NONN ET AUTRES c. ROUMANIE

Comunicat la 10 iulie 2015 Secțiunea a treia Cerere nr. 21428/11 Tibor László NON și alții împotriva României, introdusă la 8 martie 2011 EXPOSAT DE FĂCUT, reclamanții, domnii Tibor László Nonn, Bogdan Raul Fodor, Nicolae Mirișan, Horațiu Șerban Răcășan și Cristian Eugen Rus, sunt resortisanți români, născuți în 1956, 1972, 1959, 1971 și, respectiv, 1977, toți rezidenți în Cluj-Napoca. Ei sunt reprezentați în fața Curții de către firma Stegaroiu (Stegaroiu și Asociații Societate Civilă de Avocați), care a mandatat în acest scop pe domnul C. Stegaroiu, avocat în baroul Cluj. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de către reclamanți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamanții sunt toți locuitori ai orașului Cluj-Napoca.

Ei sunt arhitecți care lucrează în acest oraș. Cluj-Napoca este una dintre cele mai populate și istorice orașe din România. În 1911, orașul și-a construit un stadion, care, la vremea aceea, fusese construit la marginea zonei urbane. În anii '60, fostul stadion a fost demolat și înlocuit cu altul, care a devenit la rândul său vetust patru decenii mai târziu. Prin urmare, în 2008, municipalitatea a decis să construiască, pe aceeași locație, un nou complex sportiv, inclusiv un stadion, o sală omnisports și un turn. În acest scop a fost emis un permis de construcție la 7 ianuarie 2009, apoi modificat la 21 aprilie 2009. Un plan local de urbanism (Planul Urbanistic Zonal) Zona în cauză se află acum în perimetrul urban al orașului, având o poziție destul de centrală și situată în apropierea Grădinii Centrale a orașului, care este clasificată ca monumente istorice.

Reclamanții au inițiat, alături de alte persoane, în calitate de locuitori ai orașului și în calitate de arhitecți care își exercitau profesia, mai multe demersuri pentru a atrage atenția asupra neregulilor procedurii care permiteau construirea unui nou stadion în zona centrală a orașului Cluj-Napoca.

În plus, acestea au semnalat efectele dăunătoare asupra patrimoniului cultural existent în zonă și s-au plâns că drepturile lor, în calitate de cetățeni, sunt încălcate și au fost consultate cu privire la acest proiect și au sesizat autoritățile administrative locale în acest sens (memoria 10). februarie 2009 semnat de 51 de arhitecți, dintre care reclamanții), l .umbudsman (memoria din 3 martie 2010) și ministrul culturii și Patrimoniului Național (memoria din 11 octombrie 2010). În plus, reclamanții au dat în judecată municipalitatea cu două acțiuni distincte, la o lună pentru anularea permisului de construcție din 7 octombrie 2010. ianuarie 2009 și de la actul de modificare a acestuia, la al doilea privind anularea planului local de afaceri din 17 martie 2009. Reclamantul a considerat că are un interes legitim de a acționa în justiție în sensul legii privind litigiile administrative, care rezultă din drepturile lor individuale, inclusiv dreptul la o utilizare responsabilă și echitabilă a teritoriului, dreptul la protecția mediului, a patrimoniului cultural și a identității arhitecturale și culturale a orașelor și dreptul la îmbunătățirea condițiilor de viață.

De asemenea, au invocat dreptul lor de a fi informați și consultați cu privire la proiectul menționat, care decurgea din Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și privind urbanismul.

Cererea de anulare a autorizației de construire a noului stadion și a actului de modificare a acesteia a fost respinsă fără examinare pe fond, printr-o hotărâre din 9 decembrie 2001. September 2010 a Tribunalului de Primă Instanță din Cluj, care a confirmat hotărârea Tribunalului județean din Cluj din 29 ianuarie 2010. Cererea de anulare a planului de afaceri al Cluj privind construirea noului stadion a fost, de asemenea, respinsă fără o examinare pe fond, printr-o hotărâre din 21 noiembrie 2011 a Tribunalului de apel din Cluj, care confirma hotărârea departamentului Cluj din 25 februarie 2011. În ambele cazuri, instanța de apel nu recunoaște reclamanților calitatea de a acționa în fața instanțelor administrative pentru a solicita anularea actelor în cauză, pe motiv că aceste acte administrative nu produc efecte asupra situației lor personale.

