AFFAIRE NIKOU ET AUTRES c. GRÈCE

AFFAIRE NIKOU ET AUTRES c. GRÈCE (CtEDO, 2014)

În cauza Nikou și alții c. Grecia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care se află într-un comitet compus din Mirjana Lazarova Trajkovska, președinte, Linos-Aleksandr Sicilianos, Ksenija Turković, judecători, și de Andre Wampach, grefier adjunct de secțiune, După ce a deliberat în camera de consiliu la 1 iulie 2014, Renunță la hotărâre că aici, adoptat la această dată de procedură La origine a cauzei se găsesc patru cereri (n 27844/11, 28622/11, 17933/12 și 37822/12) conduse împotriva Republicii Elene de patru resortisanți ai acestui stat, ale căror nume figurează în anexă ( N. Anagnostopoulos și A. Psycha, avocați în barou da'éta. Guvernul grec a fost reprezentat de delegații agentului său, dl Paraskevopoulou, consilier juridic pe lângă Consiliul juridic al statului și dl Skorila, reprezentant judiciar al Consiliului juridic al statului. Actele au fost comunicate guvernului la datele specificate în anexă. Contextul afacerilor Legile nr. 2838/2000 și 3016/2002 prevedeau o creștere a salariilor ofițerilor forțelor armate, ale poliției elene, ale poliției portuare și ale corpului pompierilor. Prezentele cereri se referă la proceduri inițiate de solicitanți sau de debitori pentru a obține reajustarea și majorarea cuantumului pensiilor lor în conformitate cu dispozițiile acestor legi. Procedurile în cauză Cerere nr 27844/11 La 23 ianuarie 2003, reclamantul sesizează Contabilitatea generală a statului membru în cauză cu privire la o cerere de reajustare a cuantumului pensiei sale. La 16 februarie 2004, întrucât cererea sa a fost respinsă în mod tacit după ce a fost închisă în termen de trei luni fără răspuns din partea administrației, reclamantul a formulat o opoziție împotriva acestei decizii în fața Comitetului de control al contabilității generale a statului (Επιτ Având în vedere că cererea sa a fost respinsă în mod tacit după ce cererea sa a fost respinsă în termen de trei luni fără răspuns din partea administrației, la 6 iulie 2004, reclamantul a formulat o acțiune împotriva respingerii cererii sale. La 21 aprilie 2005, Comitetul de control al contabilității generale a statului a respins opoziția reclamantului la 16 februarie 2004. La data de 6 februarie 2006, reclamantul a solicitat stabilirea prioritară a cauzei. 11. La 21 decembrie 2006, Curtea de Conturi i-a acordat recurentului câștig de cauză (hotărârea nr 2853/2006). 12. La 21 mai 2007, statul s-a ocupat de casarea în fața formării plenare a Curții de Conturi împotriva hotărârii nr 2853/2006. 13. La 30 iunie 2010, formarea plenară a Curții de Conturi a respins recursul (hotărârea nr. 1793/2010). Această hotărâre a fost notificată reclamantului la 21 octombrie 2010. Cerere nr. 28622/11 (14) La 16 iulie 2001, reclamantul sesizează Contabilitatea generală a la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . La 16 februarie 2004, reclamantul a formulat o opoziție împotriva acestei decizii în fața Comitetului de control al contabilității generale a statului. 17. Având în vedere că cererea sa fusese respinsă în mod tacit după data la care s-a scurs un termen de trei luni fără răspuns din partea administrației, reclamantul sesizase, la data de 12 În iulie 2004, Curtea de Conturi a formulat o acțiune împotriva respingerii tacite a cererii sale. 18. La 19 aprilie 2005, Comitetul de control al contabilității generale a statului a respins opoziția reclamantului la 16 februarie 2004. 19. La 4 noiembrie 2005, reclamantul a solicitat o fixare prioritară a cauzei. 20. La 16 martie 2007, Curtea de Conturi a acordat recurentului câștig de cauză (hotărârea nr. 21. La 24 ianuarie 2008, statul a luat parte la formarea plenară a Curții de Conturi împotriva hotărârii nr. 424/2007. 22. La 2 iunie 2010, formarea plenară a Curții de Conturi a respins recursul (hotărârea nr. 1396/2010). Această hotărâre a fost notificată reclamantului la 26 octombrie 2010. La 26 septembrie 2005, reclamantul a înaintat o cerere de reajustare a cuantumului pensiei sale. 24. La 16 noiembrie 2005, Contabilitatea generală a statului a respins cererea sa. 25. La 23 februarie 2006, reclamantul a formulat o opoziție împotriva acestei decizii în fața Comitetului de control al contabilității generale a statului. 