PETRO CARBO CHEM S.E. c. ROUMANIE

Comunicat la 10 iulie 2015 Secțiunea a treia Cerere nr. 21868/12 PETRO CARBO CHEM S.E. împotriva României introdusă la 9 aprilie 2012 EXPOSAT DEFICIENTĂ CENTRUL, Petro Carbo Chem S.E., este o societate comercială de drept german, înființată în 2007 și având sediul la Duisburg. Aceasta este reprezentată în fața Curții de către domnul F. Timoianu, avocat la București. Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de societatea reclamantă, pot fi rezumate după cum urmează: procedura în răspundere civilă în mai 2007, societatea reclamantă a cumpărat acțiuni de la societatea anonimă de drept română Oltchim, care derula activități de producție și de comercializare a produselor chimice. Astfel, aceasta a devenit principalul acționar minoritar, partea sa de capital de aproximativ 12 % la momentul faptelor. La ë stat român era acționar majoritar cu o cotă de capital de 54%. La momentul în care a fost achiziționat acțiunile, societatea română era, și aceasta din 1994, condusă de C.R., președintele său director general. În calitate de acționar principal, societatea reclamantă și-a exprimat în mod public în repetate rânduri îngrijorarea cu privire la situația financiară a societății Oltchim și la modul în care aceasta a fost gestionată, dat fiind că aceasta înregistra pierderi semnificative începând cu 2004. În martie-aprilie 2009, C.R. a făcut mai multe declarații în mass-media cu privire la societatea reclamantă. La 9 iunie 2009, societatea reclamantă sesizează instanțele naționale cu privire la o acțiune în răspundere civilă împotriva C.R., în temeiul articolelor 998 și 31/1954 privind persoanele fizice și juridice și art. 10 alin. (2) din Convenție. I-a reproșat C.R. că a declarat în presa locală și națională că aceasta era responsabilă pentru reducerea capitalului social al lui Oltchim , că aceasta s-ar fi opus în mod fraudulos convertirii în acțiuni a creanței pe care statul le-ar fi contra Oltchim , pe care ar fi încercat s-o saboteze Oltchim împinsă de propriile sale interese contrare societății române și, în cele din urmă, ea a fost responsabilă pentru situația precară a lui Oltchim și a transmis publicului informații false cu privire la situația financiară a societății române. Societatea reclamantă a subliniat că aceste afirmații erau false și calomniatoare și că afectează prestigiul său profesional, reputația și imaginea sa. Ea susține că afirmațiile sale cu privire la situația economică a Oltchim au fost bazate pe informații publice disponibile pe această societate care era o societate comercială cotată la bursă și, prin urmare, supusă unui grad ridicat de transparență și a solicitat repararea prejudiciului moral estimat la 1 milion de lei românești (RON) și publicarea hotărârii definitive a instanțelor în presă. La 15 septembrie 2009, C.R. a formulat o cerere reconvențională și a considerat că mai multe afirmații publice făcute în numele societății reclamante se bazau pe informații deformate și incomplete de natură comercială și financiară referitoare la societatea Oltchim, au adus atingere onoarei și reputației sale. Afirmațiile prezentate în presa economică și denunțate de C.R. au fost următoarele: mai mult decât atât, societatea s-a aflat în dificultate și conducerea Oltchim o duce din ce în ce mai rău; mai mult decât atât, direcția nu este transparentă și nu este capabilă să găsească o soluție viabilă pentru Oltchim; Oltchim ar fi o societate cu potențial ridicat dacă ar fi bine gestionată ; mai întâi conducerea Oltchim vrea să scape de problemele societății prin punerea în aplicare a unui plan de investiții important în loc de a analiza motivele pentru care Oltchim generează pierderi El a solicitat repararea prejudiciului moral estimat la 10 milioane RON și publicarea hotărârii definitive a instanțelor în presă. În cursul procedurii, C.R. a redus valoarea daunelor morale solicitate unui leu simbolic. Prin hotărârea din 26 ianuarie 2010, tribunalul departamental din Vâlcea a respins acțiunea societății reclamante și a acceptat cererea reconvențională a C.R. El a condamnat societatea reclamantă la plata unui leu simbolic către C.R. ca prejudiciu moral și la publicarea hotărârii în două numere consecutive ale unui jurnal național. Astfel, părțile relevante ale hotărârii sunt formulate [După] examinarea înscrisurilor din dosar și având în vedere detaliile făcute și dispozițiile articolelor 998-89 din Codul civil, Tribunalul constată următoarele: este o societate de drept românesc care desfășoară activități de producție și de comercializare a produselor chimice, piața sa de debușeuri pe piața internă și pe piața externă; participarea [în această societate] a statului român, prin intermediul Ministerului Economiei, se ridică la 54% din capital. Recurenta