Mehtiyev și alții împotriva Azerbaidjanului

Datele de naștere și locurile de reședință ale reclamanților sunt prezentate în apendice. La 12 ianuarie, 26 ianuarie, 10 martie și 29 decembrie 2013 s-au planificat demonstrații la Baku. Se pare că organizatorii manifestațiilor nu au dat nici un preavis corespunzător autorității competente, Autoritatea Executivă a orașului Baku („BCEA”). Informații despre demonstrații au fost difuzate prin Facebook sau presa. Potrivit reclamanților, demonstrațiile au fost destinate să fie pașnice și au fost desfășurate într-un mod pașnic. Demonstrațiile din 12 ianuarie și 10 martie 2013 au avut ca scop protestarea asupra morților soldaților în armată.

Demonstrarea din 26 ianuarie 2013 a condamnat utilizarea forței de către poliție împotriva participanților la demonstrații anterioare, în timp ce cei care au participat la demonstrația din 29 decembrie 2013 protestau împotriva nedrepțiilor birocratice care se presupune că au provocat un veteran de război cu handicap să se incendieze la 25 decembrie 2013. Fiecare reclamant a participat la una din demonstrații (vezi apendicele), dar la scurt timp după ce au început poliția a început să disperseze cei care s-au adunat. Toate reclamanții au fost arestați în timpul operațiunilor de dispersie și au fost dus la diferite secții de poliție. Reclamanții au fost interogați la secțiile de poliție la care au fost duși.

10. În ziua rapoartelor administrative privind infracțiunile de arest ale fiecărui reclamant (inzibati xṣta haqqında protokol), care au declarat că reclamanții au comis o infracțiune administrativă în temeiul articolului 298.2 din Codul de infracțiuni administrative („CAO”) (participarea într-o adunare publică care nu a fost organizată în conformitate cu legea). 11. Unele dintre solicitanți au refuzat să semneze rapoartele privind infracțiunile administrative (depunerea nr. 52270/13, 26424/14 și 26994/14). 12. Potrivit majorității reclamanților, acestea nu au fost servite niciodată cu copii ale rapoartelor privind infracțiunile administrative sau cu alte documente din dosarele lor de caz. Ei nu au primit acces la un avocat după arestarea lor sau în timp ce erau în custodie de poliție.

13. Potrivit declarațiilor (ęrizę) scrise de solicitanți în cererile nos. 20589/13 și 33164/13 la secțiile de poliție în ziua arestării lor (12 ianuarie și, respectiv, 10 martie 2013), au refuzat serviciile unui avocat. 14. Reclamanții în cererile nr. 20589/13 și 26424/14 au fost eliberate după ce au fost păstrate în custodie de poliție timp de câteva ore, sub rezerva unei angajamente de a reapare la secția de poliție în diferite date. 15. Majoritatea reclamanților au fost duși la judecată direct de la secțiile de poliție, fie în ziua arestării lor, fie în ziua următoare. Reclamanții în cererile nr. 20589/13 și 26424/14 au fost aduse în fața instanțelor de primă instanță în ziua în care s-au întors la secția de poliție.

16. Potrivit majorității reclamanților, audierea instanței în fiecare caz a fost foarte scurtă. Membrii publicului nu au fost autorizați în sala de judecată, chiar dacă instanța nu a luat o decizie oficială de a închide audierea publicului. 17. Potrivit majorității reclamanților, acestea nu au primit ocazia de a desemna avocați din propria lor alegere. Avocații finanțați de stat au fost rugați să ajute unele dintre ele. Reclamanții în cererile nr. 21219/13, 33164/13, 33593/13 și 26994/14 nu au fost reprezentate de un avocat. Potrivit documentelor din dosarele cazului, reclamanții în cererile nr. 21219/13, 33164/13 și 26994/14 au refuzat asistența unui avocat finanțat de stat și au decis să se apere personal.

18. Potrivit transcrisului audierii referitoare la reclamant în cererea nr. 20589/13, avocatul finanțat de stat a declarat scurt în argumentele sale orale că reclamantul a fost vinovat și a solicitat instanței de leniență. În mod similar, avocatul finanțat de stat pentru reclamant în cererea nr. 26424/14 a declarat în termeni generali că reclamantul nu a fost vinovat și a cerut instanței să întrerupă cazul. În plus, niciuna dintre materialele prezentate Curții nu conține nici un dosar care să arate că avocatul finanțat de stat, dl V.M., a făcut orice prezentare orală sau scrisă în numele reclamantului în cererea nr. 52270/13. 19. Singurii martori interogați în cadrul ședințelor de judecată cu privire la reclamanții în cererile nr. 20589/13 și 26424/14 au fost ofițerii de poliție care, conform înregistrărilor oficiale, le-au arestat.

Ofițerii de poliție au depus mărturie că reclamanții au organizat demonstrații neautorizate. Niciun martor nu a fost interogat de către instanțe în cazurile celorlalte reclamante. 20. Tribunalele din prima instanță au constatat că reclamanții au participat la demonstrații neautorizate. Reclamanții au fost condamnați în temeiul articolului 298.2 din CAO și condamnați la o perioadă de detenție administrativă, care variază între 13 și 17 zile, sau la o amendă de 400 sau 500 de manați azerbaezi (AZN) (a se vedea apendicele). 21. În diferite date, reclamanții au depus apeluri la Curtea de Apel de la Baku, susținând că condamnările lor au fost încălcate cu drepturile lor, deoarece demonstrațiile în care au participat sau au încercat să participe au fost pașnice.

