CASE OF PANAHLI v. AZERBAIJAN

Reclamantul s-a născut în 1962 și locuiește în Baku. El a fost preşedintele Partidului Naţional de Stat Azerbaidjan. În decembrie 2010, reclamantul și-a vândut maşina unui anumit E.R., care a întâlnit o serie de probleme tehnice cu el. La 7 ianuarie 2011 E.R. a contactat reclamantul și au fost de acord să se întâlnească în aceeași zi. În timpul întâlnirii E.R. și-a exprimat nemulțumirea cu maşina și a cerut reclamantului să își returneze banii și să ia maşina înapoi. Reclamantul s-a enervat, a început să insulte E.R. Şi apoi l-a atacat împreună cu un anumit C. Un trecător a intervenit şi a oprit altercaţia. E.R. a raportat incidentul poliţiei în aceeaşi zi. La 8 ianuarie 2011 au fost inaunțate proceduri penale împotriva reclamantului de către Biroul de Poliție din districtul Nasim în temeiul articolului 221.3 (hooliganismul) din Codul Penal. Decizia investigatorului a afirmat că la ora 20:30. la 7 ianuarie 2011, reclamantul și un anumit C. a insultat și atacat E.R. pe stradă în Baku. 10. La 8 ianuarie 2011, poliția a compilat un dosar al arestării reclamantului ca suspect. 11. La 10 ianuarie 2011, reclamantul a fost acuzat în temeiul articolelor 127.2.3 (incidența deliberată a prejudiciului mai puțin grav la sănătate) și 221.3 (hooliganism) din Codul penal. 12. În aceeași zi Curtea de District Nasimi, în baza acuzațiilor formulate împotriva reclamantului și a unei cereri de procuror de aplicare a măsurii preventive de încarcerare a reclamantului în custodie, a ordonat detenția sa în timpul procesului pentru o perioadă de două luni. Curtea a justificat aplicarea măsurii de custodie preventivă prin gravitatea infracțiunilor imputate acestuia, riscul recidivei sale și probabilitatea că ar putea fi absușit dacă ar fi eliberat. 13. La 12 ianuarie 2011, reclamantul a apelat împotriva acestei decizii, declarând că nu există nicio justificare pentru aplicarea măsurii preventive de retras în custodie și că instanța nu a justificat necesitatea de a fi deținută în timpul procesului. El a susținut, de asemenea, că instanța nu a avut în vedere situația sa personală și a lua în considerare posibilitatea unei alte măsuri preventive, cum ar fi arestarea domiciliului sau eliberarea pe cauțiune. 14. La 17 ianuarie 2011, Curtea de Apel a respins recursul, constatând că nu există motive pentru a anula decizia de primă instanță. 15. La 2 martie 2011, procurorul responsabil cu cazul penal a solicitat instanței o prelungire a detenției anterioare a reclamantului pentru o perioadă de o lună. El a susținut că era nevoie de mai mult timp pentru a finaliza ancheta. 16. La 3 martie 2011, Curtea de District Nasim a prelungit detenția reclamantului în aşteptarea procesului cu o lună, până la 8 aprilie 2011. Curtea și-a justificat decizia prin necesitatea de mai mult timp pentru realizarea unor acțiuni de investigare suplimentare, complexitatea cazului penal și probabilitatea ca reclamantul să poată absoarbe și să obstrugă ancheta dacă ar fi eliberată. 17. La 4 martie 2011, reclamantul a apelat împotriva acestei decizii, susținând că instanța de primă instanță nu și-a confirmat decizia privind continuarea sa detenție. 18. La 9 martie 2011, Curtea de Apel a susținut decizia Curții de District Nasim din 3 martie 2011. 19. Nu sunt disponibile alte decizii de extensie în dosarul cazului. 20. La 17 iunie 2011, Curtea de district Nasim a declarat reclamantul vinovat pentru toate conturile și l-a condamnat la șase ani de închisoare. 21. Reclamantul a fost eliberat din restul condamnării sale cu o scutire prezidențială emisă la 17 martie 2016.