- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 28 august 2015
- Stat pârât
- RUS
- Concluzia
- Comunicată guvernului
Evangelical Christian Baptists Church și Panasenko împotriva Rusiei
Traducere în română Auto
Comunicat la 28 august 2015 PRIMEA SECȚIUNE Cererea nr. 70090/10 EVANGELICAL CRISTIAN BAPTISTS CHURCH și Roman Yuryevich PANASENKO împotriva Rusiei depusă la 7 noiembrie 2010 DECLARAREA FACTELOR Primul reclamant, Biserica Evanghelica Creștină Baptisți Tserkov Yevangelskikh Khristian-Baptistov ), este o organizație religioasă înregistrată în orașul Millerovo (Rusia) în 1999. Al doilea reclamant, dl Roman Yuryevich Panasenko, este un național rus, care s-a născut în 1974 și trăiește în Millerovo. Ele sunt reprezentate în fața Curții de către dl R. Maranov, un avocat practicant la Moscova. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. Primul reclamant și-a desfășurat activitățile în orașul Millerovo.
Al doilea reclamant a fost Presbyter-ul la momentul respectiv. În aprilie 2008 au pus la locul Budushcheye , un club creștin pentru copii și întruniri creștine pentru copii în zilele de sâmbătă și duminică. La 19 martie 2010, un procuror local a instituit o anchetă asupra activităților reclamanților. Autoritățile au considerat că cele de mai sus constituie o activitate educațională și necesită o licență de stat. În absența unei astfel de licențe, autoritățile au inițiat o procedură împotriva reclamanților în temeiul art. 19.20 din Codul de infracțiuni administrative (CAO). Prin hotărârile din 18 iunie 2010 justiția de pace a condamnat reclamanții ca fiind acuzați. Primii și al doilea reclamanți au fost condamnați la amenzi de 10.000 și, respectiv, 1000 ruble ruse.
[1] La 23 august 2010, Curtea de district Millerovskiy din regiunea Rostov a susținut hotărârile. Reclamanții au plătit amenzi și, se pare, au încetat activitățile lor de predare pentru copii menționate mai sus. Legea internă și practică relevante Constituția Federației Ruse art. 28 garantează libertatea religiei, inclusiv dreptul de a profesa, fie singur sau în comunitate cu alții, orice religie sau de a profesa nici o religie, de a alege liber, de a avea și de a împărtăși religioase și alte convingeri și de a le manifesta în practică. Legea Religiilor (n. 125-FZ din 26 septembrie 1997) Dispozițiile relevante ale Legii Religiilor se citesc după cum urmează: Secțiunea 5: Educația Religioasă „1.
Toată lumea are dreptul de a primi o educație religioasă ca chestiune de alegere, individual sau în comunitate cu alții… 3. Organizațiile religioase pot institui instituții educaționale în conformitate cu statutele lor și cu legislația Federației Ruse.” Secțiunea 14: Suspenderea funcționării unei asociații religioase, dizolvarea unei asociații religioase și interzicerea activităților unei asociații religioase în cazul în care [sic] au comis o încălcare a legii „1.
