AFFAIRE VAKIRTZI ET AUTRES c. GRÈCE

AFFAIRE VAKIRTZI ET AUTRES c. GRÈCE (CtEDO, 2015)

În cauza Vakirtzi și alții c. Grecia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care se află într-un comitet compus din Mirjana Lazarova Trajkovska, președinta Paulo Pinto de Albuquerque, Linos-Aleksandr Sicilianos, judecători, și André Wampach, grefier adjunct de secțiune, După ce a deliberat în camera Consiliului la 10 martie 2015, a pronunțat hotărârea, adoptată la această dată, La originea cauzei se află trei cereri (n 311741/13, 34939/13 și 65788/13) îndreptate împotriva Republicii Elene și dintre care trei resortisanți ai acestui stat, Charis-Antigoni Vakirtzi, Antonios Bitsakis și domnul Styliani Avgeli, au sesizat Curtea la 30 aprilie 2013, 28 mai 2013 și, respectiv, 15 octombrie 2013, în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( N. Anagnostopoulos, avocat în barou daié. Guvernul grec (atît de mare) a fost reprezentat de delegații agentului său, domnul Konstantinos Georgiadis, care se ocupă de Consiliul juridic al statului, domnul Myrto Germani, auditor pe lângă Consiliul juridic al statului și domnul Smaragda Lekkou, reprezentant judiciar al Consiliului juridic al statului. La 29 august 2013 și 17 februarie 2014, cererile au fost comunicate guvernului. Dreptul intern relevant Legea nr. 4239/2014, intitulată "satisfacerea echitabilă în ceea ce privește depășirea termenului rezonabil al procedurii în fața instanțelor penale, civile și a Curții de Conturi" a intrat în vigoare la 20 februarie 2014. Legea menționată anterior introduce, printre altele, o nouă acțiune de despăgubire pentru acordarea unei satisfacții echitabile pentru prejudiciul moral cauzat de prelungirea nejustificată a unei proceduri în fața Curții de Conturi. Orice cerere de satisfacție echitabilă trebuie depusă în fața fiecărui grad de jurisdicție separat și trebuie prezentată în termen de șase luni de la publicarea deciziei definitive a instanței în fața căreia, potrivit reclamantului, durata procedurii a fost excesivă (...). ÎN DREPTUL PRIVIND JONCȚIA RESPECTELOR Având în vedere similitudinea cererilor cu privire la faptele și la problema de fond pe care le ridică, Curtea consideră că este necesar să li se alăture și decide să le examineze în comun într-o singură hotărâre. II. PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIE Reclamanții susțin că durata procedurilor în litigiu a încălcat principiul termenului rezonabil 1 din Convenție, astfel cum este prevăzut în art. 1 din Convenție, orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Curtea reamintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri pendinte apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și ținând cont de criteriile consacrate de jurisprudența sa, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamanților și cel al autorităților competente, precum și sfera de aplicare a litigiului pentru cei interesați (a se vedea, printre multe altele, Mavredaki c. Grecia, 10696/10, 24 octombrie 2013). 10. Curtea a tratat în repetate rânduri cazuri care ridică întrebări similare celor adresate de prezentele cereri și a constatat încălcarea articolului 6 alineatul (1) din Convenție (a se vedea Mavredaki, citată anterior). În urma examinării tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că Ön a prezentat niciun fapt sau argument care ar putea conduce la o concluzie diferită privind admisibilitatea și fondul în prezentele cauze, care s-au încheiat cu șase luni înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 4239/2014. Având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că, în speță, durata procedurilor în litigiu a fost excesivă și nu răspunde cerinței privind termenul rezonabil 12. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se declare obiecțiunile admisibile și să se încheie cu încălcarea articolului 6 alineatul (1) cu privire la durata procedurilor în cauză. III. PRIVIND VIOLAȚIA ALEGUTĂ DE LA ARTICOLUL 13 DIN CONVENȚIA 13. Reclamanții se plâng, de asemenea, de faptul că în Grecia nu există nici o cale de atac eficientă pentru a se plânge de durata excesivă a procedurilor în cauză. Orice persoană ale cărei drepturi și libertăți recunoscute în (...) convenție au fost încălcate are dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale, chiar dacă încălcarea ar fi fost săvârșită de persoane care acționează în exercitarea funcțiilor lor oficiale. 