AFFAIRE VIAROPOULOU ET AUTRES c. GRÈCE

RESPONDENT

GRC

HOTĂRÂRE

25.09.2014

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Non-violation de l'article 1 du Protocole n° 1 - Protection de la propriété (article 1 al. 1 du Protocole n° 1 - Respect des biens)

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2014
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE VIAROPOULOU ET AUTRES c. GRÈCE (CtEDO, 2014)

HUDOC · oficial

În acest caz, în cazul Viaropoulou și al altor c. Grecia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea I), care se află într-o cameră compusă din camere compuse din două camere: Isabelle Berro-Lefevre, președinte, Elisabeth Steiner, Khanlar hagiyev, Mirjana Lazarova Trajkovska, Julia Laffranque, Paulo Pinto de Albuquerque, Linos-Alexre Sicilianos, judecători, și de Søren Nielsen, grefier de secțiune, După ce a deliberat în camera consiliului la 2 septembrie 2014, Rend la chetă că aici, adoptat la această dată judecător La originea cauzei se găsesc două cereri (n 570/11 și 737/11) îndreptate împotriva Republicii Elene și din care cinci resortisanți ai acestui stat, domnii Eleni Viaropoulou, Eirini Viaropoulou, domnii Panayotis Viaropoulos și Lambros Viaropoulos, precum și domnul Eleni Malama (înălțimea) au sesizat Curtea la 13 decembrie 2010 în temeiul articolului 34 din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( Convenția a fost reprezentată de dl I. Horomidis, avocat în Salonic. Guvernul grec (adică, al lui a fost reprezentat de delegații agentului său, domnul meu K. Paraskevopoulou, membru al Consiliului juridic al statului, și dl Skorila, auditor pe lângă Consiliul juridic al statului. În special, reclamanții invocă o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. la 6 martie 2013, cererile au fost comunicate guvernului. ÎN FAVOAREA CIRCONSTANȚELOR DE LA L Printr-o decizie comună din 25 ianuarie 2001, miniștrii economiei, culturii și sportului au decis să ia o decizie cu privire la exproprierea unui ansamblu de 91 101 m2 din Galatsi, dintre care o parte aparțineau reclamanților, în vederea construirii unui stadion pentru Jocurile Olimpice din 2004. Printr-o hotărâre din 31 mai 2001, Tribunalul de Primă Instană din Ethan a stabilit suma unitară provizorie a taxei de expropriere, care a fost înregistrată în registrul de depozite și consemnări la 11 septembrie 2001. La 12 iulie 2002, instanța de judecată a recursului la acțiune a stabilit suma unitară definitivă a despăgubirii la o sumă mai mare decât cea a sumei provizorii. Diferența dintre plata provizorie și plata finală a despăgubirii a fost de 1 226 034,46 EUR pentru prima reclamantă, de 1 838 086,98 EUR pentru a doua reclamantă, de 1 838 086,98 EUR pentru cel de-al treilea reclamant, de 1 211 EUR 092,85 EUR pentru cel de-al patrulea solicitant și 10 293 146,64 EUR pentru cea de-a cincea reclamantă. L Astfel cum au avut loc după șase luni de la notificarea hotărârii Tribunalului de apel la stat, fără ca acesta din urmă să plătească restul de despăgubire stabilită de Tribunalul de apel, reclamanții au sesizat la 27 mai 2003 Tribunalul de Primă Instanță cu privire la o acțiune prin care statul să plătească sumele menționate mai sus plus dobânda. În ceea ce privește calcularea dobânzii, reclamanții au solicitat în principal ca aceasta să fie efectuată în conformitate cu rata stabilită în temeiul articolului 15 alineatul (5) din Legea nr. 876/1979 (în funcție de care rata dobânzii moratorii este determinată prin decizia luată în cadrul Consiliului de Miniștri) sau, în subsidiar, la rata de 6 % în vigoare pentru stat (art. 21 din Decretul legislativ din 26). Iunie/10 iulie 1944). 