AFFAIRE KARAVOULIAS ET SKYRODEMA AXIOU AVEE c. GRÈCE

AFFAIRE KARAVOULIAS ET SKYRODEMA AXIOU AVEE c. GRÈCE (CtEDO, 2015)

În acest caz Karavoulias și Skyrodema Axiou AVEE c. Grecia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care se află într-un comitet compus din Mirjana Lazarova Trajkovska, președintele, Linos-Aleksandr Sicilianos, Ksenija Turković, judecători, și de André Wampach, grefier adjunct de secțiune, După ce a deliberat în camera Consiliului la 10 martie 2015, a luat hotărârea că aici, adoptat la această dată de procedură La originea cauzei se găsesc două cereri (n 21433/10 și 36203/10) îndreptate împotriva Republicii Elene și al căror resortisant al acestui stat, domnul Vasilios Karavoulias și societatea pe acțiuni greacă, Skyrodema Axiou AVEE, au sesizat Curtea la 29 martie 2010 și, respectiv, 23 iunie 2010, în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( Reclamanții au fost reprezentați de domnul V. Chirdaris, avocat la Atena. Guvernul elen ( .) a fost reprezentat de delegatii agentului său, domnul meu V. Pelekou, șef pe lângă Consiliul juridic al statului, domnul Germani și O. Soropani, auditorii pe lângă Consiliul juridic al statului. La 21 octombrie 2011 și 25 noiembrie 2011, cererile au fost comunicate guvernului. Reclamanții se plâng de durata a două proceduri în fața instanțelor penale, precum și de lipsa unei căi de atac efective în această privință. Prima procedură se referea la urmărirea penală împotriva reclamantului șefului falsificării documentelor ( πλαστογραφία μετά χρήσεως A doua procedură se referea la plângerea formulată de recurentă împotriva unuia dintre angajații săi pentru falsificare, scăderea documentelor și furt ( πλαστογραφία και κλοπή Dreptul intern relevant Legea nr. 4239/2014, intitulată satisfacția echitabilă în ceea ce privește depășirea termenului rezonabil al procedurii în fața instanțelor penale, civile și a Curții de Conturi, a intrat în vigoare 20 februarie 2014. Legea menționată anterior introduce, printre altele, o nouă acțiune de despăgubire pentru acordarea unei satisfacții echitabile pentru prejudiciul moral cauzat de prelungirea nejustificată a unei proceduri în fața instanțelor penale. Orice cerere de satisfacție echitabilă trebuie depusă în fața fiecărui grad de jurisdicție separat și trebuie depusă în termen de șase luni de la publicarea hotărârii definitive a instanței în fața căreia, potrivit reclamantului, durata procedurii a fost excesivă (...) ÎN DREPTUL PRIVIND JONCȚIUNEA RESPECTELOR Având în vedere similitudinea cererilor cu privire la fapte și la problema de fond, pe care o ridică, Curtea consideră necesară aderarea acestora și decide să le examineze în comun într-o singură hotărâre. II. PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ ARTICOLUL 6 § 1 DIN CONVENȚIA PRIVIND admisibilitatea Curtea constată că, în ceea ce privește cererea n 36203/10, din dosar reiese că procedura în fața Tribunalului de apel penal din Salonic, care se află în formațiune de cinci membri și care acționează în apel este încă în curs de desfășurare în fața instanței respective. Prin urmare, această procedură intră în domeniul de aplicare al legii nr. 4239/2014, care a intrat în vigoare la 20 februarie 2014 și se referă, printre altele, la satisfacția echitabilă în ceea ce privește depășirea termenului rezonabil al unei proceduri în fața instanțelor penale (a se vedea punctul 6 de mai sus). În consecință, recurenta va putea exercita acțiunea prevăzută de legea menționată anterior pentru a se plânge de durata procedurii în cauză. Prin urmare, este necesar să se respingă mențiunea menționată mai sus din unghiul art. 6 alin. (1) pentru neobosirea căilor de atac interne în temeiul art. 35 și 4 din Convenție, în ceea ce privește procedura în fața instanței de apel penal din Salonic, care se află în formațiune de cinci membri și acționează în apel (a se vedea Xynos c. Grecia, nr 30226/09, 9 octombrie 2014). 