Mani și alții împotriva Rusiei

Comunicat la 19 ianuarie 2018 SECȚIUNEA TERZĂ Cerere nr. 54264/17 Viktorimmanuvel MANI și alții împotriva Rusiei depusă la 25 iulie 2017 OBIECTUL CAUZĂRII Reclamanții sunt un profesor spiritual indian, soția sa rusă și copilul lor care are, de asemenea, cetățenia rusă. Primul reclamant a fost considerat responsabil pentru o infracțiune administrativă nou creată de „activitati misionare” neautorizată, care a fost introdusă în legislația rusă în 2016 (pentru textul amendamentelor, a se vedea Ossewaarde c. Rusia , nr. 2727/17). El a fost sancționat cu o îndepărtare amendă și administrativă din Rusia, care a avut ca efect divizarea familiei lor (decizia finală: Curtea Supremă a Republicii Tatarstan, 25 ianuarie 2017). În special, prevederile juridice erau suficient de previzibile în aplicarea lor?

Instanțele ruse au tras o distincție între „activitati misionale” desfășurate de un grup religios și de evanghelizarea individuală și au indicat orice fapt care le susține concluzia (a se vedea Kokkinakis c. Grecia, 25 mai 1993, §§ 48-49, Serie A nr. 260 A)? Au luat în considerare dacă sancțiunea este proporțională cu obiectivul legitim urmărit?

Diferența de tratament între ruși și străini în conformitate cu art. 4 și 5 din Codul de infracțiuni administrative constituie o încălcare a art. 14 din Convenție, citită în conjuncție cu art. 9? Autoritățile interne au luat în considerare impactul deciziei de înlăturare asupra bunăstării celui de-al treilea reclamant, a unui copil infantil și asupra vieții de familie a reclamanților în general, astfel cum au fost solicitate în temeiul articolului 8 din Convenție (comparatul Nolan și K. c. Rusia , nr. 2512/04 , §§ 83-89, 12 februarie 2009, și Gablishvili c. Rusia , nr. 39428/12 , §§ 49-61, 26 Iunie 2014)? A existat o încălcare a acestei dispoziții? Primul reclamant a avut un remediu intern eficace pentru plângerile sale în temeiul articolelor 8 și 9, astfel cum prevede art. 13 din Convenția luată în combinație cu aceste dispoziții?

Instanțe interne au echilibrat în mod corespunzător diferitele interese în joc în acest caz?

Communicated on 19 January 2018

THIRD SECTION

Application no. 54264/17 Viktorimmanuvel MANI and others against Russia lodged on 25 July 2017

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The applicants are an Indian spiritual teacher, his Russian wife and their infant child who also has Russian nationality. The first applicant was held liable for a newly created administrative offence of unauthorised “missionary activities” which had been introduced into Russian legislation in 2016 (for the text of the amendments, see Ossewaarde v. Russia , no. 27227/17). He was sanctioned with a fine and administrative removal from Russia which had the effect of splitting up their family (final decision: the Supreme Court of the Tatarstan Republic, 25 January 2017). QUESTIONS tO THE PARTIES 1. Was there a violation of Article 9 of the Convention in connection with the first applicant’s prosecution for the organisation of a service of worship?

In particular, were the legal provisions sufficiently foreseeable in their application? Did the Russian courts draw a distinction between “missionary activities” carried out by a religious group and individual evangelism and did they indicate any facts buttressing their conclusion (see Kokkinakis v. Greece , 25 May 1993, §§ 48-49, Series A no. 260 ‑ A)? Did they consider whether the sanction was proportionate to the legitimate aim pursued?

2. Does the difference in treatment between Russian and foreign nationals under sections 4 and 5 of Article 5.26 of the Code of Administrative Offences amount to a breach of Article 14 of the Convention, read in conjunction with Article 9? 3. Did the domestic authorities consider the impact of the removal decision on the welfare of the third applicant, an infant child, and on the applicants’ family life in general, as they were required under Article 8 of the Convention (compare Nolan and K. v. Russia , no. 2512/04, §§ 83-89, 12 February 2009, and Gablishvili v. Russia , no. 39428/12, §§ 49-61, 26 June 2014)? Was there a violation of that provision? 4. Did the first applicant have an effective domestic remedy for his grievances under Articles 8 and 9, as required by Article 13 of the Convention taken in conjunction with those provisions?

Did the domestic courts balance properly the various interests at stake in the present case?