S.C. Mic Petrochim Industrie S.R.L. împotriva României

SECȚIUNEA A PATRA DECIZIE Cerere nr. 74120/14 S.C. MIC PETROCHIM INDUSTRIE S.R.L. împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care are loc la 22 februarie 2022, un comitet compus din Gabriele Kucsko-Stadlmayer, președinte, Iulia Antoanella Motoc, Pere Pastor Vilanova, judecători, și din Ilse Freiwirth, graffière de secțiune; cererea menționată mai sus depusă la 18 noiembrie 2014, după deliberarea sa, face următoarea decizie FUGĂ ȘI PROCEDURA Recurenta, S.C. MIC PETROCHIM INDUSTRIE S.R.L., a fost o societate de drept românească cu răspundere limitată, stabilită în 2005, apoi restabilită în 2006 într-un alt departament al țării, având sediul social la Găneasa (Olt).

Ea a fost reprezentată în fața Curții de către domnul Marinescu, avocat care își desfășoară activitatea la Craiova. a fost reprezentat de agenții săi, în ultimul rând dl F. Ezer, de la Ministerul Afacerilor Externe Curtea amintește în primul rând că, printr-o decizie parțială din 25 noiembrie 2018, a decis să comunice guvernului obiecțiunile societății reclamante referitoare la o procedură fiscală privind accizele pentru produsele de origine petrolieră sub unghiul articolului 6 din convenție, în ceea ce privește durata și echitatea acestei proceduri, precum și sub aspectul articolului 4 din Protocolul nr. 7 la convenție. La 8 iulie 2019, guvernul a transmis grefei observațiile sale cu privire la admisibilitatea și justificarea cererii.

Acestea au fost adresate reclamantului la 25 iulie 2019, care a fost invitată să își transmită observațiile ca răspuns înainte de 5 septembrie 2019. Guvernul ridică mai multe excepții preliminare și consideră, de asemenea, că cererea ar trebui să fie eliminată din rol deoarece, începând cu 29 decembrie 2016, data la care societatea reclamantă a fost eliminată din Registrul societăților comerciale, aceasta din urmă a trebuit să existe. Curtea consideră că nu este necesar să se pronunțe asupra acestor excepții, dat fiind că cererea va face obiectul unei excluderi a rolului în aplicarea art. 37 alin. (1) din Convenție din următoarele motive. Având în vedere observațiile părților și ale înscrisurilor aflate în posesia sa, Curtea constată că societatea reclamantă a făcut obiectul unei proceduri de dizolvare din cauza falimentului, procedură închisă prin decizia din 28 noiembrie 2016 de la tribunalul județean al d'Olt.

Această procedură a dus la radierea societății reclamante din Registrul societăților comerciale, care a fost publicată în Buletinul procedurilor de insolvență (Buletinul procesdurilor de insolvență) din 28 decembrie 2016. În consecință, începând cu această dată, societatea reclamantă și-a pierdut personalitatea juridică și a încetat să existe. În timp ce admite că societatea reclamantă a putut pretinde că a fost victima unei încălcări a Convenției în momentul introducerii cererii, Curtea consideră că nu mai putea face acest lucru după 28 noiembrie 2016, dată la care a fost eliminată din registrul societăților comerciale (a se vedea mutatis mutandis Goveran și S.C.

Group 95 SA c. România (revizuire), nr 25787/04, § 16, 30 aprilie 2013). În ceea ce privește solicitarea dlui Nicolae-Cătălin Avram de a continua cererea formulată de societatea al cărei proprietar era până în septembrie 2014 , data plasării societății în procedura de faliment, Curtea constată că … noiembrie 2014, cererea a fost formulată în numele societății reclamante de către instanța de insolvență responsabilă cu administrarea societății începând cu 29 septembrie 2014. În cele din urmă, Curtea arată că, deși domnul Avram deținea o parte majoritară a părților sociale ale societății reclamante, numai aceasta din urmă a fost parte la procedura în litigiu.