10. Curtea constată, de asemenea, că cauza formulată în temeiul articolului 6 alineatul (1) din cererea nr. 21433/10 și cel al cererii nr. 36203/10, în ceea ce privește durata procedurii în fața Tribunalului Penal din Salonic, care se află ca instanță de primă instanță în formațiune a trei judecători, care a început la 4 septembrie 2001 și a fost încheiată la 22 mai 2012, nu sunt vădit nefondate în sensul articolului 35 alineatul (3) litera (a) din Convenție; aceasta arată, de asemenea, că acestea nu se confruntă cu niciun alt motiv dat: prin urmare, acestea ar trebui declarate admisibile. Pe fond 11. Reclamanții susțin că durata procedurii a încălcat principiul termenului rezonabil mai puțin decât cel prevăzut la art. 6 alineatul (1) din Convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din Convenție, astfel cum s-a formulat Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide... dacă orice acuzație în materie penală îndreptată împotriva ei este justificată. 12. Curtea reamintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri pendinte apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și ținând cont de criteriile consacrate de jurisprudența Curții, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente (a se vedea, printre altele, Michelioudakis c. Grecia, 54447/10, § 42, 3 aprilie 2012). Curtea a tratat în repetate rânduri cauze care ridică întrebări similare celor adresate de prezentele cereri și a constatat încălcarea articolului 6 alineatul (1) din Convenție (a se vedea Michelioudakis, citată anterior). 14. În urma examinării tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că Ön a prezentat niciun fapt sau argument care ar putea conduce la o concluzie diferită în cadrul procedurilor rămase în litigiu, care s-au încheiat cu șase luni înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 4239/2014. Mai precis, Curtea constată că prezentele cauze nu prezentau o complexitate deosebită. Comisia consideră că, deși primul reclamant este responsabil pentru anumite întârzieri în desfășurarea procedurii, nu este mai puțin adevărat că perioada rămasă este excesivă. Având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că, în speță, durata procedurilor în litigiu a fost excesivă și nu răspunde cerinței termenului rezonabil 15. Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 6 1 privind durata procedurilor în cauză. III. PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ ARTICOLUL 13 DIN CONVENȚIA PRIVIND admisibilitatea 16. Curtea constată că, în ceea ce privește cererea n 36203/10, din dosar reiese că procedura în fața Tribunalului de apel penal din Salonic, care se află în formațiune de cinci membri și care acționează în apel este încă în curs de desfășurare în fața instanței respective. Prin urmare, această procedură intră în domeniul de aplicare al legii nr. 4239/2014, care a intrat în vigoare la 20 februarie 2014 și se referă, printre altele, la satisfacția echitabilă în ceea ce privește depășirea termenului rezonabil al unei proceduri în fața instanțelor penale (a se vedea punctul 6 de mai sus17). Prin urmare, recurenta va putea exercita acțiunea prevăzută de legea menționată anterior pentru a se plânge de durata procedurii în cauză. Prin urmare, este necesar să se respingă acest lucru din perspectiva articolului 13 ca fiind în mod vădit nefondat în temeiul articolului 35 3 litera (a) din tratat. și 4 din Convenție, în ceea ce privește procedura în fața instanței de apel penal din Salonic, care se află în formațiune de cinci membri și acționează în apel (a se vedea Xynos c. Grecia, nr 30226/09, 9 octombrie 2014). 18. Curtea constată, de asemenea, că cauza formulată în temeiul articolului 13 din cererea nr. 21433/10 și cel al cererii n 36203/10, în ceea ce privește procedura în fața Tribunalului Penal din Salonic, în calitate de instanță de primă instanță în formațiune a trei judecători, care a început la 4 septembrie 2001 și-a încheiat mandatul la 22 mai 2012, nu sunt în mod evident greșit întemeiate în sensul art. 35 alin. (3) lit. (a) din Convenție; de asemenea, aceasta arată că acestea nu se confruntă cu niciun alt motiv, ceea ce înseamnă că acestea trebuie declarate admisibile. Reclamanții se plâng și de faptul că în Grecia nu există nicio cale de atac eficientă pentru a se plânge de durata excesivă a procedurilor în cauză. Orice persoană ale cărei drepturi și libertăți recunoscute în (...) convenție au fost încălcate are dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale, chiar dacă încălcarea ar fi fost săvârșită de persoane care acționează în exercitarea funcțiilor lor oficiale 20. Curtea amintește că art. 13 garantează o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale care permite să se plângă de o necunoaștere a obligaiei, impusă prin art. 6 Õ 1, (d) să se audă cauzele într-un termen rezonabil (a se vedea Kudła c. Polonia [GC], n 30210/96, § 156, CEDH 2000 XI). 