14. Curtea amintește că art. 13 garantează o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale care permite să se plângă de o necunoaștere a obligaiei, impusă prin art. 6 Õ 1, să se audieze cauzele într-un termen rezonabil (a se vedea Kudła c. Polonia [GC], nr 30210/96, § 156, CEDH 2000 XI). Pe de altă parte, Curtea a avut deja ocazia să constate că ordinul juridic nu le oferea persoanelor interesate o cale de atac efectivă în sensul articolului 13 din Convenție, care le permitea să se plângă de durata unei proceduri (a se vedea Glykantzi c. Grecia, nr 40 Curtea constată că, la 20 februarie 2014, a intrat în vigoare Legea nr. 4239/2014 privind satisfacția echitabilă în ceea ce privește depășirea termenului rezonabil pentru o procedură în fața instanțelor penale, civile și a Curții de Conturi. În temeiul legii menționate anterior, s-a stabilit o nouă acțiune care să le permită celor interesați să se plângă de durata fiecărei instanțe în legătură cu o procedură în fața Curții de Conturi în termen de șase luni de la data publicării deciziei referitoare la aceasta (a se vedea §6 de mai sus). Cu toate acestea, Curtea constată că această lege nu a avut efect Prin urmare, aceasta nu prevede o astfel de acțiune pentru cauze, ca în cazul de față, încheiate cu șase luni înainte de intrarea sa în vigoare. Prin urmare, reclamanții nu puteau exercita acțiunea menționată. 17. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se declare obiecțiunile admisibile și să se ajungă la concluzia încălcării articolului 13 din Convenție din cauza faptului că, la momentul respectiv, lipsa în dreptul intern a unei căi de atac ar fi permis persoanelor fizice să obțină sancțiunea dreptului lor de a-și vedea cauza auzită într-un termen rezonabil, în sensul articolului 6 alineatul (1) din Convenție. IV. În conformitate cu art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor acesteia și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se șteargă că nu este posibil ca consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții pârâte, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. 19. Cei trei reclamanți solicită 15 000 EUR (EUR) pentru daune morale; primii doi reclamanți solicită 1 000 EUR (EUR) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată în fața instanțelor interne și 500 EUR (EUR) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată în fața Curții; aceștia depun o factură de 500 EUR (EUR), iar a treia reclamantă solicită 1 000 EUR (EUR) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată în fața instanțelor interne și 369 EUR (EUR) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată în fața Curții. Aceasta prezintă o factură de 369 EUR (EUR). 20. Guvernul contestă aceste pretenții. 21. Având în vedere documentele aflate în posesia sa și jurisprudența sa, Curtea consideră că este necesar să se acorde reclamanților sumele prevăzute în anexă 22. Curtea consideră adecvată stabilirea ratei dobânzii moratorii pe rata dobânzii dobânzii la facilitatea de creditare marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. PRIN CES MOTIVE, CURȚIA, LA L că a avut loc o încălcare a dispozițiilor art. 6 alin. (1) din Convenție A spus că a avut loc o încălcare a art. 13 din Convenție A spus că statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în termen de trei luni, sumele prevăzute în anexă de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Întocmit în limba franceză, apoi comunicat în scris la 2 aprilie 2015, în conformitate cu art. 77 alineatele (2) și (3) din Regulamentul de procedură. André Wampach Mirjana Lazarova Trajkovska Premier Adjunct Președinte Anchetă de Recuperare Data de deschidere 1. Numele reclamantului 2. Data nașterii 3. Locul de reședință Începutul procedurii Sfârșitul procedurii Durata totală Instanțe de instanță Somme alocată fiecărui reclamant 31174/13 30/04/2013 1. Charis-Antigoni VAKIRTZI 2. 05/10/1931 3. Atena 11/08/2003 06/06/2012 8 ani și 10 luni aproximativ trei instanțe 3900 EUR + 200 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată 34939/13 28/05/2013 1. Antonios BITSAKIS 2. 25/03/1924 3. Atena 09/10/2006 03/12/2012/6 ani și două luni aproximativ o instanță 900 EUR + 200 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată 65788/13 15/102013 1. Styliani AVGELI 2. 28/05/1934 3. Atena 03/08/2006 06/03/2013 Șase ani și șapte luni două instanțe 3 900 EUR + 200 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată

PREMIÈRE SECTION

AFFAIRE

VAKIRTZI ET AUTRES c. GRÈCE

(

Requêtes n

os

31174/13, 34939/13 et 65788/13)

ARRÊT

STRASBOURG

2 avril 2015

Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme.

En l’affaire Vakirtzi et autres c. Grèce,

La Cour européenne des droits de l’homme (première section), siégeant en un Comité composé de

:

Mirjana Lazarova Trajkovska,

présidente,

Paulo Pinto de Albuquerque,

Linos-Alexandre Sicilianos,

juges,

et de André Wampach,

greffier adjoint

de section,

Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 10 mars 2015,

Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date

:

PROCÉDURE

1.

À l’origine de l’affaire se trouvent trois requêtes (n

os

31174/13, 34939/13 et 65788/13) dirigées contre la République hellénique et dont trois ressortissants de cet État, M

me

Charis-Antigoni Vakirtzi, M. Antonios Bitsakis et M

me

Styliani Avgeli («

les requérants

»), ont saisi la Cour les 30

avril 2013, 28 mai 2013 et 15 octobre 2013 respectivement en vertu de l’article 34 de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales («

la Convention

»).

2.

Les requérants ont été représentés par M

e

N. Anagnostopoulos, avocat au barreau d’Athènes. Le gouvernement grec («

le Gouvernement

») a été représenté par les délégués de son agent, M. Konstantinos Georgiadis, assesseur auprès du Conseil juridique de l’État, M

me

Myrto Germani, auditrice auprès du Conseil juridique de l’État et M

me

Smaragda Lekkou, mandataire judiciaire du Conseil juridique de l’État.

3.

Les 29 août 2013 et 17 février 2014, les requêtes ont été communiquées au Gouvernement.

EN FAIT

A.

Les circonstances de l’espèce

4.

La liste des requérants, ainsi que leurs démarches devant les autorités et juridictions internes figurent en annexe.

5.

Les requérants se plaignent de la durée de trois procédures devant la Cour des comptes, ainsi que de l’absence d’un recours effectif à cet égard.

B.

Le droit interne pertinent

6.

La loi n

o

4239/2014, intitulée «

satisfaction équitable au titre du dépassement du délai raisonnable de la procédure devant les juridictions pénales, civiles et la Cour des comptes », est entrée en vigueur le 20 février 2014. La loi précitée introduit, entre autres, un nouveau recours indemnitaire visant à l’octroi d’une satisfaction équitable pour le préjudice moral causé par la prolongation injustifiée d’une procédure devant la Cour des comptes. L’article 3 § 1 dispose:

«

Toute demande de satisfaction équitable doit être introduite devant chaque degré de juridiction séparément. Elle doit être présentée dans un délai de six mois après la publication de la décision définitive de la juridiction devant laquelle la durée de la procédure a été, selon le requérant, excessive (...).

»

EN DROIT

I.

SUR LA JONCTION DES REQUÊTES

7.

Compte tenu de la similitude des requêtes quant aux faits et au problème de fond qu’elles posent, la Cour estime nécessaire de les joindre et décide de les examiner conjointement dans un seul arrêt.

II.

SUR LA VIOLATION ALLÉGUÉE DE L’ARTICLE 6 § 1 DE LA CONVENTION

8.

Les requérants allèguent que la durée des procédures litigieuses a méconnu le principe du «

délai raisonnable

», tel que prévu par l’article

6

§

1 de la Convention, ainsi libellé

:

«

Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue (...) dans un délai raisonnable, par un tribunal (...), qui décidera (...) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (...)

»

9.

La Cour rappelle que le caractère raisonnable de la durée d’une procédure s’apprécie suivant les circonstances de la cause et eu égard aux critères consacrés par sa jurisprudence, en particulier la complexité de l’affaire, le comportement des requérants et celui des autorités compétentes ainsi que l’enjeu du litige pour les intéressés (voir, parmi beaucoup d’autres,

Mavredaki c. Grèce

, n

o

10966/10, 24 octobre 2013).

10.

La Cour a traité à maintes reprises d’affaires soulevant des questions semblables à celles posées par les présentes requêtes et a constaté la violation de l’article

6 §

1 de la Convention (voir

Mavredaki,

précité).

11.

Après avoir examiné tous les éléments qui lui ont été soumis, la Cour considère que le Gouvernement n’a exposé aucun fait ni argument pouvant mener à une conclusion différente sur la recevabilité et le fond dans les présentes affaires, qui se sont terminées six mois avant l’entrée en vigueur de la loi n

o

4239/2014. Compte tenu de sa jurisprudence en la matière, la Cour estime qu’en l’espèce la durée des procédures litigieuses a été excessive et ne répond pas à l’exigence du «

délai raisonnable

».

12.

Au vu de ce qui précède, il convient de déclarer lesdits griefs recevables et de conclure à la violation de l’article 6 § 1 concernant la durée des procédures en cause.

III.

SUR LA VIOLATION ALLÉGUÉE DE L’ARTICLE 13 DE LA CONVENTION

13.

Les requérants se plaignent également du fait qu’en Grèce il n’existe aucun recours effectif pour se plaindre de la durée excessive des procédures en cause. Ils invoquent l’article 13 de la Convention, ainsi libellé

:

«

Toute personne dont les droits et libertés reconnus dans la (...) Convention ont été violés, a droit à l’octroi d’un recours effectif devant une instance nationale, alors même que la violation aurait été commise par des personnes agissant dans l’exercice de leurs fonctions officielles.

»

14.