Dreptul intern relevant Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul, modificată de regulament ( Ordonanța Guvernului) n 27/2008, astfel cum era în vigoare la momentul respectiv, a reglementat obligațiile autorităților administrative responsabile cu informarea, consultarea și implicarea locuitorilor în procesul decizional privind amenajarea teritoriului (articolele 57-61). Invocând art. 6 din convenție, toți reclamanții invocă o încălcare a dreptului lor de a avea acces la un tribunal din cauza respingerii acțiunii lor fără examinarea pe fond prin hotărârea din 9 septembrie 2010 a Tribunalului de apel din Cluj. Invocând art. 6 din Convenție, primii doi reclamanți invocă, în plus, o încălcare a dreptului lor de a avea acces la o instanță de judecată ca urmare a respingerii acțiunii lor fără examinare pe fond prin Hotărârea din 21 noiembrie 2011 a instanței de apel a Cluj.

Colectivul național de informare și d. opoziție la fabrica Melox maior Melox și Mox c. Franța ((dec.), nr. 75218/01, 28 martie 2006 L.A.S.B.L. c. Belgia, n 49230/07, § 26, CEDH 2009 (extract) Zapletal c. Republica Cehă (dec.), n 12720/06 30 noiembrie 2010 și Asociația Greenpeace Franța c. Franța, 55243/10, (dec.), 13 decembrie 2011) În temeiul articolului 6 alineatul (1) din Convenție, în procedura încheiată prin hotărârea din 9 septembrie 2010 a Tribunalului de Primă Instană din Cluj În mod similar, primii doi reclamanți au beneficiat de dreptul de acces la o instanță judecătorească, în sensul articolului 6 alineatul (1) din convenție, în procedura încheiată prin Hotărârea din 21 noiembrie 2011 a Tribunalului de apel din Cluj

Communiquée le 10 juillet 2015

TROISIÈME SECTION

Requête n o 21428/11 Tibor László NONN et autres contre la Roumanie introduite le 8 March 2011

EXPOSÉ DES FAITS

Les requérants, MM. Tibor László Nonn, Bogdan Raul Fodor, Nicolae Mirișan, Horațiu Șerban Răcășan et Cristian Eugen Rus, sont des ressortissants roumains, nés respectivement en 1956, 1972, 1959, 1971 et 1977, résidant tous à Cluj-Napoca. Ils sont représentés devant la Cour par le cabinet Stegăroiu ( Stegăroiu și Asociații Societate Civilă de Avocați ), qui a mandaté à cette fin M e C. Stegăroiu, avocat au barreau de Cluj. A. Les circonstances de l’espèce Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les requérants, peuvent se résumer comme suit. Les requérants sont tous des habitants de la ville de Cluj-Napoca. Ils sont des architectes exerçant dans cette ville. Cluj-Napoca est une des villes les plus peuplées et historiquement des plus importantes de Roumanie.

En 1911, la ville s’était dotée d’un stade, qui, à l’époque, avait été construit aux confins de la zone urbaine. Dans les années ‘60, l’ancien stade fut démoli et remplacé par un autre, qui devint à son tour vétuste quatre décennies plus tard. De ce fait, en 2008, la municipalité décida de construire, sur le même emplacement, un nouveau complexe sportif, incluant un stade, une salle omnisports et une tour. Un permis de construire fut délivré à cette fin le 7 janvier 2009, puis modifié le 21 avril 2009. Un plan d’urbanisme local ( Planul Urbanistic Zonal ) fut également adopté à cette fin par un arrêté du conseil local de Cluj-Napoca, du 17 mars 2009. La zone concernée se trouve désormais dans le périmètre urbain de la ville, ayant une position assez centrale.

Elle est située à proximité du Jardin central de la ville, qui est classé au titre des monuments historiques. Les requérants entamèrent, aux côtés d’autres personnes, en tant qu’habitants de la ville et en qualité d’architectes y exerçant leur profession, plusieurs démarches visant à attirer l’attention sur les irrégularités de la procédure autorisant la construction d’un nouveau stade dans la zone centrale de la ville de Cluj-Napoca. Ils signalaient, en outre, les effets nuisibles pour le patrimoine culturel existant dans la zone. Ils se plaignaient de la méconnaissance de leurs droits, en tant que citoyens, à être informés et consultés au sujet dudit projet.

