AFFAIRE ANASTASIU c. ROUMANIE

RESPONDENT

ROU

HOTĂRÂRE

18.05.2021

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'article 1 du Protocole n° 1 - Protection de la propriété (Article 1 al. 1 du Protocole n° 1 - Respect des biens)

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE ANASTASIU c. ROUMANIE (CtEDO, 2021)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A PATRA CAUZA ANASTASIU c. ROMÂNIA (solicitarea nr. 25339/06) HOTĂRÂREA STRASBURG 18 mai 2021 Această hotărâre este definitivă. Aceasta poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Anastasiu c. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care se află într-un comitet compus din Tim Eicke, președinte, Faris Vehabović, Pere Pastor Vilanova, judecători, și Ilse Freiwirth, graffière în secțiune, cererea (n 25319/06) îndreptată împotriva României și dintre care două cetățeni ai acestui stat, dle Ecaterina Anastasiu ( decizia de a aduce petiția la cunoștința guvernului român (inclusiv la adresa mai întâi), observațiile părților, după ce a deliberat în camera Consiliului la 13 aprilie 2021, a luat hotărârea în acest sens, adoptată la data respectivă INTRODUCERE Cererea se referă la posibilitatea ca recurentele să se bucure de dreptul lor de proprietate, recunoscut de instanțele naționale, asupra unui bun imobil naționalizat de către stat în timpul regimului comunist totalitar, care a făcut apoi obiectul unui contract de vânzare între stat și terțe părți. Recurentele s-au născut în 1929 și, respectiv, în 1955. Prima recurentă a avut reședința, până la decesul său, la 4 decembrie 2017, la București. A doua recurentă are reședința la București. Guvernul a fost reprezentat de agenții săi, dl C. Brumar și, în ultimă instanță, dl O.F. Ezer, de la Ministerul Afacerilor Externe. Circumstanțele de fapt și juridice ale cauzei sunt similare celor prezentate de reclamanții din hotărârea Str in și de alții c. România 57001/00, § 18, CEDH 2005 VII), de reclamanții M. și M. Rodan în cauza Preda și alții c. România 9584/02 și alții, §§ 35-41, 29 aprilie 2014) și de reclamanții din Hotărârea Ana Ionescu și alții c. România 19788/03 și 18 alții, §§§ 6-7, 26 februarie 2019). Recurentele au solicitat instanțelor naționale anularea unui contract de schimb încheiat între stat și terțe părți între 1995, pe un teren situat la nr. 85-87a rue Oituz, la Bacău, care a aparținut familiei lor înainte de a fi transferat în proprietatea statului, în 1962. Printr-o hotărâre definitivă din 8 octombrie 2004, instanța de apel a Bacău a constatat că terenul în litigiu avea o suprafață de 650 m2, că titlul de proprietate deținut de către stat asupra acestui bun nu era legal, dar că contractul de schimb a fost valabil deoarece terții erau de bună credință și că erau în dreptul de a păstra terenul în cauză. Această hotărâre a fost confirmată, la recursul recurentelor, printr-o hotărâre din 19 decembrie 2005 a aceleiași instanțe de apel. În 2001, recurentele au notat primăria Bacău, în temeiul Legii nr. 10/2001, o cerere având ca obiect restituirea unei suprafețe de 2 830 m2 a unui teren situat la nr. 85-87a, rue Oituz, la Bac Prin decizia administrativă din 30 mai 2018, pronunțată după decesul primei reclamante (a se vedea § 2 de mai sus), Primăria Bacău a recunoscut dreptul celei de a doua recurente de a fi compensată pentru pierderea terenului său de o suprafață de 624,50 m2 la adresa mai sus, precum și pentru pierderea unei construcții care fusese construită pe terenul respectiv, dar care fusese demolată la o dată nespecificată. Primăria a respins cererile recurentelor de restituire de 2 205,50 m2 pe motiv că nu au reușit să dovedească dreptul lor de proprietate pe acest teren. Dosarul administrativ se află în fața Autorității naționale pentru restituirea proprietăților care trebuie să decidă valoarea compensației și să elibereze un titlu de plată. Astfel cum reiese din informațiile furnizate de părți în februarie 2021, decizia adoptată la 30 mai 2018 în favoarea celei de a doua recurente a fost contestată de către aceasta. În ianuarie 2020, tribunalul departamental din Bacău, din cauza inaugurării celei de-a doua recurente. La 18 decembrie 2020, o cerere de reinscriere a cauzei a fost respinsă de către aceeași instanță. Până în prezent, a doua reclamantă nu și-a recuperat proprietatea și nu a fost despăgubită pentru pierderea acesteia. Dreptul și practica internă privind bunurile imobile naționalizate ilegal și apoi vândute de către stat unor terți au fost prezentate în Hotărârile Brumărescu c. România ([GC], nr. 28342/95, § 35, CEDH 1999 VII), Strain și altele (citată la § 23), Maria Atanasiu și alții