11. La 25 februarie 2005, statul a consemnat diverse sume corespunzătoare diferenței dintre dreptul la despăgubiri provizorii și dreptul la despăgubiri definitive. Constatând că noile sume înregistrate nu corespundeau așteptărilor lor, reclamanții și-au menținut acțiunea din 27 mai 2003 în valoare de 246 346,29 EUR pentru prima reclamantă, 369 519,44 EUR pentru a doua reclamantă, 369 519,44 pentru cel de-al treilea reclamant, 242 761,44 pentru cel de-al patrulea solicitant și 2 071 593,32 pentru cea de-a cincea reclamantă, plus dobânda de la 26 februarie 2005 până la a fi plătită (la rata în vigoare în temeiul articolului 15 alineatul (5) din Legea nr. 876/1979 sau, în subsidiar, la rata de 6 % în vigoare pentru statul respectiv). 12. Prin două hotărâri n 5847 și n 5848 din 23 septembrie 2005, Tribunalul de Primă Instanță din Dana a făcut parțial dreptul la acțiune din 27 mai 2003 și a dispus statului să plătească dobânzi moratorii de la notificarea acțiunii (la 27 iunie 2003 pentru a cincea reclamantă și la 8 iulie 2003 pentru celelalte) până la 25 februarie 2005 din următoarele sume: 1 224 105,02 pentru prima reclamantă, 1 836 157,55 pentru a doua reclamantă, 1 836 157,55 pentru cel de-al treilea reclamant, 1 209 163,42 pentru cel de-al patrulea solicitant și 10 293 146,64 pentru cea de-a cincea reclamantă. 13. În motivele sale, instanța de primă instanță din statul membru în cauză se referă la art. 15 alineatul (5) din Legea nr. 876/1979 și a constatat că rata dobânzii se ridică pentru perioada cuprinsă între 27 martie 2003 și 5 iunie 2003 și 10,5 % și pentru perioada cuprinsă între 6 iunie 2003 și 25 februarie 2005 și 10 decembrie 2005 El a considerat că distanța dintre rata legală și rata în vigoare pentru statul respectiv era semnificativă, pe care o limita răspunderea civilă a statului și pe care o reducea suma de bani datorată, fără niciun motiv de interes public. În concluzie, art. 21 din Decretul din 1944 introducea în beneficiul statului un privilegiu nejustificat și, astfel, era contrar articolelor 4, 17, 20 și 25 din Constituție, precum și articolelor 6 și 14 din Convenție. 14. 8 decembrie 2005 (în cazul celei de a cincea reclamante) și 19 În ianuarie 2006 (în cazul celorlalte patru), statul interjeta recurs împotriva acestei hotărâri în fața instanței judecătorești de recurs. El susținea că dobânda moratorie ar fi trebuit să fie calculată, din motive de interes general, pe baza ratei de 6 % aplicabilă statului. 15. Prin două hotărâri nr. 5294 și nr 3944 din 6 iulie 2006, Curtea a Uniunii Europene ar fi trebuit să fie calculată, din motive de interes general, pe baza ratei de 6 % aplicabilă statului. La 20 și 22 decembrie 2006, primii patru reclamanți și, respectiv, a cincea reclamantă au fost angajați în casare. 17. Prin două hotărâri nr. 1127 și nr 1128 din 15 iunie 2010, Curtea de Casație a respins recursurile prin următorul motiv Această reglementare care recunoaște dreptul statului de a plăti în calitatea sa de debitor dobânzi moratorii la o rată de 6 %, mai mică decât cea a debitorilor persoane private, constituie o excepție acceptabilă în beneficiul statului (...) și este compatibilă cu art. 1 din Protocolul nr. 1 (...) deoarece protecția patrimoniului statului este indispensabilă pentru ca acesta să poată... să servească cetățenilor (...). II. DREPTUL ȘI PRACTICA INTERNE PERTINENTE legislația 18. La art. 21 din Decretul legislativ din 26 iunie/10 iulie 1944 privind codificarea legilor referitoare la litigiile statului prevede dobânzi moratorii Rata dobânzii legale și a dobânzilor moratorii asupra oricărei datorii a statului se stabilește la 6 % pe an (...). Aceste dobânzi se datorează de la data notificării acțiunii. 19. Decretul legislativ nr. 496 din 19 iulie 1974 a extins beneficiul acestei dispoziții la toate persoanele publice în termenii următori art. 7 Rata dobânzii legale și moratoriu pentru toate datoriile persoanelor juridice de drept public este stabilită la 6 % laan, cu excepția cazului în care un contract sau o lege specială dispun altfel și aleargă de la notificarea acțiunii. 