele încălcări ale acestora (a se vedea, printre altele, Gherghina c. România [GC] (dec.), nr. 42219/07, § 84, 9 iulie 2015). La art. 35 alineatul (1) din Convenție se impune, de asemenea, să se ridice în fața organismului intern adecvat, cel puțin în esență și în formele prevăzute de dreptul intern, obiecțiile pe care le reprezintă ulterior în fața Curții, dar nu impune să se facă recursuri care nu sunt nici adecvate, nici efective (Salman c. Turcia [GC], nr. 2186/93, § 81, CEDH 2000 VII). 28. În speță, Curtea constată că, în cazul în care lalonul exclude trimiterea celor două memorii la tribunalul de comerț de către reclamant și mai mulți foști angajați, la Õ Õ nu a participat la procedura de lichidare a societății debitoare. 29. De asemenea, recurenta nu a contestat raportul final al procedurii pronunțate de lichidatorul judiciar la 7 martie 2011 (punctul 11 de mai sus). 30. Curtea arată că Õ Õ a afirmat în fața sa că nu a avut cunoștință de acest raport din cauza lipsei unui reprezentant în procedura de lichidare judiciară și a lipsei de comunicare a actelor procedurii. 31. Cu toate acestea, Curtea ia notă de faptul că recurenta avea cunoștință de existența procedurii de lichidare a societății debitoare și că aceasta era, de asemenea, informată cu privire la identitatea lichidatorului judiciar, din moment ce aceasta era menționată în cele două memorii din 30 noiembrie 2009 și 2 februarie 2010 pe care recurenta și alți foști angajați le trimiseseră Tribunalului de Comerț (punctul 10 de mai sus). 32. Prin urmare, Curtea consideră că, începând cu 30 noiembrie 2009, recurenta ar fi putut desemna un reprezentant în procedura de lichidare judiciară în conformitate cu art. 14 din Legea nr. 85/2006 (punctul 13 de mai sus). 33. În plus, potrivit observațiilor guvernului (punctul 22 de mai sus), care nu au fost contrazise de reclamantă, aceasta putea să participe ea însăși în procedura în sine, informând de stadiul procedurii, în special de la plata dosarului raportului final, solicitându-l lichidatorului judiciar sau consultând portalurile internet ale instanțelor în cauză sau ale Oficiului Național al societăților. 34. În opinia Curții, recurenta trebuia să dea dovadă de cea mai mare diligență în desemnarea unui reprezentant sau în participarea sa personală la procedura colectivă, în măsura în care contestarea raportului final i-ar fi permis acestuia un acces efectiv la procedura judiciară care o face astfel să beneficieze de deplina garanție care rezultă din principiul contradictoriei. 35. În cele din urmă, Curtea constată că guvernul a indicat că reclamanta ar fi putut să solicite instanței de judecată din cauza dreptului de a formula fără întârziere un recurs împotriva instanței de comerț (punctul 23 de mai sus). Cu toate acestea, reclamanta nu a formulat o astfel de cerere și nu a prezentat în fața Curții motivele pentru care a omis să facă acest lucru. 36. Având în vedere aceste elemente, trebuie să se constate că recurenta și-a păstrat o atitudine pasivă sau chiar a dat dovadă de neglijență față de procedura de lichidare a societății debitoare și că a omis astfel să se prevaleze de căile de atac disponibile, care i-ar fi permis să obțină despăgubiri pentru încălcările pe care le-a invocat în fața Curții. 37. În ceea ce privește insolvența societății debitoare, Curtea amintește că statul nu poate, în principiu, să fie tras la răspundere pentru o neplată datorată insolvenței unui debitor privat (a se vedea, mutatis mutandis, Sangier c. Franța, n 50342/99, § 39, 27 mai 2003 și În plus, în ceea ce privește eventualele consecințe care ar rezulta din lipsa de plată a contribuțiilor sociale ale angajatorului, Curtea consideră că, în cazul pensionării, recurenta dispune de mijloacele prevăzute de legea nr. 363/2010 privind sistemul unic de pensii pentru a-și exercita drepturile (punctul 15 de mai sus). 38. Prin urmare, rezultă că cererea este în mod vădit greșit întemeiată și că Õ trebuie respinsă, în conformitate cu art. 35 alineatele (3) și (4) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Făcută în franceză și comunicat în scris la 31 ianuarie 2019. Andrea Tamietti Paulo Pinto de Albuquerque Grefier Adjunct Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2015-05-26
0,96
ȘTEFĂNESCU c. ROUMANIE
Communiquée le 26 mai 2015 TROISIÈME SECTION Requête n o 54849/12 Melania ȘTEFĂNESCU contre la Roumanie introduite le 17 août 2012 EXPOSÉ DES FAITS La requérante, M me Melania Ștefănescu, est une ressortissante roumaine née en 1958 et résid
CtEDO 2019-04-30
0,96
ȘTEFAN POPA c. ROUMANIE
QUATRIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 71730/13 Ștefan POPA contre la Roumanie La Cour européenne des droits de l’homme (quatrième section), siégeant le 30 avril 2019 en un comité composé de : Paulo Pinto de Albuquerque, président, Egidijus
CtEDO 2019-12-17
0,95
ȚULUȘ c. ROUMANIE
QUATRIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 23562/13 Marin ŢULUŞ contre la Roumanie La Cour européenne des droits de l’homme (quatrième section), siégeant le 17 décembre 2019 en un comité composé de : Faris Vehabović, président, Iulia Antoanella
CtEDO 2020-03-24
0,95
BRĂDĂȚAN c. ROUMANIE
QUATRIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 17082/13 Maria-Laura BRĂDĂȚAN contre la Roumanie La Cour européenne des droits de l’homme (quatrième section), siégeant le 24 mars 2020 en un comité composé de : Faris Vehabović, président, Iulia Antoa
CtEDO 2019-01-08
0,95
PETROV ET AUTRES c. ROUMANIE
QUATRIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 3682/12 Nicolae PETROV et autres contre la Roumanie La Cour européenne des droits de l’homme (quatrième section), siégeant le 8 janvier 2019 en un comité composé de : Paulo Pinto de Albuquerque, présid
Sursă