26. Având în vedere că cererea sa a fost respinsă în mod tacit după ce cererea sa a fost respinsă în termen de trei luni fără răspuns din partea administrației, la 11 iulie 2006, recurentul sesizează Curtea de Conturi cu privire la o acțiune împotriva respingerii cererii sale. 27. La 20 octombrie 2006, reclamantul a solicitat o fixare prioritară a procedurii. 28. La 18 decembrie 2007, Comitetul de control al contabilității generale a statului a respins opoziția reclamantului la 23 februarie 2006. 29. La 18 aprilie 2008, Curtea de Conturi a dat un câștig de cauză reclamantului (hotărârea nr. 986/2008). 30. La 17 iulie 2009, statul a luat măsuri în fața formării plenare a Curții de Conturi împotriva hotărârii nr. 986/2008. 31. La 21 septembrie 2011, formarea plenară a Curții de Conturi a respins recursul (hotărârea nr. 2346/2011). Această hotărâre a fost notificată reclamantului la 12 decembrie 2011. Cererea nr. 37832/12 32. La 25 mai 2004, reclamantul sesizează Contabilitatea generală a statului cu privire la o cerere de reajustare a sumei de pensionare. 33. La 10 ianuarie 2005, în urma respingerii tacite a cererii sale, reclamantul a formulat o opoziție în fața Comitetului de control al contabilității generale a statului. 34. Considerând că cererea sa a fost respinsă în mod tacit după ce a încheiat un termen de trei luni fără răspuns din partea administrației, reclamantul sesizează, la data de 1 În iunie 2005, Curtea de Conturi a formulat o acțiune împotriva respingerii tacite a administrației. 35. O audiere a avut loc la 18 noiembrie 2005. Din cauza obligației contabilității generale de a furniza dosarul de pensie al reclamantului, Curtea de Conturi, printr-o hotărâre înainte de a pronunța legea, a amânat examinarea cauzei. O nouă ședință a avut loc la 2 martie 2007. 36. La 7 decembrie 2007, Curtea de Conturi, prin Hotărârea nr. 2626/2007, a acordat recurentului câștig de cauză. 37. La 6 mai 2009, statul a ocupat casation. 38. La 21 septembrie 2011, formarea plenară a Curții de Conturi a respins recursul (hotărârea nr. 2298/2011). Această hotărâre a fost notificată reclamantului la 19 decembrie 2011. Legea nr. 4239/2014, intitulată "O satisfacție echitabilă în ceea ce privește depășirea termenului rezonabil al procedurii în fața instanțelor penale, civile și a Curții de Conturi, a intrat în vigoare la 20 februarie 2014. Aceasta introduce, printre altele, o nouă acțiune de despăgubire care prevede acordarea unei satisfacții echitabile din cauza prelungirii nejustificate a unei proceduri în fața Curții de Conturi. La art. 3 alineatul (1) prevede: Orice cerere de satisfacție echitabilă trebuie depusă în fața fiecărui grad de jurisdicție separat și trebuie prezentată în termen de șase luni de la publicarea deciziei definitive a instanței în fața căreia, potrivit reclamantului, durata procedurii a fost excesivă (...) ÎN DREPT PRIVIND JONCȚIA REPREZENTELOR 40. Având în vedere similitudinea cererilor cu privire la faptele și la problema de fond pe care le ridică, Curtea consideră că este necesar să li se alăture și decide să le examineze împreună într-o singură hotărâre. II. PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 6 § 1 DIN CONVENȚIA 41. Reclamanții susțin că durata procedurii a încălcat principiul termenului rezonabil În conformitate cu prevederile art. 6 alin. (1) din Convenție, orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) asupra admisibilității 42. Curtea constată că nu este în mod clar întemeiat greșit în sensul articolului 35 alineatul (3) litera (a) din Convenție. În plus, aceasta arată că nu se confruntă cu niciun alt motiv de refuz. Prin urmare, trebuie declarat admisibil. Pe fondul Perioadelor care trebuie luate în considerare 43. 27844/11, 28622/11 și 37832/12, Curtea constată că reclamanții, înainte de a sesiza Curtea de Conturi, au introdus o acțiune în fața Comitetului de control al contabilității generale a statului. Această acțiune a fost un demers indispensabil pentru a se putea sesiza Curtea de Conturi. În această privință, Curtea amintește că, atunci când un solicitant trebuie să epuizeze o procedură administrativă prealabilă înainte de a recurge la o instanță, procedura în fața organului administrativ trebuie inclusă în calculul duratei procedurii civile în scopul aplicării articolului 6 (a se vedea în acest sens, Paskhalidis și alții c. Grecia , 19 martie 1997, § 33, Culegerea hotărârilor și deciziilor 1997 Ichtigiaroglou c. Grecia , n 12045/06, § 38, 19 iunie 2008). 