2882/2001 (cod al exproprierilor) se citește astfel În cazul în care încetarea instanței de recurs [care stabilește suma unitară definitivă a liturghiei] se restituie după realizarea exproprierii, suma suplimentară acordată se plătește beneficiarului sau se înregistrează în termen de șase luni de la pronunțarea hotărârii. În cazul în care consemnarea actului în cauză are loc în afara acestui termen, aceasta este mărită cu interesul legal în vigoare. Jurisprudența Jurisprudența Consiliului de Stat 21. Prin decizia nr. 2748/2006, a șaisprezecea cameră a instanței administrative dai a considerat în unanimitate că aplicarea decretului legislativ nr. 496/1974 era contrară principiului egalității de arme și dreptului la respectarea bunurilor. 22. La 19 martie 2007, prima cameră a Consiliului de Stat, într-o formare de șapte judecători, a considerat în unanimitate că diferențierea în stabilirea ratei dobânzilor restante în funcție de debitorul n Prin hotărârea nr. 1663/2009, Consiliul de Stat, care se află în sesiune plenară, a declarat că este în conformitate cu hotărârea Meidanis c. Grecia. 33977/06, 22 mai 2008) și a considerat că art. 21 menționat anterior din Decretul din 1944 era contrar principiului egalității. 24. Cu toate acestea, la 11 mai 2011, camera VI a Consiliului de Stat a considerat că stabilirea unei rate diferite a dobânzii pentru statul în care se aplică datoriile particularilor se putea justifica printr-un motiv serios de interes public sau de interes general, în speță Consiliul de Stat a subliniat faptul că acest echilibru bugetar al statului și preocuparea de a evita colapsul economic al țării au fost grav afectate în Grecia, că deficitul și datoria publică erau enorme și la un nivel fără precedent în istoria finanțelor publice ale Greciei. În aceste condiții, diferențierea ratelor în beneficiul statului a fost justificată cel puțin din 2004, când Consiliul European a constatat un deficit excesiv care pune în pericol echilibrul bugetar al Greciei (hotărârea nr. 1260/2011). 25. Ca urmare a contradicției acestei hotărâri cu hotărârea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1.L a avut loc la 15 februarie 2013 și cauza este încă în curs de desfășurare. Jurisprudența Curții de Casație și a Curții de Conturi 26. În două hotărâri nr. 1117/2010 și 1128/2010 (reduse în cauza acestor reclamanți), Curtea de Casație a statuat că art. 21 era comandat de un interes public și, prin urmare, era în conformitate cu art. 4 alineatul (1) din Constituție și cu Convenția. 27. În schimb, într-o hotărâre nr. 2812 din 2 noiembrie 2011, Curtea de Conturi a ajuns la concluzia contrară. Prin hotărârea din 13 decembrie 2012, Curtea Supremă Specială a înlăturat contradicția dintre jurisprudența Curții de Conturi și cea a Curții de Casație, spunând că art. 21 nu era contrar articolului 4 (cu excepția egalității), art. 17 (dreptul de proprietate), art. 20 alineatul (1) (dreptul de acces la instanță) și art. 25 § 1 (Garantarea de către statul liber al drepturilor omului) a Constituției. 29. Curtea Supremă Specială a considerat că introducerea și menținerea în vigoare pentru o perioadă atât de lungă (concret, din 1877) a unei reglementări conform căreia rata dobânzii aplicabilă la Õ stat este mai mică decât cea aplicabilă persoanelor private își găseau justificarea în faptul că în această perioadă a statului a trecut prin crize bugetare succesive grave și lungi și ale căror consecințe s-au reflectat în perioade în care conjunctura a devenit mai favorabilă. 30. Curtea Supremă specială a adăugat că reglementarea în litigiu, care viza evitarea majorării datoriei publice, era reglementată de necesitatea de a proteja echilibrul dintre finanțele publice și patrimoniul statului, la care contribuiau cetățenii prin plata impozitelor și la care trebuia să fie servit acest patrimoniu. Potrivit Curții Supreme Speciale, era necesar să se asigure posibilitatea statului de a calcula în avans, pe de o parte, valoarea dobânzilor pe care trebuia să le plătească pentru datoriile sale și de a prevedea, pe de altă parte, veniturile necesare pentru plata lor la întocmirea bugetului anual. Prin urmare, art. 21 nu era contrar, în opinia sa, principiului proporționalității. 