Petro Carbo Chem SE desfășoară, de asemenea, activități în industria chimică, fiind principala acționară a societății poloneze PCC Rokita și acționar al acesteia, fiind astfel un concurent direct al societății române în zona Europei Centrale și de Est. Pârâtul C.R. este președintele consiliului de administrație și președintele director general al Oltchim, societatea română, cu sediul la Ramnicu Vâlcea. După ce a dobândit calitatea de membru al consiliului de administrație al Oltchim , reprezentanții Petro Carbo Chem au purtat un război mass-media împotriva intereselor societății și împotriva conducerii sale, care a vizat implicit directorul C.R., o persoană publică cu o [domeniu] notorietate în mediul de afaceri. Deși Petro Carbo Chem a justificat acțiunile sale calomniatoare în presă printr-o atitudine prudentă, harnică și protectoare a lui Oltchim , de fapt, toate demersurile efectuate au fost dictate de un spirit de concurență neloială și lipsa de fair-play. Afirmațiile reprezentanților Petro Carbo Chem au dat o imagine negativă a la .oltchim și a directorului său în ochii publicului și au creat o stare de îngrijorare printre partenerii de afaceri. În acest context de fapt, au apărut reportajele pârâtului, livrate prin aceleași mijloace de presă și ar trebui să calmeze, calma și restabili încrederea partenerilor de afaceri cu care a avut relații comerciale. În vederea redresării economice, Oltchim a primit ajutor de la guvernul român și de la Comisia Europeană pentru a încheia un împrumut de la Banca Eximbank SA, destinat achiziționării unității petrochimice a societății comerciale Arpechim SA [bazată pe] Pitești, deținută de OMV PETROM. Petro Carbo Chem a încercat și continuă să încerce să dea acest împrumut, fie prin inițierea unor proceduri diferite în fața instanțelor române, fie prin declarații publice diferite în presa prin care intenționa să inoculeze ideea că acest împrumut reprezintă de fapt un ajutor de stat, interzis în Uniunea Europeană în condițiile economiei de piață, și nu un împrumut rambursabil. În plus, din documentele din dosar reiese că Petro Carbo Chem a desfășurat o activitate neloială față de Oltchim. În acest sens, este important să se sublinieze că Petro Carbo Chem a fost ne transparent în ceea ce privește achiziționarea societății comerciale Arpechim SA Pitești direct de la [societatea mamă] OMV, cu sediul la Viena, în cont propriu, în timp ce pârâtul C.R. era în curs de negociere cu OMV PETROM la achiziționarea aceleiași societăți. Se poate concluziona că războiul economic a fost dublat pe plan mediatic, generând astfel neîncredere în mediul de afaceri, inclusiv în cel bancar și că, pentru o perioadă de timp, economia mondială trece printr-o perioadă de criză reală. Având în vedere argumentele prezentate mai sus, se concluzionează că pârâtul nu a avut un comportament ilicit, acțiunile sale fiind impuse numai de funcția pe care o deține în cadrul societății Oltchim, în conformitate cu dispozițiile articolului 144 alineatele (1) și (2) din Legea nr. 31/1990 [pe societățile comerciale], membrii consiliului de administrație își exercită mandatul cu prudență și diligența unui administrator bun. Administratorul nu ignoră obligația prevăzută la paragraful anterior dacă, la momentul adoptării deciziei, acesta are în mod rezonabil dreptul de a considera că acționează în interesul societății pe baza informațiilor relevante. Teoria deciziei de afaceri, instituție relativ recentă a dreptului românesc al societăților comerciale, reprezintă o noțiune doctrinară și judecătorească potrivit căreia instanțele nu sunt chemate să se pronunțe asupra acțiunilor și activităților de gestionare ale administratorilor unei întreprinderi, atâta timp cât nu există nicio acuzație că acestea nu și-ar fi respectat obligațiile de diligență și loialitate sau ar fi acționat cu rea credință. Cu alte cuvinte, ei au acționat pe baza unor informații adecvate, de bună-credință, având convingerea că acțiunea realizată este în întregime în interesul societății, dar nici un interes personal al administratorului. Argumentele de mai sus arată absența incontestabilă a oricărei greșeli a pârâtului C.R. și lipsa oricărui prejudiciu moral care poate să-și asume răspunderea civilă delictoasă, în conformitate cu art. 998-99 din Codul civil. În absența oricărei modificări negative a situației obiective, existența unui prejudiciu moral nu poate fi reținută. (...) În consecință, cererea principală este respinsă. Din documentele din dosar reiese că Petro Carbo Chem a condus o campanie media agresivă împotriva intereselor lui Oltchim și a conducerii sale, ținta sa principală fiind directorul său, C.R. În acest context, reprezentanții lui Pero Carbo Chem au desfășurat difuzarea de date și informații tendincioase