21. Pe de altă parte, Curtea a avut deja ocazia să constate că ordinul juridic nu le oferea persoanelor interesate o cale de atac efectivă în sensul articolului 13 din Convenție, care le permitea să se plângă de durata unei proceduri (a se vedea Miche liudakis c. Grecia, nr. 54447/10, § 51, 3 aprilie 2012 și trimiterile la care se face referire 22. Curtea constată că, la 20 februarie 2014, a intrat în vigoare Legea nr. 4239/2014 privind satisfacția echitabilă în ceea ce privește depășirea termenului rezonabil pentru o procedură în fața instanțelor penale, civile și a Curții de Conturi. În temeiul legii menționate anterior, s-a stabilit o nouă acțiune care să le permită celor interesați să se plângă de durata fiecărei instanțe în fața instanțelor penale în termen de șase luni de la data publicării deciziei referitoare la aceasta (a se vedea §6 de mai sus). Cu toate acestea, Curtea constată că această lege nu a avut efect. Prin urmare, aceasta nu prevede o astfel de acțiune pentru cauze, ca în cazul de față, încheiate cu șase luni înainte de intrarea sa în vigoare. Prin urmare, reclamanții nu au putut exercita acțiunea menționată anterior. 23. Prin urmare, a existat încălcarea articolului 13 din Convenție din cauza faptului că, la momentul faptei, absența în dreptul intern a unei acțiuni care le-ar fi permis instanțelor să obțină sancțiunea dreptului lor de a-și vedea cauza auzită într-un termen rezonabil, în sensul art. 6 alin. (1) din Convenție. IV. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 000 EUR (EUR) pentru prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit, precum și 1 230 EUR (EUR) și, respectiv, 1 476 EUR (EUR) pentru facturile pe suport de hârtie, pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată suportate în fața Curții. 26. Guvernul contestă aceste revendicări. Cu toate acestea, el consideră că, în ceea ce privește cererea nr. 36203/10, suma de 500 EUR (EUR) pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată efectuate în fața Curții ar fi rezonabile. 27. Având în vedere documentele aflate în posesia sa și jurisprudența sa, precum și faptul că reclamanții sunt responsabili pentru anumite întârzieri în desfășurarea procedurilor, Curtea consideră că este necesar să se acorde reclamanților sumele prevăzute în anexă 28. Curtea consideră adecvată stabilirea ratei dobânzii moratorii pe rata dobânzii dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURȚIA, LA L 36203/10 admisibil în ceea ce privește durata procedurii, care a început la 4 septembrie 2001 și se încheie la 22 mai 2012 și inadmisibil pentru surplusul declarat că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție A se vedea că a existat o încălcare a articolului 13 din Convenție A se vedea că statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în termen de trei luni, sumele prevăzute în anexă; de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Întocmit în limba franceză, apoi comunicat în scris la 2 aprilie 2015, în conformitate cu art. 77 alineatele (2) și (3) din Regulamentul de procedură. André Wampach Mirjana Lazarova Trajkovska Premier Adjunct Președinte Anchetă de Recuperare Data de deschidere 1. Numele reclamantului 2. Data nașterii 3. Locul de reședință Începutul procedurii Sfârșitul procedurii Durata totală Instanțe de instanță Somme alocată fiecărui reclamant 21433/10 29/03/2010 1. Vasilios KARAVOULIAS 2. 14/06/1962 3. Patra 10/06/2002 30/09/2009 Șapte ani și mai mult de trei luni trei instanțe 400 EUR + 200 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată 36203/10 23/06/2010 1. SKYRODEMA AXIOU AVE 2. (nerelevant) 3. Salonic 04/02001 22/05/2012/ 10 ani și mai mult de opt luni o instanță 10 400 EUR + 200 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată

PREMIÈRE SECTION

AFFAIRE

KARAVOULIAS ET SKYRODEMA AXIOU AVEE

c.

GRÈCE

(

Requêtes n

os

21433/10 et 36203/10)

ARRÊT

STRASBOURG

2 avril 2015

Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme.

En l’affaire Karavoulias et Skyrodema Axiou AVEE c. Grèce,

La Cour européenne des droits de l’homme (première section), siégeant en un Comité composé de

:

Mirjana Lazarova Trajkovska,

présidente,

Linos-Alexandre Sicilianos,

Ksenija Turković,

juges,

et de André Wampach,

greffier adjoint

de section,

Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 10 mars 2015,

Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date

:

PROCÉDURE

1.

À l’origine de l’affaire se trouvent deux requêtes (n

os

21433/10 et 36203/10) dirigées contre la République hellénique et dont un ressortissant de cet État, M. Vasilios Karavoulias et la société anonyme grecque, Skyrodema Axiou AVEE, («

les requérants

»), ont saisi la Cour les 29

mars

2010 et 23

juin 2010 respectivement en vertu de l’article 34 de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales («

la Convention

»).

2.

Les requérants ont été représentés par M

e

V. Chirdaris, avocat à Athènes. Le gouvernement grec («

le Gouvernement

») a été représenté par les déléguées de son agent, M

mes

V. Pelekou, assesseure auprès du Conseil juridique de l’État, M. Germani et O. Souropani, auditrices auprès du Conseil juridique de l’État.

3.

Les 21 octobre 2011 et 25 novembre 2011, les requêtes ont été communiquées au Gouvernement.

EN FAIT

A.

Les circonstances de l’espèce

4.

La liste des requérants, ainsi que les informations pertinentes sur les procédures en cause figurent en annexe.

5.

Les requérants se plaignent de la durée de deux procédures devant les juridictions pénales, ainsi que de l’absence d’un recours effectif à cet égard. La première procédure concernait la poursuite pénale engagée contre le requérant du chef de falsification des documents (

πλαστογραφία μετά χρήσεως

). La seconde procédure concernait la plainte avec constitution de partie civile déposée par la requérante contre l’un de ses employés pour faux, soustraction de documents et vol (

πλαστογραφία και κλοπή

).

B.

Le droit interne pertinent

6.

La loi n

o

4239/2014, intitulée «

satisfaction équitable au titre du dépassement du délai raisonnable de la procédure devant les juridictions pénales, civiles et la Cour des comptes », est entrée en vigueur Le

20 février 2014. La loi précitée introduit, entre autres, un nouveau recours indemnitaire visant à l’octroi d’une satisfaction équitable pour le préjudice moral causé par la prolongation injustifiée d’une procédure devant les juridictions pénales. L’article 3 § 1 dispose:

«

Toute demande de satisfaction équitable doit être introduite devant chaque degré de juridiction séparément. Elle doit être présentée dans un délai de six mois après la publication de la décision définitive de la juridiction devant laquelle la durée de la procédure a été, selon le requérant, excessive (...)

