Metalo Chimica Societate Cooperativă Meșteșugărească împotriva României

Decizia nr. 33486/13 METALO CHIMICA SOCIETATE COOPERATIVĂ MEȘTEȘUGĂRESCĂ împotriva României Curții Europene a Drepturilor Omului (Secțiunea A treia), care așezează la 20 ianuarie 2015 în calitate de comitet compus din: Dragoljub Popović, președinte, Kristina Pardalos, Valeriu Grițco, judecători și Marialena Tsirli, grefier adjunct al secțiunii; Având în vedere cererea depusă la 16 mai 2013, având în vedere observațiile prezentate de guvernul contestat, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, Metalo Chimica Societate Cooperativă Meșteșugăreasca, este o societate cooperativă de artizanți înregistrată în România cu sediul său în Râmnicu Valcea. Compania reclamantă a fost reprezentată în fața Curții de către dl A. Trifu, manager și președinte al consiliului de administrație.

Guvernul român („ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna C. Brumar, de la Ministerul Afacerilor Externe. Situațiile cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. La 26 iunie 2006 au fost instituite proceduri civile împotriva societății reclamante de către părțile private, printre altele, , recuperarea deținerii unei parcele de teren. Procedura s-a încheiat la 19 noiembrie 2012 când Curtea de Apel Pitești a eliberat decizia finală. COMPLAINT Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata procedurii civile în care a fost implicat.

1 din Convenția care, în măsura în care este relevant, citește următoarele: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., toată lumea are dreptul la o audiere echitabilă într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal...” Guvernul a declarat că cererea a fost depusă în numele societății reclamante de cineva care nu a furnizat dovezi de statutul său de reprezentant juridic. Ei au susținut că nici un document nu a fost depus Curții care indică în mod clar faptul că respectiva persoană, și anume dl A. Trifu, care a susținut să fie manager și președinte al consiliului de administrație, acționează în numele societății reclamante (advocatul). Guvernul a susținut, de asemenea, că prin informații primite de la Oficiul de Registrul Comerțului, dl A. Trifu a încetat să fie manager și președinte al consiliului de administrație al societății, la 19 mai 2013, depunând fragmentul care înregistrează toate detaliile societății.

Prin urmare, Guvernul a susținut că societatea reclamantă nu este reprezentată oficial în cadrul procedurii dinainte de Curte și că cererea ar trebui respinsă. Societatea reclamantă nu a prezentat niciun răspuns sau observații cu privire la aceste acuzații.

Curtea reiterează că, în cazurile în care reclamanții aleg să fie reprezentați în fața Curții, este esențial ca reprezentanții să demonstreze că au primit instrucțiuni specifice și explicite de la reclamanții în numele cărora își propune să acționeze (a se vedea Postul v. Țările de Jos (dec.), nr. 21727/08, 20 ianuarie 2009, și Çetin c. Turcia) (dec.), nr. 10449/08, 13 septembrie 2011). În cazul în care dosarele nu conțin o putere de avocat sau un document în care reclamanții înșiși au indicat că doresc ca reprezentantul declarat să depună o cerere la Curte în numele lor, Curtea a considerat că astfel de cazuri ar trebui respinse pentru lipsa unui „aplicant” în sensul articolului 34 din Convenție și le-a declarat inadmisibile ca incompatibile ratione personae în temeiul articolului 35 §§ 3 și 4 din Convenție (a se vedea K.M.

și alții c. Rusia (dec.), nr. 46086/07, 29 aprilie 2010 și Kaur c. Olanda (dec.), nr. 35864/11, § 14, 15 mai 2012). În cazul în cauză, Curtea constată că cererea a fost depusă în numele societății reclamante la Curte la 16 mai 2013 și semnată de dl A. Trifu, în calitatea sa de manager și președinte al consiliului de administrație și folosind sigiliul societății. Curtea constată, de asemenea, că chiar dacă fragmentul Oficiului de Registru al Comerțului prezentat de Guvern a confirmat că dl A. Trifu a fost managerul și președintele consiliului de administrație la data introducerii cererii, a arătat, de asemenea, că trei zile după data respectivă, și anume 19 mai 2013, el a încetat să aibă o astfel de poziție.

Astfel, chiar presupunând că are dreptul de a depune cererea în fața Curții în numele societății, el nu mai poate fi considerat reprezentant al societății începând cu 19 mai 2013. În plus, Curtea constată că nu a fost primită nicio informație privind numirea unui alt reprezentant de la societatea reclamantă sau de la dl. Trifu pe parcursul întregii etape ale procedurii în fața Curții. Curtea consideră că lăcustul companiei reclamante standi în cadrul procedurii în fața Curții nu a persistat decât atâta timp cât reprezentantul juridic al societății avea într-adevăr o astfel de poziție. În cazul lipsei de reprezentare și a unei intenții clare de a sta în fața Curții, societatea reclamantă nu poate fi considerată ca dorind să fie examinată de Curte.

