- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 7 aprilie 2016
- Stat pârât
- GRC
- Articole
- Articolul 6, Articolul 13
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 6
- Încălcare — Articolul 13
Trademont A.G. și Mina și alții împotriva Greciei
Traducere în română Auto
STRASBURG 7 aprilie 2016 Această hotărâre este definitivă. Aceasta poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Trainmont A.G.
și Mina și alții c. Grecia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (partea întâi), care se află într-un comitet compus din Ledi Bianku, președinte, Linos-Alender Siciliaos, Armen Harutyunyan, judecători, și de André Wampach, grefier adjunct al secțiunii După ce a deliberat în camera Consiliului la 15 martie 2016, renunță la hotărâre că aici, adoptat la această dată de procedură La origine a cauzei se găsesc două cereri (n 17154/10 și 45772/11) îndreptate împotriva Republicii Elene și a căror Curte a fost sesizată în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( A. Striberis, avocat în barou da . Guvernul grec ( RĂSPUNSURILE trase de la articolele 6 alineatul (1) și 13 din convenție cu privire la durata procedurilor în cauză, astfel cum figurează în tabelul din anexă, au fost comunicate guvernului, iar cererea nr. 45772/11 a fost declarată inadmisibilă pentru surplus.
Lista reclamanților, precum și informațiile relevante privind procedurile în cauză figurează în tabelul din anexă. Reclamanții se plâng de durata procedurilor inițiate în fața instanțelor civile, precum și de lipsa unei căi de atac efective în această privință. satisfacția echitabilă în ceea ce privește depășirea termenului rezonabil al procedurii în fața instanțelor penale, civile și a Curții de Conturi a intrat în vigoare în februarie 2014. Aceasta introduce, printre altele, o nouă acțiune de despăgubire care prevede acordarea unei satisfacții echitabile din cauza prelungirii nejustificate a unei proceduri în fața instanțelor civile.
Orice cerere de satisfacție echitabilă trebuie depusă în fața fiecărui grad de jurisdicție separat și trebuie depusă în termen de șase luni de la publicarea hotărârii definitive a instanței în fața căreia, potrivit reclamantului, durata procedurii a fost excesivă (...) ÎN DREPTUL PRIVIND JONCȚIUNEA RESPECTELOR Având în vedere similitudinea cererilor cu privire la faptele și la problema de fond pe care le ridică, Curtea consideră că este necesar să li se alăture și decide să le examineze în comun într-o singură hotărâre. II.
PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIE Reclamanții susțin că durata procedurilor în litigiu a încălcat principiul termenului rezonabil În conformitate cu prevederile art. 6 alin. (1) din Convenție, orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Curtea reamintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri pendinte apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și ținând cont de criteriile consacrate de jurisprudența sa, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamanților și cel al autorităților competente, precum și sfera litigiului pentru cei interesați (a se vedea, printre multe altele, Glykantzi c. Grecia, 40150/09, 30 octombrie 2012). 10. Curtea a tratat în repetate rânduri cauze care ridică probleme similare celor din cazul de față și a constatat încălcarea articolului 6 alineatul (1) din convenție (a se vedea Glykantzi citată anterior).
11. În urma examinării tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că Ön a prezentat niciun fapt sau argument care ar putea conduce la o concluzie diferită în prezentele cauze, care s-au încheiat cu șase luni înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 4239/2014. Mai precis, Curtea constată că Õ în ceea ce privește procedura referitoare la cererea nr. 17154/10, chiar dacă anumite întârzieri pot fi atribuite recurentei, durata procedurii rămâne excesivă în ceea ce privește cerințele prevăzute la art. 6 alineatul (1). 45772/11, Curtea nu este de natură să pună în discuție responsabilitatea reclamanților în prelungirea procedurii.
Având în vedere jurisprudența sa în materie, Curtea consideră că, în speță, durata procedurilor în litigiu este excesivă și nu răspunde cerinței termenului rezonabil 12. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se declare obiecțiunile admisibile și să se ajungă la concluzia încălcării articolului 6 alineatul (1) cu privire la durata procedurilor în cauză. III. PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 13 DIN CONVENȚIA 13. Reclamanții se plâng și de faptul că în Grecia nu există nicio cale de atac eficientă pentru a se plânge de durata excesivă a procedurilor în cauză.
Orice persoană ale cărei drepturi și libertăți recunoscute în (...) convenție au fost încălcate are dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale, chiar dacă încălcarea ar fi fost săvârșită de persoane care acționează în exercitarea funcțiilor lor oficiale 14. Curtea amintește că art. 13 garantează o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale care permite să se plângă de o necunoaștere a obligaiei, impusă prin art. 6 Õ 1, să se audieze cauzele într-un termen rezonabil (a se vedea Kudła c. Polonia [GC], nr 30210/96, § 156, CEDH 2000 XI). Pe de altă parte, Curtea a avut deja ocazia să constate că: ordinea juridică nu le oferea persoanelor interesate o cale de atac efectivă în sensul articolului 13 din Convenție, care le permitea să se plângă de durata unei proceduri (a se vedea Glykantzi, citată anterior, § 54, și trimiterile la care se găsesc citate).
