METALO CHIMICA SOCIETATE COOPERATIVĂ MEȘTEȘUGĂREASCĂ v. ROMANIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Inadmissible
METALO CHIMICA SOCIETATE COOPERATIVĂ MEȘTEȘUGĂREASCĂ v. ROMANIA (CtEDO, 2015)
Decizia nr. 33486/13 METALO CHIMICA SOCIETATE COOPERATIVĂ MEȘTEȘUGĂRESCĂ împotriva României Curții Europene a Drepturilor Omului (Secțiunea A treia), care așezează la 20 ianuarie 2015 în calitate de comitet compus din: Dragoljub Popović, președinte, Kristina Pardalos, Valeriu Grițco, judecători și Marialena Tsirli, grefier adjunct al secțiunii; Având în vedere cererea depusă la 16 mai 2013, având în vedere observațiile prezentate de guvernul contestat, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, Metalo Chimica Societate Cooperativă Meșteșugăreasca, este o societate cooperativă de artizanți înregistrată în România cu sediul său în Râmnicu Valcea. Compania reclamantă a fost reprezentată în fața Curții de către dl A. Trifu, manager și președinte al consiliului de administrație. Guvernul român („ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna C. Brumar, de la Ministerul Afacerilor Externe. Situațiile cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. La 26 iunie 2006 au fost instituite proceduri civile împotriva societății reclamante de către părțile private, printre altele, , recuperarea deținerii unei parcele de teren. Procedura s-a încheiat la 19 noiembrie 2012 când Curtea de Apel Pitești a eliberat decizia finală. COMPLAINT Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata procedurii civile în care a fost implicat. 1 din Convenția care, în măsura în care este relevant, citește următoarele: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., toată lumea are dreptul la o audiere echitabilă într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal...” Guvernul a declarat că cererea a fost depusă în numele societății reclamante de cineva care nu a furnizat dovezi de statutul său de reprezentant juridic. Ei au susținut că nici un document nu a fost depus Curții care indică în mod clar faptul că respectiva persoană, și anume dl A. Trifu, care a susținut să fie manager și președinte al consiliului de administrație, acționează în numele societății reclamante (advocatul). Guvernul a susținut, de asemenea, că prin informații primite de la Oficiul de Registrul Comerțului, dl A. Trifu a încetat să fie manager și președinte al consiliului de administrație al societății, la 19 mai 2013, depunând fragmentul care înregistrează toate detaliile societății. Prin urmare, Guvernul a susținut că societatea reclamantă nu este reprezentată oficial în cadrul procedurii dinainte de Curte și că cererea ar trebui respinsă. Societatea reclamantă nu a prezentat niciun răspuns sau observații cu privire la aceste acuzații. Curtea reiterează că, în cazurile în care reclamanții aleg să fie reprezentați în fața Curții, este esențial ca reprezentanții să demonstreze că au primit instrucțiuni specifice și explicite de la reclamanții în numele cărora își propune să acționeze (a se vedea Postul v. Țările de Jos (dec.), nr. 21727/08, 20 ianuarie 2009, și Çetin c. Turcia) (dec.), nr. 10449/08, 13 septembrie 2011). În cazul în care dosarele nu conțin o putere de avocat sau un document în care reclamanții înșiși au indicat că doresc ca reprezentantul declarat să depună o cerere la Curte în numele lor, Curtea a considerat că astfel de cazuri ar trebui respinse pentru lipsa unui „aplicant” în sensul articolului 34 din Convenție și le-a declarat inadmisibile ca incompatibile ratione personae în temeiul articolului 35 §§ 3 și 4 din Convenție (a se vedea K.M. și alții c. Rusia (dec.), nr. 46086/07, 29 aprilie 2010 și Kaur c. Olanda (dec.), nr. 35864/11, § 14, 15 mai 2012). În cazul în cauză, Curtea constată că cererea a fost depusă în numele societății reclamante la Curte la 16 mai 2013 și semnată de dl A. Trifu, în calitatea sa de manager și președinte al consiliului de administrație și folosind sigiliul societății. Curtea constată, de asemenea, că chiar dacă fragmentul Oficiului de Registru al Comerțului prezentat de Guvern a confirmat că dl A. Trifu a fost managerul și președintele consiliului de administrație la data introducerii cererii, a arătat, de asemenea, că trei zile după data respectivă, și anume 19 mai 2013, el a încetat să aibă o astfel de poziție. Astfel, chiar presupunând că are dreptul de a depune cererea în fața Curții în numele societății, el nu mai poate fi considerat reprezentant al societății începând cu 19 mai 2013. În plus, Curtea constată că nu a fost primită nicio informație privind numirea unui alt reprezentant de la societatea reclamantă sau de la dl. Trifu pe parcursul întregii etape ale procedurii în fața Curții. Curtea consideră că lăcustul companiei reclamante standi în cadrul procedurii în fața Curții nu a persistat decât atâta timp cât reprezentantul juridic al societății avea într-adevăr o astfel de poziție. În cazul lipsei de reprezentare și a unei intenții clare de a sta în fața Curții, societatea reclamantă nu poate fi considerată ca dorind să fie examinată de Curte. În consecință, în circumstanțele cauzei, cererea trebuie respinsă pentru incompatibilitate ratione personae , în conformitate cu art. 35 §§ 3 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea declara în unanimitate cererea inadmisibilă. Adoptată în engleză și notificată în scris la 12 februarie 2015, Marialena Tsirli Dragoljub Popović Președintele Adjunct Registrului