Comunicat la 26 mai 2015 Secțiunea a treia Cerere nr. 54849/12 Melania ȘTEFÁNESCU împotriva României introdusă la 17 august 2012 EXPOSAT DE FAPTE CENTRALĂ, dl Melania FĂNESCU, este un resortisant român născut în 1958 și rezident în Campulung. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de reclamantă, pot fi rezumate după cum urmează. Recurenta, inginer specializat în construcții auto, era angajată de un centru de studii și de dezvoltare a vehiculelor, din care statul era acționar majoritar. Ca urmare a dificultăților economice ale principalilor clienți ai centrului de studiu, cifra de afaceri a scăzut puternic și, la 15 martie 2006, la cererea unui creditor, tribunalul de comerț d Într-un raport adresat instanței de judecată, administratorul judiciar consideră, după examinarea activității centrului de studii, că supraviețuirea sa economică era compromisă și a propus deschiderea procedurii de lichidare. La 11 octombrie 2006, instanța de comerț a primit propunerea și a deschis procedura de lichidare. în calitatea sa de administrator judiciar însărcinat cu lichidarea centrului. La 2 februarie 2007, 30 de angajați, dintre care reclamanta nu făcea parte, au desemnat un coleg, D.P., pentru a-i reprezenta la această adunare. Douăzeci și doi de angajați, dintre care unii dintre cei care au desemnat D.P. pentru a-i reprezenta, au contestat de mai multe ori sumele înscrise în tabel, mai exact că au fost incomplete. Aceste contestații au fost respinse de tribunalul de comerț din Argeș la 9 mai 2007, 12 februarie 2008 și 16 februarie 2009. În acest tabel, recurenta avea o creanță de aproximativ 56 de euro, de care trebuia să primească aproximativ 56 de euro. Printr-un memoriu adresat Tribunalului la 30 noiembrie 2009, patruzeci de angajați, printre care reclamanta, au susținut că administratorul judiciar nu a respectat procedura de lichidare. Ei au explicat că nu au fost niciodată informați cu privire la organizarea adunării generale a creditorilor și că nu au desemnat un reprezentant. La 2 februarie 2010, o sută douăzeci și unu de angajați ai centrului, inclusiv reclamanta, au trimis judecătorului comisar un memoriu pentru a solicita plata creanțelor salariale și a denunța lipsa de plată de către centrul de contribuții sociale. La 7 martie 2011, administratorul judiciar a emis raportul final care indica faptul că veniturile din vânzarea bunurilor centrului fuseseră redistribuite creditorilor. Patru angajați, din care reclamanta nu făcea parte, au contestat raportul care susținea, printre altele, că acestea nu fuseseră aduse la adunarea generală. Printr-o hotărâre din 28 septembrie 2011, Tribunalul de Comerț din Argeș a Validat raportul și a respins contestațiile care observau că cei patru angajați făceau parte din cei care contestaseră deja tabelul creanțelor și că, prin urmare, aceștia aveau posibilitatea de a-și prezenta obiecțiunile în cursul acestor proceduri. Cei patru angajați au formulat un recurs în recurs și-au reiterat criticile cu privire la lipsa reprezentării, adăugând că colegul lor D.P., care reprezenta o parte a angajaților, a decedat din 2008 printr-o hotărâre definitivă din 14 martie 2012, Curtea de apel a Piteștii a respins recursul. Instanța de apel consideră că, ca urmare a decesului D.P., angajații ar fi trebuit să desemneze un alt reprezentant. În orice caz, tribunalul de apel a considerat că o eventuală lipsă de comunicare a monedelor nu a adus atingere drepturilor celor patru salariați, din moment ce contestațiile lor împotriva tabloului de creanțe au fost examinate de tribunalul de comerț. În ceea ce privește ceilalți angajați, care nu erau părți la procedură, Tribunalul de apel consideră că necunoașterea normelor de comunicare a monedelor nu putea fi invocată decât de către aceștia. În cele din urmă, Comisia a considerat că nu era necesar să se prelungească procedura de lichidare, deși nu mai rămăsese nici bunuri, nici speranță de acoperire a fondurilor. Într-o opinie separată, unul dintre judecători a recunoscut că comunicarea către angajați a actelor procedurii, astfel încât aceștia să își poată exercita drepturile recunoscute prin lege, constituia o garanție fundamentală a procesului echitabil și a constatat că, pe parcursul întregii proceduri, angajații fuseseră citați prin intermediul D.P. Cu toate acestea, întrucât acesta din urmă a decedat de mai mulți ani, judecătorul concluzionează că necunoașterea normelor de comunicare ducea la o încălcare a articolului 6 din Convenție. 1 din Convenție, recurenta se plânge de presupusa inechitabilă a procedurii de lichidare judiciară a angajatorului său, din cauza încălcării normelor procedurale care l-au împiedicat să participe. 1, a declarat o încălcare a dreptului la respectarea proprietăților sale, a dreptului la privarea de o parte din salariile sale și a fost afectată de lipsa de plată a contribuțiilor sociale. Întrebări către părți S-a încălcat dreptul reclamantei de a avea acces la o instanță în procedura de lichidare judiciară a angajatorului său, în sensul art. 6 alin. (1) din Convenție A fost încălcat dreptul recurentei de a-și respecta bunurile, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la convenție
Communiquée le 26 mai 2015
Requête n
o
54849/12
Melania ȘTEFĂNESCU
contre la Roumanie
introduite le 17 août 2012
La requérante, M
me
Melania Ștefănescu, est une ressortissante roumaine née en 1958 et résidant à Câmpulung.