16. Curtea ia notă de faptul că la 20 februarie 2014 a intrat în vigoare Legea nr. 4239/2014 privind satisfacția echitabilă în ceea ce privește depășirea termenului rezonabil al unei proceduri în fața instanțelor penale, civile și a Curții de Conturi. În temeiul legii menționate anterior, s-a stabilit o nouă acțiune care să le permită celor interesați să se plângă de durata fiecărei instanțe în fața instanțelor civile în termen de șase luni de la data publicării deciziei referitoare la aceasta (a se vedea §6 de mai sus). Cu toate acestea, Curtea constată că această lege nu a avut efect. Prin urmare, aceasta nu prevede o astfel de acțiune pentru cauze, ca în cazul de față, încheiate cu șase luni înainte de intrarea sa în vigoare.
Prin urmare, reclamanții nu puteau exercita acțiunea menționată. 17. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se declare obiecțiunile admisibile și să se ajungă la concluzia încălcării articolului 13 din Convenție din cauza faptului că, la momentul respectiv, lipsa în dreptul intern a unei căi de atac ar fi permis persoanelor fizice să obțină sancțiunea dreptului lor de a-și vedea cauza auzită într-un termen rezonabil, în sensul articolului 6 alineatul (1) din Convenție. IV. CU PRIVIRE LA ALTE VIOLAȚII ALEGATE 18. Recurenta în cererea nr. 17154/10, invocând articolele 1 și 13 din convenție, se plânge de echitatea procedurii interne și de motivarea hotărârilor instanțelor naționale. Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1, aceasta se plânge, de asemenea, de încălcarea dreptului său la respectarea bunurilor sale.
19. Având în vedere elementele aflate în posesia sa și în măsura în care este competentă să cunoască afirmațiile formulate, Curtea nu a ridicat nicio aparență de încălcare a articolelor invocate. 20. Prin urmare, această parte a cererii nr. 17154/10 este în mod evident greșit întemeiată și trebuie respinsă în temeiul articolului Õ§ 3a) și al articolului 4 din convenție. În conformitate cu art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor acesteia și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se șteargă că nu este posibil ca consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții pârâte, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă.
22. Instanța nu a prezentat nicio cerere de satisfacție echitabilă în termenul stabilit în acest scop. Prin urmare, Curtea consideră că nu este necesar să le acorde o sumă în acest sens. cererile admisibile cu privire la obiecțiunile întemeiate pe durata procedurilor în litigiu și pe lipsa unei căi de atac efective în această privință și cererea nr. 17154/10 inadmisibilă pentru surplusul declarat că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție A declarat că a avut loc o încălcare a articolului 13 din convenție. Întocmit în limba franceză, apoi comunicat în scris la 7 aprilie 2016, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură al Curții.
André Wampach Ledi Bianku Grefier Adjunct Președintele Anexă de Recuperare Data de deschidere 1. Numele reclamantului 2. Data nașterii 3. Locul de reședință/Sediul Începutul procedurii Sfârșit Durata totală a Instanței Griefs invocat 17154/10 15/03/2010 1. TRADEMONT A.G. 2. inadecvat 3. Lugano 15/05/1996 28/09/2009 13 ani și mai mult de patru luni Trei instanțe Articolele 6 și 13 45772/11 08/07/2011 1. Maria Mina 2. 1973 3. Arta 1. Afroditi TSIOLI 2. 1999 3. Arta 1. Labros TIOLIS 2. 1991 3. Arta 1. Menelaos TSIOLIS 2. 1963 3. Arta 24/07/03/2011 Șapte ani și opt luni Trei instanțe Articolele 6 și 13
PREMIÈRE SECTION
AFFAIRE TRADEMONT A.G. ET MINA ET AUTRES. c. GRÈCE ( Requêtes n os 17154/10 et 45772/11) ARRÊT STRASBOURG 7 avril 2016 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Trademont A.G. et Mina et autres c. Grèce, La Cour européenne des droits de l’homme (première section), siégeant en un Comité composé de : Ledi Bianku, président, Linos-Alexandre Sicilianos, Armen Harutyunyan, juges, et de André Wampach, greffier adjoint de section , Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 15 mars 2016, Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date : PROCÉDURE 1. À l’origine de l’affaire se trouvent deux requêtes (n os 17154/10 et 45772/11) dirigées contre la République hellénique et dont la Cour a été saisie en vertu de l’article 34 de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales (« la Convention ») aux différentes dates indiquées dans le tableau joint en annexe.