c. România 30767/05 și 33800/06, § 76, 12 octombrie 2010), Preda și alții (citată la § 74) și Dickmann și Gion c. România 10346/03 și 10893/04, § 58, 24 octombrie 2017). ÎN DREPT LOCUS STANDI 10. Mihaela Anastasiu (a doua reclamantă), a informat Curtea cu privire la intenția sa de a menține cererea. Guvernul nu se opune acestei cereri. Având în vedere legăturile familiale și juridice ale acesteia cu prima reclamantă și interesul său legitim de a continua procedura, Curtea acceptă că moștenitoarea reclamantei decedate pendinte ( Janowiec și alții [GC], nr. 55508/07 și nr. 29520/09, punctul 101, CEDO 2013 și Preda și altele menționate anterior, punctul 75. Prin urmare, Comisia va continua să trateze cererea, în conformitate cu cererea mostenitorului. Recurentele susțin că, în pofida hotărârii judecătorești de recunoaștere a dreptului lor de proprietate asupra acestui bun cu încălcarea dreptului lor de a-și respecta bunurile, garantate prin art. 1 din Protocolul nr. 1 la convenție, în pofida hotărârii judecătorești de recunoaștere a dreptului lor de proprietate asupra acestui bun cu privire la încălcarea dreptului lor de a-și respecta bunurile, astfel cum este prevăzut la art. 1 din Protocolul nr. 1 la convenție. Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. Pe admisibilitate 12. Guvernul excită de la dreptul de a solicita, pentru nu 13 Recurentele contestă aceste afirmații. 14. Curtea reamintește că a examinat și respins deja excepții similare privind neobosirea căilor de atac interne referitoare la Legea nr. 10/2001 și la Legea nr. 165/2013 (Străin și altele, § 56, Preda și altele, § 133 și 141, Dickmann și Gion, § 72 și 78, și Ana Ionescu și altele § 23, toate menționate mai sus 15. Ea constată că nu există dovezi sau argumente noi care să o convingă să ajungă la o concluzie diferită în ceea ce privește admisibilitatea acestui aspect. Prin urmare, aceasta consideră că este necesar să se respingă excepția pe care o ridică în această privință. 16. Constatându-se că nu este vădit nefondat sau inadmisibil pentru un alt motiv prevăzut la art. 35 din Convenție, aceasta declară că este admisibil. Pe fond 17. Recurentele susțin că, până în prezent, locul în care se află este acela de a-și recupera proprietatea asupra terenului sau, în caz contrar, de a primi compensații pentru pierderea acestui bun îi afectează dreptul de a-și respecta bunurile. 18. Guvernul susține, la rândul său, că recurentele ar fi trebuit să urmeze procedura administrativă prevăzută de legile de restituire, a cărei lege nr. 165/2013 conține ultimele modificări. 19. Curtea observă că, în speță, la fel ca reclamanții în cauza Strein și alții, citată anterior, sau ca domnul și domnul Rodan în cauza Preda și altele , menționate anterior, recurentele au obținut decizii definitive care recunosc, cu efect retroactiv, dreptul lor de naționalizare de către statul de pe teritoriul în cauză (issue n 87-87a, rue Oituz, Bacău) și dreptul lor de proprietate asupra bunului în cauză (a se vedea punctul 6 de mai sus). Până în prezent, aceste decizii nu au fost nici contestate, nici anulate. Cu toate acestea, recurentele nu au reușit să recupereze proprietatea sau să obțină despăgubiri pentru această privare de proprietate. 20. Curtea amintește că a considerat deja că dreptul de proprietate asupra bunurilor în cauză constituia o privare în sensul celei de-a doua teze a primului alineat al articolului 1 din Protocolul nr. 1 la acesta, în pofida faptului că a considerat deja că o cale de atac constituie o cale de atac în sensul celei de-a doua teze a primului alineat al articolului 1 din Protocolul nr. (1) și că, în absența unei despăgubiri, o astfel de privare implică o sarcină disproporționată și excesivă care încalcă dreptul său la respectarea proprietăților sale, garantată prin art. 1 din Protocolul nr 1 (Preda și altele), § 146 și 148 149, Dickmann și Gion, § 103 104 și Ana Ionescu și altele, §§ În cele din urmă, recurentele se plâng în cele din urmă. refuzul instanțelor interne de a anula contractul de schimb încheiat pe teritoriul lor [art. 6 alineatul (1) din Convenție]. 23. Având în vedere toate elementele de care dispune și cu condiția ca aceasta să fie competentă pentru a cunoaște afirmațiile formulate, Curtea nu constată nicio aparență de încălcare a drepturilor și libertăților garantate de Convenție. 24. Prin urmare, acest aspect este vădit nefondat și trebuie respins în conformitate cu art. 35 alin. (a) și 4 din Convenție. