AFFAIRE S.C. GEROM REAL ESTATE S.A. c. ROUMANIE

RESPONDENT

ROU

HOTĂRÂRE

22.06.2021

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'article 6 - Droit à un procès équitable (Article 6 - Procédure civile;Article 6-1 - Accès à un tribunal)

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE S.C. GEROM REAL ESTATE S.A. c. ROUMANIE (CtEDO, 2021)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A PATRA CAUZA S.C. GEROM REAL ESTATE S.A. c. ROMÂNIA (solicitarea nr. 41714/13) HOTĂRÂREA STRASBURG 22 iunie 2021 Această hotărâre este definitivă. Această hotărâre poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza S.C. Gerom Real Estate S.A. c. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului ( Acea secțiune), care se află într-un comitet compus din Tim Eicke, președinte, Faris Vehabović, Pere Pastor Vilanova, judecători; și de Ilse Freiwirth, graffière adjuncte de secțiune cererea (n 41714/13) îndreptată împotriva României și inclusiv o societate comercială de drept românesc, S.C. Gerom Real Estate S.A. ( decizia de a aduce la cunoștința guvernului român (adică a statului membru) obiecțiunile formulate în temeiul articolului 6 alineatul (1) din convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 la convenție și de a declara inadmisibilă cererea pentru surplus, observațiile părților, După ce au deliberat în camera consiliului la 1 iunie 2021, se retrage la hotărâre, adoptată la această dată INTRODUCERE Această cerere are ca obiect la incumbă recurentei să conteste un decret al guvernului român ( mai mult de mai puțin) care a înscris pe lista bunurilor aparținând domeniului public local un bun imobil pe care declară că îl deține. Recurenta se plânge din unghi de la art. 6 din Convenție și de la art. 1 din Protocolul nr. Societatea reclamantă a fost reprezentată în fața Curții de către domnul Agachi-Stratlat, avocat în Petrosani. Guvernul a fost reprezentat de agentul său, dl Ezer, de la Ministerul Afacerilor Externe. , Guvernul a întocmit o listă a bunurilor aparținând domeniului public al orașului Petrosani. Printre bunurile incluse în anexa la În 2006, în cadrul procedurii judiciare de lichidare a societății U., activele sale au fost achiziționate de societatea C.B. În 2011, societatea C.B. a fuzionat cu societatea reclamantă. La 24 august 2011, la cererea societății reclamante, care se afla în litigiu cu compania locală a apelor cu privire la respectarea condițiilor contractuale de furnizare de apă, Tribunalul Petrosani a transmis camerei de judecată administrativă a instanței din 1352/2001 în partea sa referitoare la rețeaua menționată anterior. Societatea reclamantă a susținut că acest bun fusese înscris ilegal pe lista bunurilor aparținând domeniului public local și a susținut că societatea U. a fost proprietarul bunului și nu a putut fi considerat ca făcând parte din domeniul public, o proprietate privată care, în opinia sa, nu putea deveni proprietatea statului, prin intermediul unei proceduri de expropriere din motive de interes public în temeiul Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul său juridic. Comisia a susținut că, la data lichidării societății U, acest bun era inclus întotdeauna pe lista activelor vândute societății C.B., cu care societatea reclamantă fuzionase în 2011. Societatea reclamantă a invocat dispozițiile articolului 4 din Legea 554/2004 privind litigiile administrative, care permitea oricărei persoane interesate, fără întârziere, să solicite anularea unui act administrativ unilateral individual. 10. Guvernul, partea pârâtă în cauză, consideră că cererea a fost inadmisibilă din momentul în care a fost adoptată în litigiu înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 554/2004. 11. Tribunalul a demisionat în favoarea camerei de judecată administrative a Tribunalului de Primă Instană dinAlba Iulia. Prin hotărârea din 14 februarie 2012, Curtea de Apel din Alba Iulia a declarat că acțiunea inadmisibilă pentru forțare nu a putut face obiectul unui control de legalitate mai mulți ani după adoptarea sa. Curtea Constituțională, în mai multe dintre deciziile sale, a considerat că dispozițiile articolului 4 menționat anterior erau constituționale. Cu toate acestea, invocând jurisprudența Curții privind securitatea rapoartelor juridice, în special Hotărârea Brumarescu c. România [GC], nr 28342/95, CEDO 1999 VII, Sovtransavto Holding c. Ucraina, nr 48553/99, CEDO 2002 VII și Prodan c. România, n 2607/04, 17 ianuarie 2008, consideră că este necesar să nu se țină seama de dispozițiile acestui articol, pentru a evita aducerea în discuție a unui act administrativ unilateral, care și-a produs deja efectele. 