S.C. TOTAL DISTRIBUTION GROUP VALCEA S.R.L. v. ROMANIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
S.C. TOTAL DISTRIBUTION GROUP VALCEA S.R.L. v. ROMANIA (CtEDO, 2015)
Decizia nr. 35304/10 S.C. TOTAL GRUPUL DE DISTRIBUȚIE VÂLCEA S.R.L. împotriva României Curții Europene a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care așeză la martie 2015 în calitate de comitet compus din: Ján Šikuta, președinte, Dragoljub Popović, Iulia Antoanella Motoc, judecători și Marialena Tsirli, secretar adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 10 iunie 2010, Având în vedere declarația prezentată de guvernul contestat la 25 noiembrie 2014 cere Curtea să excludă aplicarea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Reclamantul, S.C. Total Distribution Group Vâlcea S.R.L. este o societate comercială de răspundere limitată înregistrată în România cu scaunul său în Râmnicu Vâlcea. Guvernul Român (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna C. Brumar, din Ministerul Afacerilor Externe. Societatea reclamantă s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata procedurii civile în care a fost implicat. Procedura a durat șase ani și șase luni pentru două nivele de competență. La 30 august 2013, reclamația a fost comunicată guvernului. După eșuarea încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, prin scrisoarea din 25 noiembrie 2014, Guvernul a informat Curtea că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea rezolvării chestiunilor planteate de cerere. „Le Gouvernement classé - au mois de la préparation declaration unilatérale - qu’il reconnaît la dure excesiv de la procédure interne qui fait l’objet de la antente requéte devant la Cour. Le Gouvernement classé prêt à verser à la bénéficiaire S.C. TOTAL DISTRIBUTION GROUP VÂLCEA S.R.L au titre de satisfacție la somme de 1 620 EUR, montant qu’il conseil raisonnable au vu de la jurisprudență de la Cour. Cette somme, qui couvrira tout préjudice matérial et moral issi que les frais et dépens, ne sera soumise à aucun impôt. Elle sera versée en lei roumains au taux applicable à la date du paiement sur le compte bancaire indiqué par la partie requisante, dans les trois moi suivant la date de la notification de la décision de la Cour réndue conformé à l’article 37 § 1 de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et libertés fondamentales. Apartament de reglement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à comter de l’expiration de acesta et jusqu’au règlement Effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égale à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Le Gouvernement invită respectarea la Cour à dire que la poursuite de l’examen de la recherche n’est plus justifie et à la rayon du rôle en vertu de l’article 37 § 1 c) de la Convention.” Prin scrisoarea din 19 decembrie 2014, societatea reclamantă a indicat că nu a fost satisfăcută cu termenii declarației unilaterale, având în vedere faptul că compensația oferită de guvern nu este satisfăcătoare. Curtea reamintește că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. art. 37 § (c) permite Curtea, în special, să scoată o situație din lista sa, în cazul în care: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reamintește că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, CEDH 2003-VI; WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.), nr. 11602/02, 26 iunie 2007). Curtea a stabilit în mai multe cazuri, inclusiv cele prezentate împotriva României, practica sa privind plângerile referitoare la încălcarea dreptului unei persoane la o audiere într-un timp rezonabil (a se vedea, de exemplu, Frydlender c. Franța [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII și Vlad și alții c. România , nr. 40756/06, 41508/07 și 50806/07, §§§ 131-133 și 161, 26 noiembrie 2013). Având în vedere natura admiterilor care figurează în declarația Guvernului, precum și cuantumul compensației propuse, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 alineatul (1) litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 în amendă) În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenii declarației guvernului contestat în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectivul regulament; decide să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 §§ 1 litera (c) din Convenție. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 23 aprilie 2015. Marialena Tsirli Ján Šikuta Președintele adjunct al grefierului