44. În aceste condiții, durata procedurilor în cauză este precizată în tabelul de mai jos. cerere Începutul procedurii Sfârșitul procedurii Durata procedurii Instances 27844/11 16 Februarie 2004 30 iunie 2010 Șase ani și mai mult de patru luni trei 28622/11 16 februarie 2004 2 iunie 2010 Șase ani și patru luni aproximativ trei 17933/12 11 iulie 2006 21 septembrie 2011 Cinci ani și peste două luni două 37822/12 10 ianuarie 2005 21 septembrie 2011 Șase ani și peste opt luni trei Durata rezonabilă a procedurilor 45. Guvernul efectuează o analiză cronologică a procedurilor în cauză. În ceea ce privește cererile n 27844/11, 28622/11 și 17933/12, Tribunalul susține că nu era în măsură să aducă prejudicii morale reclamanților și, în plus, invocă supraîncărcarea activității Curții de Conturi, la momentul faptelor, pentru a justifica întârzierile în desfășurarea procedurii. 46. Curtea reamintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri pendinte apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și ținând seama de criteriile consacrate de jurisprudența sa, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente, precum și sfera de aplicare a litigiului pentru cei interesați (a se vedea, printre multe altele, Mavredaki c. Grecia, 10696/10, 24 octombrie 2013). În această privință, Comisia observă că este de competența statelor contractante să își organizeze sistemul judiciar astfel încât instanțele lor să poată garanta dreptul de a obține o decizie definitivă cu privire la contestațiile referitoare la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil într-un termen rezonabil (Vassilios Atanasiou și alții c. Grecia, 50973/08, § 26, 21 decembrie 2010). 47. Curtea a tratat în repetate rânduri cauze care ridică probleme similare cu cele ale cazului în speță și a constatat încălcarea articolului 6 alineatul (1) din convenție (a se vedea Mavredaki, citată anterior). 48. În plus, Curtea constată că prezentele cauze nu prezentau nicio complexitate, iar Curtea nu constată niciun element de natură să pună în discuție răspunderea reclamanților în prelungirea procedurilor. Având în vedere jurisprudența sa în acest domeniu, Curtea consideră că, în speță, durata procedurilor în litigiu a fost excesivă și nu răspunde cerinței termenului rezonabil 49. Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1). III. PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 13 DIN CONVENȚIA 50. Reclamanții se plâng și de faptul că, în Grecia, nu există nicio acțiune efectivă pentru a se plânge de durata excesivă a procedurilor în cauză. Orice persoană ale cărei drepturi și libertăți recunoscute în (...) convenție au fost încălcate are dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale, chiar dacă încălcarea ar fi fost săvârșită de persoane care își desfășoară activitatea în exercitarea funcțiilor oficiale. Curtea constată că nu este în mod evident întemeiat greșit în sensul articolului 35 alineatul (3) litera (a) din convenție și subliniază că acesta nu se confruntă cu niciun alt motiv d Curtea amintește că art. 13 garantează o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale care permite să se plângă de o necunoaștere a obligaiei, impusă prin art. 6 Õ 1, să audă cauzele într-un termen rezonabil (a se vedea Kudła c. Polonia [GC], n 30210/96, § 156, CEDH 2000 XI). 53. Pe de altă parte, Curtea a avut deja ocazia să constate că ordinul juridic nu le oferea persoanelor interesate o cale de atac efectivă în sensul articolului 13 din Convenție, care le permitea să se plângă de durata unei proceduri (konti-Arvaniti c. Grecia, nr 53401/99, § 29-30, 10 aprilie 2003 și Tsoukalas c. Grecia, n 12286/08, §§ 37/43, 22 iulie 2010). 54. Curtea constată că, la 20 februarie 2014, a intrat în vigoare Legea nr. 4239/2014 privind satisfacția echitabilă în ceea ce privește depășirea termenului rezonabil pentru o procedură în fața instanțelor penale, civile și a Curții de Conturi. În temeiul legii menționate anterior, s-a stabilit o nouă acțiune care să le permită celor interesați să se plângă de durata fiecărei instanțe în legătură cu o procedură în fața Curții de Conturi în termen de șase luni de la data publicării deciziei referitoare la aceasta (a se vedea punctul 39 de mai sus). Cu toate acestea, Curtea constată că această lege nu a avut efect. Prin urmare, aceasta nu prevede o astfel de acțiune pentru cauze, ca în cazul de față, încheiate cu șase luni înainte de intrarea sa în vigoare. Prin urmare, reclamanții nu puteau exercita acțiunea menționată. 55. Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că a existat o încălcare a articolului 13 din Convenție din cauza faptului că, la momentul respectiv, lipsa în dreptul intern a unei căi de atac care le-ar fi permis întreprinderilor să obțină pedeapsa dreptului lor de a-și vedea cauza auzită într-un termen rezonabil, în sensul articolului 6 alineatul (1) din Convenție. IV. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIA 56. În conformitate cu art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor sale și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se desprindă de faptul că: impeda pe deplin consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care a încălcat, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. 58. Guvernul contestă aceste pretenții. 59. Curtea consideră că este necesar să dea 1 000 EUR fiecărui solicitant în cererile nr. 27844/11 și 28622/11, 2 600 EUR reclamantului în cererea nr. 17933/12 și 2 000 EUR reclamantului în cererea nr. 37832/12 în ceea ce privește prejudiciul moral, plus orice sumă care poate fi datorată de către aceștia cu titlu de impozit. Taxa și cheltuielile de judecată 60. Reclamanții solicită acordarea următoarelor sume (care urmează să fie alocate fiecăruia dintre ei) : 1 000 EUR (solicitările n 27844/11, 28622/11 și respectiv 37822/12) și 500 EUR (solicitarea n 17933/12) pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată efectuate în fața instanțelor interne. Ele adaugă fiecare la acestea 615 EUR (reclamanții nr. 27844/11, 28622/11 și 17933/12) și 1 000 EUR (solicitarea nr. 378232/12) pentru cheltuielile și cheltuielile suportate în fața Curții. Numai reclamanții în cererile nr. 27844/11, 28622/11 și 17933/12 prezintă copii ale facturilor aferente. 61. Guvernanța invită Curtea să respingă cererile cu titlu de cheltuieli și cheltuieli de judecată. 62. Curtea nu percepe o legătură de cauzalitate între încălcările constatate și cheltuielile și cheltuielile de judecată solicitate în fața instanțelor interne și respinge această cerere. În ceea ce privește cheltuielile suportate pentru nevoile reprezentării reclamanților în fața acesteia, având în vedere lipsa oricărei justificări valabile din partea reclamanților și din jurisprudența sa în materie, Curtea respinge cererea în acest sens pentru reclamant în cererea nr. 37822//12. Dimpotrivă, aceasta consideră că este necesar să se acorde 600 EUR împreună cu reclamanții în cererile nr. 27844/11, 28622/11 și 17933/12. Interese moratorii 63. Curtea consideră că este adecvat să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii pe rata dobânzii a facilității de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. să se alăture cererilor și să se examineze împreună într-o singură hotărâre Declară cererile admisibile A se vedea că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție A se vedea că a avut loc o încălcare a articolului 13 din Convenție A se vedea că statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în termen de trei luni, următoarele sume: - pentru daune morale fiecărui solicitant, respectiv i. cereri n 27844/11 și 28622/11: 1 000 EUR (mii EUR) ; ii. cerere n 17933/12: 2 600 EUR (două mii șase sute EUR) ; iii. cerere n 37822/12 : 2 000 EUR (două mii EUR) ; - pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată 600 EUR (șase sute EUR) împreună cu reclamanții în cererile n 27844/11, 28622/11 și 17933/12 ; în ceea ce privește sumele acordate mai sus trebuie adăugate orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de către solicitanți; de la data expirării termenului respectiv și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene aplicabile în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale Respins cererile de satisfacție echitabilă pentru surplus. În limba franceză, apoi comunicat în scris la 24 iulie 2014, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. André Wach Mirjana Lazarova Trajkovska Director adjunct Președinte Anexă de interogare 1. Data de introducere. Data comunicării Numele reclamantului Data nașterii Locul nașterii: 27844/11 1. 19/04/2011 2. 06/052013 Apostolos NIKOU 1930 Atena 28622/11 1. 21/04/2011 2. 06/052013 Georgios CHRYSANTHAKOPOULOS 1941 Drama 17933/12 1. 21/03/2012/ 2. 06/052013 Vasilios GIANNIMAAS 04/02/1916 Papagos 37832/12 1. 13/06/2012 2. 26/100/2012 Dionysios CHRYSANTHOPOULOS 01/01/1941 Vrachati Korinthias

