GASIMOV v. AZERBAIJAN

Comunicat la 6 februarie 2018 CIFTH SECȚIUNE Cererea nr. 6629/09 Abdulmanna GASIMOV împotriva Azerbaidjanului depusă la 22 ianuarie 2009 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Abdulmanna Gasimov, este un național azerbaidjan, născut în 1964 și locuiește în Baku. El este reprezentat în fața Curții de către dl Zamanov, un avocat practicant în Azerbaidjan. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La 26 octombrie 2007, reclamantul și alte patru persoane au fost oprite pe stradă de ofițeri de poliție în haine simple și dus la Departamentul de Crimă Organizată al Ministerului Afacerilor Interne. Doi dintre ei au fost condamnați la 8 zile de arest administrativ (nu este specificat modul în care s-a făcut și prin care autoritatea) în timp ce alți trei dintre ei, inclusiv reclamantul, au primit substanță narcotice și au spus să recunoască că narcoticele le aparțin sau că acestea vor fi acuzate de infracțiuni și mai grave. În același timp, au fost promise că vor fi eliberate mai târziu dacă au făcut declarații auto-incriminatoare. Potrivit reclamantului, el a crezut promisiunile ofițerilor de poliție și a făcut cum a fost ordonat. La 27 octombrie 2007, poliția a efectuat o căutare la reședința reclamantului și a găsit aproximativ 80 de grame de opium în subsolul casei sale. La 29 octombrie 2007, anularea în custodie a reclamantului, calcularea perioadei de detenție începând cu 27 octombrie 2007 a fost autorizată de instanța de primă instanță. La 6 februarie 2008, Curtea de Crime Severe a condamnat reclamantul în temeiul articolului 234.2 (prepararea, posesia, achiziționarea și transportul de droguri ilegale cu intenția de a vinde sau de a vinde droguri ilegale) din Codul Penal și a condamnat-o la cinci ani de închisoare. Reclamantul a refuzat acuzația și a susținut că a dat declarații auto-incriminante privind narcoticele găsite pe organismul său sub presiune. Curtea s-a bazat, în special, pe declarațiile de auto-incriminare anterioare ale reclamantului cu privire la narcoticele constatate pe organismul său și a declarat că acestea au fost date în prezență avocatului reclamantului și nici reclamantul, nici avocatul său nu au depus nicio plângere cu privire la orice formă de maltrat în timpul procesului anterior. După o cerere de apărare, doi martori care atestăau martori de căutare efectuați la reședința reclamantului au dat mărturii la proces. Ei au declarat că nu au văzut când și cum ofițerul de poliție a găsit narcoticele în subsolul casei reclamantului. După evaluarea declarațiilor lor, instanța de judecată a constatat în continuare că credibilitatea dovezii în cauză nu a fost subminată deoarece, în funcție de opinia expertului, narcoticele constatate la domiciliul reclamantului au fost de aceeași origine ca cele găsite pe organismul său. Într-o dată necunoscută, reclamantul a apelat împotriva acestei hotărâri și s-a plâns că narcoticele au fost plantate de poliție atât pe el, cât și la reședința sa și că declarația anterioară auto-incriminativă a fost extrasă sub presiune. La 8 aprilie 2008, Curtea de Apel a respins recursul reclamantului menționând că hotărârea instanței de primă instanță a fost legală și justificată. Curtea de Apel se bazează în esență pe concluziile și raționarea instanței de judecată. Într-o dată necunoscută, reclamantul a depus un recurs în casație care reiterează plângerile sale anterioare. La 12 august 2008, Curtea Supremă a susținut hotărârea Curții de Apel. Reclamantul se plânge, în fond, în temeiul articolului 6 din Convenție, că instanțele interne nu au chemat martori suplimentare solicitați de el și nu au evaluat declarațiile martorilor de căutare care atestă că nu au văzut de fapt momentul exact când și modul în care narcoticele au fost descoperite în casa sa. Reclamantul a avut o audiere echitabilă în determinarea acuzațiilor penale împotriva acestuia, în conformitate cu art. 6 din Convenție? În special: (a) A fost reclamantul furnizat asistență juridică de la momentul arestării sale? Dacă da, a fost avocatul său prezent în timpul căutărilor efectuate asupra persoanei reclamantului și în casa lui? Căutările au fost efectuate în conformitate cu dreptul intern? (b) Care a fost motivul arestării reclamantului și pentru ce suspiciune a fost dus la secția de poliție, se pare că înainte de a fi găsite substanțe narcotice pe el în timpul percheziției efectuate ulterior la secția de poliție? Părțile sunt solicitate să prezinte copii ale tuturor dosarelor de căutare relevante, precum și a tuturor celorlalte dosare oficiale referitoare la orice măsuri procedurale luate în cursul perioadei de 26 și 29 octombrie 2007. Părțile sunt solicitate în continuare să furnizeze copii ale tuturor apelurilor, cererilor și cererilor depuse de reclamant în fiecare instanță judiciară pe parcursul întregului proces penal.