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se desprindă de faptul că: imprejmuiește pe deplin consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vizate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă 26. În 2007, recurentele au prezentat o primă cerere de satisfacție echitabilă și în 2015, la invitația Curții, acestea și-au reiterat cererea. 27. Guvernul a transmis observații ca răspuns la cererile de satisfacție echitabilă prezentate de recurente. 28. Pentru a justifica cererea sa privind prejudiciul material și răspunsul său în această privință, recurentele și guvernul au furnizat rapoarte de expertiză tehnică pregătite în 2007 de experți. În 2018, guvernul a furnizat Curții valori de circulație actualizate pentru terenuri similare cu cele aflate în litigiu, în funcție de grila notarială utilizată de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților ( Curtea a declarat în mai multe ocazii că o hotărâre cu privire la o încălcare implică pentru statul pârât obligația juridică de a pune capăt încălcării și de a anula consecințele astfel încât să se restabilească cât mai mult posibil situația anterioară (latridis c. Grecia (satisfacție echitabilă) [GC], n 31107/96, § 32 CEDH 2000 XI și Guiso-Gallisay c. Italia (satisfacție echitabilă) [GC], nr. 58858/00, § 90, 22 decembrie 2009). 30. În circumstanțele prezentei cauze, Comisia consideră că restituirea bunului în cauză ar plasa pe cât posibil recurentele într-o situație echivalentă cu cea în care acestea s-ar fi aflat și-ar fi găsit sil nil niy nu ar fi încălcat art. 1 din Protocolul nr. 31. În lipsa unei astfel de restituiri, statul pârât ar trebui să plătească recurentelor, pentru daune materiale, o sumă corespunzătoare valorii actuale a bunurilor lor (Preda și altele, citată anterior, § 163, și Ana Ionescu și altele, citată anterior, §§ 39 32). Curtea observă că există un decalaj larg între estimarea făcută de reclamante cu privire la valoarea proprietății lor și cea înaintată de guvern. Având în vedere informațiile, inclusiv documentele prezentate de părți, de care dispune cu privire la prețurile la lamaie de pe piața locală și jurisprudența constantă a acesteia în cauze similare (ana Ionescu și altele, menționate anterior, § 42, împreună cu trimiterile menționate mai sus), Comisia consideră rezonabilă și echitabilă, în sensul art. 41 din Convenție, că acordă recurentelor, pentru daune materiale, suma de 134 000 EUR. Daune morale 33. Curtea consideră că ingerința gravă care a fost introdusă în dreptul recurentelor la respectarea bunurilor lor nu poate fi compensată în mod corespunzător prin simpla constatare a încălcării articolului 1 din Protocolul 1 la Convenție. Statuând în echitate, în conformitate cu art. 41 din Convenție, aceasta decide să aloce recurentelor, pentru daune morale, suma de 5 000 EUR. Cheltuieli și cheltuieli de judecată 34. Curtea constată că recurentele solicită rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor de judecată (avocate, cheltuieli de transport și traduceri), fără a preciza suma și fără a asocia orice justificare în această privință. 35. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care acestea sunt stabilite realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor. În speță, în lipsa unor documente justificative, Curtea respinge cererea depusă pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată. Interese moratorii 36. Curtea consideră adecvată stabilirea ratei dobânzii moratorii pe rata dobânzii dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PRIN CES MOTIVE, CURȚA, ÎN L în ceea ce privește litigiul întemeiat pe articolul din Protocolul nr. 1 și surplusul cererii inadmisibile A se vedea că a avut loc o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr 1 la convenție A se vedea că statul pârât trebuie să restituie recurentelor, în termen de trei luni, terenul în litigiu în caz contrar, statul pârât trebuie să plătească recurentelor, în același termen de trei luni, 134 000 EUR (cent treizeci și patru de mii EUR), plus orice sumă care poate fi datorată acestor sume cu titlu de impozit, pentru daune materiale pe care statul pârât trebuie să le plătească recurentelor în cauză, în același termen de trei luni, 5 000 EUR (cinci mii EUR), plus orice sumă care poate fi datorată din această sumă cu titlu de impozit de către recurente, pentru daune morale pe care sumele astfel indicate vor fi convertite în moneda statului pârât la rata aplicabilă la data regulamentului de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale restrâng surplusul cererii de satisfacție echitabilă. Adoptată în limba franceză, apoi comunicată în scris la 18 mai 2021, în temeiul articolului 2 și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Ilse Freiwirth Tim Eicke Grefier Adjunct Președinte