PREMIÈRE SECTION

AFFAIRE

NIKOU ET AUTRES c. GRÈCE

(

Requêtes n

os

27844/11, 28622/11, 17933/12 et 37832/12)

ARRÊT

STRASBOURG

24 juillet 2014

Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme.

En l’affaire Nikou et autres c. Grèce,

La Cour européenne des droits de l’homme (première section), siégeant en un Comité composé de

:

Mirjana Lazarova Trajkovska,

présidente,

Linos-Alexandre Sicilianos,

Ksenija Turković,

juges,

et de André Wampach,

greffier adjoint

de section,

Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 1

er

juillet 2014,

Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date

:

PROCÉDURE

1.

À l’origine de l’affaire se trouvent quatre requêtes (n

os

27844/11, 28622/11, 17933/12 et 37832/12) dirigées contre la République hellénique par quatre ressortissants de cet État, dont les noms figurent ci-joint en annexe («

les requérants

»), qui ont saisi la Cour en vertu de l’article 34 de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales («

la Convention

»).

2.

Les requérants ont été représentés par M

es

N. Anagnostopoulos et A.

Psycha, avocats au barreau d’Athènes. Le gouvernement grec («

le

Gouvernement

») a été représenté par les déléguées de son agent, M

me

K.

Paraskevopoulou, conseillère juridique auprès du Conseil juridique de l’État et M

me

M.

Skorila, mandataire judiciaire du Conseil juridique de l’État.

3.

Les requêtes ont été communiquées au Gouvernement aux dates précisées en annexe.

EN FAIT

A.

Le contexte des affaires

4.

Les lois n

os

2838/2000 et 3016/2002 prévoyaient une augmentation des salaires des officiers des forces armées, de la police hellénique, de la police des ports et du corps des pompiers.

5.

Les présentes requêtes portent sur des procédures engagées par les requérants ou leurs devanciers en vue d’obtenir le réajustement et l’augmentation du montant de leurs pensions conformément aux dispositions de ces lois.

B.

Les procédures en cause

1.

Requête n

o

27844/11

6.

Le 23 janvier 2003, le requérant saisit la Comptabilité générale de l’État d’une demande tendant à obtenir le réajustement du montant de sa retraite.

7.

Le 16 février 2004, considérant que sa demande avait été tacitement rejetée après l’écoulement d’un délai de trois mois sans réponse de la part de l’administration, le requérant forma une opposition contre cette décision devant le Comité de contrôle de la Comptabilité générale de l’État (

Επιτροπή Ελέγχου Πράξεων Κανονισμού Συντάξεων)

.

8.

Considérant que sa demande avait été tacitement rejetée après l’écoulement d’un délai de trois mois sans réponse de la part de l’administration, le requérant saisit, le 6

juillet 2004, la Cour des comptes d’un recours contre le rejet de sa demande.

9.

Le 21 avril 2005, le Comité de contrôle de la Comptabilité générale de l’État rejeta l’opposition du requérant datée du 16 février 2004.

10.

Le 6 février 2006, le requérant demanda une fixation prioritaire de l’audience.

11.

Le 21 décembre 2006, la Cour des comptes donna gain de cause au requérant (arrêt n

o

2853/2006).

12.

Le 21 mai 2007, l’État se pourvut en cassation devant la formation plénière de la Cour des comptes contre l’arrêt n

o

2853/2006.

13.

Le 30 juin 2010, la formation plénière de la Cour des comptes rejeta

le pourvoi (arrêt n

o

1793/2010). Cet arrêt fut notifié au requérant le 21

octobre 2010.

2.

Requête n

o

28622/11

14.

Le 16 juillet 2001, le requérant saisit la Comptabilité générale de l’État d’une demande tendant à obtenir le réajustement du montant de sa retraite.

15.

Le 17 décembre 2002, la Comptabilité générale de l’État rejeta sa demande.

16.

Le 16 février 2004, le requérant forma une opposition contre cette décision devant le Comité de contrôle de la Comptabilité générale de l’État.

17.

Considérant que sa demande avait été tacitement rejetée après l’écoulement d’un délai de trois mois sans réponse de la part de l’administration, le requérant saisit, le 12

juillet 2004, la Cour des comptes d’un recours contre le rejet tacite de sa demande.

18.

Le 19 avril 2005, le Comité de contrôle de la Comptabilité générale de l’État rejeta l’opposition du requérant datée du 16 février 2004.

19.

Le 4 novembre 2005, le requérant demanda une fixation prioritaire de l’audience.

20.

Le 16 mars 2007, la Cour des comptes donna gain de cause au requérant (arrêt n

o

424/2007).

21.

Le 24 janvier 2008, l’État se pourvut en cassation devant la formation plénière de la Cour des comptes contre l’arrêt n

o

424/2007.

22.

Le 2 juin 2010, la formation plénière de la Cour des comptes rejeta le pourvoi (arrêt n

o

1396/2010). Cet arrêt fut notifié au requérant le 26

octobre 2010.

3.

Requête n

o

17933/12

23.

Le 26 septembre 2005, le requérant saisit la Comptabilité générale de l’État d’une demande tendant à obtenir le réajustement du montant de sa retraite.

24.

Le 16 novembre 2005, la Comptabilité générale de l’État rejeta sa demande.

25.

Le 23 février 2006, le requérant forma une opposition contre cette décision devant le Comité de contrôle de la Comptabilité générale de l’État.

26.

Considérant que sa demande avait été tacitement rejetée après l’écoulement d’un délai de trois mois sans réponse de la part de l’administration, le requérant saisit, le 11

juillet 2006, la Cour des comptes d’un recours contre le rejet de sa demande.

27.

Le 20 octobre 2006, le requérant demanda une fixation prioritaire de l’audience.

28.

Le 18 décembre 2007, le Comité de contrôle de la Comptabilité générale de l’État rejeta l’opposition du requérant datée du 23 février 2006.

29.

Le 18 avril 2008, la Cour des comptes donna gain de cause au requérant (arrêt n

o

986/2008).