care au dus la discreditarea conducerii societății și la compromiterea imaginii și a relațiilor comerciale ale Oltchim S.A. și implicit, necunoașterea în mod serios o datorează onoarei și reputației președintelui său director general. Faptele recurentei îndeplinesc condiția legală care permite asumarea răspunderii civile delictuale. Declarațiile tendincioase ale reprezentanților lui Petro Carbo Chem au încălcat dispozițiile care garantează dreptul la onoare și reputația pârâtului, dreptul la viață privată și dispozițiile privind libertatea de exprimare prevăzute de Constituție, legile interne și tratatele internaționale pe care România le-a semnat. În conformitate cu art. 57 din Constituție, cetățenii români, străinii și apatrizii își exercită drepturile și libertățile constituționale de bună-credință, fără a ignora drepturile și libertățile altora art. 8 din Convenție spune că fiecare are dreptul la respectarea vieții private și a familiei sale. Integritatea morală a unei persoane intră în noțiunea de viață privată în sensul articolului 8 dacă încălcarea dreptului la o bună reputație morală intră în domeniul de aplicare al articolului 10 din Convenție, care consacră libertatea de exprimare. Afirmațiile pârâtului constituie judecăți de valoare, a căror veridicitate nu poate fi verificată, care reprezintă opiniile și aprecierile personale ale indivizilor, acestea fiind protejate prin art. 10 din Convenție, cu condiția ca acestea să se bazeze pe fapte reale sau susținute de un raționament logic. În concluzie, dreptul la demnitate este consacrat și protejat în mod expres prin dispozițiile art. 8 alin. (1) și 10 alin. (2) din Convenție, art. 30 alin. (1), 3 și 6 din Constituție și art. 54 din Decretul nr. 31/1954 privind persoanele fizice și juridice. Având în vedere argumentele de mai sus, instanța respinge acțiunea principală, găzduiește cererea reconvențională și o condamnă pe reclamantă Petro Carbo Chem la plata unei sume de bani datorate ca daune morale și la publicarea prezentei hotărâri în două numere consecutive ale unui jurnal național. A susținut în principal că tribunalul departamental a efectuat o examinare discriminatorie a ambelor acțiuni, analizând în mod arbitrar și superficial acțiunile sale. au îndeplinit condițiile necesare pentru a-și asuma responsabilitatea civilă delicată a acestuia, în timp ce propriile sale afirmații nu depășeau cadrul normal al unui discurs critic, dat fiind că aceasta era limitată la a-și exprima poziția în ceea ce privește activitatea și modul de gestionare a societății în care aceasta era una dintre acționari. 11. Prin hotărârea din 23 iunie 2010, Tribunalul de apel din Pitești a respins cererea și a confirmat hotărârea pronunțată în primă instanță. C.R. a acționat cu bună-credință și cu convingerea că, prin acțiunile sale, proteja interesele societății. În plus, recurenta nu a furnizat dovada că acesta ar fi urmărit un interes personal. În aceste condiții, Tribunalul de apel concluzionează că acțiunile C.R. nu puteau să analizeze într-un fapt ilegal și că nu a fost cauzat niciun prejudiciu. În ceea ce privește cererea reconvențională, Curtea de apel consideră că tribunalul departamental a considerat pe bună dreptate că afirmațiile recurentei aveau un caracter ilicit, depășind limitele normale ale libertății de exprimare, că au cauzat un prejudiciu moral și că a existat o legătură de cauzalitate între afirmațiile sale și prejudiciul cauzat. Aceasta concluzionează că aceste afirmații nu pot fi protejate prin art. 10 din Convenție sau art. 30 din Constituție, întrucât libertatea de exprimare nu a fost un drept absolut. Libertatea de exprimare nu poate aduce atingere demnității, onoarei, vieții private sau dreptului la auto-expunere. Or, în speță, declarațiile tendincioase ale reprezentanților lui Petro Carbo Chem nu au respectat drepturile enumerate mai sus. 12. printr-o hotărâre definitivă din 24 ianuarie 2012, pe baza recursului societății reclamante, Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat hotărârea Tribunalului de apel din Pitești. Proceduri suplimentare împotriva societății reclamante 13. Printr-o decizie definitivă din 31 martie 2011, Tribunalul de Primă Instanță din Vâlcea a respins plângerea penală depusă de Oltchim împotriva reprezentanților societății reclamante care ar fi utilizat informații confidențiale de natură comercială și financiară obținute în calitate de membri ai consiliului de administrație, în favoarea grupului de societăți Petro Carbo Chem cu antene în mai multe țări europene, creându-le astfel un avantaj comercial. 