Curtea amintește că nu este justificat să se facă abstracție de personalitatea juridică a societății decât în circumstanțe excepționale, în special atunci când se stabilește în mod clar că aceasta se află în dreptul de a sesiza prin intermediul organelor sale statutare organele convenției (a se vedea Centro Europa 7 S.r.l. și Di Stefano c. Italia [GC], n 38433/09, § 92, CEDO 2012). Or, rezultă că aceasta a putut sesiza Curtea fără nicio dificultate (a se vedea mutatis mutandis S.C. Bartolo Prod Com S.R.L.

și Botomenei c. România, n 16294/03, § 29, 21 februarie 2012). În orice caz, deținerea unei părți substanțiale a capitalului social nu poate fi suficientă, în principiu, pentru ca domnul Avram să poată continua cererea (a se vedea, mutatis mutandis, Agrotexim și alte c. Grecia , 24 octombrie 1995, § 66, seria A n 330 A. Este necesar să se aibă în continuare un interes personal suficient în obiectul cererii (Olczak c. Polonia (dec.), nr. 30417/96, §§ 58-60, CEDH 2002 X (extracte) și Pokis c. Letonia (dec.), 528/02, CEDH 2006 XV. Trebuie să se constate că acest lucru nu este cazul în speță, deoarece domnul Avram n mai invocă un alt prejudiciu decât cel suferit de societatea cu care era asociat (a se vedea, mutatis mutandis S.C.

Bartolo Prod Com S.R.L. și Botomenei, citată anterior, § 30). Faptul că, ulterior, responsabilitatea sa personală a fost angajată în solidar cu societatea reclamantă prin decizia fiscului din 13 aprilie 2008, Iulie 2016, confirmată definitiv de o hotărâre din 10 martie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, nu este decisivă în acest caz. În absența unor circumstanțe speciale care privesc respectarea drepturilor garantate de Convenție sau a protocoalelor sale, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării acestui aspect. Prin urmare, această parte a cererii de rol ar trebui eliminată în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (c) din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol.

În limba franceză și apoi comunicat în scris la 17 martie 2022. Ilse Freiwirth Gabriele Kucsko-Stadlmayer Director adjunct

QUATRIÈME SECTION

DÉCISION Requête n o 74120/14

S.C. MIC PETROCHIM INDUSTRIE S.R.L.

contre la Roumanie La Cour européenne des droits de l’homme (quatrième section), siégeant le 22 février 2022 en un comité composé de : Gabriele Kucsko-Stadlmayer, présidente, Iulia Antoanella Motoc, Pere Pastor Vilanova, juges, et de Ilse Freiwirth, greffière adjointe de section, Vu la requête susmentionnée introduite le 18 novembre 2014, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante :

FAITS ET PROCÉDURE

La requérante, S.C. MIC PETROCHIM INDUSTRIE S.R.L., était une société de droit roumain, à responsabilité limitée, établie en 2005, puis rétablie en 2006 dans un autre département du pays, et ayant son siège social à Găneasa (Olt). Elle a été représentée devant la Cour par M e M. Marinescu, avocate exerçant à Craiova. Le gouvernement roumain (« le Gouvernement ») a été représenté par ses agents, en dernier lieu M me O. F. Ezer, du ministère des Affaires étrangères . La Cour rappelle d’abord que par une décision partielle du 25 novembre 2018, elle a décidé de communiquer au Gouvernement les griefs de la société requérante relatifs à une procédure fiscale portant sur des accises pour des produits d’origine pétrolière sous l’angle de l’article 6 de la Convention, quant à la durée et à l’équité de cette procédure, ainsi que sous l’angle de l’article 4 du Protocole n o 7 à la Convention.

Le 8 juillet 2019, le Gouvernement a transmis au greffe ses observations sur la recevabilité et le bien-fondé de la requête. Celles-ci ont été adressées à la partie requérante le 25 juillet 2019, laquelle a été invitée à faire parvenir les siennes en réponse avant le 5 septembre 2019. EN DROIT Le Gouvernement soulève plusieurs exceptions préliminaires et considère aussi que la requête devrait être rayée du rôle car à partir du 29 décembre 2016, date à laquelle la société requérante a été rayée du Registre des sociétés, cette dernière a cessé d’exister. La Cour considère qu’il n’y a pas lieu de se prononcer sur lesdites exceptions étant donné que la requête fera l’objet d’une radiation du rôle en application de l’article 37 § 1 de la Convention pour les raisons suivantes.