30.

Le 17 juillet 2009, l’État se pourvut en cassation devant la formation plénière de la Cour des comptes contre l’arrêt n

o

986/2008.

31.

Le 21 septembre 2011, la formation plénière de la Cour des comptes rejeta le pourvoi (arrêt n

o

2346/2011). Cet arrêt fut notifié au requérant le 12

décembre 2011.

4.

Requête n

o

37832/12

32.

Le 25 mai 2004, le requérant saisit la Comptabilité Générale de l’État d’une demande tendant à obtenir le réajustement du montant de sa retraite.

33.

Le 10 janvier 2005, suite au rejet tacite de sa demande, le requérant forma une opposition devant le Comité de contrôle de la Comptabilité générale de l’État.

34.

Considérant que sa demande était tacitement rejetée après l’écoulement d’un délai de trois mois sans réponse de la part de l’administration, le requérant saisit, le 1

er

juin 2005, la Cour des comptes d’un recours contre le rejet tacite de l’administration.

35.

Une audience eut lieu le 18 novembre 2005. En raison de l’omission de la Comptabilité Générale de fournir le dossier de pension du requérant, la Cour des comptes, par un arrêt avant dire droit, reporta l’examen de l’affaire. Une nouvelle audience eut lieu le 2 mars 2007.

36.

Le 7 décembre 2007, la Cour des comptes, par son arrêt n

o

2622/2007, donna gain de cause au requérant.

37.

Le 6 mai 2009, l’État se pourvut en cassation.

38.

Le 21 septembre 2011, la formation plénière de la Cour des comptes rejeta le pourvoi (arrêt n

o

2298/2011). Cet arrêt fut notifié au requérant le 19

décembre 2011.

C.

Le droit interne pertinent

La loi n

o

4239/2014

39.

La loi no 4239/2014, intitulée «

satisfaction équitable au titre du dépassement du délai raisonnable de la procédure devant les juridictions pénales, civiles et la Cour des comptes », est entrée en vigueur le 20 février 2014. Elle introduit, entre autres, un nouveau recours indemnitaire prévoyant l’octroi d’une satisfaction équitable en raison de la prolongation injustifiée d’une procédure devant la Cour des comptes. L’article 3 § 1 dispose :

«

Toute demande de satisfaction équitable doit être introduite devant chaque degré de juridiction séparément. Elle doit être présentée dans un délai de six mois après la publication de la décision définitive de la juridiction devant laquelle la durée de la procédure a été, selon le requérant, excessive (...)

».

EN DROIT

I.

SUR LA JONCTION DES REQUÊTES

40.

Compte tenu de la similitude des requêtes quant aux faits et au problème de fond qu’elles posent, la Cour estime nécessaire de les joindre et décide de les examiner conjointement dans un seul arrêt.

II.

SUR LA VIOLATION ALLÉGUÉE DE L’ARTICLE 6 § 1 DE LA CONVENTION

41.

Les requérants allèguent que la durée de la procédure a méconnu le principe du «

délai raisonnable

» tel que prévu par l’article 6 § 1 de la Convention, ainsi libellé

:

«

Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue (...) dans un délai raisonnable, par un tribunal (...), qui décidera (...) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (...)

»

A.

Sur la recevabilité

42.

La Cour constate que ce grief n’est pas manifestement mal fondé au sens de l’article 35 § 3 a) de la Convention. Elle relève en outre qu’il ne se heurte à aucun autre motif d’irrecevabilité. Il convient donc de le déclarer recevable.

B.

Sur le fond

1.

Périodes à prendre en considération

43.

S’agissant des requêtes n

os

27844/11, 28622/11 et 37832/12, la Cour note que les requérants, avant de saisir la Cour des comptes, ont introduit un recours devant le Comité de contrôle de la Comptabilité générale de l’État. Ledit recours était une démarche indispensable afin qu’il soit possible de saisir la Cour des comptes. À cet égard, la Cour rappelle que lorsqu’en vertu de la législation nationale, un requérant doit épuiser une procédure administrative préalable avant d’avoir recours à un tribunal, la procédure devant l’organe administratif doit être incluse dans le calcul de la longueur de la procédure civile aux fins de l’application de l’article 6 (voir en ce sens,

Paskhalidis et autres c. Grèce

, 19 mars 1997, § 33,

Recueil des arrêts et décisions

1997

‑

II

;

Ichtigiaroglou c. Grèce

, n

o

12045/06, § 38, 19

juin 2008).

44.

Dans ces conditions,

la durée des procédures en cause est précisée dans le tableau ci-dessous.

N

o

requête

Début de la procédure

Fin de la procédure

Durée de la procédure

Instances

1.

27844/11

16 février 2004

30 juin 2010

Six ans et plus de quatre mois

trois

2.

28622/11

16 février 2004

2 juin 2010

Six ans et quatre mois environ

trois

3.