14. Prin decizia finală din 28 decembrie 2012, tribunalul departamental din Vâlcea a respins acțiunea în concurență neloială intentată de Oltchim împotriva Petro Carbo Chem. Oltchim Denumirea acțiunilor presupus destabilizatoare și denigratoare ale societății reclamante care s-ar fi folosit în mod abuziv de calitatea sa de acțiune pentru a-și împiedica planurile de dezvoltare (în sine) (în ceea ce privește planul de investiții și achiziționarea societății comerciale Arpechim ), pentru a preveni transformarea în acțiuni a creanței statului, ceea ce a condus la deteriorarea situației sale financiare, precum și la reducerea potențialului său concurențial în beneficiul filialei poloneze a societății reclamante. În plus, Oltchim susținea că societatea reclamantă a desfășurat o campanie de presă virulentă împotriva sa și în special împotriva conducerii sale, campanie bazată pe publicarea de informații false și pe afirmații tendențioase. Tribunalul județean a considerat că acțiunile reproșate erau mai degrabă de calitatea societății reclamante da și nu fapte identice sau similare ale unui producător concurent de produse chimice, care ar fi solicitat o examinare a problemei concurenței neloiale. 15. printr-o decizie definitivă din 13 mai 2014, tribunalul județean din Timiș a respins acțiunea angajată de către oltchim împotriva a doi reprezentanți ai societății reclamante în cadrul consiliului său administrativ. Oltchim susținea că reprezentanții recurentei au împiedicat majorarea capitalului social al societății în sine: convertirea în acțiuni a creanței statului față de societate și reținerea instituțiilor Uniunii Europene care erau invitate să se pronunțe asupra operațiunii care constituia în ochii lor un ajutor de stat contrar standardelor europene. Oltchim susținea, de asemenea, că cei doi reprezentanți erau inițial o adevărată companie mediatică de denigrare împotriva sa și bazată pe informații false, incomplete sau calomniatoare. Instanța a considerat că demersurile reprezentanților societății reclamante pe lângă instituțiile europene nu contraveniu intereselor societății române și că, în plus, statul român însuși, în calitatea sa de acționar majoritar, sesizase aceleași instituții. În cele din urmă, el a subliniat faptul că afirmațiile prezentate în presă nu s-au bazat pe informații false, incomplete sau calomniatoare, ci s-au bazat pe datele publice referitoare la societatea românească și au demonstrat situația sa financiară precară. Informații privind situația societății Oltchim 16. La 15 septembrie 2009, Comisia Europeană, la notificarea statului român și a societății reclamante și după o examinare preliminară, a inițiat o procedură de examinare formală în temeiul articolului 108 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. Pentru a analiza dacă măsurile de conversie în acțiuni a creanței pe care statul le avea față de Oltchim și cea referitoare la o garanție bancară care acoperă un împrumut pe care societatea respectivă intenționa să îl obțină pentru modernizarea capacităților sale de producție constituiau ajutoare de stat impuse prin art. 107 din TFUE [fostul articol 87 alineatul (2) din TCE]. În martie 2012, Comisia Europeană concluzionează că conversia menționată anterior nu constituia un astfel de ajutor de stat și a încheiat procedura oficială pentru a doua măsură, dat fiind că statul român și-a retras notificarea în această privință. 17. La 5 septembrie 2012, C.R. a demisionat din funcția sa de președinte-director general al societății și de membru al consiliului de administrație 18. Prin decizia din 30 ianuarie 2013, tribunalul departamental din Vâlcea a decis inițierea procedurii de insolvență împotriva societății Oltchim care se afla în încetare a plăților. Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, societatea reclamantă se plânge de faptul că instanțele au examinat în mod discriminatoriu cererea sa de declarație și cererea reconvențională a pârâtului, ceea ce i-a lipsit dreptul la un proces echitabil. Invocând art. 8 din Convenție, societatea reclamantă se plânge de respingerea acțiunii sale intentate împotriva președintelui director general al Oltchim, care, prin afirmațiile sale, nu și-a respectat dreptul la respect pentru reputație. 21. În cele din urmă, citând art. 10 din Convenție, societatea reclamantă consideră că condamnarea sa la plata daunelor-interese pe baza declarațiilor formulate în legătură cu președintele-director general al lalui Oltchim nu își recunoaște libertatea de exprimare. Hotărârile instanțelor române pronunțate în procedura inițiată de recurentă în vederea protejării reputației sale au fost conforme cu cerințele articolului 8 din convenție A existat o încălcare a dreptului societății reclamante la libertatea de exprimare în sensul articolului 10 din Convenție, având în vedere condamnarea sa civilă la plata despăgubirilor pe baza declarațiilor ținute în presă față de președintele director general al societății Oltchim