Organizațiile religioase pot fi dizolvate: — prin decizia fondatorilor lor ... — prin o decizie judiciară în cazul încălcării repetate sau grave a dispozițiilor Constituției Ruse, a acestui act federal sau a altor acte federale ... 2. Motivele de dizolvare a unei organizații religioase și de interzicerea activităților unei organizații religioase sau a unui grup religios prin hotărâre judiciară sunt: — încălcarea securității publice și a ordinului public; — acțiuni care vizează implicarea în activități extremiste; — coerciție în distrugerea unității familiale; — încălcarea personalității, drepturilor și libertăților cetățenilor; — impunerea de prejudicii, stabilite în conformitate cu legea, asupra moralității sau sănătății cetățenilor, inclusiv prin intermediul narcoticelor sau a substanțelor psihoactive, hipnoză, sau comiterea unor acte depravate și alte acțiuni depravate în legătură cu activitățile religioase; — încurajarea sinuciderii sau refuzului religios de asistență medicală acordată persoanelor în condiții de viață sau de sănătate care pun în pericol; — obstacole la primirea învățământului obligatoriu; — coerciție a membrilor și a adepților unei asociații religioase și a altor persoane pentru a-și îndepărta proprietatea în beneficiul asociației religioase; — împiedicarea unui cetățean să părăsească o asociere religiosă prin amenințarea prejudiciului vieții,
sănătății sau proprietăților, dacă amenințarea poate fi efectuată de fapt, sau prin aplicarea forței sau comisioanelor de alte acte de dezordine; — incitarea cetățenilor să refuze să își îndeplinească datoria civilă stabilită prin lege sau să comită alte acte de disfuncție. 3. Oficiile Procurorului din Federația Rusă, autoritatea federală de înregistrare și diviziunile sale regionale și autoritățile locale de autogovernare pot depune o cerere la o instanță de a dizolva o organizație religioasă sau de a interzice activitățile unei organizații religioase sau ale unui grup religios.” Secțiunea 19: Instituțiile educației religioase profesionale „1. Organizațiile religioase, în conformitate cu statutele lor, au dreptul exclusiv de a găsi instituții de învățământ religios profesional (instituții de învățământ spiritual) pentru formarea clericilor și a personalului religios.
2. Instituțiile educației religioase profesionale se înregistrează ca organizații religioase și obțin o licență de stat pentru desfășurarea activităților educaționale.” Legea Educației (nr. 3266-I din 10 iulie 1992) Preamblul legii definește educația ca „procesul final al educației și învățării în interesul individual, al societății și al statului, însoțit de o confirmare a realizării nivelurilor educaționale stabilite de stat”. Secțiunea 15 stabilește cerințele generale privind organizarea procesului educațional și prevede, la alineatul (4), că încheierea curriculumului obligatoriu al, în special, a tuturor formelor de formare profesională trebuie să fie însoțită de o evaluare finală obligatorie a studenților.
Secțiunile 17 și 33 § 6 stabilesc că instituțiile de educație achiziționează dreptul de a dispune de educație la primirea autorizației (o licență).
Legea procurorilor (Legea federală nr. 2202-1 din 17 ianuarie 1992) Procurorii supraveghează conformitatea cu Constituția Rusă și cu legile de către autoritățile statului și municipale și funcționarii acestora, precum și de către organele de conducere și directorii asociațiilor comerciale și necomerciale (secțiunea 21 § 1). Procurorii au dreptul de a institui proceduri administrative sau alte și de a avertiza potențiale infractori că încălcarea legii este inacceptabilă (secțiunea 21 § 1). 22 § 2). Procurorii pot emite, în special, rapoarte privind remedierea încălcărilor descoperite (art. 22 § 3). Jurisprudența instanțelor ruse La 20 februarie 2002, Curtea Federală Comercială a Circuitului Volga-Vyatka a susținut, în instanță finală, o hotărâre a Curții Comerciale a Regiunii Yaroslavl din 20 decembrie 2001, care a respins cererea procurorului de o ordonanță judiciară care impune Organizațiilor Religioase Islamice a musulmanilor Yaroslavl să înceteze educația neautorizată a seguitorilor la o școală de duminică (madrasa).
Curtea Federală a subliniat că educația oferită la madrasa nu este însoțită de o evaluare și certificare finală și, prin urmare, nu este în domeniul de aplicare al Legii privind educația. La 10 iunie 2008, Curtea Supremă a Federației Ruse a auzit un recurs împotriva hotărârii Curții Regionale Smolensk prin care a acordat procurorului cererea de a dizolva Biserica Metodică Unită Smolensk din cauza faptului că a învățat Biblia copiilor, cu vârste cuprinse între patru și 14 ani, într-o școală de duminică fără licență și în încălcarea cerințelor sanitare. Curtea Supremă a anulat hotărârea Curții Regionale, hotărând după cum urmează: „Se rezultă din materialele de caz că predarea religiei către copii la școala de duminică ... nu a fost însoțită de o evaluare și certificare finală, această formă de educație se îndepărtează de domeniul de aplicare al noțiunii de „educare” care este supusă licenței în sensul Legii Educației.