17933/12

11 juillet 2006

21 septembre 2011

Cinq ans et plus de deux mois

deux

4.

37832/12

10 janvier 2005

21 septembre 2011

Six ans et plus de huit mois

trois

2.

Durée raisonnable des procédures

45.

Le Gouvernement procède à une analyse chronologique des procédures en cause. En ce qui concerne les requêtes n

os

27844/11, 28622/11 et 17933/12, il soutient que l’enjeu du litige n’était pas en mesure de causer du préjudice moral aux requérants. Il invoque en outre la surcharge de travail de la Cour des comptes, à l’époque des faits, pour justifier les retards dans le déroulement de la procédure.

46.

La Cour rappelle que le caractère raisonnable de la durée d’une procédure s’apprécie suivant les circonstances de la cause et eu égard aux critères consacrés par sa jurisprudence, en particulier la complexité de l’affaire, le comportement du requérant et celui des autorités compétentes ainsi que l’enjeu du litige pour les intéressés (voir, parmi beaucoup d’autres,

Mavredaki c. Grèce

, n

o

10966/10, 24 octobre 2013). Elle note à cet égard qu’il incombe aux États contractants d’organiser leur système judiciaire de telle sorte que leurs juridictions puissent garantir à chacun le droit d’obtenir une décision définitive sur les contestations relatives à ses droits et obligations de caractère civil dans un délai raisonnable (

Vassilios Athanasiou et autres c.

Grèce

, n

o

50973/08, § 26, 21 décembre 2010).

47.

La Cour a traité à maintes reprises d’affaires soulevant des questions semblables à celle du cas d’espèce et a constaté la violation de l’article

6 §

1 de la Convention (voir

Mavredaki,

précité).

48.

Elle note que les présentes affaires ne présentaient aucune complexité. Qui plus est, la Cour ne relève aucun élément de nature à mettre en cause la responsabilité des requérants dans l’allongement des procédures. Compte tenu de sa jurisprudence en la matière, elle considère qu’en l’espèce la durée des procédures litigieuses a été excessive et ne répond pas à l’exigence du «

délai raisonnable

».

49.

Partant, il y a eu violation de l’article 6 § 1.

III.

SUR LA VIOLATION ALLÉGUÉE DE L’ARTICLE 13 DE LA CONVENTION

50.

Les requérants se plaignent également du fait qu’en Grèce il n’existe aucun recours effectif pour se plaindre de la durée excessive des procédures en cause. Ils invoquent l’article 13 de la Convention, ainsi libellé

:

«

Toute personne dont les droits et libertés reconnus dans la (...) Convention ont été violés, a droit à l’octroi d’un recours effectif devant une instance nationale, alors même que la violation aurait été commise par des personnes agissant dans l’exercice de leurs fonctions officielles.

A.

Sur la recevabilité

51.

La Cour constate que ce grief n’est pas manifestement mal fondé au sens de l’article 35 § 3 a) de la Convention. Elle relève par ailleurs que celui-ci ne se heurte à aucun autre motif d’irrecevabilité. Il convient donc de le déclarer recevable.

B.

Sur le fond

52.

La Cour rappelle que l’article 13 garantit un recours effectif devant une instance nationale permettant de se plaindre d’une méconnaissance de l’obligation, imposée par l’article 6 § 1, d’entendre les causes dans un délai raisonnable (voir

Kudła c. Pologne

[GC], n

o

30210/96, § 156, CEDH

2000

‑

XI).

53.

Par ailleurs, la Cour a déjà eu l’occasion de constater que l’ordre juridique hellénique n’offrait pas aux intéressés un recours effectif au sens de l’article 13 de la Convention leur permettant de se plaindre de la durée d’une procédure (

Konti-Arvaniti c. Grèce

, n

o

53401/99, §§ 29-30, 10

avril

2003 et

Tsoukalas c. Grèce

, n

o

12286/08, §§ 37-43, 22 juillet 2010).

54.

La Cour note que le 20 février 2014 est entrée en vigueur la loi n

o

4239/2014, portant sur la satisfaction équitable au titre du dépassement du délai raisonnable d’une procédure devant les juridictions pénales, civiles et la Cour des comptes. En vertu de la loi précitée, un nouveau recours a été établi permettant aux intéressés de se plaindre de la durée de chaque instance d’une procédure devant la Cour des comptes dans un délai de six mois à partir de la date de publication de la décision y relative (voir paragraphe 39 ci-dessus). Cependant, la Cour observe que cette loi n’a pas d’effet rétroactif. Par conséquent, elle ne prévoit pas un tel recours pour les affaires, comme en l’espèce, terminées six mois avant son entrée en vigueur. Partant, les requérants ne pouvaient pas exercer ledit recours.

55.

