Mintelis și Bournakas împotriva Greciei

În cauza Mintelis și Bournakas c. Grecia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care se află într-un comitet compus din Mirjana Lazarova Trajkovska, președinte, Paulo Pinto de Albuquerque, Linos-Aleksandr Sicilianos, judecători, și Andre Wampach, grefier adjunct de secțiune, După ce a deliberat în camera Consiliului la 23 iunie 2015, Renunță la hotărârea care a fost adoptată la această dată în instanță La originea cauzei se află două (n 74144/10 și 74148/10 împotriva Republicii Elene, dintre care doi resortisanți ai acestui stat, domnii Ioannis Mintelis și Harilaos Bornakas au sesizat Curtea la 8 și, respectiv, 1 decembrie 2010, în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( N. Anagnostopoulos și A. Psycha, avocați în barou da'éta.

Guvernul grec ( mai) a fost reprezentat de agentul său, dl I. Sakellariou, la momentul respectiv președinte al Consiliului juridic al statului. La 30 aprilie 2013, cele două cereri au fost comunicate guvernului. Lista reclamanților, precum și demersurile acestora în fața autorităților și instanțelor interne figurează în anexă. Reclamanții se plâng de durata a două proceduri în fața Curții de Conturi și de lipsa unei căi de atac efective în această privință. satisfacția echitabilă în ceea ce privește depășirea termenului rezonabil al procedurii în fața instanțelor penale, civile și a Curții de Conturi, a intrat în vigoare la 20 februarie 2014. Legea menționată anterior introduce, printre altele, o nouă acțiune de despăgubire pentru acordarea unei satisfacții echitabile pentru prejudiciul moral cauzat de prelungirea nejustificată a unei proceduri în fața Curții de Conturi.

Orice cerere de satisfacție echitabilă trebuie depusă în fața fiecărui grad de jurisdicție separat și trebuie depusă în termen de șase luni de la publicarea hotărârii definitive a instanței în fața căreia, potrivit reclamantului, durata procedurii a fost excesivă (...) ÎN DREPTUL PRIVIND JONCȚIUNEA RESPECTELOR Având în vedere similitudinea cererilor cu privire la faptele și la problema de fond pe care le ridică, Curtea consideră că este necesar să li se alăture și decide să le examineze în comun într-o singură hotărâre. II.

PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIE Reclamanții susțin că durata procedurilor în litigiu a încălcat principiul termenului rezonabil 1 din Convenție, astfel cum este prevăzut în art. 1 din Convenție, orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Curtea reamintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri pendinte apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și ținând cont de criteriile consacrate de jurisprudența sa, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamanților și cel al autorităților competente, precum și sfera de aplicare a litigiului pentru cei interesați (a se vedea, printre multe altele, Mavredaki c. Grecia, 10696/10, 24 octombrie 2013). 10. Curtea a tratat în repetate rânduri cauze care ridică probleme similare celor din cazul de față și a constatat încălcarea articolului 6 alineatul (1) din convenție (a se vedea Mavredaki, citată anterior).

După examinarea tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Curtea nu identifică niciun fapt sau argument care să o convingă să ajungă la o concluzie diferită cu privire la admisibilitate și la temeinicia în prezentele cauze, care s-au încheiat cu șase luni înainte de intrarea în vigoare a legii nr. 4239/2014. Având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că, în speță, durata procedurilor în litigiu a fost excesivă și nu răspunde cerinței privind termenul rezonabil 12. Prin urmare, este necesar să se declare obiecțiunile în cauză admisibile și să se încheie cu încălcarea articolului 6 alineatul (1) cu privire la durata procedurilor în cauză. III. PRIVIND VIOLAȚIA ALEGUTĂ DE LA ARTICOLUL 13 DIN CONVENȚIA 13. Reclamanții se plâng, de asemenea, de faptul că în Grecia nu există nici o cale de atac eficientă pentru a se plânge de durata excesivă a procedurilor în cauză.

Orice persoană ale cărei drepturi și libertăți recunoscute în (...) convenție au fost încălcate are dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale, chiar dacă încălcarea ar fi fost săvârșită de persoane care acționează în exercitarea funcțiilor lor oficiale 14. Curtea amintește că art. 13 garantează o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale care permite să se plângă de o necunoaștere a obligaiei, impusă prin art. 6 Õ 1, să se audieze cauzele într-un termen rezonabil (a se vedea Kudła c. Polonia [GC], nr 30210/96, § 156, CEDH 2000 XI). Pe de altă parte, Curtea a avut deja ocazia să constate că ordinul juridic nu le oferea persoanelor interesate o cale de atac efectivă în sensul articolului 13 din Convenție, care le permitea să se plângă de durata unei proceduri (a se vedea Vassilios Athanasiou și alții c. Grecia, n 50973/08, § 34, 21 decembrie 2010, Glykantzi c. Grecia, 40150/09, § 54, 30 octombrie 2012 și trimiterile la acestea.