În consecință, instanța [regionale] nu a avut motive să concluzioneze că predarea religiei copiilor la școala de duminică a constituit educație și instanța [Supreme] consideră că această constatare este eronată… Biserica Metodistă United Smolensk acționează în conformitate cu statutul său, că școala sa de duminică pentru copii nu este o instituție religiosă profesională pentru formarea clerului care este supusă licențelor ... dar este destinată să învețe religia și să ofere o educație religioasă [fiilor] adepților Bisericii Metodiste Unite, încălcările identificate ale cerințelor sanitare ... nu pot fi invocate ca motiv pentru dizolvarea organizației religioase.” COMPLAINTE Reclamanții se plâng că procedurile administrative împotriva acestora restricționează în mod disproporționat libertatea lor protejată prin art. 9 din Convenție, și anume libertatea de a-și manifesta religia/crederea în predare.
Reclamanții susțin că activitățile lor nu au intrat în domeniul de aplicare al „activităților educaționale”, care necesită o licență de stat. Reclamanții susțin, de asemenea, în temeiul articolului 14 din Convenție că au fost tratate diferit în comparație cu numeroase organizații ortodoxe, care au fost permise să desfășoare activități similare (de exemplu, așa-numite „școli de duminică”) fără o licență de stat. Reclamanții nu au reușit să epuizeze căile de recurs interne prin omiterea de a solicita supraveghere în cadrul CAO în fața instanței regionale și a Curții Supreme a Rusiei? (b) A existat o încălcare a articolului 9 din Convenție în acest caz (a se vedea Centrul biblic al Republicii Chuvash c. Rusia, nr. 33203/08, §§ 52-63, 12 iunie 2014)? În special: A fost legală interferența în acest caz?
Dispozițiile relevante ale dreptului intern îndeplinesc standardul de calitate a dreptului? Ce obiectiv legitim, în ceea ce privește art. 9 din Convenție, a fost urmărit de interferența în acest caz? În ceea ce privește infracțiunile administrative împotriva reclamanților, instanțele naționale au efectuat o analiză de proporționalitate, cântărind art. 9 libertatea reclamanților față de un interes public legitim (a se vedea, în comparație, Alim c. Rusia , nr. 39417/07, § 95, 27 septembrie 2011, și Malofeyeva c. Rusia, nr. 36673/04 § 141, 30 mai 2013)? Reclamanții au primit prealabil avizul că activitățile lor au fost încălcate de lege? După descoperirea încălcărilor, reclamanții au avut timp sau ocazia de a remedia presupusele nereguli?
(a) Reclamanții au avut un remediu care să fie epuizat pentru plângerea în temeiul art. 14 din Convenție, coroborat cu art. 9? L-au epuizat? Dacă nu a existat remediu, au respectat regula de șase luni în temeiul articolului 35 § 1 din Convenție? (b) A existat o încălcare a articolului 14 din Convenție coroborat cu art. 9? [1] EUR 260 și respectiv 26 (per rata Băncii Ruse la data relevantă)
Communicated on 28 August 2015
FIRST SECTION
Application no. 70090/10 EVANGELICAL CHRISTIAN BAPTISTS CHURCH and Roman Yuryevich PANASENKO against Russia lodged on 7 November 2010
STATEMENT OF FACTS
The first applicant, Evangelical Christian Baptists Church ( Tserkov Yevangelskikh Khristian-Baptistov ), is a religious organisation registered in the town of Millerovo (Russia) in 1999. The second applicant, Mr Roman Yuryevich Panasenko, is a Russian national, who was born in 1974 and lives in Millerovo. They are represented before the Court by Mr R. Maranov, a lawyer practising in Moscow. A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the applicants, may be summarised as follows. The first applicant carried out its activities in the town of Millerovo. The second applicant was its Presbyter at the relevant time. In April 2008 they put in place Budushcheye , a Christian club for children, and Christian meetings for children on Saturdays and Sundays.
