AFFAIRE ALEXIOU c. GRÈCE

În ceea ce privește cauza Alexiou c. Grecia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care se află într-un comitet compus din Mirjana Lazarova Trajkovska, președinte, Paulo Pinto de Albuquerque, Linos-Alexre Sicilianos, judecători, judecători, și al lui André Wampach, grefier adjunct al secțiunii, După ce a deliberat în camera consiliului la 23 iunie 2015, a luat hotărârea în acest sens, adoptat la această dată de procedură La originea cauzei se află o cerere (n 47008/12) îndreptată împotriva Republicii Elene, inclusiv un resortisant al acestui stat, domnul Pavlos Alexiou ( La 19 iulie 2012, Tribunalul a sesizat Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( F. Dedousi, director pe lângă Consiliul juridic al statului. La 26 octombrie 2012, cererea a fost comunicată guvernului. DE FAPT A. Circumstanțele din speță Reclamantul s-a născut în 1970 și locuiește în Drama. Reclamantul este un militar pensionat. La 15 iulie 2003, acesta sesizează Contabilitatea generală a statului de o cerere pentru a obține o ajustare a cuantumului pensiei sale în conformitate cu prevederile Legii nr. 2838/2000 și 3016/2002. La 21 noiembrie 2003, în urma respingerii tacite a cererii sale, reclamantul a formulat o opoziție în fața Comitetului de control al contabilității generale a statului. Având în vedere că cererea sa a fost respinsă în mod tacit după data la care a fost transmisă o perioadă de trei luni fără răspuns din partea administrației, la 18 februarie 2005, reclamantul sesizează Curtea de Conturi cu privire la o acțiune împotriva respingerii tacite a administrației. O audiere a avut loc la 30 ianuarie 2009. Ca urmare a unei omisiuni a statului de a furniza dosarul de pensie al reclamantului, Curtea de Conturi printr-o decizie înainte de a declara că dreptul a amânat examinarea cauzei (n 927/2009). O nouă ședință a avut loc la 7 octombrie 2011. La 2 martie 2012, Curtea de Conturi prin hotărârea nr. n 649/2012 a dat un câștig de cauză reclamantului. Această hotărâre a fost notificată reclamantului la 6 martie 2012. Dreptul intern relevant Legea nr. 4239/2014 10. Legea nr. 4239/2014, intitulată "Sfârșire echitabilă în ceea ce privește depășirea termenului rezonabil al procedurii în fața instanțelor penale, civile și a Curții de Conturi, a intrat în vigoare la 20 februarie 2014. Legea menționată anterior introduce, printre altele, o nouă acțiune de despăgubire pentru acordarea unei satisfacții echitabile pentru prejudiciul moral cauzat de prelungirea nejustificată a unei proceduri în fața Curții de Conturi. Orice cerere de satisfacție echitabilă trebuie depusă în fața fiecărui grad de jurisdicție separat și trebuie prezentată în termen de șase luni de la publicarea deciziei definitive a instanței în fața căreia, potrivit reclamantului, durata procedurii a fost excesivă (...). PRIVIND VIOLAȚIA DE LA ARTICOLUL 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIE ÎN REGISTRUL DURĂRII PROCEDURII 11. Reclamantul a susținut că durata procedurii a încălcat principiul termenului rezonabil de termen stabilit la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum s-a formulat Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Cu privire la admisibilitate 12. Guvernul susține că cererea ar trebui declarată inadmisibilă în aplicarea noului criteriu prevăzut în art. § 3 litera (b) din Convenție, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 14, conform căruia Curtea poate declara o cerere inadmisibilă atunci când: reclamantul nu a suferit niciun prejudiciu important, cu excepția cazului în care respectarea drepturilor omului garantate de convenție și a protocoalelor sale necesită o examinare a cererii pe fond și cu condiția să nu se respingă, din acest motiv, nicio cauză care nu a fost examinată în mod corespunzător de o instanță internă 13. Curtea observă că a respins deja o excepție identică cu cea invocată în speță (a se vedea Gletos c. Grecia , nr. 58572/10, § 18, 6 februarie 2014). În temeiul acestei jurisprudențe, această excepție ar trebui respinsă în cadrul prezentei cauze 14. Pe de altă parte, Curtea constată că nu este în mod clar întemeiat în sensul articolului 35 alineatul (3) litera (a) din Convenție; pe de altă parte, Curtea constată că acesta nu se confruntă cu nici un alt