OFFICE OF ASSOCIATED PUBLIC NOTARIES 'ETICA' v. ROMANIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Communicated
OFFICE OF ASSOCIATED PUBLIC NOTARIES 'ETICA' v. ROMANIA (CtEDO, 2015)
Comunicat la 1 septembrie 2015 SECȚIUNEA TERZĂ Cerere nr. 43190/10 OFICIE A NOTĂRILOR PUBLICE ASSOCIATE „ETICA” împotriva României depusă la 17 iunie 2010 DECLARAREA FACTELOR Societatea reclamantă, Office of Associated Public Notaries “Etica”, este o persoană juridică română, care are biroul său principal în București. Este reprezentată în fața Curții de către reprezentantul său juridic, dl Dumitru Octavian Rădulescu. Circumstanțele cauzei Cauza, astfel cum a fost prezentată de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. La 13 decembrie 2007, aproximativ treizeci de polițiști au intrat în sediul companiei solicitante, care este un birou notar public. Au informat un receptionist că sunt clienți. Recepționarul le-a cerut să părăsească sediul, dar au refuzat. După o perioadă de timp, doi polițiști și-au divulgat identitatea și au preluat lansarea unui contract de vânzare original, care a fost semnat între două părți terțe și a fost notificat de reprezentantul legal al societății reclamante. De asemenea, ei au confiscat o serie de documente, inclusiv documentele originale, care se referă la părțile terțe menționate mai sus și la contractul de vânzare. În plus, ofițerii de poliție au confiscat taxele și taxele care au fost plătite de terți pentru serviciile prestate de societatea reclamantă. Potrivit raportului produs de ofițerii de poliție în aceeași dată, acestea au fost confiscate 8.943 euro (EUR) reprezentând impozitul pe venit plătit de terțul care vând bunurile imobile și 15.735 EUR care reprezintă taxele notariale publice și impozitul pentru înregistrarea vânzării în registrul bunurilor imobile. La 23 aprilie 2008, societatea reclamantă a introdus o procedură penală împotriva celor doi ofițeri de poliție pentru intruziune ilegală la domiciliu ( violare de domiciliu) și abuzul de oficiu împotriva intereselor private ( abuz - serviciu contra intereselor personale La 31 august 2009, Procurorul din București a întrerupt investigațiile penale împotriva ofițerilor de poliție din cauza faptului că nu s-a comis niciun act ilegal. Societatea reclamantă a apelat împotriva deciziei în fața instanțelor interne, susținând, printre altele, că ofițerii de poliție au intrat în sediul său în încălcarea art. 27 alin. (2) lit. (b) din Constituția română. Ofițerii de poliție nu au încercat să protejeze proprietățile altor persoane și, în orice caz, ar fi putut face acest lucru prin luarea măsurilor de conservare a proprietății ( indisponibilizare bunului De asemenea, ofițerii de poliție au intrat în sediul său și au rămas acolo în afara orelor de muncă. În plus, au confiscat ilegal taxele de profesionist ale notarilor publici. În plus, ei nu au inclus în raportul produs în ziua incidentelor obiecțiile reprezentanților săi cu privire la prezența ofițerilor de poliție în sediul său, la incarcarea taxelor și la interogarea membrilor personalului său. Prin hotărârea finală din 25 ianuarie 2010, Curtea de Casație a respins apelul societății reclamante. Printre altele, ofițerii de poliție au acționat în contextul unei anchete penale inițiate împotriva terților pentru fraudea proprietății imobile și în capacitatea lor profesională. Au intrat în sediul societății reclamante, și-au refuzat identitatea și i-au cerut reprezentantului să preia toate documentele legate de contractul de vânzare semnat de terța parte aflată în anchetă. Reprezentantul societății reclamante a semnat fără nicio obiecție raportul produs în ziua incidentului de către ofițeri care conține o descriere detaliată a documentelor și a sumelor confiscate. În conformitate cu articolele 96, 97 și 202 din Codul de Procedință Penală român, ofițerii de poliție au avut dreptul să efectueze operațiunea de identificare și de investigare a actelor ilegale și au avut datoria de a colecta și de a prelua dovezile relevante. De asemenea, orice persoană fizică și juridică are obligația de a preda dovezile impugnate. Prin urmare, ofițerii de poliție au acționat în mod legal. Concluziile societății reclamante privind faptul că ofițerii de poliție au intrat în sediul său în afara orelor de muncă și au fost confiscate ilegal documente, taxe și taxe nu au fost justificate. De asemenea, argumentele societății reclamante privind faptul că declarațiile luate de ofițerii de poliție din personalul său au încălcat normele privind confidențialitatea profesională au fost nefondate atâta timp cât informațiile pe care le-au furnizat nu ar fi constituit audierea lor ca martori. art. 27 din Constituția română prevede, printre altele, că nimeni nu poate intra sau rămâne în casa sau în reședința cuiva fără consimțământul său, cu excepția unor circumstanțe în care viața, integritatea fizică sau proprietatea cuiva a fost amenințată. Articolele 96, 97, 99 și 202 din fostul Cod de Procedură Penală din România au prevăzut, printre altele, că autoritățile investigatoare au trebuit să acopere obiectele și documentele care ar fi putut fi servite ca dovezi într-un proces penal. Orice persoană juridică sau fizică are obligația de a preda obiectele sau documentele la cerere de către autoritățile investigatoare. În cazul în care obiectul sau documentul era confidențial sau secret, dovezile în cauză ar trebui să fie respinse în circumstanțe care să își păstreze secretul sau confidențialitatea. Autoritățile investigatoare au competența de a confisca în mod forțat obiectul sau documentul căutat după ce acesta nu ar fi fost respins în mod voluntar. Autoritățile de investigare au trebuit să colecteze toate informațiile și dovezile necesare pentru rezolvarea unui caz. art. 29 din Regulamentul (CE) nr. 36/1995 privind notarii publici cu condiția ca notarii publici și membrii personalului din biroul notar public să păstreze secretul profesional și să fie interzis să furnizeze informații și accesul la documente altor persoane, cu excepția părților, a moștenitorilor sau a reprezentanților legali sau a celor care justifică un drept sau un interes legitim. 1. Societatea reclamantă se plâng, în temeiul articolului 8 din Convenție, că intrarea ilegală a ofițerilor de poliție în sediul său și confiscarea documentelor, taxele și taxele publice și interogarea personalului său au încălcat dreptul la viața privată, la domiciliu și la corespondență. În plus, aceasta a împiedicat datoria sa de secret profesionist. 2. Societatea reclamantă se plâng, în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, că confiscarea ilegală de către ofițerii de poliție a taxelor și taxelor notariale publice primite pentru activitatea produsă de membrii personalului său a constituit o încălcare a drepturilor sale de proprietate. A existat o încălcare a dreptului societății reclamante de a respecta viața sa privată, domiciliu sau corespondență, în contravenție cu art. 8 din Convenție? În special a fost intrarea ofițerilor de poliție în sediul său; confiscarea de documente profesionale, taxe și taxe; și interogarea personalului său proporțională cu obiectivul legitim urmărit? A existat vreo ingerință în dreptul societății reclamante la bucurarea pașnică a bunurilor sale în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție din cauza confiscarii de către ofițeri de poliție a taxelor profesionale și a taxelor primite pentru activitatea produsă de membrii personalului său? Dacă da, a fost această interferență în conformitate cu condițiile prevăzute la art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, astfel cum a fost interpretat în jurisprudența Curții?