».

EN DROIT

I.

SUR LA JONCTION DES REQUÊTES

7.

Compte tenu de la similitude des requêtes quant aux faits et au problème de fond, qu’elles posent, la Cour estime nécessaire de les joindre et décide de les examiner conjointement dans un seul arrêt.

II.

SUR LA VIOLATION ALLÉGUÉE DE L’ARTICLE 6 § 1 DE LA CONVENTION

A.

Sur la recevabilité

8.

La Cour constate qu’en ce qui concerne la requête n

o

36203/10, il ressort du dossier que la procédure devant la cour d’appel criminelle de Thessalonique, siégeant en formation de cinq membres et statuant en appel est encore pendante devant ladite juridiction. Dès lors, ladite procédure entre dans le champ d’application de la loi n

o

4239/2014, qui est entrée en vigueur le 20 février 2014 et porte, entre autres, sur la satisfaction équitable au titre du dépassement du délai raisonnable d’une procédure devant les juridictions pénales (voir paragraphe 6 ci-dessus).

9.

Il s’ensuit que la requérante pourra exercer le recours prévu par ladite loi pour se plaindre de la durée de la procédure en cause. Il convient donc de rejeter ledit grief sous l’angle de l’article 6 § 1 pour non-épuisement des voies de recours internes en application de l’article 35

§§

1

et 4 de la Convention, en ce qui concerne la procédure devant la cour d’appel criminelle de Thessalonique, siégeant en formation de cinq membres et statuant en appel (voir

Xynos c.

Grèce

, n

o

30226/09, 9

octobre

2014).

10.

La Cour constate par ailleurs que le grief tiré de l’article 6 § 1 de la requête n

o

21433/10 et celui de la requête n

o

36203/10, quant à la durée de la procédure devant la cour d’appel criminelle de Thessalonique, siégeant comme juridiction de première instance en formation de trois juges, qui a commencé le 4 septembre 2001 et s’est terminée le 22 mai 2012,

ne sont pas manifestement mal fondés au sens de l’article 35 § 3 a) de la Convention. Elle relève également que ceux-ci ne se heurtent à aucun autre motif d’irrecevabilité. Il convient donc de les déclarer recevables.

B.

Sur le fond

11.

Les requérants allèguent que la durée de la procédure a méconnu le principe du «

délai raisonnable

» tel que prévu par l’article 6 § 1 de la Convention, ainsi libellé

:

«

Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue (...) dans un délai raisonnable, par un tribunal (...), qui décidera (...) du bien-fondé de toute accusation en matière pénale dirigée contre elle.

»

12.

La Cour rappelle que le caractère raisonnable de la durée d’une procédure s’apprécie suivant les circonstances de la cause et eu égard aux critères consacrés par la jurisprudence de la Cour, en particulier la complexité de l’affaire, le comportement du requérant et celui des autorités compétentes (voir, parmi beaucoup d’autres,

Michelioudakis c. Grèce,

n

o

54447/10, § 42, 3 avril 2012).

13.

La Cour a traité à maintes reprises d’affaires soulevant des questions semblables à celles posées par les présentes requêtes et a constaté la violation de l’article

6 §

1 de la Convention (voir

Michelioudakis,

précité).

14.

Après avoir examiné tous les éléments qui lui ont été soumis, la Cour considère que le Gouvernement n’a exposé aucun fait ni argument pouvant mener à une conclusion différente dans les procédures restant en litige, qui se sont terminées six mois avant l’entrée en vigueur de la loi n

o

4239/2014. Plus précisément, elle note que les présentes affaires ne présentaient pas de complexité particulière. Elle estime que même si le premier requérant est responsable de certains retards dans le déroulement de la procédure, il n’en demeure pas moins que la période restante est excessive. Compte tenu de sa jurisprudence en la matière, la Cour estime qu’en l’espèce la durée des procédures litigieuses a été excessive et ne répond pas à l’exigence du «

délai raisonnable

».

