AFFAIRE TRAGGALOS ET AUTRES c. GRÈCE

RESPONDENT

GRC

HOTĂRÂRE

24.07.2014

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'article 6 - Droit à un procès équitable (Article 6 - Procédure administrative;Article 6-1 - Délai raisonnable);Violation de l'article 13 - Droit à un recours effectif (Article 13 - Recours effectif)

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2014
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

AFFAIRE TRAGGALOS ET AUTRES c. GRÈCE (CtEDO, 2014)

HUDOC · oficial

În cauza Traggalos și alții, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care se află într-un comitet compus din Mirjana Lazarova Trajkovska, președinte, Paulo Pinto de Albuquerque, Linos- Alexander Sicilianos, judecători, și de Andre Wampach, grefier adjunct de secțiune, După ce a deliberat în camera Consiliului la 1 iulie 2014, Hotărârea la această dată, adoptat la această dată de procedură La originea cauzei se găsesc cinci cereri (n 45185/12 54535/12, 69923/12, 9022/13 și 9424/13 direcționate împotriva Republicii Elene de cinci resortisanți ai acestui stat, ale căror nume figurează în anexă ( N. Anagnostopoulos și A. Psycha, avocați în barou da'éta. Guvernul grec (inclusiv maioul) a fost reprezentat de delegații agentului său, domnii mei Dedousi, directori ai Consiliului juridic al statului, Germani și Vergou, auditori în cadrul Consiliului juridic al statului și domnul Kalogiros, auditor la Consiliul juridic al statului. Cererile au fost comunicate guvernului la datele specificate în anexă. DE FAPT A. Contextul afacerilor Legile nr. 2838/2000 și 3016/2002 prevăd o creștere a salariilor ofițerilor forțelor armate, ale poliției elene, ale poliției portuare și ale corpului pompierilor. Prezentele cereri se referă la proceduri inițiate de solicitanți sau de debitori pentru a obține reajustarea și majorarea cuantumului pensiilor lor în conformitate cu aceste legi. B. Procedurile în cauză Cerere nr. 45185/12 La 20 decembrie 2002, reclamantul sesizează Contabilitatea generală a statului cu privire la o cerere de reajustare a cuantumului pensiei sale. La 2 aprilie 2003, în urma respingerii tacite a cererii sale, el a formulat o opoziție în fața Comitetului de control al contabilității generale a statului. Având în vedere că cererea sa a fost respinsă în mod tacit după data la care a fost transmisă o perioadă de trei luni fără răspuns din partea administrației, reclamantul sesizează, la 11 iulie 2003, Curtea de Conturi cu privire la o acțiune împotriva respingerii tacite a administrației. 9. La 18 aprilie 2008, Curtea de Conturi, prin hotărârea sa nr. 883/2008, a acordat recurentului câștig de cauză. 10. La 17 iulie 2009, statul s-a ocupat de casare. 11. La 7 decembrie 2011, formarea plenară a Curții de Conturi a respins recursul (hotărârea nr. 3244/2011). Această hotărâre a fost notificată reclamantului la 8 martie 2012. Cererea nr. 54535/12 12. La 20 aprilie 2001, pârâtul sesizează la 44. La 9 mai 2003, pârâtul a formulat o opoziție împotriva acestei decizii în fața Comitetului de control al contabilității generale a statului 15. La 17 noiembrie 2004, Comitetul a respins opoziția. 16. La 18 octombrie 2005, revânzătorul recurentei a înaintat Curții de Conturi o cerere împotriva deciziei Comitetului menționat. 17. La 29 septembrie 2006, el a înaintat o cerere pentru ca cazul său să fie examinat cu prioritate. 18. La 18 aprilie 2008, Curtea de Conturi i-a dat câștig de cauză (hotărârea nr. 888/200819). La 24 mai 2008, pârâtul reclamantei a decedat. Drepturile sale la pensie au fost parțial transmise reclamantei. 20. La 17 iulie 2009, statul se ocupa de casarea contra hotărârii nr. 888/2008 în fața formării plenare a Curții de Conturi. Recursul a fost îndreptat împotriva reclamantei. 