CASE OF MAHAMMAD MAJIDLI v. AZERBAIJAN
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Violation of Article 11 - Freedom of assembly and association (Article 11-1 - Freedom of peaceful assembly);Violation of Article 6+6-3 - Right to a fair trial (Article 6 - Criminal proceedings;Article 6-1 - Fair hearing) (Article 6 - Right to a fair trial;Article 6-3 - Rights of defence;Article 6-3-b - Adequate facilities;Adequate time;Article 6-3-c - Legal assistance of own choosing)
CASE OF MAHAMMAD MAJIDLI v. AZERBAIJAN (CtEDO, 2017)
Reclamantul s-a născut în 1973 și locuiește în Baku. S-au planificat demonstrații la 31 iulie 2010 și la 10 martie 2013 la Baku. La 23 iulie 2010, organizatorii, format din mai mulți membri ai partidelor de opoziție, au anunțat autorității competente, Autoritatea Executivă a orașului Baku („BCEA”), a demonstrației din 31 iulie 2010. Se pare că organizatorii din 10 martie 2013 nu au anunțat anterioare BCEA. Informații despre această demonstrație au fost difuzate prin Facebook sau presa. BCEA a refuzat să autorizeze demonstrarea din 31 iulie 2010 la locurile indicate de organizatori și a propus alte trei locații de la periferia Baku – un stadion situat în districtul Binagadi, o pătrată lângă Strada Zigh din districtul Khatai, și curtea unei școli de conducere situată în zona a 20-a locuitoare din districtul Sabail. BCEA a remarcat că din locațiile propuse de organizatorii la care să dețină adunarea, pătratele erau toate zonele de recreere publice desemnate și celelalte locuri erau zone cu trafic mare. Cu toate acestea, organizatorii au decis să desfășoare demonstrațiile în centrul Baku. Potrivit reclamantului, demonstrațiile au fost destinate să fie pașnice și au fost desfășurate într-un mod pașnic. Participanții la demonstrația din 31 iulie 2010 solicitau alegeri libere și echitabile și reforme democratice în țară. Participanții la demonstrația din 10 martie 2013 protestau pentru moartea numeroaselor soldați din armată. 10. Reclamantul a participat la ambele demonstrații, dar la scurt timp după ce au început poliția a început să disperseze cei care s-au adunat. În ambele cazuri reclamantul a fost arestat în timpul operațiunii de dispersie și a fost dus la o secție de poliție, unde a fost interogat. 11. În ambele cazuri, în ziua arestării reclamantului, a fost emis un raport privind infracțiunile administrative (inzibati xṣta haqqında protokol). În primul caz, raportul a afirmat că, prin nerespectarea deliberată a unei ordine legale a poliției, reclamantul a comis o infracțiune administrativă în temeiul articolului 310.1 din Codul de infracțiuni administrative („CaO”). În al doilea caz, el a fost acuzat de o infracțiune administrativă în temeiul articolului 298.2 din CAO (participarea într-o adunare publică organizată nu în conformitate cu legea). 12. Potrivit reclamantului, el nu a fost servit niciodată cu copii ale rapoartelor privind infracțiunile administrative sau cu alte materiale din dosarele sale de caz. În ambele cazuri nu i s-a dat acces la un avocat după arest sau în timp ce era în custodie de poliție. 13. În primul caz, reclamantul a fost interzis în fața Curții de district Sabail la 31 iulie 2010, ziua arestării sale. În al doilea caz, el a fost reținut în arest de poliție peste noapte și a fost adus la Curtea de district Sabail la 11 martie 2013, în ziua de la arestarea sa. 14. Potrivit reclamantului, audierea dinaintea instanței în ambele cazuri a fost foarte scurtă. În al doilea caz, membrii publicului nu au fost autorizați în sala de judecată, chiar dacă instanța nu a luat o decizie oficială de a închide audierea publicului. 15. Potrivit reclamantului, în ambele cazuri nu i s-a dat ocazia să numească un avocat al alegerii sale. 16. La audierea de judecată în primul caz, reclamantul nu a fost reprezentat de un avocat. Potrivit documentelor prezentate Curții de părți, el a refuzat asistența juridică. 17. Se pare că, în cadrul audierii de judecată în al doilea caz, un avocat finanțat de stat a fost invitat să reprezinte reclamantul. Niciunul din materialele prezentate Curții nu conține înregistrări care să demonstreze că avocatul finanțat de stat, dna E.Z., a formulat o prezentare orală sau scrisă la instanța de primă instanță. 18. La audieri în ambele cazuri, instanța nu a pus la îndoială niciun martor. 19. Prin hotărârea din 31 iulie 2010, instanța de primă instanță a condamnat reclamantul în temeiul articolului 310.1 din CAO și l-a condamnat la șapte zile de detenție administrativă. Prin hotărârea din 11 martie 2013, aceeași instanță a condamnat reclamantul în temeiul articolului 298.2 din CAO și l-a condamnat la șapte zile de detenție administrativă. 20. La date neespecificate, reclamantul a depus apeluri la Curtea de Apel de la Baku, susținând că condamnările sale au fost încălcate cu drepturile sale, deoarece demonstrațiile în care a participat au fost pașnice. Reclamantul s-a plâns, de asemenea, că arestările sale au fost ilegale și că audițiile din fața instanței de primă instanță nu au fost corecte. 21. În primul caz, reclamantul nu a fost reprezentat de un avocat. În al doilea caz, reclamantul și-a pregătit apelul cu ajutorul unui avocat al alegerii sale, dar acest avocat nu a participat la audiere. 22. La 16 august 2010 și, respectiv, 27 martie 2013, Curtea de Apel a respins apelurile reclamantului și a susținut decizia instanței de primă instanță. 23. Potrivit reclamantului, decizia Curții de Apel din 16 august 2010 i-a fost trimisă la 23 decembrie 2010, după ce s-a plâns că instanța nu l-a slujit cu această decizie.