CtEDO 14.12.2015 Auto

UZEYIR MAMMADLI v. AZERBAIJAN

RESPONDENT
AZE
HOTĂRÂRE
14.12.2015
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Communicated
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2015
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
UZEYIR MAMMADLI v. AZERBAIJAN (CtEDO, 2015)
HUDOC · oficial

Comunicat la 14 decembrie 2015 CIFTH SECȚIUNE Cerere nr. 65597/13 Uzeyir MAMMADLI împotriva Azerbaidjanului depusă la 1 septembrie 2013 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Uzeyir Mammadli, este un național azerbaidjan, născut în 1987 și trăiește în Baku. El este reprezentat în fața Curții de către dl R. Mustafaze și A. Mustafayev, avocați practicanți în Azerbaidjan. Faptele cazului, astfel cum a fost depus de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul este un activist cunoscut al societății civile. El este membru al mișcării civice NIDA („NIDA”), o organizație neguvernamentală înființată în 2011. Reclamantul și alți membri ai NIDA au participat activ la demonstrațiile desfășurate la Baku în ianuarie și martie 2013 pentru a protesta împotriva decesului de soldați în armata azerbaiană. La 30 martie 2013, a fost arestat de poliție și a fost dus la Departamentul Crimelor Severe al Procurorului General. Nu a fost informat despre motivele arestării sale în timpul arestării sale. Din documentele din caz se constată că la câteva ore după arestarea sa, reclamantul a fost acuzat de infracțiunea de posesie ilegală a armelor în temeiul art. 228.3 din Codul Penal. Actul specific atribuit lui a fost că a obținut ilegal douăzeci și două cocktailuri Molotov și apoi a instruit alți doi membri ai NIDA, B.G. În aceeași zi, Curtea de district Nasim a ordonat detenția preliminară a reclamantului pentru o perioadă de trei luni. Curtea a justificat detenția reclamantului în așteptarea procesului prin gravitatea acuzațiilor și probabilitatea că, în cazul în care a eliberat reclamantul, ar putea fi absuși și ar obstrucționat ancheta. Într-o dată neespecificată, reclamantul a apelat împotriva acestei decizii. El a susținut, în special, că nu există dovezi că a comis o infracțiune penală și că instanța de primă instanță nu a justificat detenția sa în așteptarea procesului. La 4 aprilie 2013, Curtea de Apel a respins apelul reclamantului, declarând că hotărârea instanței de primă instanță a fost justificată. În ceea ce privește plângerea particulară a reclamantului de faptul că nu există dovezi că a comis o infracțiune penală, instanța de apel a susținut că ancheta a colectat elementele de probă relevante, dar că dovezile ar trebui să fie evaluate într-o etapă ulterioară a procedurii. Într-o dată neespecificată, în mai 2013, reclamantul a depus o cerere la Curtea de District Nasim, cerând să fie arestată la domiciliu în locul detenției preliminare. El a susținut, în special, că nu exista niciun motiv pentru care a continuat detenția în așteptarea procesului. La 17 mai 2013, Curtea de district Nasim a respins cererea, constatand că nu era necesară modificarea măsurii preventive de încarcerare. La 23 mai 2013, Curtea de Apel Baku a susținut hotărârea instanței de primă instanță. La 22 iunie 2013, Curtea de District Nasim a prelungit retragerea reclamantului cu trei luni, până la 30 septembrie 2013. Curtea a justificat necesitatea prelungirii detenției reclamantului în așteptarea procesului prin gravitatea acuzațiilor, existența unui risc de retragere și probabilitatea ca, în cazul în care reclamantul a eliberat, să poată abscinde ancheta și să obstrugă ancheta. La o dată neespecificată, reclamantul a apelat împotriva acestei decizii, susținând că nu a fost necesară prelungirea detenției sale în așteptarea procesului. La 27 iunie 2013, Curtea de Apel a respins recursul reclamantului, constatand că prelungirea detenției reclamantului în așteptarea procesului a fost justificată. La 30 iulie 2013, reclamantul a depus din nou o cerere la Curtea de District Nasim, cerând să fie arestată la domiciliu în locul detenției preliminare. El a susținut că continuarea sa detenție nu a fost justificată și că nu a fost luată nicio acțiune de investigare de la începutul detenției anterioare. La 31 iulie 2013, Curtea de District Nasim a respins cererea reclamantului. La 7 august 2013, Curtea de Apel a menținut hotărârea instanței de primă instanță. COMPLAINTĂ Reclamantul se plânge în temeiul articolului 5 § 1 din Convenție că arestarea și detenția sale au fost ilegale deoarece nu există suspiciuni rezonabile că a comis o infracțiune penală. El plânge în continuare în temeiul articolului 5 § 3 din Convenție că instanța internă nu a justificat detenția sa în timp de proces și că nu au existat motive relevante și suficiente pentru continuarea sa detenție. Reclamantul a fost privat de libertate în încălcarea articolului 5 § 1 din Convenție? În special, detenția reclamantului a fost compatibilă cu art. 5 §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ , în ceea ce privește justificarea și bazarea unei suspiciuni rezonabile? Ce document a fost examinat de către instanțe pentru a verifica dacă există astfel de suspiciuni rezonabile? În sensul articolului 5 § 3 din Convenție, instanța internă a dat motive suficiente și relevante pentru detenția reclamantului? Au luat în considerare măsuri alternative în ceea ce privește detenția sa continuă? Restricțiile impuse de stat în acest caz, presupus în conformitate cu art. 5 din Convenție, au fost aplicate în alte scopuri decât cele prevăzute de această dispoziție, în contravenție cu art. 18 din Convenție? Guvernul este invitat să prezinte copii cu privire la toate documentele referitoare la procedurile privind detenția anterioară a reclamantului, inclusiv toate documentele și deciziile privind extinderea (dacă există) a detenției anterioare a reclamantului care au avut loc după depunerea prezentei cereri.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă