Comunicat la 27 august 2015 CINQUCEA SECȚIUNE Cerere nr. 57276/13 Aisatou CAMARA împotriva Franței introdusă la 3 septembrie 2013 EXPOSAT DE FAPTE recurenta, domnul Aisatou Camara, este o resortisantă franceză născută în 1973 și rezidentă la Paris. Ea este reprezentată în fața Curții de către domnul J.E. Nunes, avocat la Paris. Circumstanțele cauzei Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de reclamantă, pot fi rezumate după cum urmează. La 24 februarie 1997, S.G. a consimțit la asociația La 16 decembrie 2008, asociația SESAME (Centrul Matern Service de susținere și îngrijire a mamelor și copiilor) a încheiat un contract individualizat de ședere a reclamantei în cadrul acestei locuințe. Acest act a fost supus unei îngrijiri administrative și financiare acordate de președintele consiliului general în cadrul asistenței sociale pentru copii. La 6 octombrie 2010, în fața judecătorului copiilor, recurenta a informat că dorește să pună capăt asistenței educaționale și să părăsească apartamentul cât mai curând posibil. Pentru a-i permite să își organizeze plecarea, conducerea acțiunii sociale a acceptat reînnoirea preluării până la 3 decembrie 2010. La 12 iulie 2011, asociația SESAME a trimis reclamanta în fața instanței judecătorești din județul nr. 20 din Paris, prin expulzarea și plata diverselor sume legate de neplata chiriei începând din 2010. printr-o hotărâre din 15 mai 2012, instanța judecătorească din al 20-lea Districtul Paris a constatat la data expirării contractului individualizat de ședere la 3 decembrie 2010, a autorizat deportarea reclamantei în lipsa plecării voluntare în termen de trei luni de la notificarea deciziei și a condamnat-o la plata sumei de 324 EUR (EUR) și 11 716 EUR, în plus față de un loc de muncă lunar până la eliberarea locurilor de muncă și predarea cheilor. Tribunalul a dispus, de asemenea, executarea provizorie. La 1 iulie 2012, reclamanta a solicitat această hotărâre. La 25 iunie 2013, asociația SESAME a solicitat, printre altele, eliminarea instanței în apel în temeiul articolului 526 din Codul de procedură civilă ( Printr-o ordonanță din 2 iulie 2013, magistratul însărcinat cu punerea în aplicare dispune eliminarea rolului Tribunalului de apel din Paris din cauza și afirmă că recuperarea sa era condiționată de executarea integrală a hotărârii instanței judecătorești din statul membru în cauză. Judecătorul a constatat că recurenta a justificat prezența la căminul său a unui copil aflat în întreținere, perceperea de către aceasta a venitului de solidaritate activă, desemnarea sa ca prioritate în temeiul dreptului la locuință opozabil, la 21 octombrie 2009, și reînnoirea, la 6 mai 2013, a cererii sale de locuințe sociale la primăria din Paris. Cu toate acestea, s-a considerat că aceste elemente nu erau suficiente pentru a dovedi că aceasta era în laiul de a executa judecata, chiar și parțial în ceea ce privește condamnările pecuniare, nici că această executare ar fi de natură să ducă la consecințe vădit excesive pentru ea. În plus, acesta a considerat că radiația urmărește un scop legitim și a respectat un raport rezonabil de proporționalitate între acesta și mijloacele utilizate, decizia de a executa decizia de a obține eliberarea unei locuințe destinate cazării familiilor aflate în dificultate, pe care recurenta o ocupa fără a lua în considerare o sarcină financiară asupra unei asociații fără scop lucrativ recunoscute ca fiind de interes public. Dreptul intern relevant Dispozițiile relevante ale CPC se citesc după cum urmează art. 383 Radiația și retragerea rolului sunt măsuri de administrare judiciară. Cu excepția cazului în care se câștigă expirarea termenului, cauza se restabilește, în caz de radiere, pe baza justificării punerii în aplicare a diligențelor a căror deficiență a determinat-o sau, în caz de retragere a rolului, la cererea uneia dintre părți. art. 526 În cazul în care executarea provizorie este de drept sau a fost pronunțată, primul președinte sau, de îndată ce este sesizat, consilierul de punere în funcțiune poate decide, în caz afirmativ, la cererea autorităților competente și după ce a primit observațiile părților, să șteargă rolul cauzei în cazul în care recursul nu justifică executarea deciziei restante sau să fi făcut consemnarea autorizată în condițiile prevăzute la art. 521, cu excepția cazului în care acesta a considerat că executarea ar fi de natură să ducă la consecințe extrem de excesive sau în cazul în care recursul este în competența de a executa decizia. Primul președinte sau consilierul însărcinat cu punerea în funcțiune autorizează, cu excepția cazului în care acesta constată expirarea, reînscrierea cauzei la rolul instanței pe baza justificării executării hotărârii atacate. art. 537 Măsurile de administrație judiciară nu sunt supuse niciunei acțiuni. GRIEF Invocând articolele 6 și 13 din convenție, recurenta consideră că a fost privată de dreptul său de a avea acces la o instanță din cauza caracterului disproporționat al măsurii de radiere a apelului său la rol. martie 2011), radierea procedurii recurentei de la rolul Tribunalului de Apel a constituit un obstacol disproporționat în calea dreptului său de acces la o instanță, astfel cum este garantat prin art. 6 alineatul (1) din convenție
Communiquée le 27 août 2015
Requête n
o
57276/13
Aissatou CAMARA
contre la France
introduite le 3 September 2013
La requérante, M
me
Aissatou Camara, est une ressortissante française née en 1973 et résidant à Paris. Elle est représentée devant la Cour par M
e
J.E.