On 19 March 2010 a local prosecutor’s office instituted an inquiry into the applicants’ activities. The authorities considered that the above amounted to an education activity and required a State licence. In the absence of such a licence, the authorities instituted proceedings against the applicants under Article 19.20 of the Code of Administrative Offences (CAO). By judgments of 18 June 2010 peace justice convicted the applicants as charged. The first and the second applicants were sentenced to fines of 10,000 and 1,000 Russian roubles respectively. [1] On 23 August 2010 the Millerovskiy District Court of the Rostov Region upheld the judgments. The applicants paid the fines and, apparently, ceased their above ‑ mentioned teaching activities for children.
B. Relevant domestic law and practice
Constitution of the Russian Federation Article 28 guarantees freedom of religion, including the right to profess, either alone or in community with others, any religion or to profess no religion at all, to freely choose, have and share religious and other beliefs and manifest them in practice.
Religions Act (no. 125-FZ of 26 September 1997) The relevant provisions of the Religions Act read as follows: “ Section 5: Religious education “1. Everyone has the right to receive religious education as a matter of choice, individually or in community with others…
Religious organisations may establish educational institutions in accordance with their statutes and the legislation of the Russian Federation.” Section 14: Suspension of the functioning of a religious association, dissolution of a religious association and banning of the activities of a religious association in the event they [sic] committed a breach of law “1. Religious organisations may be dissolved: — by a decision of their founders ... — by a judicial decision in the event of repeated or gross violations of the provisions of the Russian Constitution, of this federal act or of other federal acts ... 2. The grounds for dissolving a religious organisation and banning the activities of a religious organisation or a religious group by judicial decision are: — breach of public security and public order; — actions aimed at engaging in extremist activities; — coercion into destroying the family unit; — infringement of the personality, rights and freedoms of citizens; — infliction of harm, established in accordance with the law, on the morals or health of citizens, including by means of narcotic or psychoactive substances, hypnosis, or committing depraved and other disorderly acts in connection with religious activities; — encouragement of suicide or the refusal on religious grounds of medical assistance to persons in life- or health-threatening conditions; — hindrance to receiving compulsory education; — coercion of members and followers of a religious association and other persons into alienating their property for the benefit of the religious association; — hindering a citizen from leaving a religious association by threatening harm to life, health, or property, if the threat can actually be carried out, or by application of force or commission of other disorderly acts; — inciting citizens to refuse to fulfil their civil duties established by law or to commit other disorderly acts. 3. Prosecutor’s offices of the Russian Federation, the federal registration authority and its regional divisions and local self-government authorities may file an application with a court to have a religious organisation dissolved or the activities of a religious organisation or religious group banned.” Section 19: Institutions of professional religious education “1. Religious organisations, in accordance with their statutes, have the exclusive right to found institutions of professional religious education (spiritual educational institutions) for the training of clergymen and religious staff. 2. Institutions of professional religious education shall be registered as religious organisations and shall obtain a State licence to conduct educational activities.” 3. Education Act (no. 3266-I of 10 July 1992) The preamble to the Act defines education as “the purposeful process of upbringing and learning in the interests of the individual, society and the State, accompanied by a confirmation of achievement of the educational levels established by the State”. Section 15 sets out the general requirements on the organisation of the educational process. It provides, in paragraph 4, that the completion of the mandatory curriculum of, in particular, all types of vocational training must be accompanied by a mandatory final evaluation of students. Sections 17 and 33 § 6 establish that educational institutions acquire the right to dispense education upon receipt of authorisation (a licence).
