AFFAIRE MINTELIS ET BOURNAKAS c. GRÈCE

În cauza Mintelis și Bournakas c. Grecia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care se află într-un comitet compus din Mirjana Lazarova Trajkovska, președinte, Paulo Pinto de Albuquerque, Linos-Aleksandr Sicilianos, judecători, și Andre Wampach, grefier adjunct de secțiune, După ce a deliberat în camera Consiliului la 23 iunie 2015, Renunță la hotărârea care a fost adoptată la această dată în instanță La originea cauzei se află două (n 74144/10 și 74148/10 împotriva Republicii Elene, dintre care doi resortisanți ai acestui stat, domnii Ioannis Mintelis și Harilaos Bornakas au sesizat Curtea la 8 și, respectiv, 1 decembrie 2010, în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( N. Anagnostopoulos și A. Psycha, avocați în barou da'éta. Guvernul grec ( mai) a fost reprezentat de agentul său, dl I. Sakellariou, la momentul respectiv președinte al Consiliului juridic al statului. La 30 aprilie 2013, cele două cereri au fost comunicate guvernului. Lista reclamanților, precum și demersurile acestora în fața autorităților și instanțelor interne figurează în anexă. Reclamanții se plâng de durata a două proceduri în fața Curții de Conturi și de lipsa unei căi de atac efective în această privință. satisfacția echitabilă în ceea ce privește depășirea termenului rezonabil al procedurii în fața instanțelor penale, civile și a Curții de Conturi, a intrat în vigoare la 20 februarie 2014. Legea menționată anterior introduce, printre altele, o nouă acțiune de despăgubire pentru acordarea unei satisfacții echitabile pentru prejudiciul moral cauzat de prelungirea nejustificată a unei proceduri în fața Curții de Conturi. Orice cerere de satisfacție echitabilă trebuie depusă în fața fiecărui grad de jurisdicție separat și trebuie depusă în termen de șase luni de la publicarea hotărârii definitive a instanței în fața căreia, potrivit reclamantului, durata procedurii a fost excesivă (...) ÎN DREPTUL PRIVIND JONCȚIUNEA RESPECTELOR Având în vedere similitudinea cererilor cu privire la faptele și la problema de fond pe care le ridică, Curtea consideră că este necesar să li se alăture și decide să le examineze în comun într-o singură hotărâre. II. PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIE Reclamanții susțin că durata procedurilor în litigiu a încălcat principiul termenului rezonabil 1 din Convenție, astfel cum este prevăzut în art. 1 din Convenție, orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Curtea reamintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri pendinte apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și ținând cont de criteriile consacrate de jurisprudența sa, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamanților și cel al autorităților competente, precum și sfera de aplicare a litigiului pentru cei interesați (a se vedea, printre multe altele, Mavredaki c. Grecia, 10696/10, 24 octombrie 2013). 10. Curtea a tratat în repetate rânduri cauze care ridică probleme similare celor din cazul de față și a constatat încălcarea articolului 6 alineatul (1) din convenție (a se vedea Mavredaki, citată anterior). După examinarea tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Curtea nu identifică niciun fapt sau argument care să o convingă să ajungă la o concluzie diferită cu privire la admisibilitate și la temeinicia în prezentele cauze, care s-au încheiat cu șase luni înainte de intrarea în vigoare a legii nr. 4239/2014. Având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că, în speță, durata procedurilor în litigiu a fost excesivă și nu răspunde cerinței privind termenul rezonabil 12. Prin urmare, este necesar să se declare obiecțiunile în cauză admisibile și să se încheie cu încălcarea articolului 