14. Societatea reclamantă a formulat un recurs întemeiat pe jurisprudența Curții Constituționale și a susținut că hotărârile Curții Constituționale au impus tuturor instanțelor o hotărâre definitivă din 24 ianuarie 2013 și că Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul. 554/2004 și jurisprudența Curții Constituționale: că este de competența instanței naționale să soluționeze problema conformității dispozițiilor dreptului național cu cele ale Convenției și ale dreptului UE. Înalta Curte menționează articolele 6 din Convenție și 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum și jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) și a Curții, pe care a citat-o la Hotărârea Beian c. România (n, n 30658/05, CEDH 2007) V (extracturi). Aceasta concluzionează că instanța națională era ținută în afara aplicării dispozițiilor articolului 4 din Legea nr. 554/2004 pentru a nu aduce atingere principiului securității raporturilor juridice, care decurge din dreptul internațional menționat anterior. CADRUL JURIDIC ȘI PRACTICUL INTERNELE PERTINENTE LA ARTICOLUL 4 § 1 și 2 din Legea nr. 554/2004 privind litigiul administrativ, publicat în versiunea modificată de Legea nr. 262/2007, este astfel redactată legalitatea unui act administrativ unilateral individual poate fi contestată (...) de către partea interesată sau din oficiu de către instanță, indiferent de data la care actul a fost adoptat (...) În cazul în care excepția de la dispozițiile legale se referă la un act adoptat înainte de data intrării în vigoare a prezentei legi, examinarea se face în raport cu legislația în vigoare la data adoptării. 18. Dispozițiile relevante ale Constituției din 1991 se citesc după cum urmează Art. 20 alin. În cazul unei contradicții între pacte și tratate privind drepturile fundamentale ale omului la care este parte România și legile interne, dispozițiile internaționale vor preceda. art. 145 alineatul (2) Deciziile Curții Constituționale sunt obligatorii și nu dispun decât pentru viitor. 404/2008, 425/2008 și 416/2011) Curtea Constituțională sesizată, în special de Înalta Curte de Casație și Justiție, cu excepții de neconstituționalitate a articolului 4 din Legea 554/2004, a hotărât că principiul securității raporturilor juridice nu se opune controlului legalității unui act administrativ unilateral individual adoptat înainte de intrarea în vigoare a acestei legi 20. Curtea Constituțională a considerat că, în ceea ce privește statul de drept, un astfel de control, chiar și fără întârziere de constrângere, era necesar pentru a evita menținerea în vigoare a unui act administrativ ilegal. În ceea ce privește jurisprudența Curții și în special în hotărârea Brumescu , citată anterior, Curtea Constituțională a considerat că nu era aplicabilă în instanța administrativă din moment ce se referă la aducerea în discuție a hotărârilor judecătorești definitive și nu la controlul legalității actelor administrative. ÎN DROI PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ ARTICOLULUI 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIA 22. Societatea reclamantă se plânge că a fost privată de dreptul său de a avea acces la o instanță pe motiv de respingere fără examinarea fondului cererii sale de anulare parțială a Anexei la Orice persoană are dreptul la o audiere echitabilă a cauzei sale (...) de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) cu privire la admisibilitate 23. Constatând că aceasta nu este în mod vădit nefondată sau inadmisibilă pentru un alt motiv menționat la art. 35 din convenție, Curtea declară că este admisibilă. Pe fond 24. Societatea reclamantă consideră că respingerea cererii sale și refuzul instanțelor interne de a aplica dispozițiile articolului 4 din Legea 554/2004 pentru a examina în fond cererea sa au fost arbitrare 25. Guvernul susține că instanțele interne au pronunțat hotărâri motivate în mod corespunzător și, în opinia sa, au respins jurisprudența Curții Constituționale pe motiv că dispozițiile articolului 4 din Legea nr. 554/2004 contravin principiului securității rapoartelor juridice care decurg din dreptul internațional, care acordă prioritate dreptului intern 26. Guvernul consideră că această soluție nu este pătată de un arbitrar flagrant și evident, contrar justiției și bun simț. 27. Curtea amintește că, în hotărârea Bochan c. Ucraina (n [GC], n 22251/08, § 61, CEDH 2015, Comisia a examinat, din perspectiva componentei civile a articolului 6 din convenție, problema lipsei de echitate care rezultă din raționamentul urmat de instanțele interne. Principiile formulate de Curte în această hotărâre au fost rezumate în hotărârea Morira Ferreira c. Portugalia (n [GC], n 19867/12, § 83, 11 iulie 2017. 