Ils saisirent à cet égard les autorités administratives locales (mémoire du 10 février 2009 signé par 51 architectes dont les requérants), l’Ombudsman (mémoire du 3 mars 2010) et le ministre de la Culture et du Patrimoine national (mémoire du 11 octobre 2010). En outre, les requérants assignèrent en justice la municipalité de deux actions distinctes, l’une visant l’annulation du permis de construire du 7 janvier 2009 et de l’acte subséquent le modifiant, l’autre visant l’annulation du plan d’urbanisme local du 17 mars 2009. Le requérants estimaient avoir un intérêt légitime d’agir en justice dans le sens de la loi du contentieux administratif, résultant de leurs droits individuels, dont le droit à une utilisation responsable et équitable du territoire, le droit à la protection de l’environnement, du patrimoine culturel et de l’identité architecturelle et culturelle des villes et le droit à l’amélioration des conditions de vie.

Ils invoquaient aussi leurs droits d’être informés et consultés au sujet dudit projet, découlant de la loi n o 350/2001 sur l’aménagement du territoire et l’urbanisme.

La demande d’annulation de l’autorisation de construction du nouveau stade et de l’acte subséquent la modifiant fut rejetée sans examen au fond, par un arrêt du 9 septembre 2010 de la cour d’appel de Cluj, qui confirmait le jugement du tribunal départemental de Cluj du 29 janvier 2010. La demande d’annulation du plan d’urbanisme visant la construction du nouveau stade fut également rejetée sans examen au fond, par un arrêt du 21 novembre 2011 de la cour d’appel de Cluj, qui confirmait le jugement du tribunal départemental de Cluj du 25 février 2011. Dans les deux cas, la cour d’appel ne reconnut pas aux requérants la qualité pour agir devant les juridictions administratives afin de demander l’annulation des actes en question, au motif que ces actes administratifs ne produisaient pas d’effet sur leur situation personnelle.

B. Le droit interne pertinent La loi n o 350/2001 sur l’aménagement du territoire et l’urbanisme, amendée par le règlement ( Ordonanța Guvernului ) n o 27/2008, tel qu’elle était en vigueur à l’époque des faits, régissait les obligations incombant aux autorités administratives responsables d’informer, de consulter et d’associer les habitants au processus décisionnel concernant l’aménagement du territoire (articles 57 à 61). GRIEFS Invoquant l’article 6 de la Convention, tous les requérants allèguent une violation de leur droit d’accès à un tribunal du fait du rejet de leur action sans examen au fond par l’arrêt du 9 septembre 2010 de la cour d’appel de Cluj. Invoquant l’article 6 de la Convention, les deux premiers requérants allèguent, en outre, une violation de leur droit d’accès à un tribunal du fait du rejet de leur action sans examen au fond par l’arrêt du 21 novembre 2011 de la cour d’appel de Cluj.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. L’article 6 § 1 de la Convention, dans sa branche civile, était-il applicable aux deux procédures suivies en l’espèce (voir Collectif national d’information et d’opposition à l’usine Melox – Collectif stop Melox et Mox c. France ((déc.), n o 75218/01, 28 mars 2006 ; L’Erablière A.S.B.L. c. Belgique , n o 49230/07, § 26, CEDH 2009 (extraits) ; Zapletal c. République tchèque (déc.), n o 12720/06 30 novembre 2010 et Association Greenpeace France c. France, n o 55243/10, (déc.), 13 décembre 2011) ? 2. Dans l’affirmative, les requérants ont-ils bénéficié du droit d’accès à un tribunal, au sens de l’article 6 § 1 de la Convention, dans la procédure terminée par l’arrêt du 9 septembre 2010 de la cour d’appel de Cluj ? 3. De même, les deux premiers requérants ont-ils bénéficié du droit d’accès à un tribunal, au sens de l’article 6 § 1 de la Convention, dans la procédure terminée par l’arrêt du 21 novembre 2011 de la cour d’appel de Cluj ?