21. La 7 decembrie 2011, formarea plenară a Curții de Conturi a respins recursul (hotărârea nr. La 3 decembrie 2001, reclamantul sesizează Contabilitatea generală a statului în legătură cu o cerere de reajustare a cuantumului pensiei sale. 23. La 17 decembrie 2002, Contabilitatea generală a statului a respins cererea. 24. La 16 februarie 2004, reclamantul a formulat o opoziție în fața Comitetului de control al contabilității generale a statului. 25, având în vedere că cererea sa a fost respinsă tacit după ce a fost închisă cu un termen de trei luni fără răspuns din partea administrației, recurentul sesizează, la 6 iulie 2004, Curtea de Conturi. 26. La 16 mai 2008, Curtea de Conturi, prin hotărârea nr. La 17 iulie 2009, statul a luat măsuri în caz de casare. 28. La 7 decembrie 2011, formarea plenară a Curții de Conturi a respins recursul (hotărârea nr. 3236/2011). Această hotărâre a fost notificată reclamantului la 25 aprilie 2012. La 10 ianuarie 2006, Contabilitatea generală a statului a respins cererea sa. 31. La 20 martie 2006, reclamantul sesizează Curtea de Conturi cu privire la o acțiune împotriva deciziei contabilității generale. 32. La 7 noiembrie 2008, Curtea de Conturi i-a acordat recurentului câștig de cauză (hotărârea nr. 2517/2008). 33. La 16 noiembrie 2009, statul se ocupa de casarea în fața sesiunii plenare a Curții de Conturi împotriva hotărârii nr. 2517/2008. 34. La 6 iunie 2012, formarea plenară a Curții de Conturi a respins recursul (hotărârea nr 1828/2012). 9424/13 35. La o dată nespecificată, reclamantul sesizează 44 divizia contabilității generale a statului în legătură cu o cerere de reajustare a cuantumului pensiei sale. 36. La 17 decembrie 2002, Contabilitatea generală a statului a respins cererea sa. 37. La 8 aprilie 2003, reclamantul a formulat o opoziție împotriva acestei decizii în fața Comitetului de control al contabilității generale a statului. 38. Considerând că cererea sa a fost respinsă în mod tacit după ce a încheiat un termen de trei luni fără răspuns din partea administrației, reclamantul sesizează, la 4 decembrie 2003, Curtea de Conturi cu privire la o acțiune împotriva respingerii tacite a cererii sale. 39. La 6 iulie 2004, prin Decizia nr. 1928/2004, Comitetul de control al contabilității generale a statului a respins opoziția reclamantului din 8 aprilie 2003. 40. La 27 iunie 2008, Curtea de Conturi a acceptat parțial acțiunea (hotărârea nr. 1828/2008). 41. La 7 octombrie 2009, statul s-a ocupat de casarea în fața formării plenare a Curții de Conturi împotriva hotărârii nr. 1828/2008.42. La 4 aprilie 2012, formarea plenară a Curții de Conturi a respins recursul (hotărârea nr. 948/2012). La data de 1 august 2012, Tribunalul a fost notificat reclamantului dreptul intern relevant Legea nr. 4239/2014 43. satisfacția echitabilă în ceea ce privește depășirea termenului rezonabil al procedurii în fața instanțelor penale, civile și a Curții de Conturi, a intrat în vigoare la 20 februarie 2014. Legea menționată anterior introduce, printre altele, o nouă acțiune de despăgubire pentru acordarea unei satisfacții echitabile pentru prejudiciul moral cauzat de prelungirea nejustificată a unei proceduri în fața Curții de Conturi. Orice cerere de satisfacție echitabilă trebuie depusă în fața fiecărui grad de jurisdicție separat și trebuie prezentată în termen de șase luni de la publicarea deciziei definitive a instanței în fața căreia, potrivit reclamantului, durata procedurii a fost excesivă (...) ÎN DREPT CU PRIVIRE LA JONCȚIA REPREZENTELOR 44. Având în vedere similitudinea cererilor cu privire la faptele și la problema de fond pe care le ridică, Curtea consideră că este necesar să li se alăture și decide să le examineze în comun într-o singură hotărâre. II. PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIA 45. Reclamanții susțin că durata procedurii a încălcat principiul termenului rezonabil 6 alin. (1) din Convenție, astfel cum se prevede în art. 6 alin. (1) din