Au vu de ce qui précède, la Cour estime qu’il y a eu violation de l’article 13 de la Convention en raison, à l’époque des faits, de l’absence en droit interne d’un recours qui aurait permis aux requérants d’obtenir la sanction de leur droit à voir leur cause entendue dans un délai raisonnable, au sens de l’article 6 § 1 de la Convention.

IV.

SUR L’APPLICATION DE L’ARTICLE 41 DE LA CONVENTION

56.

Aux termes de l’article 41 de la Convention,

«

Si la Cour déclare qu’il y a eu violation de la Convention ou de ses Protocoles, et si le droit interne de la Haute Partie contractante ne permet d’effacer qu’imparfaitement les conséquences de cette violation, la Cour accorde à la partie lésée, s’il y a lieu, une satisfaction équitable.

»

A.

Dommage

57.

Les requérants réclament

15 000 euros (EUR) chacun au titre du préjudice moral qu’ils auraient subi.

58.

Le Gouvernement conteste ces prétentions.

59.

La Cour estime qu’il y a lieu d’octroyer 1

000 EUR à chacun des requérants dans les requêtes n

os

27844/11 et 28622/11, 2

600 EUR au requérant dans la requête n

o

17933/12 et 2

000 EUR au requérant dans la requête n

o

37832/12 au titre du préjudice moral, plus tout montant pouvant être dû par eux à titre d’impôt.

B.

Frais et dépens

60.

Les requérants réclament

respectivement l’octroi des sommes suivantes (à allouer à chacun d’entre eux)

: 1

000

EUR (requêtes n

os

27844/11, 28622/11 et 37832/12) et 500 EUR (requête n

o

17933/12) pour les frais et dépens engagés devant les juridictions internes. Ils y ajoutent, chacun, 615 EUR (requêtes n

os

27844/11, 28622/11 et 17933/12) et 1

000 EUR (requête n

o

37832/12) pour les frais et dépens encourus devant la Cour. Seuls les requérants dans les requêtes n

os

27844/11, 28622/11 et 17933/12 produisent des copies des factures y relatives.

61.

Le Gouvernement invite la Cour à écarter les demandes au titre de frais et dépens.

62.

La Cour n’aperçoit pas de lien de causalité entre les violations constatées et les frais et dépens sollicités devant les juridictions internes et rejette cette demande. En ce qui concerne les frais exposés pour les besoins de la représentation des requérants devant elle, compte tenu de l’absence de tout justificatif valable de la part des requérants et de sa jurisprudence en la matière, la Cour rejette la demande à ce titre pour le requérant dans la requête n

o

37832/12. Au contraire, elle estime qu’il y lieu d’octroyer 600

EUR conjointement aux requérants dans les requêtes n

os

27844/11, 28622/11 et 17933/12.

C.

Intérêts moratoires

63.

La Cour juge approprié de calquer le taux des intérêts moratoires sur le taux d’intérêt de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne majoré de trois points de pourcentage.

PAR CES MOTIFS, LA COUR À L’UNANIMITÉ,

1.

Décide

de joindre les requêtes et de les examiner conjointement dans un seul arrêt

;

2.

Déclare

les requêtes recevables

;

3.

Dit

qu’il y a eu violation de l’article 6 § 1 de la Convention

;

4.

Dit

qu’il y a eu violation de l’article 13 de la Convention

;

5.

Dit

a)

que l’État défendeur doit verser aux requérants, dans les trois mois, les sommes suivantes :

- pour dommage moral à chacun des requérants, respectivement

:

i. requêtes n

os

27844/11 et 28622/11: 1 000 EUR (mille euros) ;

ii. requête n

o

17933/12: 2

600 EUR (deux mille six cents euros) ;

iii. requête n

o

37832/12

: 2

000 EUR (deux mille euros) ;

- pour frais et dépens

:

600 EUR (six cents euros) conjointement aux requérants dans les requêtes n

os

27844/11, 28622/11 et 17933/12 ;

b)

qu’aux sommes accordées ci-dessus il faut ajouter tout montant pouvant être dû à titre d’impôt

par les requérants ;

c)

qu’à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement, ces montants seront à majorer d’un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne applicable pendant cette période, augmenté de trois points de pourcentage

;

6.

Rejette

les demandes de satisfaction équitable pour le surplus.

Fait en français, puis communiqué par écrit le 24 juillet 2014, en application de l’article 77 §§ 2 et 3 du règlement.

André Wampach

Mirjana Lazarova Trajkovska

Greffier adjoint

Présidente

Annexe

N

o

N

o

de requête

Nom du requérant

Date de naissance

Lieu de résidence

27844/11

Apostolos NIKOU

1930

Athènes

28622/11

Georgios CHRYSANTHAKOPOULOS

1941

Drama

17933/12

Vasilios GIANNIMARAS

04/02/1916

Papagos

37832/12

Dionysios CHRYSANTHOPOULOS

01/01/1941

Vrachati Korinthias