În consecință, în circumstanțele cauzei, cererea trebuie respinsă pentru incompatibilitate ratione personae , în conformitate cu art. 35 §§ 3 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea declara în unanimitate cererea inadmisibilă. Adoptată în engleză și notificată în scris la 12 februarie 2015, Marialena Tsirli Dragoljub Popović Președintele Adjunct Registrului

THIRD SECTION

DECISION Application no. 33486/13

METALO CHIMICA SOCIETATE COOPERATIVĂ MEȘTEȘUGĂREASCĂ

against Romania The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 20 January 2015 as a Committee composed of: Dragoljub Popović, President, Kristina Pardalos, Valeriu Grițco, judges, and Marialena Tsirli, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 16 May 2013, Having regard to the observations submitted by the respondent Government, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Metalo Chimica Societate Cooperativă Meșteșugărească, is a craftsmen cooperative company registered in Romania with its seat in Râmnicu Valcea. The applicant company was represented before the Court by Mr A. Trifu, manager and president of the board of directors.

The Romanian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ms C. Brumar, from the Ministry of Foreign Affairs. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. On 26 June 2006 civil proceedings were instituted against the applicant company by private parties for inter alia , recovery of possession of a plot of land. The proceedings came to an end on 19 November 2012 when the Pitești Court of Appeal delivered the final decision. COMPLAINT The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention about the length of civil proceedings in which it was involved.

THE LAW Complaining of the length of the civil proceedings the applicant invoked Article 6 § 1 of the Convention which in so far as relevant, reads as follows: “In the determination of his civil rights and obligations ..., everyone is entitled to a fair hearing within a reasonable time by [a] ... tribunal...” The Government stated that the application was submitted in the name of the applicant company by someone who did not make proof of his standing as legal representative. They argued that no document was submitted to the Court that clearly indicates the fact that the said person, namely Mr A. Trifu who claimed to be manager and president of the board of directors, was acting on behalf of the applicant company (i.e.

power of attorney). The Government contended also that by information received from the Trade Register Office, Mr A. Trifu ceased to be manager and president of the board of directors of the company on 19 May 2013, submitting the excerpt enlisting all the details of the company. Thus, the Government maintained that the applicant company is not formally represented in the proceedings before the Court and the application should therefore be rejected. The applicant company did not submit any response or comments regarding these allegations.

The Court reiterates that, in cases where applicants choose to be represented before the Court, it is essential for representatives to demonstrate that they have received specific and explicit instructions from the applicants on whose behalf they purport to act (see Post v. the Netherlands (dec.), no. 21727/08, 20 January 2009, and Çetin v. Turkey (dec.), no. 10449/08, 13 September 2011). Where the case files did not contain a power of attorney or a document in which the applicants themselves had indicated that they wished the stated representative to lodge an application with the Court on their behalf, the Court considered that such cases should be rejected for want of an “applicant” for the purposes of Article 34 of the Convention and it declared them inadmissible as incompatible ratione personae pursuant to Article 35 §§ 3 and 4 of the Convention (see K.M.

and Others v. Russia (dec.), no. 46086/07, 29 April 2010 and Kaur v. the Netherlands (dec.), no. 35864/11, § 14, 15 May 2012). In the present case, the Court notes that the application was lodged in the name of the applicant company with the Court on 16 May 2013 and signed by Mr A. Trifu, in his said quality of manager and president of the board of directors and using the seal of the company. The Court also notes that even though the excerpt of the Trade Register Office submitted by the Government confirmed that Mr A. Trifu was the manager and president of the board of directors at the date of introduction of the application, it also showed that three days after that date, namely on 19 May 2013 he ceased to have such a standing.

Thus, even assuming that he was entitled to submit the application before the Court on behalf of the company, he can no longer be regarded as the company’s representative as from 19 May 2013. Furthermore, the Court notes that no information on the appointment of another representative was received from the applicant company or from Mr A. Trifu throughout the whole stage of proceedings before the Court. The Court takes the view that the applicant company’s locus standi in the proceedings before the Court persisted only as long as the legal representative of the company had indeed such standing. In case of lack of representation and clear intent to stand before the Court, the applicant company cannot be regarded as wishing to have an application examined by the Court.

Consequently, in the circumstances of the case, it follows that the application must be rejected for being incompatible ratione personae , pursuant to Article 35 §§ 3 and 4 of the Convention. For these reasons, the Court, unanimously, Declares the application inadmissible. Done in English and notified in writing on 12 February 2015. Marialena Tsirli Dragoljub Popović Deputy Registrar President