motiv de refuz; prin urmare, trebuie declarat admisibil. Pe fond Perioada care trebuie luată în considerare 15. Curtea ia notă de faptul că, înainte de a sesiza Curtea de Conturi, reclamantul a introdus o acțiune în fața Comitetului de control al contabilității generale a statului. Această acțiune a fost un demers indispensabil, astfel încât să se poată sesiza Curtea de Conturi. În această privință, Curtea amintește că, atunci când un reclamant trebuie să epuizeze o procedură administrativă prealabilă înainte de a recurge la o instanță, procedura în fața organului administrativ trebuie inclusă în calculul duratei procedurii civile în scopul aplicării articolului 6 (a se vedea în acest sens și mutatis mutandis) Paskhalidis și alții c. Grecia, 19 martie 1997, § 33, Culegerea hotărârilor și deciziilor 1997 II, Ichtigiaroglou c. Grecia, n 12045/06, § 38, 19 iunie 2008). Prin urmare, data la care reclamantul a introdus acțiunea menționată trebuie considerată începutul procedurii. 16. În aceste condiții, perioada care trebuie luată în considerare a început la 21 noiembrie 2003 cu sesizarea Comitetului de control al contabilității generale a statului și s-a încheiat la 2 martie 2012, data la care a fost publicată Hotărârea nr. 649/2012 a Curții de Conturi și, prin urmare, a durat opt ani și mai mult de trei luni pentru două instanțe, dintre care șapte ani pentru o instanță. Durata rezonabilă a procedurii 17. Curtea reamintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri pendinte apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și ținând seama de criteriile consacrate de jurisprudența sa, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente, precum și sfera de aplicare a litigiului pentru cei interesați (a se vedea, printre multe altele, Mavredaki c. Grecia, 10696/10, 24 octombrie 2013). 18. Curtea a tratat în repetate rânduri cauze care ridică probleme similare celor din cazul de față și a constatat încălcarea articolului 6 alineatul (1) din convenție (a se vedea Mavredaki, citată anterior). 19. În urma examinării tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că Ön a prezentat niciun fapt sau argument care ar putea conduce la o concluzie diferită în prezenta cauză, care s-a încheiat cu șase luni înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 4239/2014. Având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că, în speță, durata procedurii în litigiu a fost excesivă și nu răspunde la cerina termenului rezonabil 20. Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) în ceea ce privește durata procedurii în cauză. II. PRIVIND ALTE VIOLAȚII ALEGATE 21. 1, reclamantul se plânge că, având în vedere durata procedurii în litigiu, acesta a fost privat pentru mult timp de reajustarea pensiei sale. 22. Curtea constată că această cauză este strâns legată de cea întemeiată pe durata procedurii. În plus, Curtea constată că, în conformitate cu jurisprudența Curții, repercusiunile patrimoniale negative care ar putea fi cauzate de durata excesivă a procedurii se evaluează ca fiind consecința încălcării dreptului garantat prin art. 6 alineatul (1) din convenție și nu pot fi luate în considerare decât pentru satisfacția echitabilă pe care reclamantul o poate obține ca urmare a constatării acestei încălcări (a se vedea Pe scurt, Curtea consideră că nu se ridică nicio întrebare cu privire la art. 1 din Protocolul 23. Reclamantul se plânge încă de o încălcare a articolelor 13, 17 și 18 din Convenție. Pe scurt, Curtea constată că Prin urmare, această parte a cererii este vădit nefondată și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din Convenție. III. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIE 25. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se desprindă de faptul că: imprejmuiește pe deplin consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vizate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă 26. Reclamantul nu a prezentat nicio cerere de satisfacție echitabilă în termenul stabilit în acest scop. Prin urmare, Curtea consideră că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție. În limba franceză, apoi a fost comunicat în scris la 16 iulie 2015, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. André Wampach Mirjana Lazarova Trajkovska grefier adjunct

