Mandrichenko împotriva Rusiei și încă o cerere

Comunicat la 29 martie 2018 THIRD SECTION Cereri nr. 7949/18 și 8475/18 Tatyana Aleksandrovna MANDRICHENKO împotriva Rusiei și Pavel Viktorovich KOLYARENKO împotriva Rusiei depuse la 29 decembrie 2017 și, respectiv, 29 decembrie 2017 Reclamanții sunt resortisanți ruși și participanți ai Martorilor lui Iehova. Au fost considerați responsabili pentru o infracțiune administrativă nou creată de „activități misionale” neautorizate care au fost introduse în legislația rusă în 2016 (pentru textul amendamentelor, a se vedea Ossewaarde c. Rusia , nr. 2727/17). Acestea au fost sanctionate cu amenzi (decizie finală: Curtea de district Novgorodskiy din regiunea Novgorod, 5 iulie 2017). Martie 2017? În special, dispozițiile legale erau suficient de previzibile în aplicarea lor?

Instanțele ruse au tras o distincție între „activitati misionale” desfășurate de un grup religios și de evanghelizare individuală și au indicat orice fapt care le susține concluzia (a se vedea Kokkinakis c. Grecia , 25 mai 1993, §§ 48-49, Serie A nr. 260 A)? Au luat în considerare dacă sancțiunea era proporțională cu obiectivul legitim urmărit? A existat o încălcare a articolului 14 din Convenție, citită în conjuncție cu art. 9? În special, reclamanții au fost supuși unei diferențe de tratament din cauza religiei lor? În cazul în care această diferență de tratament a urmărit un obiectiv legitim; și a avut o justificare rezonabilă?

Communicated on 29 March 2018

THIRD SECTION

Applications nos. 7949/18 and 8475/18 Tatyana Aleksandrovna MANDRICHENKO against Russia and Pavel Viktorovich KOTLYARENKO against Russia lodged on 29 December 2017 and 29 December 2017 respectively SUBJECT MATTER OF the CASE The applicants are Russian nationals, and participants of Jehovah’s Witnesses. They were held liable for a newly created administrative offence of unauthorised “missionary activities” which had been introduced into Russian legislation in 2016 (for the text of the amendments, see Ossewaarde v. Russia , no. 27227/17). They were sanctioned with fines (final decision: the Novgorodskiy District Court of the Novgorod Region, 5 July 2017). QUESTIONS 1. Was there a violation of Article 9 of the Convention in connection with the applicants’ prosecution for their communication with Ms Ch.

on 12 March 2017? In particular, were the legal provisions sufficiently foreseeable in their application? Did the Russian courts draw a distinction between “missionary activities” carried out by a religious group and individual evangelism and did they indicate any facts buttressing their conclusion (see Kokkinakis v. Greece , 25 May 1993, §§ 48-49, Series A no. 260 ‑ A)? Did they consider whether the sanction was proportionate to the legitimate aim pursued? 2. Has there been a violation of Article 14 of the Convention, read in conjunction with Article 9? In particular, have the applicants been subjected to a difference in treatment on account of their religion? If so, did that difference in treatment pursue a legitimate aim; and did it have a reasonable justification?