Les requérants dans la requête n o 45772/11 ont été représentés par M e A. Striberis, avocat au barreau d’Athènes. Le gouvernement grec (« le Gouvernement ») a été représenté par les déléguées de son agent, M mes K. Paraskevopoulou et M. Vergou, assesseure et auditrice auprès du Conseil juridique de l’État respectivement.
Les griefs tirés des articles 6 § 1 et 13 de la Convention à l’égard de la durée des procédures en cause, figurant dans le tableau en annexe, ont été communiqués au Gouvernement et la requête n o 45772/11 a été déclarée irrecevable pour le surplus. EN FAIT I.
LES CIRCONSTANCES DE L’ESPÈCE
4. La liste des requérants, ainsi que les informations pertinentes sur les procédures en cause figurent dans le tableau en annexe.
Les requérants se plaignent de la durée des procédures engagées devant les juridictions civiles, ainsi que de l’absence d’un recours effectif à cet égard. II.
LE DROIT INTERNE PERTINENT
6. La loi n o 4239/2014, intitulée « satisfaction équitable au titre du dépassement du délai raisonnable de la procédure devant les juridictions pénales, civiles et la Cour des comptes », est entrée en vigueur le 20 février 2014. Elle introduit, entre autres, un nouveau recours indemnitaire prévoyant l’octroi d’une satisfaction équitable en raison de la prolongation injustifiée d’une procédure devant les juridictions civiles. L’article 3 § 1 dispose : « Toute demande de satisfaction équitable doit être introduite devant chaque degré de juridiction séparément. Elle doit être présentée dans un délai de six mois après la publication de la décision définitive de la juridiction devant laquelle la durée de la procédure a été, selon le requérant, excessive (...) » EN DROIT I.
SUR LA JONCTION DES REQUÊTES
7. Compte tenu de la similitude des requêtes quant aux faits et au problème de fond qu’elles posent, la Cour estime nécessaire de les joindre et décide de les examiner conjointement dans un seul arrêt. II.
SUR LA VIOLATION ALLÉGUÉE DE L’ARTICLE 6 § 1 DE LA CONVENTION
8. Les requérants allèguent que la durée des procédures litigieuses a méconnu le principe du « délai raisonnable » tel que prévu par l’article 6 § 1 de la Convention, ainsi libellé : « Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue (...) dans un délai raisonnable, par un tribunal (...), qui décidera (...) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (...) »
La Cour rappelle que le caractère raisonnable de la durée d’une procédure s’apprécie suivant les circonstances de la cause et eu égard aux critères consacrés par sa jurisprudence, en particulier la complexité de l’affaire, le comportement des requérants et celui des autorités compétentes ainsi que l’enjeu du litige pour les intéressés (voir, parmi beaucoup d’autres, Glykantzi c. Grèce, n o 40150/09, 30 octobre 2012).
La Cour a traité à maintes reprises d’affaires soulevant des questions semblables à celle du cas d’espèce et a constaté la violation de l’article 6 § 1 de la Convention (voir Glykantzi précité).
Après avoir examiné tous les éléments qui lui ont été soumis, la Cour considère que le Gouvernement n’a exposé aucun fait ni argument pouvant mener à une conclusion différente dans les présentes affaires, qui se sont terminées six mois avant l’entrée en vigueur de la loi n o 4239/2014. Plus précisément, elle note qu’en ce qui concerne la procédure relative à la requête n o 17154/10, même si certains retards peuvent être attribués à la requérante, la durée de la procédure demeure excessive à l’égard des exigences de l’article 6 § 1. D’ailleurs, s’agissant de la requête n o 45772/11, la Cour ne relève pas d’élément de nature à mettre en cause la responsabilité des requérants dans l’allongement de la procédure. Compte tenu de sa jurisprudence en la matière, la Cour estime qu’en l’espèce la durée des procédures litigieuses est excessive et ne répond pas à l’exigence du « délai raisonnable ».
Au vu de ce qui procède, il convient de déclarer lesdits griefs recevables et de conclure à la violation de l’article 6 § 1 concernant la durée des procédures en cause. III.
SUR LA VIOLATION ALLÉGUÉE DE L’ARTICLE 13 DE LA CONVENTION
13. Les requérants se plaignent également du fait qu’en Grèce il n’existe aucun recours effectif pour se plaindre de la durée excessive des procédures en cause. Ils invoquent l’article 13 de la Convention, ainsi libellé : « Toute personne dont les droits et libertés reconnus dans la (...) Convention ont été violés, a droit à l’octroi d’un recours effectif devant une instance nationale, alors même que la violation aurait été commise par des personnes agissant dans l’exercice de leurs fonctions officielles »
La Cour rappelle que l’article 13 garantit un recours effectif devant une instance nationale permettant de se plaindre d’une méconnaissance de l’obligation, imposée par l’article 6 § 1, d’entendre les causes dans un délai raisonnable (voir Kudła c. Pologne [GC], n o 30210/96, § 156, CEDH 2000 ‑ XI).
