Kerimli împotriva Azerbaidjanului

Reclamantul s-a născut în 1965 și trăiește în Baku. Reclamantul este un politician de opoziție și, din 2001, președintele aripii reformiste a Partidului Frontului Popular din Azerbaidjan. La 10 septembrie 1994, reclamantul a fost arestat în timpul unei demonstrații organizate de Partidul Frontului Popular și a fost dus la Departamentul de Poliție Șef al orașului Baku, unde se presupune că o grenadă de mână a fost găsită în buzunarul jachetei costumului său. Potrivit reclamantului, costumul a fost achiziționat imediat înainte de demonstrație și el nu a avut timp să îndepărteze cusăturile producătorului de închidere buzunare și, prin urmare, nu ar fi fost fizic capabil de a pune nimic în buzunare.

În aceeași zi, au fost instituite proceduri penale împotriva reclamantului în temeiul articolului 220 (deținerea ilegală a armelor) din Codul Penal din 1960 (în vigoare până la 1 septembrie 2000, când a fost înlocuită cu noul Cod Penal). Până la 13 septembrie 1994, reclamantul a fost reținut ca suspect. La 13 septembrie 1994, în conformitate cu art. 220 § 1 din Codul Penal din 1960, el a fost acuzat oficial de către investigatorul Departamentului de Poliție șef al orașului Baku. În aceeași zi, investigatorul și-a ordonat detenția în timpul procesului. 10. Prin decizia investigatorului din 23 septembrie 1994, reclamantul a fost eliberat din detenție. 11. Prin decizia investigatorului Biroului Procurorului din districtul Nasim din 11 decembrie 1995, ancheta în cadrul procedurii penale împotriva reclamantului a fost suspendată din cauza faptului că „inculpatorul infracțiunii [nu a fost] identificat”.

Reclamantul nu a fost informat cu privire la decizia de suspendare a anchetei în acel moment. 12. În alegerile parlamentare din 1995 și 2000, reclamantul a fost ales și reeles la Adunarea Națională pentru două mandate consecutive și a fost membru al parlamentului până în 2005. În alegerile din 6 noiembrie 2005, conform rezultatelor alegerilor oficiale publicate de Comisia Electorală Centrală, el a fost din nou reeles la Adunarea Națională, însă, la 1 decembrie 2005, Curtea Constituțională a anulat rezultatele alegerilor în rândul reclamantului în mod arbitrar, privand reclamantul sediului său parlamentar (a se vedea, pentru mai multe detalii, Kerimli și Alibeyli v. Azerbaidjan, nos.

18475/06 și 22444/06, 10 ianuarie 2012). 13. Reclamantul a deținut un pașaport diplomatic emis în 1998, care a expirat în 2003. La 15 iulie 2003, a fost emis un nou pașaport diplomatic valabil până la 31 decembrie 2005. 14. În plus, reclamantul a deținut un pașaport regulat emis în 2001, care a expirat la o dată neespecificată în iunie 2006 (în conformitate cu reclamantul) sau la 24 iulie 2006 (în conformitate cu Guvernul). 15. În iunie 2006, reclamantul a solicitat Departamentului de înregistrare a pașaportului al Ministerului Afacerilor Interne („PRD”) pentru un nou pașaport regulat. Cu toate acestea, potrivit reclamantului, cererea sa a fost respinsă în mod informal.

Reclamantul a fost informat că DPR nu are nicio informație cu privire la rezultatul procedurii penale instituite în 1994. I s-a spus că, având în vedere că DPR nu a putut emite pașapoarte persoanelor împotriva cărora au fost întârziate procedurile penale, reclamantul a trebuit să prezinte o declarație din partea autorităților judiciare relevante care confirmă că procedura penală a fost întreruptă. 16. În urma unei anchete cu Departamentul de Poliție șef al orașului Baku, reclamantul a descoperit că procedurile penale instituite în 1994 au fost transferate la Procurorul din districtul Nasim și suspendate la 11 decembrie 1995, dar nu au fost niciodată întrerupte.