Communicated on 6 February 2018

FIFTH SECTION

Application no. 6629/09

Abdulmanna GASIMOV

against Azerbaijan

lodged on 22 January 2009

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Mr Abdulmanna Gasimov, is an Azerbaijani national, who was born in 1964 and lives in Baku. He is represented before the Court by Mr

G.

Zamanov, a lawyer practising in Azerbaijan.

The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.

On 26 October 2007 the applicant and four other persons were stopped at the street by police officers in plain clothes and taken to the Organised Crime Department of the Ministry of Internal Affairs. Two of them were sentenced to 8 days of administrative arrest (it is not specified how it was done and by which authority) while another three, including the applicant, were given narcotic substance and told to admit that the narcotics belong to them or they would be charged with even more serious crimes. At the same time, they were promised to be released later if they made self-incriminating statements. According to the applicant, he had believed the police officers’ promises and did as he was ordered to do.

On 27 October 2007 the police conducted a search at the applicant’s residence and found around 80 grams of opium in the basement of his house.

On 29 October 2007 the applicant’s remand in custody, calculating the period of detention from 27 October 2007 was authorised by the court of first instance.

On 6 February 2008 the Court of Serious Crimes convicted the applicant under Article 234.2 (preparation, possession, purchase and transportation of illegal drugs with intent to sell, or sale of illegal drugs) of the Criminal Code and sentenced him to five years’ imprisonment. The applicant denied the accusation and argued that he had given self-incriminating statements regarding narcotics found on his body under pressure. The court relied, in particular, on the applicant’s pre-trial self-incriminating statements regarding narcotics found on his body and stated that they were given in presence of the applicant’s lawyer and neither the applicant nor his lawyer had lodged any complaint concerning any form of ill-treatment throughout pre-trial. Following a request of the defence, two additional witnesses who were attesting witnesses of search carried out at the applicant’s residence gave testimonies at the trial. They stated that they had not seen when and how the police officer found the narcotics in the basement of the applicant’s house. Having assessed their statements, the trial court further found that credibility of the evidence in question had not been undermined because according to the expert’s opinion, narcotics found at the applicant’s residence were of the same origin as the ones which were found on his body.

On an unknown date the applicant appealed against this judgment. He complained that the narcotics had been planted by the police both on him and at his residence and that his self-incriminating pre-trial statement had been extracted under pressure.

On 8 April 2008 the Court of Appeal dismissed the applicant’s appeal noting that the first-instance court’s judgment was lawful and substantiated. The appellate court essentially relied on findings and reasoning of the trial court.

On an unknown date the applicant lodged a cassation appeal reiterating his previous complaints.

On 12 August 2008 the Supreme Court upheld the Court of Appeal’s judgment.

COMPLAINTS

The applicant complains in substance under Article 6 of the Convention that the domestic courts did not call additional witnesses requested by him and did not assess statements of the attesting witnesses of search that they had not actually seen the exact moment when and how narcotics were discovered in his house.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1.

Did the applicant have a fair hearing in the determination of the criminal charges against him, in accordance with Article 6 of the Convention? In particular:

(a)

Was the applicant provided with legal assistance from the moment of his arrest? If so, was his lawyer present during the searches conducted on the applicant’s person and in his house? Were the searches carried out in accordance with domestic law?

(b)

What had been the reason for the applicant’s arrest and on what suspicion had he been taken to the police station, apparently before any narcotic substances were found on him during the search subsequently conducted at the police station?

2.

The parties are requested to produce copies of all relevant search records as well as all other formal records pertaining to any procedural steps taken during the period from 26 and 29 October 2007. The parties are further requested to provide copies of all the appeals, petitions and applications lodged by the applicant with each judicial instance throughout the entire criminal proceedings.