28. Din această jurisprudență reiese că o hotărâre de justiție internă nu poate fi calificată drept "în mod arbitrar" în așa fel încât să aducă atingere echității procesului decât dacă este lipsită de motivare sau dacă această motivare se bazează pe o eroare de fapt sau de drept vădită săvârșită de instanța națională care conduce la o deviere de la justiție ( Morira Ferreira (n , citată anterior, § 85). În speță, Curtea constată că art. 4 din Legea nr. 554/2004 privind soluționarea litigiilor administrative prevede că legalitatea unui act administrativ unilateral individual, chiar și înainte de data intrării în vigoare a legii, poate fi contestată de partea interesată fără întârziere (punctul 17 de mai sus). 30. Cu toate acestea, Comisia constată că instanțele interne au retras aplicarea acestor dispoziții și au declarat acțiunea societății reclamante inadmisibilă pentru forțare (punctele 12 și 15 de mai sus). 31. Pentru a justifica această soluție, aceasta s-a bazat în principal pe interpretarea jurisprudenței Curții. Acestea au concluzionat din lectura hotărârilor Curții (punctele 13 și 16 de mai sus) că posibilitatea de a contesta un act administrativ unilateral individual fără întârziere aduce atingere principiului securității rapoartelor juridice; aceasta se referă la propria lor interpretare a acestor hotărâri ale Curții. 32. Or, Curtea consideră că această jurisprudență nu este aplicabilă în speță, întrucât: din moment ce nici una dintre hotărârile citate nu privește controlul legalității actelor de putere executivă. În această privință, Curtea amintește că principiul securității raporturilor juridice, astfel cum a fost dezvoltat în Hotărârea Brumăescu c. România [GC], n 28342/95, § 61 CEDH 1999 VII dorește ca soluția dată definitiv oricărui litigiu de către instanțe să nu mai fie pusă în discuție. 33. În plus, Curtea constată că soluția adoptată de instanțele interne este contrară jurisprudenței constante a Curții Constituționale, care a examinat teza potrivit căreia un act administrativ unilateral, individual, fără întârziere, ar fi contrar principiului securității raporturilor juridice și a fost respins prin decizii motivate în mod corespunzător (punctele 19-21 de mai sus). 34. În ceea ce privește dreptul UE menționat în hotărârea pronunțată la 24 ianuarie 2013 de Înalta Curte în prezenta cauză (punctele 15 și 16 de mai sus), Curtea ia notă de faptul că această instanță nu a citat niciun exemplu de jurisprudență a CJUE care să se opună controlului legalității actului administrativ solicitat de societatea reclamantă. 35. Considerentele de mai sus sunt suficiente Curții pentru a concluziona că lectura efectuată de instanțele interne ale jurisprudenței Curții și, prin urmare, respingerea cererii societății reclamante au fost rezultatul unei erori de drept vădite care a condus la o denigrare a justiției 36. Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție. Cu privire la violarea bunurilor sale, art. 1 din PROTOCOLUL 1 CONVENȚIA 37. Societatea reclamantă se plânge de o încălcare a dreptului său la respectarea proprietăților sale pe motiv de respingere a acțiunii sale. 38. Guvernul afirmă că societatea reclamantă nu poate pretinde că deține proprietatea asupra proprietății pe care o revendică. 39. Curtea constată că această cauză este direct legată de spătarul examinat la unghiul articolului 6 alineatul (1) din Convenție. În lumina concluziilor sale pe teren ale acestui din urmă articol, Curtea nu ar putea specula cu privire la ceea ce ar fi fost la momentul la care cererea de anulare a cererii de anulare a articolului 1352/2001 ar fi fost îndeplinită dacă cerințele dreptului la un proces echitabil ar fi fost respectate în fața instanțelor interne. 