17. Succesiv, reclamantul s-a plâns de faptul că autoritățile nu au întrerupt procedurile și ca urmare a incapacității sale de a primi un pașaport în Biroul Procurorului General, în Biroul Procurorului din Baku, în Biroul Procurorului din districtul Nasimi și în Ministerul Afacerilor Interne, dar nu are niciun folos. 18. În septembrie 2006, reclamantul a depus o acțiune civilă împotriva DPR și a procurorului districtual Nasimi, cerând instanței de a ordona DPR să-i elibereze un pașaport și de a ordona procurorului să „scădeze restricția privind libertatea de circulație” prin discontinuarea procedurii penale instituite în 1994. El a remarcat că, termenul de prelungire pentru urmărire penală în ceea ce privește infracțiunile în temeiul articolului 220 din Codul Penal din 1960 a fost de cinci ani de la data presupusei infracțiuni penale, în timp ce, în conformitate cu Codul Penal din 2000, a fost de șapte ani în ceea ce privește infracțiunile penale echivalente.

Prin urmare, el a susținut că procedura ar fi trebuit să fie întreruptă cu ani mai devreme, datorită expirării perioadei de prescripție. 19. La 2 noiembrie 2006, Curtea de District Nasim a respins cererea reclamantului ca fiind nefondată. Acesta a remarcat faptul că Procurorul din districtul Nasimi a răspuns la cererile reclamantului, consiliind-l să solicite DPR și că reclamantul nu a putut demonstra că DPR a încălcat drepturile sale. 20. La 14 martie 2007, Curtea de Apel a menținut hotărârea Curții de District Nasim din aceleași motive și a adăugat, de asemenea, că reclamantul nu a recurs împotriva deciziei din 11 decembrie 1995 de suspendare a anchetei în conformitate cu procedura relevantă de supraveghere judiciară.

21. La 15 februarie 2008, Curtea Supremă a anulat hotărârea Curții de Apel și a încheiat procedura civilă. Acesta a remarcat faptul că plângerile formulate de reclamant, și mai ales plângerea sa cu privire la neîncheierea procedurii penale, au fost examinate în cadrul procedurii penale și nu în cadrul procedurii civile în temeiul normelor de procedură civilă. Reclamantul a fost sfătuit să depună o plângere împotriva acțiunilor autorităților judecătorești în conformitate cu procedura relevantă de supraveghere judiciară prevăzută de Codul de Procedință Penală („CCrP”). 22. În mai 2008, reclamantul a depus o astfel de plângere în cadrul procedurii de supraveghere judiciară prevăzute de art. 449 din CCRP, cerând instanței să întrerupă procedura penală instituită în 1994 datorită expirării perioadei de prescripție.

23. La 26 mai 2008, Curtea de District Nasim a respins această plângere, menționând că, în timp ce CCrP a prevăzut dreptul de a se plânge împotriva deciziei unei autorități judecătorești de a întrerupe procedura, același Cod nu a prevăzut dreptul de a se plânge împotriva faptului că autoritatea judecătoare nu a luat o decizie de a întrerupe procedura. Prin urmare, instanța nu a putut ordona Procuraturii din districtul Nasim să înceteze procedura. În plus, instanța a remarcat că nu are competența în temeiul CCrP să întrerupă procedura în sine. 24. La 22 iulie 2008, Curtea de Apel a susținut decizia Curții de District Nasim. Nu există niciun recurs împotriva hotărârii Curții de Apel ale lui Baku.

5. The applicant was born in 1965 and lives in Baku. 6. The applicant is an opposition politician and, since 2001, the chairman of the reformist wing of the Azerbaijan Popular Front Party. 7. On 10 September 1994 the applicant was arrested during a demonstration organised by the Popular Front Party and taken to the Baku City Chief Police Department where a hand grenade was allegedly found in the pocket of his suit’s jacket. According to the applicant, the suit had been acquired immediately before the demonstration and he had not had time to remove the manufacturer’s stitches sealing the pockets and, therefore, would not have been physically able to put anything inside the pockets. 8. On the same day, criminal proceedings were instituted against the applicant under Article 220 (illegal possession of weapons) of the 1960 Criminal Code (in force until 1 September 2000, when it was replaced by the new Criminal Code).

9. Until 13 September 1994, the applicant was detained as a suspect. On 13 September 1994 he was formally charged under Article 220 § 1 of the 1960 Criminal Code by the investigator of the Baku City Chief Police Department. On the same day, the investigator ordered his detention on remand pending trial. 10. By a decision of the investigator of 23 September 1994 the applicant was released from detention. 11. By a decision of the investigator of the Nasimi District Prosecutor’s Office of 11 December 1995, the investigation in the framework of the criminal proceedings against the applicant was suspended on the ground that “the perpetrator of the criminal offence [had] not been identified”. The applicant was not informed about the decision to suspend the investigation at that time.

