MAMMAD AZIZOV v. AZERBAIJAN
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Communicated
MAMMAD AZIZOV v. AZERBAIJAN (CtEDO, 2016)
Comunicat la 3 martie 2016 CIFTH SECȚIUNE Cererea nr. 65583/13 Mammad AZIZOV împotriva Azerbaidjanului depusă la 27 septembrie 2013 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, Dl Mammad Azizov, este un național azerbaidjan, născut în 1992 și locuiește în Baku. El este reprezentat în fața Curții de către dl Namazli, un avocat practicant în Azerbaidjan. Faptele cazului, astfel cum a fost depus de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a fost student la Universitatea de Stat Baku la momentul evenimentelor. El a fost, de asemenea, membru al mișcării civice NIDA („NIDA”), o organizație neguvernamentală înființată în 2011. Reclamantul și alți membri ai NIDA au participat activ la demonstrațiile desfășurate la Baku în ianuarie și februarie 2013 pentru a protesta împotriva decesului de soldați în armata azerbaeză. La 7 martie 2013, reclamantul a fost arestat de ofițeri de poliție în centrul orașului. Ofițerii de poliție l - au dus la apartamentul unde locuia și au efectuat o căutare în apartament. După căutarea, 174 grame de substanțe narcotice și 28 de prospecte cu textul „Democratie urgentă, tel: + 994, adresa: Azerbaidjan“ au fost găsite în apartament. La 9 martie 2013, reclamantul a fost acuzat de infracțiunile de posesie ilegală de o cantitate de substanțe narcotice care depășesc cea necesară pentru utilizarea personală fără intenție de a vinde în temeiul articolului 234.1 din Codul penal. În aceeași zi, Curtea de district Nasim a ordonat detenția reclamantului pentru o perioadă de două luni. Curtea a justificat detenția reclamantului în așteptarea procesului prin gravitatea acuzațiilor și probabilitatea că, dacă ar fi eliberat, ar putea abscinde și să obstrucționeze ancheta. Reclamantul nu a recurs împotriva hotărârii Tribunalului de district Nasim din 9 martie 2013. Prelungirea detenției anterioare a reclamantului La 15 martie 2013, reclamantul a depus o cerere la Curtea de District Nasimi, cerând să fie arestată la domiciliu în locul detenției anterioare. El a susținut, în special, că nu exista niciun risc de abscondare sau de obstrucționare a anchetei și că instanța nu a luat în considerare situația sa personală. La 18 martie 2013, Curtea de district Nasim a respins cererea, constatand că nu a fost necesară modificarea măsurii preventive de încarcerare. La 27 martie 2013, Curtea de apel Baku a susținut hotărârea instanței de primă instanță. La 2 mai 2013, Curtea de district Nasim a prelungit detenția reclamantului în așteptarea procesului cu două luni, până la 7 iulie 2013. Curtea a susținut necesitatea prelungirii deținerii reclamantului în așteptarea procesului prin complexitatea cauzei, prin posibilitatea absoarberii sale din anchetă, prin necesitatea de timp suplimentar pentru realizarea unor acțiuni de anchetă suplimentare, precum și prin modul său de viață și legăturile sale cu statele străine. La 4 mai 2013, reclamantul a apelat împotriva acestei decizii, susținând că Curtea de district Nasim nu a justificat prelungirea procesului său de detenție. La 13 mai 2013, Curtea de apel Baku a susținut decizia instanței de primă instanță. La 2 iulie și 29 august 2013, Curtea de District Nasim a prelungit din nou detenția reclamantului în așteptarea procesului, respectiv, pentru o perioadă de două și trei luni. Curtea s-a bazat pe aceleași motive, cum ar fi gravitatea acuzațiilor, complexitatea cazului, existența riscului de abscondare și necesitatea de timp suplimentar pentru realizarea unor acțiuni de investigare suplimentare. Hotărârile Curții de Extindere a Curții de District Nasim au fost susținute prin recurs de către Curtea de Apel Baku, respectiv, la 10 iulie și la 6 septembrie 2013. În cazul în care reclamantul a fost acuzat de noi infracțiuni în temeiul articolului 28 (prepararea pentru comiterea unei infracțiuni), 220.1 (tulburări de masă) și 228.3 (deținerea ilegală a armelor, comisă de un grup organizat) din Codul penal. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 5 § 3 din Convenție că instanțele interne nu au justificat detenția sa în timp de proces și că nu au existat motive relevante și suficiente pentru continuarea sa detenție. În sensul articolului 5 § 3 din Convenție, instanța internă a dat motive suficiente și relevante pentru detenția reclamantului? Au luat în considerare măsuri alternative în ceea ce privește detenția sa continuă? Restricțiile impuse de stat în acest caz, presupus în conformitate cu art. 5 din Convenție, au fost aplicate în alte scopuri decât cele prevăzute de această dispoziție, în contravenție cu art. 18 din Convenție? Guvernul este invitat să prezinte copii cu privire la toate documentele referitoare la procedurile privind detenția anterioară a reclamantului, inclusiv toate documentele și deciziile privind extinderea (dacă există) a detenției anterioare a reclamantului care au avut loc după depunerea prezentei cereri.