Par ailleurs, la Cour a déjà eu l’occasion de constater que l’ordre juridique hellénique n’offrait pas aux intéressés un recours effectif au sens de l’article 13 de la Convention leur permettant de se plaindre de la durée d’une procédure (voir Glykantzi, précité , § 54, et les références qui s’y trouvent citées).
La Cour note que le 20 février 2014 est entrée en vigueur la loi n o 4239/2014, portant sur la satisfaction équitable au titre du dépassement du délai raisonnable d’une procédure devant les juridictions pénales, civiles et la Cour des comptes. En vertu de la loi précitée, un nouveau recours a été établi permettant aux intéressés de se plaindre de la durée de chaque instance d’une procédure devant les juridictions civiles dans un délai de six mois à partir de la date de publication de la décision y relative (voir paragraphe 6 ci-dessus). Cependant, la Cour observe que cette loi n’a pas d’effet rétroactif. Par conséquent, elle ne prévoit pas un tel recours pour les affaires, comme en l’espèce, terminées six mois avant son entrée en vigueur. Partant, les requérants ne pouvaient pas exercer ledit recours.
Au vu de ce qui précède, il convient de déclarer lesdits griefs recevables et de conclure à la violation de l’article 13 de la Convention en raison, à l’époque des faits, de l’absence en droit interne d’un recours qui aurait permis aux requérants d’obtenir la sanction de leur droit à voir leur cause entendue dans un délai raisonnable, au sens de l’article 6 § 1 de la Convention. IV.
SUR LES AUTRES VIOLATIONS ALLÉGUÉES
18. La requérante dans la requête n o 17154/10, invoquant les articles 6 § 1 et 13 de la Convention, se plaint de l’équité de la procédure interne et de la motivation des arrêts des juridictions nationales. Invoquant l’article 1 du Protocole n o 1, elle se plaint également d’une atteinte à son droit au respect de ses biens.
Compte tenu des éléments en sa possession et dans la mesure où elle est compétente pour connaître des allégations formulées, la Cour n’a relevé aucune apparence de violation des articles invoqués.
Il s’ensuit que cette partie de la requête n o 17154/10 est manifestement mal fondée et doit être rejetée en application de l’article 35 §§ 3a) et 4 de la Convention. V.
SUR L’APPLICATION DE L’ARTICLE 41 DE LA CONVENTION
21. Aux termes de l’article 41 de la Convention, « Si la Cour déclare qu’il y a eu violation de la Convention ou de ses Protocoles, et si le droit interne de la Haute Partie contractante ne permet d’effacer qu’imparfaitement les conséquences de cette violation, la Cour accorde à la partie lésée, s’il y a lieu, une satisfaction équitable. »
Les requérants n’ont présenté aucune demande de satisfaction équitable dans le délai imparti à cet effet. Partant, la Cour estime qu’il n’y a pas lieu de leur octroyer de somme à ce titre. PAR CES MOTIFS, LA COUR, À L’UNANIMITÉ, 1. Décide de joindre les requêtes ; 2. Déclare les requêtes recevables quant aux griefs tirés de la durée des procédures litigieuses et de l’absence d’un recours effectif à cet égard et la requête n o 17154/10 irrecevable pour le surplus ; 3. Dit qu’il y a eu violation de l’article 6 § 1 de la Convention ; 4. Dit qu’il y a eu violation de l’article 13 de la Convention. Fait en français, puis communiqué par écrit le 7 avril 2016, en application de l’article 77 §§ 2 et 3 du règlement de la Cour. André Wampach Ledi Bianku Greffier adjoint Président ANNEXE N o N o de Requête Date d’introduction 1. Nom du requérant 2. Date de naissance 3. Lieu de résidence/Siège Début de la procédure Fin de la procédure Durée totale Instances de juridiction Griefs invoqués 1. 17154/10 15/03/2010
1. TRADEMONT A.G.
2. non appropriée 3. Lugano 15/05/1996 28/09/2009 Treize ans et plus de quatre mois Trois instances Articles 6 et 13 2. 45772/11 08/07/2011 1. Maria MINA 2. 1973 3. Arta 1. Afroditi TSIOLI 2. 1999 3. Arta 1. Labros TSIOLIS 2. 1991 3. Arta 1. Menelaos TSIOLIS 2. 1963 3. Arta 24/07/2003 24/03/2011 Sept ans et huit mois Trois instances Articles 6 et 13