Convenție, orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) asupra admisibilității 46. În ceea ce privește instanțele n 69923/12, 9022/13 și 9424/13, în primul rând guvernul exclude nerespectarea termenului de șase luni și observă în special că cererile au fost depuse în fața Curții la mai mult de șase luni de la publicarea deciziilor interne definitive. În opinia sa, în cazul în care reclamanții susțin că au suferit un stres psihologic din cauza duratei procedurilor, aceștia au fost informați în mod regulat cu privire la publicarea deciziilor, astfel încât aceștia să își poată depune cererile în termen de șase luni de la publicare. În al doilea rând, guvernul susține că cererile ar trebui declarate inadmisibile în temeiul noului criteriu prevăzut la articolul Õ 3 litera (b) din convenție, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 14, conform căruia Curtea poate declara o hotărâre inadmisibilă în cazul în care: reclamantul nu a suferit niciun prejudiciu important, cu excepția cazului în care respectarea drepturilor omului garantate de convenție și a protocoalelor sale necesită o examinare a cererii pe fond și cu condiția să nu se respingă, din acest motiv, niciun caz care nu a fost examinat în mod corespunzător de o instanță internă 47. Curtea a statuat deja că, atunci când reclamantul are dreptul de a fi notificat din oficiu o copie a deciziei interne definitive, precum în speță, este mai conform cu obiectul acestei dispoziții să se considere că termenul de șase luni începe să curgă de la data notificării copiei deciziei (a se vedea în special Worm c. Austria, 29 august 1997, § 33). Repertoriul hotărârilor și deciziilor 1997 V și Haralambidis și alții c. Grecia , nr 36706/97 § 38, 29 martie 2001 . Comisia constată că hotărârile interne definitive au fost notificate reclamanților cu mai puțin de șase luni înainte de introducerea prezentelor cereri. Prin urmare, prezentele cereri nu sunt tardive și trebuie respinsă excepția guvernului. În ceea ce privește a doua excepție a guvernului, Curtea constată că a respins deja o excepție identică cu cea din speță (a se vedea Gletos c. Grecia, nr. 58572/10, § 18, 6 februarie 2014). În temeiul acestei jurisprudențe, această excepție ar trebui respinsă în cadrul prezentei cauze. 48. Pe de altă parte, Curtea constată că cererile nu sunt în mod evident justificate în mod greșit în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. Pe de altă parte, Curtea constată că acestea nu se confruntă cu niciun alt motiv d 45185/12, 54535/12, 69923/12 și 9424/13, Curtea constată că reclamanții, înainte de a sesiza Curtea de Conturi, au introdus o acțiune în fața Comitetului de control al contabilității generale a statului. În această privință, Curtea amintește că, atunci când un solicitant trebuie să epuizeze o procedură administrativă prealabilă înainte de a recurge la o instanță, procedura în fața organului administrativ trebuie inclusă în calculul duratei procedurii civile în scopul aplicării articolului 6 (a se vedea în acest sens, Paskhalidis și alții c. Grecia , 19 martie 1997, § 33, Culegerea hotărârilor și deciziilor 1997 Ichtigiaroglou c. Grecia , n 12045/06, § 38, 19 iunie 2008). 50. În aceste condiții, durata procedurilor în cauză este precizată în tabelul de mai jos. cerere Începutul procedurii Sfârșitul procedurii Durata procedurii Instances 45185/12 2 aprilie 2003 7 decembrie 2011 opt ani și mai mult de opt luni trei 54535/12 9 mai 2003 7 decembrie 2011 Opt ani și șapte luni aproximativ trei 69923/12 16 februarie 2004 7 decembrie 2011 Șapte ani și zece luni aproximativ trei 9022/13 20 martie 2006 6 iunie 2012 Șase ani și peste două luni două 9424/13 8 aprilie 2003 4 aprilie 2012 Nouă ani aproximativ trei 2. Durata rezonabilă a procedurilor 51. Guvernul efectuează o analiză cronologică a procedurilor în cauză și susține că nu era în măsură să cauzeze un prejudiciu moral reclamanților; în plus, acesta invocă supraîncărcarea activității Curții de Conturi, la momentul faptelor, pentru a justifica întârzierile în desfășurarea procedurii. 