31. Curtea Supremă Specială a precizat că reglementarea în litigiu nu era nici contrară articolului 4 alineatul (5) din Constituție, potrivit căruia Aceasta a observat că, pentru a face față problemelor bugetare apărute într-o anumită perioadă, diverse măsuri au fost impuse unor categorii mari de cetățeni, cum ar fi reduceri, eventual retroactive, ale salariilor sau pensiilor, creșterea anumitor impozite sau introducerea de noi impozite sau contribuții extraordinare. Prin urmare, în opinia sa, stabilirea unei rate a dobânzii speciale favorabile statului nu putea fi privită ca o încălcare a acestei dispoziții a Constituției. 32. Curtea Supremă Specială a afirmat, de asemenea, că art. 21 din Decretul legislativ din 1944 nu era contrar articolului 17 din Constituție, deoarece tindea să protejeze un interes public, și anume echilibrul bugetar și patrimoniul statului. În plus, acest articol nu implica nici privarea, nici limitarea dreptului de proprietate, deoarece prevederea, pentru datoriile particularilor, a unei rate a dobânzii mai mari decât cea aplicată datoriilor statului nu crea, în calitate de creditori ai statului, un drept patrimonial de a primi dobânzi pe baza acestei rate mai ridicate. Rata dobânzii aplicabilă datoriilor persoanelor fizice începând cu 2003 33. Conform informațiilor furnizate de guvern (documentul nr. În perioada cuprinsă între 6 iunie 2003 și 5 decembrie 2005 (adică perioada relevantă pentru dobânda în litigiu în prezenta cauză), rata dobânzii aplicată pentru datoriile persoanelor fizice a fost de 10 %. În prezent, această rată a dobânzii se ridică la 8 L a finanțelor publice ale Greciei începând cu 2003 34. Pe baza unui raport întocmit în conformitate cu procedura prevăzută la art. 104 alineatul (3) din Tratatul de instituire a Comunității Europene, Comisia Europeană a invitat Consiliul European, la 24 iunie 2004, să supună Grecia procedurii de deficit excesiv. La 5 iulie 2004, Consiliul European a constatat că deficitul public din Grecia este de 3,2 % din PIB pentru 2003, depășind astfel valoarea de referință prevăzută în tratat (3%), iar datoria publică brută era cu 103% mai mare decât valoarea de referință prevăzută în tratat (60 %). Consiliul European a pus capăt acestei proceduri de deficit excesiv la 5 iunie 2007, dar pentru a deschide o nouă procedură la 16 februarie 2010 (Decizia 2010/182/UE). 35. Prin această ultimă decizie, Consiliul European a invitat Grecia să pună capăt deficitului excesiv cât mai curând posibil și în 2012 cel târziu. Pentru a se conforma Greciei, în 2010 și 2011 a adoptat legile nr. 383/2010, 3845/2010, 3986/2010 și 4021/2011. Având în vedere similitudinea cererilor cu privire la faptele și la problema de fond pe care le ridică, Curtea consideră că este necesar să li se alăture și decide să le examineze în comun într-o singură hotărâre. II. PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 1 DIN PROTOCOLUL nr. 37. Reclamanții se plâng că stabilirea ratei dobânzii moratorii aplicate statului la 6 % a redus valoarea creanțelor lor, fără ca acest lucru să fie justificat, în opinia lor, de vreun scop de interes public. Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru reglementarea utilizării bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. Curtea constată că cererile nu sunt în mod vădit nefondate în sensul articolului 35 alineatul (3) litera (a) din Convenție și că nu se confruntă cu niciun alt motiv de refuz. Prin urmare, acestea trebuie declarate admisibile. Pe fond Argumentele părților 39. Având în vedere hotărârea Curții Supreme Speciale, guvernul susține că reglementarea în litigiu, potrivit căreia rata dobânzii [3] aplicabilă statului membru în cauză este mai mică decât cea aplicabilă unui anumit debitor, se justifică prin crizele bugetare succesive pe care le-a traversat statul elen. În plus, criza financiară care a început în 2003 și s a devenit din ce în ce mai gravă în 2009 a devenit o criză națională, deoarece a fost asociată cu riscul de faliment al statului. În opinia guvernului, această situație constituie un motiv obiectiv de interes public suprem mai mare care face necesară menținerea la 6 % a ratei dobânzii aplicabile statului. 40. În acest context, guvernul consideră că, prin aplicarea ratei de 6 % în locul ratei legale aplicabile în cazul în care debitorul este o persoană privată, care la momentul respectiv este de 10 %, aceasta nu a trebuit să suporte o sarcină disproporționată. 41. El subliniază că, în cadrul exproprierilor pentru pregătirea Jocurilor Olimpice, statul trebuia să poată prevedea costul operațiunilor și să se bazeze pe o rată stabilă. Stabilirea unei astfel de rate speciale se justifică, în opinia sa, printr-o altă considerație: este firesc ca rata dobânzii să variază în funcție de solvabilitatea debitorului ; or, explică guvernul, particularii respondenți nu au aceleași garanții ca statul în ceea ce privește continuitatea și durata. 42. Reclamanții susțin că nu numai rata dobânzii privilegiată în beneficiul statului a fost menținută din 1877 prin diferite legi, indiferent ce ar fi fost situația economică a țării, fără ca tribunalele naionale să găsească de spus. Deși Grecia a cunoscut și perioade de prosperitate economică, în special din 1974, rata dobânzii aplicabilă în statul membru nu a fost niciodată aliniată cu rata aplicabilă persoanelor private, nici chiar în perioada 1979-2000, când rata dobânzii variază între 21% și 44 % la an pentru a ține cont de inflație. Menținerea ratei la 6 % permitea statului să speculeze prin întârzierea de a-și îndeplini obligațiile, deoarece rata aplicabilă era mult mai mică decât rata dobânzii utilizată pe piața bancară. 43. Reclamanții susțin, de asemenea, că, timp de 140 de ani, puterile legislative și judiciare nu au putut pune capăt privilegiilor discriminatorii ale statului, deoarece legăturile lor cu autoritatea executivă au fost întotdeauna deosebit de strânse. În opinia acestora, deciziile Consiliului de Miniștri ai Uniunii Europene menționate de guvern ar arăta, de asemenea, că deraierea bugetară a statului nu este cauzată de ponderea ratei dobânzii suportate de stat în cazul întârzierii plăților sale, ci de mărirea sectorului public, de evaziunea fiscală, de corupție și de lipsa transparenței în gestionarea finanțelor publice. În cele din urmă, menținerea ratei de 6 % creează probleme atunci când statul și un particular au pretenții reciproce care nu se pot compensa : în cazul în care un particular nu reușește, din motive economice, să plătească impozite sau contribuții sociale în statul membru respectiv și în cazul în care statul, din aceleași motive, întârzie să plătească aceluiași particular, de exemplu, o sumă de expropriere sau o reducere de TVA, obligația persoanei fizice de a plăti în statul membru al dobânzilor moratorii la o rată mai ridicată devine evidentă în ochii lor în mod deosebit. Curtea reamintește că art. 1 din Protocolul nr 1 impune, mai presus de toate și mai ales, o interferență a Curții Principii Generale 44. Curtea reamintește că art. 1 din Protocolul nr. 1 impune, în primul rând și în primul rând, ca o interferență a autorității publice în domeniul dreptului la respectarea bunurilor să fie legală și să urmărească un scop legitim O astfel de interferență trebuie să fie, de asemenea, proporțională cu scopul legitim urmărit, adică să asigure un echilibru corect între cerințele de interes general ale comunității și imperativele de protecție a drepturilor fundamentale ale individului. Un astfel de echilibru nu este respectat dacă persoana vizată a trebuit să suporte o sarcină individuală excesivă ( Khoniakina c. Georgia, nr. 17767/08, § 70, 19 iunie 2012). 