De asemenea, reclamanții se plângeau că arestările lor erau ilegale și că audițiile din fața instanțelor de primă instanță nu erau corecte. Ei au cerut Curtea de Apel Baku să anuleze deciziile instanțelor de primă instanță în cauzele lor. 22. Reclamanții în cererile nr. 21219/13, 52270/13 și 26424/14 au fost asistate în fața Curții de Apel Baku de avocați ai propriului alegere. Ceilalți solicitanți nu au fost reprezentați de un avocat. 23. În diferite date, Curtea de Apel a respins apelurile reclamanților și a susținut hotărârile instanțelor de primă instanță (a se vedea apendicele). 24. În decizia sa cu privire la reclamantul în cererea nr. 33593/13 Curtea de Apel a remarcat, printre altele, că a refuzat în mod voluntar asistența juridică în faza preliminară a procesului.

5. The applicants’ dates of birth and places of residence are given in the Appendix. 6. On 12 January, 26 January, 10 March and 29 December 2013 demonstrations were planned to be held in Baku. It appears that the organisers of the demonstrations gave no proper prior notice to the relevant authority, the Baku City Executive Authority (“the BCEA”). Information about the demonstrations was disseminated through Facebook or the press. 7. According to the applicants, the demonstrations were intended to be peaceful and were conducted in a peaceful manner. The demonstrations of 12 January and 10 March 2013 were aimed at protesting about the deaths of soldiers in the army.

The demonstration of 26 January 2013 condemned the use of force by the police against the participants of previous demonstrations, while those taking part in the demonstration of 29 December 2013 were protesting against bureaucratic injustices which had allegedly caused a disabled war veteran to set himself on fire on 25 December 2013. 8. Each applicant attended one of the demonstrations (see Appendix), but shortly after they had begun the police started to disperse those who had gathered. All the applicants were arrested during the dispersal operations and were taken to various police stations. 9. The applicants were questioned at the police stations they were taken to.

10. On the day of each applicant’s arrest administrative offence reports (inzibati xəta haqqında protokol) were issued, which stated that the applicants had committed an administrative offence under Article 298.2 of the Code of Administrative Offences (“the CAO”) (participation in a public assembly that had not been organised in accordance with the law). 11. Some of the applicants refused to sign the administrative offence reports (applications nos. 52270/13, 26424/14 and 26994/14). 12. According to most of the applicants, they were never served with copies of the administrative offence reports or with other documents from their case files. They were not given access to a lawyer after their arrest or while they were in police custody.

13. According to statements (ərizə) written by the applicants in applications nos. 20589/13 and 33164/13 at the police stations on the day of their arrest (12 January and 10 March 2013 respectively), they refused the services of a lawyer. 14. The applicants in applications nos. 20589/13 and 26424/14 were released after being kept in police custody for a few hours, subject to an undertaking to reappear at the police station on various dates. 15. Most of the applicants were taken to trial courts directly from the police stations, either on the day of their arrest or the following day. The applicants in applications nos. 20589/13 and 26424/14 were brought before first-instance courts on the day they returned to the police station.

16. According to most of the applicants, the court hearing in each case was very brief. Members of the public were not allowed in the courtroom, even though the court had not taken a formal decision to close the hearing to the public. 17. According to most of the applicants, they were not given an opportunity to appoint lawyers of their own choosing. State-funded lawyers were asked to assist some of them. The applicants in applications nos. 21219/13, 33164/13, 33593/13 and 26994/14 were not represented by a lawyer. According to documents from the case files, the applicants in applications nos. 21219/13, 33164/13 and 26994/14 refused the assistance of a State-funded lawyer and decided to defend themselves in person.

18. According to the transcript of the hearing concerning the applicant in application no. 20589/13, the State-funded lawyer stated briefly in his oral submissions that the applicant was guilty and asked the court for lenience. Similarly, the State-funded lawyer for the applicant in application no. 26424/14 stated in general terms that the applicant was not guilty and asked the court to discontinue the case. In addition, none of the material submitted to the Court contains any record of showing that the State-funded lawyer, Mr V.M., made any oral or written submissions on behalf of the applicant in application no. 52270/13. 19. The only witnesses questioned during the court hearings with respect to the applicants in applications nos.

20589/13 and 26424/14 were the police officers who, according to the official records, had arrested them. The police officers testified that the applicants had staged unauthorised demonstrations. No witnesses were questioned by the courts in the other applicants’ cases. 20. The first-instance courts found that the applicants had participated in unauthorised demonstrations. The applicants were convicted under Article 298.2 of the CAO and sentenced to a period of administrative detention, varying from thirteen to seventeen days, or to a fine of 400 or 500 Azerbaijani manats (AZN) (see Appendix). 21. On various dates the applicants lodged appeals with the Baku Court of Appeal, arguing that their convictions had been in violation of their rights because the demonstrations in which they had participated or attempted to participate had been peaceful.

The applicants also complained that their arrests had been unlawful and that the hearings before the first-instance courts had not been fair. They asked the Baku Court of Appeal to quash the first-instance courts’ decisions in their cases. 22. The applicants in applications nos. 21219/13, 52270/13 and 26424/14 were assisted before the Baku Court of Appeal by lawyers of their own choosing. The other applicants were not represented by a lawyer. 23. On various dates the Baku Court of Appeal dismissed the applicants’ appeals and upheld the decisions of the first-instance courts (see Appendix). 24. In its decision with regard to the applicant in application no. 33593/13 the Court of Appeal noted, inter alia, that he had voluntarily refused legal assistance at the pre-trial stage.