16. Curtea constată că, la 20 februarie 2014, a intrat în vigoare Legea nr. 4239/2014 privind satisfacția echitabilă în ceea ce privește depășirea termenului rezonabil al unei proceduri în fața instanțelor penale, civile și a Curții de Conturi. În temeiul legii menționate anterior, s-a stabilit o nouă acțiune care să le permită celor interesați să se plângă de durata fiecărei instanțe în legătură cu o procedură în fața Curții de Conturi în termen de șase luni de la data publicării deciziei referitoare la aceasta (a se vedea §6 de mai sus). Cu toate acestea, Curtea constată că această lege nu a avut efect Prin urmare, aceasta nu prevede o astfel de acțiune pentru cauze, ca în cazul de față, încheiate cu șase luni înainte de intrarea sa în vigoare.

Prin urmare, reclamanții nu puteau exercita acțiunea menționată. 17. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se declare obiecțiunile admisibile și să se ajungă la concluzia încălcării articolului 13 din Convenție din cauza faptului că, la momentul respectiv, lipsa în dreptul intern a unei căi de atac ar fi permis persoanelor fizice să obțină sancțiunea dreptului lor de a-și vedea cauza auzită într-un termen rezonabil, în sensul articolului 6 alineatul (1) din Convenție. IV. În conformitate cu art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor acesteia și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se șteargă că nu este posibil ca consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții pârâte, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă.

19. Instanța nu a prezentat nicio cerere de satisfacție echitabilă în termenul stabilit în acest scop. Prin urmare, Curtea consideră că nu este necesar să li se acorde o sumă în acest sens. Prin aceste motive, Curtea, la L a avut loc o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție A se vedea că a avut loc o încălcare a articolului 13. În limba franceză, apoi a fost comunicat în scris la 16 iulie 2015, în temeiul articolului 77 § 2 și 3 din Regulamentul de procedură. André Wampach Mirjana Lazarova Trajkovska Premier Adjunct Președinte Angajare Data de introducere 1. Numele reclamantului 2. Data nașterii 3. Începutul procedurii Sfârșitul procedurii Durata totală Instanțe 74144/10 08/12/2010 1. Ioannis MINTELIS 2. 1936 3. Salonic 09/07/2002 03/03/2010 Șapte ani și șapte luni aproximativ Două instanțe 74148/10 01/12/2010 1. Harilaos BUURNAKAS 2. 1932 3. Ioannina 09/07/2002 03/03/2010 Șapte ani și opt luni aproximativ Două instanțe

PREMIÈRE SECTION

AFFAIRE MINTELIS ET BOURNAKAS c. GRÈCE ( Requêtes n os 74144/10 et 74148/10) ARRÊT STRASBOURG 16 juillet 2015 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Mintelis et Bournakas c. Grèce, La Cour européenne des droits de l’homme (première section), siégeant en un Comité composé de : Mirjana Lazarova Trajkovska, présidente, Paulo Pinto de Albuquerque, Linos-Alexandre Sicilianos, juges, et de André Wampach, greffier adjoint de section, Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 23 juin 2015, Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date : PROCÉDURE 1. À l’origine de l’affaire se trouvent deux requêtes (n os 74144/10 et 74148/10) dirigées contre la République hellénique et dont deux ressortissants de cet État, MM.

Ioannis Mintelis et Harilaos Bournakas ont saisi la Cour les 8 et 1 er décembre 2010 respectivement en vertu de l’article 34 de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales (« la Convention »).

SUR LA JONCTION DES REQUÊTES

7. Compte tenu de la similitude des requêtes quant aux faits et au problème de fond qu’elles posent, la Cour estime nécessaire de les joindre et décide de les examiner conjointement dans un seul arrêt. II.

SUR LA VIOLATION ALLÉGUÉE DE L’ARTICLE 6 § 1 DE LA CONVENTION

8. Les requérants allèguent que la durée des procédures litigieuses a méconnu le principe du « délai raisonnable », tel que prévu par l’article 6 § 1 de la Convention, ainsi libellé : « Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue (...) dans un délai raisonnable, par un tribunal (...), qui décidera (...) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (...) »

SUR LA VIOLATION ALLÉGUÉE DE L’ARTICLE 13 DE LA CONVENTION

13. Les requérants se plaignent également du fait qu’en Grèce il n’existe aucun recours effectif pour se plaindre de la durée excessive des procédures en cause. Ils invoquent l’article 13 de la Convention, ainsi libellé : « Toute personne dont les droits et libertés reconnus dans la (...) Convention ont été violés, a droit à l’octroi d’un recours effectif devant une instance nationale, alors même que la violation aurait été commise par des personnes agissant dans l’exercice de leurs fonctions officielles »

SUR L’APPLICATION DE L’ARTICLE 41 DE LA CONVENTION

18. Aux termes de l’article 41 de la Convention, « Si la Cour déclare qu’il y a eu violation de la Convention ou de ses Protocoles, et si le droit interne de la Haute Partie contractante ne permet d’effacer qu’imparfaitement les conséquences de cette violation, la Cour accorde à la partie lésée, s’il y a lieu, une satisfaction équitable. »