Communiquée le 10 juillet 2015

TROISIÈME SECTION

Requête n

o

21768/12

PETRO CARBO CHEM S.E.

contre la Roumanie

introduite le 9 April 2012

EXPOSÉ DES FAITS

1.

La requérante, Petro Carbo Chem S.E., est une société commerciale de droit allemand, créée en 2007 et ayant son siège à Duisburg. Elle est représentée devant la Cour par M

e

F. Timoianu, avocat à Bucarest.

2.

Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par la société requérante, peuvent se résumer comme suit.

A.

La procédure en responsabilité délictuelle civile

3.

En mai 2007, la société requérante acheta des actions à la société anonyme de droit roumain

Oltchim

, qui déroulait des activités de production et de commercialisation de produits chimiques. Elle devint ainsi le principal actionnaire minoritaire, sa part de capital s’élevant à environ 12 % à l’époque des faits. L’État roumain était l’actionnaire majoritaire avec un part de capital de 54 %. Au moment de l’acquisition des actions, la société roumaine était, et cela depuis 1994, dirigée par C.R., son président-directeur général.

4.

En sa qualité d’actionnaire minoritaire principal, la société requérante exprima publiquement à plusieurs reprises ses inquiétudes quant à la situation financière de la société

Oltchim

et à la manière dont celle-ci était gérée, étant donné qu’elle enregistrait des pertes importantes depuis 2004.

5.

En mars-avril 2009, C.R. fit plusieurs déclarations dans le mass-média quant à la société requérante.

6.

Le 9 juin 2009, la société requérante saisit les juridictions nationales d’une action en responsabilité civile contre C.R., sur le fondement des articles 998 et 999 de l’ancien code civil combinés avec l’article 54 du décret n

o

31/1954 sur les personnes physiques et morales et l’article 10 § 2 de la Convention. Elle reprocha à C.R. d’avoir affirmé dans la presse locale et nationale qu’elle était responsable de la diminution du capital social de l’

Oltchim

, qu’elle se serait opposée de manière frauduleuse à la conversion en actions de la créance que l’État détenait contre l’

Oltchim

, qu’elle aurait essayé de saboter l’

Oltchim

poussée par ses propres intérêts contraires à la société roumaine, et, enfin, qu’elle était responsable de la situation précaire de l’

Oltchim

et qu’elle avait transmis des fausses informations au public au sujet de la situation financière de la société roumaine.

7.

La société requérante souligna que ces affirmations étaient fausses et diffamatoires et qu’elles portaient atteinte à son prestige professionnel, à sa réputation et à son image. Elle soutint que ses propos concernant la situation économique d’

Oltchim

avaient été basés sur des informations publiques disponibles sur cette société qui était une société commerciale cotée en bourse et donc soumise à un degré de transparence élevé. Elle demanda la réparation du dommage moral estimé à 1 million de lei roumains (RON) et la publication de la décision définitive des juridictions dans la presse.

8.

À l’audience publique du 15 septembre 2009, C.R. forma une demande reconventionnelle. Il estima que plusieurs affirmations publiques faites au nom de la société requérante et qui étaient fondées sur des informations déformées et incomplètes de nature commerciale et financière concernant la société

Oltchim,

portaient préjudice à son honneur et à sa réputation. Les affirmations parues dans la presse économique et dénoncées par C.R. étaient les suivantes

: «

la société se trouve et elle s’est trouvée en difficulté et la direction de l’

Oltchim

la mène de pire en pire

»

; «

la direction n’est pas transparente et elle n’est pas capable à trouver une solution viable pour

Oltchim

»

; «

nous estimons qu’

Oltchim

serait une société à haut potentiel si elle était bien gérée

»

; «

la direction d’

Oltchim

veut fuir les problèmes de la société par la mise en œuvre d’un plan d’investissement important au lieu d’analyser d’abord les raisons pour lesquelles

Oltchim

génère des pertes

». Il demanda la réparation du dommage moral estimé à 10 million RON et la publication de la décision définitive des juridictions dans la presse. Au cours de la procédure, C.R. diminua le montant des dommages moraux réclamés à un leu symbolique.

9.

Par un jugement du 26 janvier 2010, le tribunal départemental de Vâlcea rejeta l’action de la société requérante et accueillit la demande reconventionnelle de C.R. Il condamna la société requérante au paiement d’un leu symbolique à C.R. au titre de dommage moral et à la publication du jugement dans deux numéros consécutifs d’un journal national. Les parties pertinentes du jugement sont ainsi libellées

:

«

[Après] examen des pièces du dossier, et eu égard aux précisions faites et aux dispositions des articles 998-99 du code civil, le tribunal constate ce qui suit

:

La société commerciale anonyme

Oltchim

est une société de droit roumain qui exerce des activités de production et de commercialisation de produits chimiques, son marché de débouché s’étendant aussi bien au marché interne qu’au marché externe

; la participation [dans cette société] de l’État roumain, par l’intermédiaire du ministère de l’Économie, s’élève à 54% du capital.

La requérante Petro Carbo Chem SE exerce également des activités dans l’industrie chimique, étant l’actionnaire majoritaire de la société polonaise PCC Rokita et actionnaire minoritaire d’

Oltchim

, étant ainsi un concurrent direct de la société roumaine dans la zone de l’Europe centrale et orientale.