6 alineatul (1) cu privire la durata procedurilor în cauză. III. PRIVIND VIOLAȚIA ALEGUTĂ DE LA ARTICOLUL 13 DIN CONVENȚIA 13. Reclamanții se plâng, de asemenea, de faptul că în Grecia nu există nici o cale de atac eficientă pentru a se plânge de durata excesivă a procedurilor în cauză. Orice persoană ale cărei drepturi și libertăți recunoscute în (...) convenție au fost încălcate are dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale, chiar dacă încălcarea ar fi fost săvârșită de persoane care acționează în exercitarea funcțiilor lor oficiale 14. Curtea amintește că art. 13 garantează o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale care permite să se plângă de o necunoaștere a obligaiei, impusă prin art. 6 Õ 1, să se audieze cauzele într-un termen rezonabil (a se vedea Kudła c. Polonia [GC], nr 30210/96, § 156, CEDH 2000 XI). Pe de altă parte, Curtea a avut deja ocazia să constate că ordinul juridic nu le oferea persoanelor interesate o cale de atac efectivă în sensul articolului 13 din Convenție, care le permitea să se plângă de durata unei proceduri (a se vedea Vassilios Athanasiou și alții c. Grecia, n 50973/08, § 34, 21 decembrie 2010, Glykantzi c. Grecia, 40150/09, § 54, 30 octombrie 2012 și trimiterile la acestea. 16. Curtea constată că, la 20 februarie 2014, a intrat în vigoare Legea nr. 4239/2014 privind satisfacția echitabilă în ceea ce privește depășirea termenului rezonabil al unei proceduri în fața instanțelor penale, civile și a Curții de Conturi. În temeiul legii menționate anterior, s-a stabilit o nouă acțiune care să le permită celor interesați să se plângă de durata fiecărei instanțe în legătură cu o procedură în fața Curții de Conturi în termen de șase luni de la data publicării deciziei referitoare la aceasta (a se vedea §6 de mai sus). Cu toate acestea, Curtea constată că această lege nu a avut efect Prin urmare, aceasta nu prevede o astfel de acțiune pentru cauze, ca în cazul de față, încheiate cu șase luni înainte de intrarea sa în vigoare. Prin urmare, reclamanții nu puteau exercita acțiunea menționată. 17. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se declare obiecțiunile admisibile și să se ajungă la concluzia încălcării articolului 13 din Convenție din cauza faptului că, la momentul respectiv, lipsa în dreptul intern a unei căi de atac ar fi permis persoanelor fizice să obțină sancțiunea dreptului lor de a-și vedea cauza auzită într-un termen rezonabil, în sensul articolului 6 alineatul (1) din Convenție. IV. În conformitate cu art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor acesteia și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se șteargă că nu este posibil ca consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții pârâte, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. 19. Instanța nu a prezentat nicio cerere de satisfacție echitabilă în termenul stabilit în acest scop. Prin urmare, Curtea consideră că nu este necesar să li se acorde o sumă în acest sens. Prin aceste motive, Curtea, la L a avut loc o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție A se vedea că a avut loc o încălcare a articolului 13. În limba franceză, apoi a fost comunicat în scris la 16 iulie 2015, în temeiul articolului 77 § 2 și 3 din Regulamentul de procedură. André Wampach Mirjana Lazarova Trajkovska Premier Adjunct Președinte Angajare Data de introducere 1. Numele reclamantului 2. Data nașterii 3. Începutul procedurii Sfârșitul procedurii Durata totală Instanțe 74144/10 08/12/2010 1. Ioannis MINTELIS 2. 1936 3. Salonic 09/07/2002 03/03/2010 Șapte ani și șapte luni aproximativ Două instanțe 74148/10 01/12/2010 1. Harilaos BUURNAKAS 2. 1932 3. Ioannina 09/07/2002 03/03/2010 Șapte ani și opt luni aproximativ Două instanțe