15.

Partant, il y a eu violation de l’article 6

§

1 concernant la durée des procédures en cause.

III.

SUR LA VIOLATION ALLÉGUÉE DE L’ARTICLE 13 DE LA CONVENTION

A.

Sur la recevabilité

16.

La Cour constate qu’en ce qui concerne la requête n

o

36203/10, il ressort du dossier que la procédure devant la cour d’appel criminelle de Thessalonique, siégeant en formation de cinq membres et statuant en appel est encore pendante devant ladite juridiction. Dès lors, ladite procédure entre dans le champ d’application de la loi n

o

4239/2014, qui est entrée en vigueur le 20 février 2014 et porte, entre autres, sur la satisfaction équitable au titre du dépassement du délai raisonnable d’une procédure devant les juridictions pénales (voir paragraphe 6 ci-dessus).

17.

Il s’ensuit que la requérante pourra exercer le recours prévu par ladite loi pour se plaindre de la durée de la procédure en cause. Il convient donc de rejeter ledit grief sous l’angle de l’article 13 comme manifestement mal fondé en application de l’article 35

§§

3 a)

et 4 de la Convention, en ce qui concerne la procédure devant la cour d’appel criminelle de Thessalonique, siégeant en formation de cinq membres et statuant en appel (voir

Xynos c.

Grèce

, n

o

30226/09, 9

octobre

2014).

18.

La Cour constate par ailleurs que le grief tiré de l’article 13 de la requête n

o

21433/10 et celui de la requête n

o

36203/10, quant à la procédure devant la cour d’appel criminelle de Thessalonique, siégeant comme juridiction de première instance en formation de trois juges, qui a commencé le 4 septembre 2001 et s’est terminée le 22 mai 2012,

ne sont pas manifestement mal fondés au sens de l’article 35 § 3 a) de la Convention. Elle relève également que ceux-ci ne se heurtent à aucun autre motif d’irrecevabilité. Il convient donc de les déclarer recevables.

B.

Sur le fond

19.

Les requérants se plaignent également du fait qu’en Grèce il n’existe aucun recours effectif pour se plaindre de la durée excessive des procédures en cause. Ils invoquent l’article 13 de la Convention, ainsi libellé

:

«

Toute personne dont les droits et libertés reconnus dans la (...) Convention ont été violés, a droit à l’octroi d’un recours effectif devant une instance nationale, alors même que la violation aurait été commise par des personnes agissant dans l’exercice de leurs fonctions officielles

»

20.

La Cour rappelle que l’article 13 garantit un recours effectif devant une instance nationale permettant de se plaindre d’une méconnaissance de l’obligation, imposée par l’article 6 § 1, d’entendre les causes dans un délai raisonnable (voir

Kudła c. Pologne

[GC], n

o

30210/96, § 156, CEDH

2000

‑

XI).

21.

Par ailleurs, la Cour a déjà eu l’occasion de constater que l’ordre juridique hellénique n’offrait pas aux intéressés un recours effectif au sens de l’article 13 de la Convention leur permettant de se plaindre de la durée d’une procédure (voir

Miche

lioudakis c. Grèce

, n

o

54447/10, § 51, 3

avril 2012, et les références qui s’y trouvent citées).

22.

La Cour note que le 20 février 2014 est entrée en vigueur la loi n

o

4239/2014, portant sur la satisfaction équitable au titre du dépassement du délai raisonnable d’une procédure devant les juridictions pénales, civiles et la Cour des comptes. En vertu de la loi précitée, un nouveau recours a été établi permettant aux intéressés de se plaindre de la durée de chaque instance d’une procédure devant les juridictions pénales dans un délai de six mois à partir de la date de publication de la décision y relative (voir paragraphe 6 ci-dessus). Cependant, la Cour observe que cette loi n’a pas d’effet rétroactif.