Le défendeur C.R. est le président du conseil d’administration et le président-directeur général d’

Oltchim

, société roumaine, basée à Râmnicu Vâlcea.

Après avoir acquiert la qualité de membre du conseil d’administration d’

Oltchim

, les représentants de Petro Carbo Chem ont mené une guerre médiatique contre les intérêts de la société et contre sa direction, qui visait implicitement le directeur C.R., une personne publique ayant une [certaine] notoriété dans le milieu d’affaires.

Bien que Petro Carbo Chem ait justifié ses actions diffamatoires dans la presse par une attitude prudente, diligente et protectrice de l’

Oltchim

, en réalité, toutes les démarches effectuées ont été dictées par un esprit de concurrence déloyale et manque de fair-play.

Les affirmations des représentants de Petro Carbo Chem ont donné une image négative de l’

Oltchim

et de son directeur aux yeux de l’opinion publique et ont créé un état d’inquiétude parmi les partenaires d’affaires.

Dans ce contexte factuel, ont paru les reportages du défendeur, livrés par les mêmes moyens de la presse et censés calmer, apaiser et rétablir la confiance des partenaires d’affaires avec lesquels il avait des rapports commerciaux.

En vue du redressement économique,

Oltchim

a reçu l’aide du gouvernement roumain et de la Commission européenne afin de souscrire un prêt auprès de la banque Eximbank SA, destiné à l’acquisition de l’unité pétrochimique de la société commerciale Arpechim SA [basée à] Pitești, appartenant à OMV PETROM.

Petro Carbo Chem a essayé et continue d’essayer d’entraver l’octroi de ce prêt, soit en engageant différentes procédures devant les juridictions roumaines, soit par différentes déclarations publiques dans la presse par lesquelles elle entendait inoculer l’idée que ce prêt représente en réalité une aide d’État, interdite dans l’Union européenne dans les conditions de l’économie de marché, et non un prêt remboursable.

En outre, il ressort des pièces du dossier que Petro Carbo Chem a exercé une activité déloyale envers Oltchim. En ce sens, il est important de souligner la démarche non transparente de Petro Carbo Chem qui entendait acheter la société commerciale Arpechim SA Pitești directement auprès de la [société mère] OMV, basée à Vienne, à son propre compte, alors que le défendeur C.R. était en train de négocier avec OMV PETROM l’achat de la même société.

On peut conclure que

«

la guerre économique

» a été doublée sur le plan médiatique, générant ainsi de la méfiance dans le milieu d’affaires, y compris celui bancaire et cela, pendant une période quand l’économie mondiale traverse une période de crise réelle.

Eu égard aux arguments présentés ci-dessus, il convient de conclure que le défendeur n’a pas eu un comportement illicite, ses actions étant uniquement imposées par la fonction qu’il détient au sein de la société

Oltchim

.

Conformément aux dispositions de l’article 144

1

§§ 1 et 2 de la loi n

o

31/1990 [sur les sociétés commerciales], les membres du conseil d’administration exercent leur mandat avec prudence et la diligence d’un bon gérant. Le gérant ne méconnaît pas l’obligation prévue à l’alinéa précédent si, au moment de la prise de décision, il est raisonnablement en droit d’estimer qu’il agit dans l’intérêt de la société sur la base des informations pertinentes.

La théorie de la décision d’affaires, institution relativement récente du droit roumain des sociétés, représente une notion doctrinaire et jurisprudentielle selon laquelle les tribunaux ne sont pas appelés à se prononcer sur les actions et les activités de gestion des gérants d’une entreprise, aussi longtemps qu’il n’y a pas d’accusation que ceux-ci auraient méconnu leurs obligations de diligence et de loyauté ou auraient agi de mauvaise foi. Autrement dit, ils ont agi sur la base d’informations adéquates, de bonne foi, ayant la conviction que l’action réalisée sert entièrement l’intérêt de la société, mais aucun intérêt personnel du gérant.

Les arguments ci-dessus révèlent l’absence incontestable d’une quelconque faute du défendeur C.R. et le défaut d’un quelconque préjudice moral apte à engager sa responsabilité civile délictuelle, conformément à aux articles 998-999 du code civil.

En l’absence de toute modification négative de la situation objective, l’existence d’un préjudice moral ne saurait être retenue.

(...)

En conséquence, la demande principale est rejetée.

Des pièces du dossier il ressort que Petro Carbo Chem a mené une campagne médiatique agressive contre les intérêts d’

Oltchim

et de sa direction, sa cible principale étant son directeur, C.R.

Dans ce cadre, les représentants de Pero Carbo Chem ont procédé à la dissémination de données et d’informations tendancieuses menées à discréditer la direction de la société et à compromettre l’image et les relations commerciales d’

Oltchim

S.A. et implicitement, méconnaître sérieusement le doit à l’honneur et à la réputation de son président-directeur général.

Les faits de la requérante remplissent la condition légale qui permet d’engager la responsabilité civile délictuelle.