12. In the 1995 and 2000 parliamentary elections, the applicant was elected and re-elected to the National Assembly for two consecutive terms and served as a parliament member until 2005. In the elections of 6 November 2005, according to the official election results published by the Central Electoral Commission, he was again re-elected to the National Assembly, however on 1 December 2005 the Constitutional Court annulled the election results in the applicant’s constituency in an arbitrary manner, depriving the applicant of his parliamentary seat (see, for more details, Kerimli and Alibeyli v. Azerbaijan, nos.

18475/06 and 22444/06, 10 January 2012). 13. The applicant held a diplomatic passport issued in 1998, which expired in 2003. On 15 July 2003 he was issued a new diplomatic passport valid until 31 December 2005. 14. In addition, the applicant held a regular passport issued in 2001, which expired on an unspecified date in June 2006 (according to the applicant) or on 24 July 2006 (according to the Government). 15. In June 2006 the applicant applied to the Passport Registration Department of the Ministry of Internal Affairs (“the PRD”) for a new regular passport. However, according to the applicant, his application was rejected in an informal manner.

The applicant was informed that the PRD had no information of the outcome of the criminal proceedings instituted in 1994. He was told that, as the PRD could not issue passports to persons against whom criminal proceedings were pending, the applicant had to provide a statement from the relevant prosecuting authorities confirming that the criminal proceedings had been discontinued. 16. Following an inquiry with the Baku City Chief Police Department, the applicant discovered that the criminal proceedings instituted in 1994 had been transferred to the Nasimi District Prosecutor’s Office and suspended on 11 December 1995, but had never been discontinued. 17. Subsequently, the applicant complained about the authorities’ failure to discontinue the proceedings and his resulting inability to receive a passport to the Prosecutor General’s Office, the Baku City Prosecutor’s Office, the Nasimi District Prosecutor’s Office and the Ministry of Internal Affairs, but to no avail.

18. In September 2006 the applicant lodged a civil action against the PRD and the Nasimi District Prosecutor’s Office, asking the court to order the PRD to issue him a passport and to order the prosecutor’s office to “remove the restriction on his freedom of movement” by discontinuing the criminal proceedings instituted in 1994. He noted that, the limitation period for prosecution in respect of the criminal offence under Article 220 of the 1960 Criminal Code was five years from the date of the alleged criminal offence, while under the 2000 Criminal Code it was seven years in respect of the equivalent criminal offence. He therefore argued that the proceedings should have been discontinued years earlier owing to the expiry of the prescription period.

19. On 2 November 2006 the Nasimi District Court dismissed the applicant’s claim as unsubstantiated. It noted that the Nasimi District Prosecutor’s Office had responded to the applicant’s requests by advising him to apply to the PRD and that the applicant had been unable to demonstrate that the PRD had breached his rights. 20. On 14 March 2007 the Court of Appeal upheld the Nasimi District Court’s judgment on the same grounds, and also added that the applicant had failed to appeal against the decision of 11 December 1995 to suspend the investigation under the relevant procedure of judicial supervision. 21. On 15 February 2008 the Supreme Court quashed the Court of Appeal’s judgment and terminated the civil proceedings.

It noted that the complaints raised by the applicant, and more specifically his complaint concerning the prosecution authorities’ failure to discontinue the criminal proceedings, were subject to examination under the criminal procedure and not in the civil proceedings under the rules of civil procedure. The applicant was advised to lodge a complaint against the prosecuting authorities’ actions under the relevant procedure of judicial supervision envisaged by the Code of Criminal Procedure (“the CCrP”). 22. In May 2008 the applicant lodged such a complaint under the procedure of judicial supervision provided by Article 449 of the CCrP, asking the court to discontinue the criminal proceedings instituted in 1994 owing to the expiry of the prescription period.

23. On 26 May 2008 the Nasimi District Court dismissed this complaint, noting that, while the CCrP provided for a right to complain against a prosecuting authority’s decision to discontinue the proceedings, the same Code did not provide for a right to complain against the prosecuting authority’s failure to take a decision to discontinue the proceedings. Therefore, the court could not order the Nasimi District Prosecutor’s Office to discontinue the proceedings. Furthermore, the court noted that it had no competence under the CCrP to discontinue the proceedings itself. 24. On 22 July 2008 the Baku Court of Appeal upheld the decision of the Nasimi District Court. No further appeal lay against the Baku Court of Appeal’s decision.