Nunes, avocat à Paris.
A.
Les circonstances de l’espèce
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par la requérante, peuvent se résumer comme suit.
Le 24 février 1997, S.G. consentit à l’association «
Accueil de la mère et l’enfant
» la location d’un appartement situé à Paris.
Le 16 décembre 2008, l’association SESAME (Le Centre Maternel Service éclaté de soutien et d’accueil Mères et Enfants) accorda un contrat individualisé de séjour à la requérante au sein de ce logement. Cet acte était soumis à une prise en charge administrative et financière accordée par le président du conseil général dans le cadre de l’aide sociale à l’enfance.
Le 6 octobre 2010, à l’issue d’une audience devant le juge des enfants, la requérante fit savoir qu’elle souhaitait mettre fin à l’accompagnement éducatif et quitter au plus vite l’appartement. Afin de lui permettre d’organiser son départ, la direction de l’action sociale accepta le renouvellement de la prise en charge jusqu’au 3 décembre 2010.
Le 12 juillet 2011, l’association SESAME fit assigner la requérante devant le tribunal d’instance du 20
ème
arrondissement de Paris en expulsion et en paiement de diverses sommes liées au non-règlement des loyers depuis 2010.
Par un jugement du 15 mai 2012, le tribunal d’instance du 20
ème
arrondissement de Paris constata l’expiration du contrat individualisé de séjour le 3 décembre 2010, autorisa l’expulsion de la requérante à défaut de départ volontaire dans un délai de trois mois à compter de la signification de la décision et la condamna au paiement des sommes de 324 euros (EUR) et 11 716 EUR, outre une indemnité d’occupation mensuelle jusqu’à la libération des lieux et la remise des clés. Le tribunal ordonna également l’exécution provisoire.
Le 1
er
juillet 2012, la requérante interjeta appel de ce jugement.
Le 25 juin 2013, l’association SESAME demanda notamment la radiation de l’instance en appel en application de l’article 526 du code de procédure civile («
CPC
»).
Par une ordonnance du 2 juillet 2013, le magistrat chargé de la mise en état ordonna la radiation du rôle de la cour d’appel de Paris de l’affaire et dit que son rétablissement était subordonné à l’exécution totale du jugement du tribunal d’instance. Le juge observa que la requérante avait justifié de la présence à son foyer d’un enfant à charge, de la perception par elle du revenu de solidarité active, de sa désignation comme prioritaire au titre du droit au logement opposable, le 21 octobre 2009, et du renouvellement, le 6
mai 2013, de sa demande de logement social auprès de la mairie de Paris. Il estima cependant que ces éléments ne suffisaient pas à prouver qu’elle était dans l’impossibilité d’exécuter le jugement, ne serait-ce que partiellement s’agissant des condamnations pécuniaires, ni que cette exécution serait de nature à entraîner pour elle des conséquences manifestement excessives. De plus, il considéra que la radiation poursuivait un but légitime et respectait un rapport raisonnable de proportionnalité entre celui-ci et les moyens employés, la décision à exécuter visant à obtenir la libération d’un logement dédié à l’hébergement des familles en difficulté, que la requérante occupait sans contrepartie en faisant peser une charge financière sur une association sans but lucratif reconnue d’utilité publique.
B.
Le droit interne pertinent
Les dispositions pertinentes du CPC se lisent comme suit
:
Article 383
«
La radiation et le retrait du rôle sont des mesures d’administration judiciaire.
À moins que la péremption de l’instance ne soit acquise, l’affaire est rétablie, en cas de radiation, sur justification de l’accomplissement des diligences dont le défaut avait entraîné celle-ci ou, en cas de retrait du rôle, à la demande de l’une des parties.
»
Article 526
«
Lorsque l’exécution provisoire est de droit ou a été ordonnée, le premier président ou, dès qu’il est saisi, le conseiller de la mise en état peut, en cas d’appel, décider, à la demande de l’intimé et après avoir recueilli les observations des parties, la radiation du rôle de l’affaire lorsque l’appelant ne justifie pas avoir exécuté la décision frappée d’appel ou avoir procédé à la consignation autorisée dans les conditions prévues à l’article 521, à moins qu’il lui apparaisse que l’exécution serait de nature à entraîner des conséquences manifestement excessives ou que l’appelant est dans l’impossibilité d’exécuter la décision.
Le premier président ou le conseiller chargé de la mise en état autorise, sauf s’il constate la péremption, la réinscription de l’affaire au rôle de la cour sur justification de l’exécution de la décision attaquée.
»
Article 537
«
Les mesures d’administration judiciaire ne sont sujettes à aucun recours.
»
GRIEF
Invoquant les articles 6 et 13 de la Convention, la requérante estime avoir été privée de son droit d’accès à un tribunal en raison du caractère disproportionné de la mesure de radiation de son appel du rôle.
À la lumière notamment de l’arrêt
Chatellier c. France
(n
o
34658/07, 31
mars 2011), la radiation de la procédure de la requérante du rôle de la cour d’appel a-t-elle constitué une entrave disproportionnée à son droit d’accès à un tribunal, tel que garanti par l’article 6 § 1 de la Convention
?