Les déclarations tendancieuses des représentants de Petro Carbo Chem ont méconnu les dispositions garantissant le droit à l’honneur et à la réputation du défendeur, son droit à la vie privée et ainsi que les dispositions concernant la liberté d’expression prévues par la Constitution, les lois internes et les traités internationaux que la Roumanie a signés.

Selon l’article 57 de la Constitution, «

les citoyens roumains, les étrangers et les apatrides exercent leurs droits et libertés constitutionnels de bonne foi, sans méconnaître les droits et libertés des autres

».

L’article 8 de la Convention dit que chacun a le droit au respect de sa vie privée et de sa famille. L’intégrité morale d’une personne entre dans la notion de vie privée au sens de l’article 8 si les atteintes portées au droit à une bonne réputation morale relèvent du champ d’application de l’article 10 de la Convention qui consacre la liberté d’expression.

Les affirmations du défendeur constituent des jugements de valeur, dont la véracité ne peut pas être vérifiée, représentant des opinions et des appréciations personnelles des individus, celles-ci étant protégées par l’article 10 de la Convention, à condition qu’elles soient fondées sur des faits réels ou appuyées par un raisonnement logique.

En conclusion, le droit à la dignité est expressément consacré et protégé par les dispositions des articles 8 § 1 et 10 § 2 de la Convention, l’article 30 §§ 1, 3 et 6 de la Constitution et l’article 54 du décret n

o

31/1954 sur les personnes physiques et morales.

Compte tenu des arguments ci-dessus, le tribunal rejette l’action principale, accueille la demande reconventionnelle et condamne la requérante Petro Carbo Chem au paiement d’un leu au titre de dommage moral et à la publication du présent jugement

dans deux numéros consécutifs d’un journal national ».

10.

La société requérante interjeta appel de ce jugement. Elle allégua principalement que le tribunal départemental avait fait un examen discriminatoire des deux actions, analysant de manière arbitraire et superficielle la sienne. Elle réitéra que les propos de C.R. remplissaient les conditions nécessaires pour engager la responsabilité civile délictuelle de celui-ci, alors que ses propres affirmations ne dépassait pas le cadre normal d’un discours critique étant donné qu’elle s’était bornée à exprimer sa position quant à l’activité et la manière de gestion de la société dont elle était l’un des actionnaires.

11.

Par un arrêt du 23 juin 2010, la cour d’appel de Pitești rejeta l’appel et confirma le jugement rendu en première instance. S’agissant de l’action principale de la requérante, la cour d’appel nota qu’il ressortait des pièces du dossier que C.R. avait reçu un mandat de la part du conseil d’administration d’

Oltchim

l’autorisant à employer tous les moyens légaux afin de contrecarrer toute action tendant à la diffamation de la société ou portant atteinte à ses intérêts économiques ou de marché. Eu égard à ses fonctions et aux attributions légales et statutaires, C.R. avait agi de bonne foi et avec la conviction que, par ses actions, il protégeait l’intérêt de la société. En outre, la requérante n’avait pas apporté la preuve de ce que celui-ci aurait poursuivi un intérêt personnel. Dans ces conditions, la cour d’appel conclut que les actions de C.R. ne pouvaient pas s’analyser en un fait illicite et qu’aucun préjudice n’avait pas été causé. Quant à la demande reconventionnelle, la cour d’appel estima que le tribunal départemental avait à bonne raison jugé que les affirmations de la requérante avait un caractère illicite, dépassant les limites normales de la liberté d’expression, qu’elles avaient causé un préjudice moral et qu’il y avait un lien de causalité entre ses affirmations et le préjudice causé. Elle conclut que ces affirmations ne sauraient être protégées par l’article 10 de la Convention ou l’article 30 de la Constitution puisque la liberté d’expression n’était pas un droit absolu. La liberté d’expression ne peut porter préjudice à la dignité, à l’honneur, à la vie privée ou au droit à l’image d’autrui. Or, en l’espèce, les déclarations tendancieuses des représentants de Petro Carbo Chem avaient méconnu les droits énumérés ci-dessus.

12.

Par un arrêt définitif du 24 janvier 2012, sur recours de la société requérante, la Haute Cour de cassation et de justice confirma l’arrêt de la cour d’appel de Pitești.

B.

Procédures supplémentaires contre la société requérante

13.

Par une décision définitive du 31 mars 2011, le tribunal de première instance de Vâlcea rejeta la plainte pénale déposée par

Oltchim

contre les représentants de la société requérante qui auraient utilisé des informations confidentielles de nature commerciale et financière obtenues en leur qualité de membres du conseil d’administration, en faveur du groupe des sociétés Petro Carbo Chem ayant des antennes dans plusieurs pays européens, leur créant ainsi un avantage commercial.

14.

