GURBANLI v. AZERBAIJAN
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Communicated
GURBANLI v. AZERBAIJAN (CtEDO, 2016)
Comunicat la 3 martie 2016 CIFTH SECȚIUNE Cererea nr. 52464/13 Zaur GURBANLI împotriva Azerbaidjanului lodg d la 23 iulie 2013 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Zaur Gurbanli, este un național azerbaidjan, născut în 1987 și locuiește în Khirdalan. El este reprezentat în fața Curții de către dl K. Bagirov, un avocat practicant în Azerbaidjan. Faptele cazului, astfel cum a fost depus de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul este un activist cunoscut al societății civile. El este membru al consiliului de administrație și unul dintre cofondatorii mișcării civice NIDA („NIDA”), o organizație neguvernamentală înființată în 2011. Reclamantul și alți membri ai NIDA au participat activ la demonstrațiile desfășurate la Baku în ianuarie și martie 2013 pentru a protesta împotriva morții soldaților în armata azerbaeză. La 1 aprilie 2013, reclamantul a fost arestat de ofițeri de poliție cu haine simple. El nu a fost informat de motivele pentru arestarea sa și a fost dus la Departamentul Crimelor Severe al Oficiului Procurorului General. În aceeași zi, reclamantul a fost acuzat de infracțiune de posesie ilegală de arme în temeiul articolului 228.3 din Codul Penal. Actul specific atribuit lui a fost că, prin crearea unui grup criminal organizat cu alți membri ai NIDA, el a obținut ilegal douăzeci și doi cocktail Molotov și apoi a instruit alți doi membri ai NIDA, B.G. și S.N., să le mențină în locul lor de reședință. La 1 aprilie 2013, Curtea de District Nasim a ordonat detenția reclamantului pentru o perioadă de trei luni. Curtea a justificat detenția reclamantului în așteptarea procesului prin gravitatea acuzațiilor și probabilitatea că, dacă ar fi eliberat, ar putea abscinde și ar obstrucționa ancheta. La 3 aprilie 2013, reclamantul a apelat împotriva acestei decizii, susținând că detenția sa este ilegală. El a susținut, în special, că nu există dovezi că a comis vreo infracțiune penală și că nu a existat nicio justificare pentru aplicarea măsurii preventive de detenție în așteptarea procesului. La 9 aprilie 2013, Curtea de Apel a respins recursul, constatând că hotărârea instanței de primă instanță a fost justificată. La 26 aprilie 2013, reclamantul a depus o cerere la Curtea de District Nasim, cerând să fie arestată la domiciliu în locul detenției preliminare. El a susținut, în special, că nu există niciun risc de absoardere a anchetei sau de obstrucționare a anchetei și că instanțele nu au luat în considerare situația sa personală. La 30 aprilie 2013, Curtea de District Nasim a respins cererea, constatand că nu era necesară modificarea măsurii preventive de detenție în așteptarea procesului. La 6 mai 2013, Curtea de Apel Baku a susținut hotărârea instanței de primă instanță. Într-o dată neespecificată, procurorul responsabil cu cazul penal a depus o cerere cu instanța ce a solicitat o prelungire a detenției anterioare a reclamantului pentru o perioadă de trei luni. În acest sens, el a susținut că este nevoie de mai mult timp pentru a finaliza ancheta. La 24 iunie 2013, Curtea de district Nasim a prelungit deținerea reclamantului în cursul procesului cu trei luni, până la 1 octombrie 2013. Curtea a susținut necesitatea prelungirii detenției reclamantului în cursul procesului cu complexitatea cazului, posibilitatea absoarberii sale din anchetă și necesitatea de timp suplimentar pentru realizarea unor acțiuni de investigare suplimentare. La 27 iunie 2013, reclamantul a apelat împotriva acestei decizii, reprezentând că nu există dovezi că a comis vreo infracțiune penală și că Curtea de district Nasimi nu a justificat detenția sa continuată. La 1 iulie 2013, Curtea de recurs a respins recursul, declarând că prelungirea detenției reclamantei în așteptarea procesului a fost justificată. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 5 § 1 din Convenție că arestarea și detenția sale erau ilegale deoarece nu exista nici o suspiciune rezonabilă că a comis o infracțiune penală. El plânge în continuare în temeiul articolului 5 § 3 din Convenție că instanța internă nu a justificat detenția sa în timp de proces și că nu au existat motive relevante și suficiente pentru continuarea sa detenție. Reclamantul a fost privat de libertate în încălcarea articolului 5 § 1 din Convenție? În special, detenția reclamantului a fost compatibilă cu art. 5 §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ , în ceea ce privește justificarea și bazarea unei suspiciuni rezonabile? Ce document a fost examinat de către instanțe pentru a verifica dacă există astfel de suspiciuni rezonabile? În sensul articolului 5 § 3 din Convenție, instanța internă a dat motive suficiente și relevante pentru detenția reclamantului? Au luat în considerare măsuri alternative în ceea ce privește detenția sa continuă? Restricțiile impuse de stat în acest caz, presupus în conformitate cu art. 5 din Convenție, au fost aplicate în alte scopuri decât cele prevăzute de această dispoziție, în contravenție cu art. 18 din Convenție? Guvernul este invitat să prezinte copii cu privire la toate documentele referitoare la procedurile privind detenția anterioară a reclamantului, inclusiv toate documentele și deciziile privind extinderea (dacă există) a detenției anterioare a reclamantului care au avut loc după depunerea prezentei cereri.