45. Curtea reamintește, de asemenea, că o mai mare latitudine este în mod normal lăsată la latitudinea statului pentru a lua măsuri de ordin general în materie economică sau socială (a se vedea, de exemplu, James și alții c. Regatul Unit, 21 februarie 1986, § 46 seria A n National & Provincial Building Society, Leeds Permanent Building Society și Yorkshire Building Society c. Regatul Unit , 23 octombrie 1997, § 80, Rec., 1997, p. În plus, prin adoptarea legilor care trebuie să stabilească echilibrul între cheltuielile și veniturile statului care implică în mod normal o examinare a problemelor politice, economice și sociale, Curtea consideră că autoritățile naționale se află, în principiu, mai bine decât un tribunal internațional pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în acest scop și respectă alegerile acestora, cu excepția cazului în care acestea se dovedesc în mod evident lipsite de o bază rezonabilă ( Terazzi S.r.l. c. Italia , n 27265/95, 17 octombrie 2002 Wieczorek c. Polonia , n 18176/05, 8 decembrie 2009 Jahn și alții c. Germania [GC], n 467290/99, 72203/01 și 72552/01, CEDH 2005-VI Mihaieș și Senteș c. România , (dec.), n 44232/11 și 44605/11, 6 decembrie 2011 și Frimu și 4 alte cereri c. România (dec.), nr 45312/11, 45581/11, 45583/11, 45587/11 și 45588/11, § 40, 7 februarie 2012, § 40, 7 februarie 2012, Frimu și 4 alte cereri c. Ramos Ferreira și alții, Portugalia , nr 23321/11, 71007/11 și 71014/11, § 40, 16 iulie 2013). 47. Această marjă de apreciere a autorităților naționale este cu atât mai extinsă atunci când problemele în litigiu implică stabilirea priorităților în ceea ce privește alocarea resurselor limitate ale statului (O Pentaacova și altele (dec.), nr. 14462/03, 4 ianuarie 2005 și Huc c. România și Germania (dec.), nr. 7269/05, § 64, 1 decembrie 2009). Aplicarea principiilor în cazul de față 48. Cu hotărârea Meidanis c. Grecia 33977/06, 22 mai 2008), Curtea a avut deja ocazia de a se pronunța asupra problemei tratamentului preferențial acordat persoanelor juridice de drept public, în acest caz un spital public, cu privire la stabilirea ratei dobânzilor moratorii: în special, dacă persoana juridică de drept public avea o datorie față de un anumit spital, această rată era stabilită la 6 % lan, în timp ce, în cazul contrar, dacă un particular avea o datorie față de o persoană juridică de drept public mai degrabă decât față de o persoană juridică de drept public, acest nivel era stabilit în funcție de inflație și de conjunctura economică. 49. În această hotărâre, Curtea a luat act de faptul că spitalul împotriva căruia se întorsese reclamantul, un medic care a lucrat acolo pe baza unui contract pe durată determinată, nu era chemat să acționeze ca titular al autorității publice, ci era asimilat unui angajator privat, deoarece litigiul se naștea în cadrul unui contract de muncă de drept privat. Reținând faptul că spitalul și-a invocat statutul de persoană juridică de drept public pentru a beneficia de un nivel de patru ori mai mic decât cel aplicat persoanelor fizice pentru aceeași perioadă, Comisia a concluzionat că stabilirea dobânzilor moratorii datorate de către Õ spital la un astfel de nivel aduce atingere dreptului reclamantului de a-și respecta bunurile. 50. Spre deosebire de cazul societății Meidanis În cazul de față, relația care a generat datoria statului în ceea ce privește întreprinderile în cauză nu a fost o tranzacție între persoane fizice în conformitate cu normele pieței, ceea ce ar putea justifica, dacă este cazul, asimilarea statului în fața unui anumit debitor. Dimpotrivă, datoria statului a fost consecința exproprierii forțate din motive de interes public, în acest caz construcția de lucrări pentru Jocurile Olimpice. Or, în acest context, statul acționează în calitate de deținător al autorității publice. 