Au vu des observations des parties et des pièces en sa possession, la Cour constate que la société requérante a fait l’objet d’une procédure de dissolution pour cause de faillite, procédure clôturée par décision du 28 novembre 2016 du tribunal départemental d’Olt. Cette procédure a abouti à la radiation de la société requérante du Registre des sociétés, qui a été publiée dans le Bulletin des procédures d’insolvabilité ( Buletinul procedurilor de insolvență ) du 28 décembre 2016. En conséquence, à partir de cette date la société requérante a perdu sa personnalité juridique et a cessé d’exister. Tout en admettant que la société requérante ait pu se prétendre victime d’une violation de la Convention au moment de l’introduction de la requête, la Cour estime qu’elle ne pouvait plus le faire après le 28 novembre 2016, date de sa radiation du Registre des sociétés (voir, mutatis mutandis , Gardean et S.C.

Grup 95 SA c. Roumanie (révision), n o 25787/04, § 16, 30 avril 2013). S’agissant de la demande de M. Nicolae-Cătălin Avram de continuer la requête introduite par la société dont il était le gérant jusqu’au 29 septembre 2014 , date du placement de la société en procédure de faillite, la Cour note qu’il n’avait plus la qualité de représenter légalement la société requérante, car ces fonctions de gérant ont cessé à cette date. À cet égard, la Cour note également que le 18 novembre 2014, la requête a été introduite au nom de la société requérante par le praticien de l’insolvabilité chargé d’administrer la société depuis le 29 septembre 2014. Enfin la Cour relève que même si M. Avram était détenteur d’une partie majoritaire des parts sociales de la société requérante, seule cette dernière a été partie à la procédure litigieuse.

La Cour rappelle qu’il n’est pas justifié de faire abstraction de la personnalité juridique de la société que dans des circonstances exceptionnelles, notamment lorsqu’il est clairement établi que celle-ci se trouve dans l’impossibilité de saisir par l’intermédiaire de ses organes statutaires les organes de la Convention (voir Centro Europa 7 S.r.l. et Di Stefano c. Italie [GC], n o 38433/09, § 92, CEDH 2012). Or, il en ressort que celle-ci a pu saisir la Cour sans aucune difficulté (voir, mutatis mutandis , S.C. Bartolo Prod Com S.R.L.

et Botomei c. Roumanie , n o 16294/03, § 29, 21 février 2012). En tout état de cause, la détention d’une part même substantielle du capital social ne saurait suffire, en principe, pour que M. Avram puisse continuer la requête (voir, mutatis mutandis, Agrotexim et autres c. Grèce , 24 octobre 1995, § 66, série A n o 330 A). Encore faut-il qu’il ait un intérêt personnel suffisant dans l’objet de la requête ( Olczak c. Pologne (déc.), n o 30417/96, §§ 58-60, CEDH 2002 X (extraits), et Pokis c. Lettonie (déc.), n o 528/02, CEDH 2006 XV). Force est de constater que tel n’est pas le cas en l’espèce, car M. Avram n’invoquait pas d’autre préjudice que celui subi par la société dont il était associé (voir, mutatis mutandis , S.C.

Bartolo Prod Com S.R.L. et Botomei , précité, § 30). Le fait que, par la suite, sa responsabilité personnelle fut engagée en solidaire avec la société requérante par décision du Fisc du 13 juillet 2016, confirmée définitivement par un arrêt du 10 mars 2021 de la Haute Cour de Cassation et de Justice, n’est pas déterminant en l’espèce. En l’absence de circonstances particulières touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles, la Cour considère qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de ce grief. Il y a donc lieu de rayer cette partie de la requête du rôle en application de l’article 37 § 1 c) de la Convention. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle.

Fait en français puis communiqué par écrit le 17 mars 2022. Ilse Freiwirth Gabriele Kucsko-Stadlmayer Greffière adjointe Présidente