PREMIÈRE SECTION

AFFAIRE

MINTELIS ET BOURNAKAS c. GRÈCE

(

Requêtes n

os

74144/10 et 74148/10)

ARRÊT

STRASBOURG

16 juillet 2015

Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme.

En l’affaire Mintelis et Bournakas c. Grèce,

La Cour européenne des droits de l’homme (première section), siégeant en un Comité composé de

:

Mirjana Lazarova Trajkovska,

présidente,

Paulo Pinto de Albuquerque,

Linos-Alexandre Sicilianos,

juges,

et de André Wampach,

greffier adjoint

de section,

Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 23 juin 2015,

Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date

:

PROCÉDURE

1.

À l’origine de l’affaire se trouvent deux requêtes (n

os

74144/10 et 74148/10) dirigées contre la République hellénique et dont deux ressortissants de cet État, MM. Ioannis Mintelis et Harilaos Bournakas ont saisi la Cour les 8 et 1

er

décembre 2010 respectivement en vertu de

l’article 34 de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales («

la Convention

»).

2.

Les deux requérants ont été représentés par M

es

N. Anagnostopoulos et A. Psycha, avocats au barreau d’Athènes. Le gouvernement grec («

le Gouvernement

») a été représenté par son agent, M. I. Sakellariou, à l’époque Président du Conseil juridique de l’État.

3.

Le 30 avril 2013, les deux requêtes ont été communiquées au Gouvernement.

EN FAIT

A.

Les circonstances de l’espèce

4.

La liste des requérants, ainsi que leurs démarches devant les autorités et juridictions internes figurent en annexe.

5.

Les requérants se plaignent de la durée de deux procédures devant la Cour des comptes et de l’absence d’un recours effectif à cet égard.

B.

Le droit interne pertinent

La loi n

o

4239/2014

6.

La loi n

o

4239/2014, intitulée «

satisfaction équitable au titre du dépassement du délai raisonnable de la procédure devant les juridictions pénales, civiles et la Cour des comptes », est entrée en vigueur le 20 février 2014. La loi précitée introduit, entre autres, un nouveau recours indemnitaire visant à l’octroi d’une satisfaction équitable pour le préjudice moral causé par la prolongation injustifiée d’une procédure devant la Cour des comptes. L’article 3 § 1 dispose:

«

Toute demande de satisfaction équitable doit être introduite devant chaque degré de juridiction séparément. Elle doit être présentée dans un délai de six mois après la publication de la décision définitive de la juridiction devant laquelle la durée de la procédure a été, selon le requérant, excessive (...)

».

EN DROIT

I.

SUR LA JONCTION DES REQUÊTES

7.

Compte tenu de la similitude des requêtes quant aux faits et au problème de fond qu’elles posent, la Cour estime nécessaire de les joindre et décide de les examiner conjointement dans un seul arrêt.

II.

SUR LA VIOLATION ALLÉGUÉE DE L’ARTICLE 6 § 1 DE LA CONVENTION

8.

Les requérants allèguent que la durée des procédures litigieuses a méconnu le principe du «

délai raisonnable

», tel que prévu par l’article

6

§

1 de la Convention, ainsi libellé

:

«

Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue (...) dans un délai raisonnable, par un tribunal (...), qui décidera (...) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (...)

»

9.

La Cour rappelle que le caractère raisonnable de la durée d’une procédure s’apprécie suivant les circonstances de la cause et eu égard aux critères consacrés par sa jurisprudence, en particulier la complexité de l’affaire, le comportement des requérants et celui des autorités compétentes ainsi que l’enjeu du litige pour les intéressés (voir, parmi beaucoup d’autres,

Mavredaki c. Grèce

, n

o

10966/10, 24 octobre 2013).

10.

La Cour a traité à maintes reprises d’affaires soulevant des questions semblables à celle du cas d’espèce et a constaté la violation de l’article

6 §

1 de la Convention (voir

Mavredaki

, précité).

11.

Après avoir examiné tous les éléments qui lui ont été soumis, la Cour ne décèle aucun fait ou argument propre à la convaincre de parvenir à une conclusion différente quant à la recevabilité et au bien-fondé dans les présentes affaires, qui se sont terminées six mois avant l’entrée en vigueur de la loi n

o

4239/2014. Compte tenu de sa jurisprudence en la matière, la Cour estime qu’en l’espèce la durée des procédures litigieuses a été excessive et ne répond pas à l’exigence du «

délai raisonnable

».

12.

Partant, il convient de déclarer lesdits griefs recevables et de conclure à la violation de l’article 6 § 1 concernant la durée des procédures en cause.

III.

SUR LA VIOLATION ALLÉGUÉE DE L’ARTICLE 13 DE LA CONVENTION

13.