La Cour rappelle que l’article 13 garantit un recours effectif devant une instance nationale permettant de se plaindre d’une méconnaissance de l’obligation, imposée par l’article 6 § 1, d’entendre les causes dans un délai raisonnable (voir

Kudła c. Pologne

[GC], n

o

30210/96, § 156, CEDH

2000

‑

XI).

15.

Par ailleurs, la Cour a déjà eu l’occasion de constater que l’ordre juridique hellénique n’offrait pas aux intéressés un recours effectif au sens de l’article 13 de la Convention leur permettant de se plaindre de la durée d’une procédure (voir

Glykantzi c. Grèce

, n

o

40150/09, § 54, 30 octobre 2012, et les références qui s’y trouvent citées).

16.

La Cour note que le 20 février 2014 est entrée en vigueur la loi n

o

4239/2014, portant sur la satisfaction équitable au titre du dépassement du délai raisonnable d’une procédure devant les juridictions pénales, civiles et la Cour des comptes. En vertu de la loi précitée, un nouveau recours a été établi permettant aux intéressés de se plaindre de la durée de chaque instance d’une procédure devant la Cour des comptes dans un délai de six mois à partir de la date de publication de la décision y relative (voir paragraphe 6 ci-dessus). Cependant, la Cour observe que cette loi n’a pas d’effet rétroactif. Par conséquent, elle ne prévoit pas un tel recours pour les affaires, comme en l’espèce, terminées six mois avant son entrée en vigueur. Partant, les requérants ne pouvaient pas exercer ledit recours.

17.

Au vu de ce qui précède, il convient de déclarer lesdits griefs recevables et de conclure à la violation de l’article 13 de la Convention en raison, à l’époque des faits, de l’absence en droit interne d’un recours qui aurait permis aux requérants d’obtenir la sanction de leur droit à voir leur cause entendue dans un délai raisonnable, au sens de l’article 6 § 1 de la Convention.

IV.

SUR L’APPLICATION DE L’ARTICLE 41 DE LA CONVENTION

18.

Aux termes de l’article 41 de la Convention,

«

Si la Cour déclare qu’il y a eu violation de la Convention ou de ses Protocoles, et si le droit interne de la Haute Partie contractante ne permet d’effacer qu’imparfaitement les conséquences de cette violation, la Cour accorde à la partie lésée, s’il y a lieu, une satisfaction équitable.

»

19.

Les trois requérants réclament 15

000 euros (EUR) respectivement au titre du préjudice moral. Les deux premiers requérants réclament 1

000

euros (EUR) pour frais et dépens devant les tribunaux internes et 500

euros (EUR) pour frais et dépens devant la Cour. Ils produisent une facture de 500 euros (EUR) respectivement. La troisième requérante réclame 1

000

euros (EUR) pour frais et dépens devant les tribunaux internes et 369

euros (EUR) pour frais et dépens devant la Cour. Elle produit une facture de 369 euros (EUR).

20.

Le Gouvernement conteste ces prétentions.

21.

Compte tenu des documents en sa possession et de sa jurisprudence, la Cour estime qu’il y a lieu d’accorder aux requérants les sommes figurant en annexe.

22.

La Cour juge approprié de calquer le taux des intérêts moratoires sur le taux d’intérêt de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne majoré de trois points de pourcentage.

PAR CES MOTIFS, LA COUR, À L’UNANIMITÉ,

1.

Décide

de joindre les requêtes et de les examiner conjointement dans un seul arrêt

;

2.

Déclare

les requêtes recevables

;

3.

Dit

qu’il y a eu violation de l’article 6 § 1 de la Convention

;

4.

Dit

qu’il y a eu violation de l’article 13 de la Convention

;

5.

Dit

a)

que l’État défendeur doit verser aux requérants, dans les trois mois, les sommes figurant en annexe

;

b)

qu’à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement, ces montants seront à majorer d’un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne applicable pendant cette période, augmenté de trois points de pourcentage

;

6.

Rejette

la demande de satisfaction équitable pour le surplus.

Fait en français, puis communiqué par écrit le 2 avril 2015, en application de l’article 77 §§ 2 et 3 du règlement.

André Wampach

Mirjana Lazarova Trajkovska

Greffier adjoint

Présidente

ANNEXE

N

o

N

o

de Requête

Date d’introduction

Début de la procédure

Fin de la procédure

Durée totale

Instances de juridiction

Somme allouée à chaque requérant

1.

31174/13

30/04/2013

11/08/2003

06/06/2012

Huit ans et dix mois environ

trois instances

3900 euros

+ 200 euros pour frais et dépens

2.

34939/13

28/05/2013

09/10/2006

03/12/2012

Six ans et deux mois environ

une instance

3

900 euros

+ 200 euros pour frais et dépens

3.

65788/13

15/10/2013

03/08/2006

06/03/2013

Six ans et sept mois

deux instances

3 900 euros

+ 200 euros pour frais et dépens