Par conséquent, elle ne prévoit pas un tel recours pour les affaires, comme en l’espèce, terminées six mois avant son entrée en vigueur. Partant, les requérants ne pouvaient pas exercer ledit recours.

23.

Partant, il y a eu

la violation de l’article

13 de la Convention en raison, à l’époque des faits, de l’absence en droit interne d’un recours qui aurait permis aux requérants d’obtenir la sanction de leur droit à voir leur cause entendue dans un délai raisonnable, au sens de l’article 6 § 1 de la Convention.

IV.

SUR L’APPLICATION DE L’ARTICLE 41 DE LA CONVENTION

24.

Aux termes de l’article 41 de la Convention,

«

Si la Cour déclare qu’il y a eu violation de la Convention ou de ses Protocoles, et si le droit interne de la Haute Partie contractante ne permet d’effacer qu’imparfaitement les conséquences de cette violation, la Cour accorde à la partie lésée, s’il y a lieu, une satisfaction équitable.

»

25.

Les requérants réclament 20 000 euros (EUR) et 30

000 euros (EUR) respectivement au titre du préjudice moral qu’ils auraient subi, ainsi que 1

230 euros (EUR) et 1

476 euros (EUR) respectivement, factures à l’appui, pour les frais et dépens engagés devant la Cour.

26.

Le Gouvernement conteste ces prétentions. Il considère pourtant qu’à l’égard de la requête n

o

36203/10, la somme de 500

euros (EUR) au titre des frais et dépens engagés devant la Cour serait raisonnable.

27.

Compte tenu des documents en sa possession et de sa jurisprudence, ainsi que du fait que les requérants sont responsables de certains retards dans le déroulement des procédures, la Cour estime qu’il y a lieu d’accorder aux requérants les sommes figurant en annexe.

28.

La Cour juge approprié de calquer le taux des intérêts moratoires sur le taux d’intérêt de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne majoré de trois points de pourcentage.

PAR CES MOTIFS, LA COUR, À L’UNANIMITÉ,

1.

Décide

de joindre les requêtes et de les examiner conjointement dans un seul arrêt

;

2.

Déclare

la requête n

o

21433/10 recevable et la requête n

o

36203/10 recevable quant à la durée de la procédure, qui a commencé le 4

septembre 2001 et s’est terminée le 22 mai 2012, et irrecevable pour le surplus

;

3.

Dit

qu’il y a eu violation de l’article 6 § 1 de la Convention

;

4.

Dit

qu’il y a eu violation de l’article 13 de la Convention

;

5.

Dit

a)

que l’État défendeur doit verser aux requérants, dans les trois mois, les sommes figurant en annexe;

b)

qu’à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement, ces montants seront à majorer d’un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne applicable pendant cette période, augmenté de trois points de pourcentage

;

6.

Rejette

la demande de satisfaction équitable pour le surplus.

Fait en français, puis communiqué par écrit le 2 avril 2015, en application de l’article 77 §§ 2 et 3 du règlement.

André Wampach

Mirjana Lazarova Trajkovska

Greffier adjoint

Présidente

ANNEXE

N

o

N

o

de Requête

Date d’introduction

Début de la procédure

Fin de la procédure

Durée totale

Instances de juridiction

Somme allouée

à chaque requérant

1.

21433/10

29/03/2010

KARAVOULIAS

10/06/2002

30/09/2009

Sept ans et plus de trois mois

trois instances

1

400 euros

+ 200 euros pour frais et dépens

2.

36203/10

23/06/2010

1. SKYRODEMA AXIOU AVEE

04/09/2001

22/05/2012

Dix ans et plus de huit mois

une instance

10 400 euros

+ 200 euros pour frais et dépens