Prosecutors Act (Federal Law no. 2202-1 of 17 January 1992) Prosecutors oversee compliance with the Russian Constitution and laws by State and municipal authorities and their officials, as well as by the governing bodies and directors of commercial and non-commercial associations (section 21 § 1). Prosecutors have the right to institute administrative or other proceedings and to warn potential offenders that a breach of law is unacceptable (section 22 § 2). Prosecutors may, in particular, issue reports pertaining to the remedying of the violations uncovered (section 22 § 3).
Case-law of Russian courts On 20 February 2002 the Federal Commercial Court of the Volga-Vyatka Circuit upheld at final instance a judgment of the Commercial Court of the Yaroslavl Region dated 20 December 2001, which rejected a prosecutor’s application for a judicial order requiring the Islamic Religious Organisations of Yaroslavl Muslims to discontinue the unlicensed education of followers at a Sunday school (madrasa). The Federal Court pointed out that the education provided at the madrasa was not accompanied by a final evaluation and certification and therefore fell outside the scope of the Education Act. On 10 June 2008 the Supreme Court of the Russian Federation heard an appeal against the Smolensk Regional Court’s judgment by which it granted the prosecutor’s application to have the Smolensk United Methodist Church dissolved on account of the fact that it taught the Bible to children, aged four to fourteen, at a Sunday school without a licence and in breach of sanitary requirements. The Supreme Court quashed the Regional Court’s judgment, finding as follows: “It follows from the case materials that the teaching of religion to children at the Sunday school ... was not accompanied by a final evaluation and certification, this form of education falls outside the scope of the notion of ‘education’ which is subject to licensing within the meaning of the Education Act. Accordingly, the [Regional] court did not have grounds to conclude that the teaching of religion to children at the Sunday school amounted to education and the [Supreme] court considers this finding erroneous. Taking into account that ... the Smolensk United Methodist Church operates in accordance with its Statute, that its Sunday school for children is not a professional religious institution for the training of clergy which is subject to licensing ... but is destined to teach religion and provide a religious upbringing to the [children of the] followers of the United Methodist Church, the identified breaches of sanitary requirements ... cannot be relied upon as a ground for dissolving the religious organisation.” COMPLAINTS The applicants complain that the administrative offence proceedings against them disproportionately restricted their freedom protected by Article 9 of the Convention, namely, the freedom to manifest their religion/belief in teaching. The applicants argue that their activities did not fall within the scope of “educational activities”, which required a State licence. The applicants also allege under Article 14 of the Convention that they were treated differently as compared to numerous Orthodox organisations, which were permitted to carry out similar activities (for instance, so-called “Sunday schools”) without a State licence.
QUESTIONS TO THE PARTIES
1. (a) Did the applicants fail to exhaust domestic remedies by omitting to seek supervisory review under the CAO before the regional court and the Supreme Court of Russia? (b) Was there a violation of Article 9 of the Convention in the present case (see Biblical Centre of the Chuvash Republic v. Russia , no. 33203/08, §§ 52-63, 12 June 2014)? In particular: - Was the interference in the present case lawful? Did the relevant provisions of domestic law meet the quality-of-law standard? - What legitimate aim, in terms of Article 9 of the Convention, was pursued by the interference in the present case?
- When dealing with the administrative offence charges against the applicants, did the national courts carry out a proportionality analysis, weighing the applicants’ Article 9 freedom vis-à-vis a legitimate public interest (see, for comparison, Alim v. Russia , no. 39417/07, § 95, 27 September 2011, and Malofeyeva v. Russia, no. 36673/04 , § 141, 30 May 2013)? Were the applicants given advance notice that their activities were in breach of the law? After breaches had been uncovered, were the applicants afforded time or opportunity to remedy the alleged irregularities? 2. (a) Did the applicants have a remedy to be exhausted for their complaint under Article 14 of the Convention in conjunction with its Article 9? Did they exhaust it?
If there was no remedy, did they comply with the six-month rule under Article 35 § 1 of the Convention? (b) Was there a violation of Article 14 of the Convention in conjunction with its Article 9? [1] EUR 260 and 26 respectively (per Bank of Russia rate on the relevant date)