40. Pe de altă parte, Curtea constată că Codul de procedură civilă din România permite, în anumite condiții, redeschiderea unei proceduri civile după constatarea de către Curte a unei încălcări a Convenției (S.C. IMH Suceava S.R.L. c. România, n 24935/04, § 25, 29 octombrie 2013). 41. Prin urmare, Curtea consideră că nu este necesar să se pronunțe asupra admisibilității și a temeiniciei acestei hotărâri (a se vedea, mutatis mutandis, printre altele, Vlasia Grigore Vasilescu c. România, nr. 60868/00, § 50-51, 8 iunie 2006 și Bessler c. România, nr 25669/04, § 57, 18 mai 2010). PE LEGĂTURA ARTICOLULUI 41 DIN CONVENȚIA 42. În conformitate cu art. 41 din Convenție În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite Ö Õ să Õ Õ Õ impeda pe deplin consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții Õ, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. 43. Societatea reclamantă solicită 660 000 EUR (EUR) pentru daune materiale, sumă care reprezintă, în opinia sa, valoarea terenului pe care se află rețeaua de apă și care, deoarece acțiunea sa a fost respinsă, nu poate fi utilizată pentru dezvoltarea unui proiect imobiliar; în plus, solicită un milion de euro pentru prejudiciul moral cauzat de incertitudinea în luarea deciziilor privind viitorul său. 44. În ceea ce privește cheltuielile și cheltuielile de judecată suportate în cadrul procedurii în fața Curții, aceasta solicită 7 315 lei românești (RON), adică aproximativ 1 500 EUR. Aceasta prezintă note de cheltuieli pentru serviciile furnizate de avocata sa, precum și pentru traducerea diverselor documente. 45. Guvernul consideră că aceste sume sunt excesive și că nu au o legătură de cauzalitate cu presupusele încălcări ale Convenției și consideră că o eventuală constatare a încălcării ar putea constitui în sine o satisfacție suficientă. 46. În ceea ce privește cheltuielile și cheltuielile de judecată, guvernul consideră că suma solicitată este excesivă în ceea ce privește serviciile furnizate de consiliul de administrație. 47. Curtea amintește că singura bază pentru acordarea unei satisfacții echitabile în speță constă în faptul că societatea reclamantă nu a avut acces la o instanță judecătorească, cu încălcarea articolului 6 alineatul (1) din Convenție. În opinia sa, recurenta nu a demonstrat că prejudiciul material pretins este într-adevăr rezultatul respingerii acțiunii sale. Prin urmare, aceasta respinge cererea societății reclamante pentru prejudiciul material. 48. Curtea nu poate exclude faptul că, pentru o societate comercială, poate exista o altă daună decât cea materială care solicită o despăgubire pecuniară. Comingersoll S.A. c. Portugalia [GC], n 35382/97, § 35 CEDH 2000 IV. Aceasta reamintește că poate acorda o despăgubire pecuniară pentru daune morale unei societăți comerciale. Acest tip de prejudiciu poate implica, pentru o astfel de societate, elemente mai mult sau mai puțin Pot fi luate în considerare, printre altele, reputația întreprinderii, dar și incertitudinea în planificarea deciziilor care trebuie luate, tulburările cauzate de gestionarea întreprinderii în sine, ale căror consecințe nu sunt adecvate unui calcul exact, și, în cele din urmă, într-o măsură mai mică, neliniștea și neplăcerile membrilor organelor de conducere ale societății ( Centro Europa 7 S.r.l. și Di Stefano c. Italia [GC], n 38433/09, § 221 și 222, CEDH 2012). 49. În acest caz, Curtea consideră că faptul de a reclama în justiție anularea la În ceea ce privește cheltuielile și cheltuielile de judecată solicitate, ținând seama de documentele de care dispune și de jurisprudența sa, Curtea acordă societății reclamante suma de 1 000 EUR. 52. Curtea consideră că este oportun să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURȚIA, ÎN L 6 alin. (1) din Convenție A se vedea că nu este necesar să se pronunțe asupra admisibilității și a temeiniciei ............................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................ 000 EUR (șase mii EUR), plus orice sumă care poate fi datorată din această sumă cu titlu de impozit, pentru daune morale de 1 000 EUR (mii EUR), plus orice sumă care poate fi datorată din această sumă de către reclamantă cu titlu de impozit, pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale restrâng surplusul cererii de satisfacție echitabilă. Adoptat în limba franceză și apoi comunicat în scris la 22 iunie 2021, în temeiul articolului 2 și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Ilse Freiwirth Tim Eicke Grefier Adjunct Președinte