52. Curtea reamintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri pendinte apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și ținând seama de criteriile consacrate de jurisprudența sa, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente, precum și sfera de aplicare a litigiului pentru cei interesați (a se vedea, printre multe altele, Mavredaki c. Grecia, 10696/10, 24 octombrie 2013). În această privință, Comisia observă că este de competența statelor contractante să își organizeze sistemul judiciar astfel încât instanțele lor să poată garanta dreptul de a obține o decizie definitivă cu privire la contestațiile referitoare la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil într-un termen rezonabil (Vassilios Atanasiou și alții c. Grecia, 50973/08, § 26, 21 decembrie 2010). 53. Curtea a tratat în repetate rânduri cauze care ridică probleme similare celor din cazul de față și a constatat încălcarea articolului 6 alineatul (1) din convenție (a se vedea Mavredaki, citată anterior). 54. În plus, Curtea constată că prezentele cauze nu prezentau nicio complexitate, iar Curtea nu constată niciun element de natură să pună în discuție răspunderea reclamanților în prelungirea procedurilor. Având în vedere jurisprudența sa în acest domeniu, Curtea consideră că, în speță, durata procedurilor în litigiu a fost excesivă și nu răspunde cerinței termenului rezonabil 55. Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1). III. PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 13 DIN CONVENȚIA 56. Reclamanții se plâng și de faptul că, în Grecia, nu există nicio acțiune efectivă pentru a se plânge de durata excesivă a procedurii. Orice persoană ale cărei drepturi și libertăți recunoscute în (...) convenție au fost încălcate are dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale, chiar dacă încălcarea ar fi fost săvârșită de persoane care își desfășoară activitatea în exercitarea funcțiilor oficiale. Curtea constată că nu este în mod evident întemeiat greșit în sensul articolului 35 alineatul (3) litera (a) din convenție și subliniază că acesta nu se confruntă cu niciun alt motiv d Curtea amintește că art. 13 garantează o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale care permite să se plângă de o necunoaștere a obligaiei, impusă prin art. 6 Õ 1, de a auzi cauzele într-un termen rezonabil (a se vedea Kudła c. Polonia [GC], n 30210/96, § 156, CEDH 2000 XI). 59. Pe de altă parte, Curtea a avut deja ocazia să constate că ordinul juridic nu le oferea persoanelor interesate o cale de atac efectivă în sensul articolului 13 din Convenție, care le permitea să se plângă de durata unei proceduri (konti-Arvaniti c. Grecia, nr 53401/99, § 29-30, 10 aprilie 2003 și Tsoukalas c. Grecia, n 12286/08, §§ 37/43, 22 iulie 2010). 60. Curtea constată că, la 20 februarie 2014, a intrat în vigoare Legea nr. 4239/2014 privind satisfacția echitabilă în ceea ce privește depășirea termenului rezonabil pentru o procedură în fața instanțelor penale, civile și a Curții de Conturi. În temeiul legii menționate anterior, s-a stabilit o nouă acțiune care să le permită celor interesați să se plângă de durata fiecărei instanțe în legătură cu o procedură în fața Curții de Conturi în termen de șase luni de la data publicării deciziei referitoare la aceasta (a se vedea punctul 43 de mai sus). Cu toate acestea, Curtea constată că această lege nu a avut efect. Prin urmare, aceasta nu prevede o astfel de acțiune pentru cauze, ca în cazul de față, încheiate cu șase luni înainte de intrarea sa în vigoare. Prin urmare, reclamanții nu puteau exercita acțiunea menționată. 61. Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că a existat o încălcare a articolului 13 din Convenție din cauza faptului că, la momentul respectiv, lipsa în dreptul intern a unei căi de atac care le-ar fi permis întreprinderilor să obțină pedeapsa dreptului lor de a-și vedea cauza auzită într-un termen rezonabil, în sensul articolului 6 alineatul (1) din Convenție. IV. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIA 62. În conformitate cu art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor sale și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se desprindă de faptul că: impeda pe deplin consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Pagubă 63. Reclamanții solicită: 15 000 EUR fiecare (solicitările nr. 45185/12, 54535/12, 69923/12 și 9022/13) și 20 000 EUR (solicitarea nr. 9424/13) pentru prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit 64. Guvernul contestă aceste pretenții. El invită Curtea să respingă cererile privind prejudiciul moral și afirmă că, în orice caz, o constatare a încălcării ar constitui o satisfacție echitabilă suficientă în ceea ce privește prejudiciul moral. 65. Curtea consideră că este necesar să se dea 3 900 EUR fiecărui solicitant în cererile nr. 45185/12, 54535/12 și 9424/13, 2 600 EUR reclamantului în cererea nr. 69923/12 și 3 250 EUR reclamantului în cererea nr. 9022/13 pentru prejudiciul moral, plus orice sumă care poate fi datorată de aceștia cu titlu de impozit. Taxa și cheltuielile de judecată 66. De asemenea, reclamanții solicită 1 000 EUR fiecare pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată suportate în fața instanțelor interne, precum și 1 În ceea ce îi privește pe aceștia din urmă, reclamanții nu prezintă copii ale facturilor aferente. 67. Guvernul invită Curtea să excludă cererile cu titlu de cheltuieli și cheltuieli de judecată. 68. Curtea nu percepe o legătură de cauzalitate între încălcările constatate și cheltuielile și cheltuielile de judecată solicitate în fața instanțelor interne și respinge această cerere. În ceea ce privește cheltuielile suportate pentru nevoile reprezentării reclamanților în fața acesteia, având în vedere lipsa oricărei justificări valabile din partea reclamanților și din jurisprudența sa în materie, Curtea respinge cererea în acest sens. Interese moratoriu 69. Curtea consideră adecvată stabilirea ratei dobânzii moratorii pe rata dobânzii dobânzii la facilitatea de creditare marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. PRIN CES MOTIVE, CURȚA ÎN L a fost încălcată dispozițiile art. 6 alin. (1) din Convenție A spus că a avut loc o încălcare a art. 13 din Convenție A spus că statul pârât trebuie să plătească fiecăruia dintre reclamanți, în termen de trei luni, următoarele sume pentru daune morale: i. pârghiile 45185/12, 54535/12 și 9424/13: 3 900 EUR (trei mii nouă sute de euro) ; ii. apelul 69923/12: 2 600 EUR (două mii șase sute de euro) ; iii. cererea nr. 9022/13: 3 250 EUR (trei mii două sute cincizeci de euro) b) ca la sumele acordate mai sus trebuie să se adauge orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de către solicitanți; de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererile de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptată în limba franceză, apoi comunicat în scris la 24 iulie 2014, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. André Wampach Mirjana Lazarova Trajkovska Grefier adjunct Președinte Anexă de interogare 1. Data comunicării Numele reclamantului Data nașterii Locul nașterii: reședința 45185/12 1. 26/06/2012 2. 26/100/2012 Konstantinos TRAGGALOS 01/01/1940 Papagos 54535/12 1. 10/08/2012 2. 26/10/2012 Evangelia ZACHARAKI 06/12/1940 Papagos 69923/12 1. 24/10/2012 2. 22/01/2013 Antonios LOUPASIS 23/04/1924 Atena 9022/13 1. 28/011/2013 2. 21/03/2013 Konstantinos RADOS 31/12/1923 Atena 9424/13 1. 30/011/2013 2. 21/03/2013 Fotios DONOPOULOS 13/03/1953 Chania