Les requérants se plaignent également du fait qu’en Grèce il n’existe aucun recours effectif pour se plaindre de la durée excessive des procédures en cause. Ils invoquent l’article 13 de la Convention, ainsi libellé

:

«

Toute personne dont les droits et libertés reconnus dans la (...) Convention ont été violés, a droit à l’octroi d’un recours effectif devant une instance nationale, alors même que la violation aurait été commise par des personnes agissant dans l’exercice de leurs fonctions officielles

»

14.

La Cour rappelle que l’article 13 garantit un recours effectif devant une instance nationale permettant de se plaindre d’une méconnaissance de l’obligation, imposée par l’article 6 § 1, d’entendre les causes dans un délai raisonnable (voir

Kudła c. Pologne

[GC], n

o

30210/96, § 156, CEDH

2000

‑

XI).

15.

Par ailleurs, la Cour a déjà eu l’occasion de constater que l’ordre juridique hellénique n’offrait pas aux intéressés un recours effectif au sens de l’article 13 de la Convention leur permettant de se plaindre de la durée d’une procédure (voir

Vassilios

Athanasiou et autres c. Grèce

, n

o

50973/08, § 34, 21

décembre 2010,

Glykantzi c. Grèce

, n

o

40150/09, § 54, 30 octobre 2012 et les références qui s’y trouvent citées).

16.

La Cour note que le 20 février 2014 est entrée en vigueur la loi n

o

4239/2014, portant sur la satisfaction équitable au titre du dépassement du délai raisonnable d’une procédure devant les juridictions pénales, civiles et la Cour des comptes. En vertu de la loi précitée, un nouveau recours a été établi permettant aux intéressés de se plaindre de la durée de chaque instance d’une procédure devant la Cour des comptes dans un délai de six mois à partir de la date de publication de la décision y relative (voir paragraphe 6 ci-dessus). Cependant, la Cour observe que cette loi n’a pas d’effet rétroactif. Par conséquent, elle ne prévoit pas un tel recours pour les affaires, comme en l’espèce, terminées six mois avant son entrée en vigueur. Partant, les requérants ne pouvaient pas exercer ledit recours.

17.

Au vu de ce qui précède, il convient de déclarer lesdits griefs recevables et de conclure à la violation de l’article 13 de la Convention en raison, à l’époque des faits, de l’absence en droit interne d’un recours qui aurait permis aux requérants d’obtenir la sanction de leur droit à voir leur cause entendue dans un délai raisonnable, au sens de l’article 6 § 1 de la Convention.

IV.

SUR L’APPLICATION DE L’ARTICLE 41 DE LA CONVENTION

18.

Aux termes de l’article 41 de la Convention,

«

Si la Cour déclare qu’il y a eu violation de la Convention ou de ses Protocoles, et si le droit interne de la Haute Partie contractante ne permet d’effacer qu’imparfaitement les conséquences de cette violation, la Cour accorde à la partie lésée, s’il y a lieu, une satisfaction équitable.

»

19.

Les requérants n’ont présenté aucune demande de satisfaction équitable dans le délai imparti à cet effet. Partant, la Cour estime qu’il n’y a pas lieu de leur octroyer de somme à ce titre.

PAR CES MOTIFS, LA COUR, À L’UNANIMITÉ,

1.

Décide

de joindre les requêtes et de les examiner conjointement dans un seul arrêt

;

2.

Déclare

les requêtes recevables ;

3.

Dit

qu’il y a eu violation de l’article 6 § 1 de la Convention

;

4.

Dit

qu’il y a eu violation de l’article 13.

Fait en français, puis communiqué par écrit le 16 juillet 2015, en application de l’article 77 §§ 2 et 3 du règlement.

André Wampach

Mirjana Lazarova Trajkovska

Greffier adjoint

Présidente

ANNEXE

N

o

N

o

de Requête

Date d’introduction

Début de la procédure

Fin de la procédure

Durée totale

Instances de juridiction

1.

74144/10

08/12/2010

MINTELIS

09/07/2002

03/02/2010

Sept ans et sept mois environ

Deux instances

2.

74148/10

01/12/2010

09/07/2002

03/03/2010

Sept ans et huit mois environ

Deux instances