51. Curtea este de acord cu reclamanții că moderația ratei dobânzilor moratorii pe care statul este chemat să le plătească în caz de întârziere în plățile sale nu poate fi invocată în mod rezonabil ca remediu pentru fenomenele de criză bugetară și financiară invocate de guvern și care au afectat puternic țara în ultimii cinci ani. Cu toate acestea, este vorba mai degrabă de a stabili dacă aplicarea ratei de 6 % în statul membru în cauză stabilită prin lege constituie un tratament discriminatoriu în raport cu particularii debitori, în general, și a reclamanților, în special în calitate de beneficiari ai dreptului de proprietate care le-a fost acordat de instanțele interne. 52. În această privință, Curtea subliniază, de asemenea, o diferență fundamentală între cauza Meidanis menționată anterior și prezenta cauză. În prima cauză, Curtea a constatat că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5402 al Băncii Greciei, furnizat de guvern (a se vedea punctul 33 de mai sus), și anume între 6 iunie 2003 și 5 decembrie 2005 (perioadă relevantă pentru calcularea dobânzilor în litigiu), rata dobânzii aplicată pentru datoriile persoanelor fizice s 25/2012 al Curții Supreme Speciale care a pus capăt divergenței dintre jurisprudența Curții de Casație și cea a Curții de Conturi nu sunt lipsite de relevanță. Curtea Supremă Specială a afirmat că reglementarea stabilită prin art. 21 din Decretul din 1944 pentru a evita creșterea datoriei publice din cauza intereselor datorate pentru datoriile restante răspundea nevoii de a proteja echilibrul finanțelor publice și patrimoniul statului și era necesară pentru a permite statului să calculeze în avans valoarea dobânzilor aferente datoriilor sale și să prevadă veniturile necesare pentru plata acestora la întocmirea bugetului anual. 54. Pe de altă parte, Curtea constată că instanele naionale nu precedă niciun element de natură să demonstreze că ar fi suferit un prejudiciu disproporționat din cauza faptului că o rată de 6 % în loc de 10 % a fost aplicată creanțelor lor în ceea ce privește statul. 55. Percepute în contextul prezentei cauze, legate de exercitarea suveranității statului pentru a servi unei cauze de interes public, aceste considerații constituie un motiv rezonabil și obiectiv de natură să justifice o distincție față de cauza Meidanis în raport cu cerințele art. 1 din Protocolul nr. În plus, având în vedere decalajul scăzut dintre ratele aplicate celor două categorii de debitori în momentul faptelor. 56. Curtea concluzionează că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Curtea ia notă de faptul că reclamanții au putut prezenta fără obstacole toate argumentele pe care le considerau relevante pentru apărarea intereselor lor. Drepturile lor procedurale au fost respectate în același mod cu cele ale statului și nu li s-a refuzat niciun avantaj de procedură de care acesta din urmă s-ar fi bucurat. Într-adevăr, afirmațiile reclamanților se referă exclusiv la fondul litigiului și nu sunt de natură să pună în joc principiul egalității armelor (Meidanis, citată anterior, punctul 35). 59. În consecință, prezentul litigiu este în mod vădit nefondat și trebuie respins în temeiul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din convenție. de a anexa cererile și de a le examina împreună într-o singură hotărâre Declara cererile admisibile cu privire la obiecțiunile întemeiate pe art. 1 din Protocolul nr 1 și inadmisibile pentru surplusul Att Õil n maiy nu a încălcat art. 1 din Protocolul n Față în franceză, apoi comunicate în scris la 25 septembrie 2014, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Søren Nielsen Isabelle Berro-Lefevre Moduler Președinte