PREMIÈRE SECTION

AFFAIRE ALEXIOU c. GRÈCE

(Requête no 47008/12)

ARRÊT

STRASBOURG

16 juillet 2015

Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme.

En l’affaire Alexiou c. Grèce,

La Cour européenne des droits de l’homme (première section), siégeant en un Comité composé de

:

Mirjana Lazarova Trajkovska,

présidente,

Paulo Pinto de Albuquerque,

Linos-Alexandre Sicilianos,

juges,

et de André Wampach,

greffier adjoint

de section,

Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 23 juin 2015,

Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date

:

PROCÉDURE

1.

À l’origine de l’affaire se trouve une requête (n

o

47008/12) dirigée contre la République hellénique et dont un ressortissant de cet État, M.

Pavlos Alexiou («

le requérant

»), a saisi la Cour le 19 juillet 2012 en vertu de l’article 34 de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales («

la Convention

»).

2.

Le requérant a été représenté par M

e

C. Chaskis, avocat au barreau de Thessalonique. Le gouvernement grec («

le Gouvernement

») a été représenté par la déléguée de son agent, M

me

F. Dedousi, assesseure auprès du Conseil juridique de l’État.

3.

Le 26 octobre 2012, la requête a été communiquée au Gouvernement.

EN FAIT

A. Les circonstances de l’espèce

4.

Le requérant est né en 1970 et réside à Drama.

5.

Le requérant est un militaire à la retraite. Le 15 juillet 2003, il saisit la Comptabilité générale de l’État d’une demande en vue d’obtenir le réajustement du montant de sa pension conformément aux dispositions des lois n

os

2838/2000 et 3016/2002.

6.

Le 21 novembre 2003, suite au rejet tacite de sa demande, le requérant forma une opposition devant le Comité de contrôle de la Comptabilité générale de l’État.

7.

Considérant que sa demande était tacitement rejetée après l’écoulement d’un délai de trois mois sans réponse de la part de l’administration, le 18 février 2005 le requérant saisit la Cour des comptes d’un recours contre le rejet tacite de l’administration.

8.

Une audience eut lieu le 30 janvier 2009. En raison de l’omission de l’État de fournir le dossier de pension du requérant, la Cour des comptes par une décision avant dire droit reporta l’examen de l’affaire (n

o

927/2009). Une nouvelle audience eut lieu le 7 octobre 2011.

9.

Le 2 mars 2012, la Cour des comptes par son arrêt n

o

649/2012 donna gain de cause au requérant. Cet arrêt fut notifié au requérant le 6 mars 2012.

B.

Le droit interne pertinent

La loi n

o

4239/2014

10.

La loi n

o

4239/2014, intitulée «

satisfaction équitable au titre du dépassement du délai raisonnable de la procédure devant les juridictions pénales, civiles et la Cour des comptes », est entrée en vigueur le

20 février 2014. La loi précitée introduit, entre autres, un nouveau recours indemnitaire visant à l’octroi d’une satisfaction équitable pour le préjudice moral causé par la prolongation injustifiée d’une procédure devant la Cour des comptes. L’article 3 § 1 dispose :

«

Toute demande de satisfaction équitable doit être introduite devant chaque degré de juridiction séparément. Elle doit être présentée dans un délai de six mois après la publication de la décision définitive de la juridiction devant laquelle la durée de la procédure a été, selon le requérant, excessive (...).

»

EN DROIT

I.

SUR LA VIOLATION ALLÉGUÉE DE L’ARTICLE 6 § 1 DE LA CONVENTION AU REGARD DE LA DURÉE DE LA PROCÉDURE

11.

Le requérant allègue que la durée de la procédure a méconnu le principe du «

délai raisonnable

» tel que prévu par l’article 6 § 1 de la Convention, ainsi libellé

:

«

Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue (...) dans un délai raisonnable, par un tribunal (...), qui décidera (...) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (...)

»

A.

Sur la recevabilité

12.

Le Gouvernement soutient que la requête devrait être déclarée irrecevable en application du nouveau critère prévu par l’article

35

o

14, selon lequel la Cour peut déclarer une requête irrecevable lorsque «

le requérant n’a subi aucun préjudice important, sauf si le respect des droits de l’homme garantis par la Convention et ses Protocoles exige un examen de la requête au fond et à condition de ne rejeter pour ce motif aucune affaire qui n’a pas été dûment examinée par un tribunal interne

».

13.

La Cour note qu’elle a déjà rejeté une exception identique à celle soulevé en l’espèce (voir,

Gletsos c.

Grèce

, n

o

58572/10, § 18, 6 février 2014). En application de cette jurisprudence, il convient de rejeter cette exception dans le cadre de la présente affaire.

14.

Par ailleurs, la Cour constate que ce grief n’est pas manifestement mal fondé au sens de l’article 35 § 3 a) de la Convention. Elle relève par ailleurs que celui-ci ne se heurte à aucun autre motif d’irrecevabilité. Il convient donc de le déclarer recevable.

B.

Sur le fond

1.

Période à prendre en considération

15.

La Cour note que le requérant, avant de saisir la Cour des comptes a introduit un recours devant le Comité de contrôle de la Comptabilité générale de l’État. Ledit recours était une démarche indispensable afin qu’il soit possible de saisir la Cour des comptes. À cet égard, la Cour rappelle que lorsqu’en vertu de la législation nationale, un requérant doit épuiser une procédure administrative préalable avant d’avoir recours à un tribunal, la procédure devant l’organe administratif doit être inclus dans le calcul de la longueur de la procédure civile aux fins de l’application de l’article 6 (voir en ce sens et

mutatis

mutandis

,

Paskhalidis et autres c. Grèce

, 19 mars 1997, § 33,

Recueil des arrêts et décisions

1997

‑

II,

Ichtigiaroglou c. Grèce

, n

o

12045/06, § 38, 19 juin 2008). Dès lors, la date à laquelle le requérant a introduit ledit recours doit être considérée comme le début de la procédure.