Par une décision définitive du 28 décembre 2012, le tribunal départemental de Vâlcea rejeta l’action en concurrence déloyale intentée par

Oltchim

contre Petro Carbo Chem.

Oltchim

dénonçait les actions prétendument déstabilisantes et dénigreuses de la société requérante qui se serait servi de manière abusive de sa qualité d’actionnaire pour entraver ses plans de développement (en s’opposant au plan d’investissement et à l’acquisition de la société commerciale

Arpechim

), pour empêcher la conversion en actions de la créance de l’État, ce qui avait conduit à la détérioration de sa situation financière ainsi qu’à la diminution de son potentiel concurrentiel au bénéfice de la filiale polonaise de la société requérante. En outre,

Oltchim

alléguait que la société requérante avait mené une campagne de presse virulente à son encontre et en particulier à l’encontre de sa direction, campagne fondée sur la publication de fausses informations et sur des affirmations tendancieuses. Le tribunal départemental jugea que les actions reprochées relevaient plutôt de la qualité de la société requérante d’actionnaire d’

Oltchim

et non des faits identiques ou similaires d’un producteur concurrent de produits chimiques, qui auraient appelé un examen de la question de la concurrence déloyale.

15.

Par une décision définitive du 13 mai 2014, le tribunal départemental de Timiș rejeta l’action engagée par l’

Oltchim

contre deux représentants de la société requérante au sein de son conseil d’administration.

Oltchim

alléguait que les représentants de la requérante avaient empêché la majoration du capital social de la société en s’opposant à la conversion en actions de la créance de l’État envers la société et en saisissant les institutions de l’Union européenne qui étaient invitées à se prononcer sur l’opération qui constituait à leurs yeux une aide d’État contraire aux normes européennes.

Oltchim

soutenait en outre que les deux représentants étaient à l’origine d’une véritable compagne médiatique de dénigrement menée à son encontre et basée sur des informations fausses, incomplètes ou diffamatoires. Le tribunal estima que les démarches des représentants de la société requérante auprès des institutions européennes ne contrevenaient pas aux intérêts de la société roumaine et qu’en outre l’État roumain même, en sa qualité d’actionnaire majoritaire, avait saisi ces mêmes institutions. Il souligna enfin que les affirmations parues dans la presse n’étaient pas basées sur des informations fausses, incomplètes ou diffamatoires, mais elles étaient fondées sur les données publiques concernant la société roumaine et attestant sa situation financière précaire.

C.

Informations sur la situation de la société Oltchim

16.

Le 15 septembre 2009, la Commission européenne, sur notification de l’État roumain et de la société requérante, et après un examen préliminaire, ouvrit une procédure d’examen formel en vertu de l’article 108

TFUE

» (ex-article 88

TCE

») afin d’analyser si les mesures de conversion en actions de la créance que l’État avait envers

Oltchim

ainsi que celle concernant une garantie bancaire couvrant un prêt que la société susmentionnée entendait obtenir pour la modernisation de ses capacités de production constituaient des aides d’État prohibées par l’article 107 du TFUE (ex-article 87

mars 2012, la Commission européenne conclut que la conversion susmentionnée ne constituait pas une telle aide d’État et clôtura la procédure formelle pour la deuxième mesure étant donné que l’État roumain avait retiré sa notification à cet égard.

17.

Le 5 septembre 2012, C.R. démissionna de ses fonctions de président-directeur général de la société et de membre du conseil de l’administration.

18.

Par une décision du 30 janvier 2013, le tribunal départemental de Vâlcea décida l’ouverture de la procédure d’insolvabilité contre la société

Oltchim

qui se trouvait en cessation de paiements.

GRIEFS

19.

Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, la société requérante se plaint de ce que les tribunaux ont examiné de manière discriminatoire sa demande introductive d’instance et la demande reconventionnelle du défendeur, ce qui a méconnu son droit à un procès équitable. Elle dénonce également l’absence de motivation des décisions des juridictions internes.

20.

Invoquant l’article 8 de la Convention, la société requérante se plaint du rejet de son action intentée contre le président-directeur général de l’

Oltchim

qui, par ses affirmations avait méconnu son droit au respect de la réputation.

21.

Enfin, citant l’article 10 de la Convention, la société requérante estime que sa condamnation au paiement des dommages-intérêts à raison des propos tenus à l’égard du président-directeur général de l’

Oltchim

méconnaît sa liberté d’expression.

QUESTIONS AUX PARTIES

1.

Les décisions des juridictions roumaines rendues dans la procédure engagée par la requérante en vue de la protection de sa réputation étaient-elles conformes aux exigences de l’article 8 de la Convention

?

2.

Y a-t-il eu violation du droit de la société requérante à la liberté d’expression au sens de l’article 10 de la Convention, compte tenu de sa condamnation civile au paiement des dommages-intérêts à raison des propos tenus dans la presse à l’égard du président-directeur général de la société

Oltchim

?