Les circonstances de l’espèce
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par la requérante, peuvent se résumer comme suit.
La requérante, ingénieur spécialisé dans la construction automobile, était employée par un centre d’études et de développement de véhicules, dont l’État était l’actionnaire majoritaire. Suite aux difficultés économiques des principaux clients du centre d’études, le chiffre d’affaires diminua fortement et, le 15 mars 2006, à la demande d’un créancier, le tribunal de commerce d’Argeș prononça l’ouverture d’une procédure collective de redressement judiciaire. Le tribunal désigna la société P.S.P. en qualité d’administrateur judiciaire.
Dans un rapport adressé au juge commisaire, l’administrateur judiciaire estima, après examen de l’activité du centre d’études, que sa survie économique était compromise et proposa l’ouverture de la procédure de liquidation. Le 11 octobre 2006, le tribunal de commerce accueillit la proposition et ordonna l’ouverture de la procédure de liquidation. Il reconduisit la société P.S.P. en sa qualité d’administrateur judiciaire chargé de la liquidation du centre.
L’administrateur judiciaire dressa le tableau des créances, dont les salaires impayés, et convoqua l’assemblée générale des créanciers.
Le 2 février 2007, trente salariés, dont la requérante ne faisait pas partie, désignèrent un collègue, D.P., pour les représenter à cette assemblée.
Vingt-deux salariés, dont certains parmi ceux qui avaient désigné D.P. pour les représenter, contestèrent plusieurs fois les sommes inscrites au tableau, estimant qu’elles étaient incomplètes. Ces contestations furent rejetées par le tribunal de commerce d’Argeș les 9 mai 2007, 12
février 2008 et 16 février 2009.
L’administrateur judiciaire dressa le tableau final des créances et établit un rapport concernant l’utilisation des fonds provenant de la vente des biens du centre. Une partie de ces fonds devait servir au paiement de 10
% des créances salariales. Sur ce tableau, la requérante figurait avec une créance d’environ 560 euros, dont elle devait recevoir environ 56 euros.
Par un mémoire adressé au tribunal le 30 novembre 2009, quatre
‑
vingt salariés, dont la requérante, alléguèrent que l’administrateur judiciaire avait méconnu la procédure de liquidation. Ils exposèrent qu’ils n’avaient jamais été informés de la tenue de l’assemblée générale des créanciers et qu’ils n’avaient pas désigné de représentant.
Le 2 février 2010, cent vingt-et-un salariés du centre, dont la requérante, envoyèrent au juge commissaire un mémoire pour réclamer le paiement des créances salariales et dénoncer l’absence de versement par le centre des contributions sociales.
Le 7 mars 2011, l’administrateur judiciaire dressa le rapport final qui indiquait que le produit de la vente des biens du centre avait été redistribué aux créanciers. Quatre salariés, dont la requérante ne faisait pas partie, contestèrent le rapport alléguant, entre autres, qu’ils n’avaient pas été convoqués à l’assemblée générale.
Par un jugement du 28 septembre 2011, le tribunal de commerce d’Argeș valida le rapport et clôtura la procédure. Il rejeta les contestations observant que les quatre salariés faisaient partie de ceux qui avaient déjà contesté le tableau des créances et qu’ils avaient donc eu la possibilité d’exposer leurs griefs au cours de ces procédures.
Les quatre salariés formèrent un pourvoi en recours. Ils réitérèrent leurs critiques concernant l’absence de représentation, ajoutant que leur collègue D.P., qui représentait une partie des salariés, était décédé depuis 2008.
Par un arrêt définitif du 14 mars 2012, la cour d’appel de Pitești rejeta le pourvoi. La cour d’appel estima que, suite au décès de D.P., les salariés auraient dû désigner un autre représentant. En tout état de cause, la cour d’appel considéra qu’un éventuel défaut de communication des pièces n’avait pas porté atteinte aux droits des quatre salariés dès lors que leurs contestations contre le tableau des créances avaient été examinées par le tribunal de commerce. S’agissant des autres salariés, qui n’étaient pas parties à la procédure, la cour d’appel estima que la méconnaissance des règles de communication des pièces ne pouvait être invoquée que par eux seuls.
Enfin, elle jugea qu’il était inutile de prolonger la procédure de liquidation, alors qu’il ne restait ni biens ni espoir de recouvrir de fonds.
Dans une opinion séparée, un des juges opina que la communication aux salariés des actes de la procédure, afin qu’ils puissent exercer leurs droits reconnus par la loi, constituait une garantie fondamentale du procès équitable. Il constata que, tout au long de la procédure, les salariés avaient été cités à comparaître par l’intermédiaire de D.P.. Or, ce dernier étant décédé depuis plusieurs années, le juge conclut que la méconnaissance des règles de communication entrainait une violation de l’article 6 de la Convention.
1.
Invoquant l’article
6 §
1 de la Convention, la requérante se plaint du caractère prétendument inéquitable de la procédure de liquidation judiciaire de son employeur, en raison des manquements aux règles de procédure qui l’ont empêchée d’y participer.
2.
Citant l’article
1 du Protocole n
o
1, elle allègue une atteinte au droit au respect de ses biens, estimant qu’elle a été privée d’une partie de ses salaires et qu’elle a été affectée par le défaut de versement des cotisations sociales.
1.
Y a-t-il eu atteinte au droit de la requérante d’accès à un tribunal dans la procédure de liquidation judiciaire de son employeur, au sens de l’article
6 § 1 de la Convention
?
2.
Y a-t-il eu atteinte au droit de la requérante au respect de ses biens, au sens de l’article 1 du Protocole n
o
1 à la Convention
?