16.

Dans ces conditions, la période à considérer a débuté le 21 novembre 2003 avec la saisine du comité de contrôle de la Comptabilité générale de l’État et a pris fin le 2 mars 2012, date à laquelle l’arrêt n

o

649/2012 de la Cour des comptes a été publié.

Elle a donc duré huit ans et plus de trois mois pour deux instances, dont sept ans pour une instance.

2.

Durée raisonnable de la procédure

17.

La Cour rappelle que le caractère raisonnable de la durée d’une procédure s’apprécie suivant les circonstances de la cause et eu égard aux critères consacrés par sa jurisprudence, en particulier la complexité de l’affaire, le comportement du requérant et celui des autorités compétentes ainsi que l’enjeu du litige pour les intéressés (voir, parmi beaucoup d’autres,

Mavredaki c. Grèce

, n

o

10966/10, 24 octobre 2013).

18.

La Cour a traité à maintes reprises d’affaires soulevant des questions semblables à celle du cas d’espèce et a constaté la violation de l’article 6 §

1 de la Convention (voir

Mavredaki,

précité).

19.

Après avoir examiné tous les éléments qui lui ont été soumis, la Cour considère que le Gouvernement n’a exposé aucun fait ni argument pouvant mener à une conclusion différente dans la présente affaire, qui s’est terminée six mois avant l’entrée en vigueur de la loi n

o

4239/2014. Compte tenu de sa jurisprudence en la matière, la Cour estime qu’en l’espèce la durée de la procédure litigieuse a été excessive et ne répond pas à l’exigence du «

délai raisonnable

».

20.

Partant, il y a eu violation de l’article 6 § 1 au regard de la durée de la procédure en cause.

II.

SUR LES AUTRES VIOLATIONS ALLÉGUÉES

21.

Invoquant l’article 1 du Protocole n

o

1, le requérant se plaint qu’en raison de la durée de la procédure litigieuse, il a été privé pour longtemps du réajustement de sa pension.

22.

La Cour constate que ce grief est étroitement lié à celui tiré de la durée de la procédure. Elle note en outre que selon la jurisprudence de la Cour, les répercussions patrimoniales négatives éventuellement provoquées par la durée excessive de la procédure s’analysent comme la conséquence de la violation du droit garanti par l’article 6 § 1 de la Convention et ne sauraient être prises en considération qu’au titre de la satisfaction équitable que le requérant pourrait obtenir à la suite du constat de cette violation (voir

Varipati c. Grèce

, n

o

38459/97, § 32, 26 octobre 1999). En somme, la Cour estime qu’aucune question ne se pose à l’égard de l’article 1 du Protocole

n

o

1.

23.

Le requérant se plaint encore d’une violation des articles 13, 17 et 18 de la Convention. La Cour constate qu’il se contente d’invoquer lesdits articles, sans fournir d’éléments de nature à étayer ses griefs.

24.

Il s’ensuit que cette partie de la requête est manifestement mal fondée et doit être rejetée en application de l’article 35 §§ 3 et 4 de la Convention.

III.

SUR L’APPLICATION DE L’ARTICLE 41 DE LA CONVENTION

25.

Aux termes de l’article 41 de la Convention,

«

Si la Cour déclare qu’il y a eu violation de la Convention ou de ses Protocoles, et si le droit interne de la Haute Partie contractante ne permet d’effacer qu’imparfaitement les conséquences de cette violation, la Cour accorde à la partie lésée, s’il y a lieu, une satisfaction équitable.

»

26.

Le requérant n’a présenté aucune demande de satisfaction équitable dans le délai imparti à cet effet. Partant, la Cour estime qu’il n’y a pas lieu de lui octroyer de somme à ce titre.

PAR CES MOTIFS, LA COUR, À L’UNANIMITÉ,

1.

Déclare

la requête recevable quant au grief tiré de la durée excessive de la procédure et irrecevable pour le surplus

;

2.

Dit

qu’il y a eu violation de l’article 6 § 1 de la Convention.

Fait en français, puis communiqué par écrit le 16 juillet 2015, en application de l’article 77 §§ 2 et 3 du règlement.

André Wampach

Mirjana Lazarova Trajkovska

Greffier adjoint

Présidente