CASE OF TELBIS AND VIZITEU v. ROMANIA

Reclamanții s-au născut în 1964, 1991 și, respectiv, 1982. Primul și al doilea reclamant locuiesc în Timișoara, în timp ce al treilea reclamant locuiește în Lantosque (Franța). Solicitanţii sunt soţia, fiica şi nepoata S.T. respectiv. La 13 martie 2014 a fost deschisă o anchetă penală de către procurorul atașat Curții Înalte de Cassare și Justiție („procurorul”) împotriva S.T., medic și angajat al unui birou de pensie de stat, cu suspiciune de împrumuturi. În aceeași zi a fost efectuată o căutare la reședința comună a S.T. și primul reclamant, în prezența primului reclamant, însoțit de avocatul ei. Documentele şi banii găsite în acea ocazie au fost confiscaţi. Primul reclamant s-a opus acestei măsuri, susținând că unele dintre activele confiscate nu se referă la ancheta în curs de desfășurare. Obiecția a fost inclusă în dosarul de căutare elaborat de poliție la fața locului și semnat de primul reclamant și avocatul ei. În conformitate cu decizia procurorului din 17 martie 2014 activele mobiliare luate la căutarea din 13 martie, precum și alte active mobiliare și imobile aparținând S.T. și soția sa (primul reclamant), au fost confiscate în temeiul articolului 249 din Codul de procedură penală (a se vedea punctul 36 mai jos) în scopul confiscării ulterioare și extinsă prevăzute de art. 1121 din Codul penal (a se vedea punctul 35 mai jos). Decizia enumerată, printre activele găsite în timpul căutărilor efectuate în acest caz, suma de 107.915 euro (EUR) găsită în numerar. Banii în alte monede au fost, de asemenea, confiscați, precum și mai multe elemente aparținând celui de-al doilea reclamant. Procurorul a bazat decizia asupra naturii crimelor care fac obiectul anchetei și asupra nevoia de a recupera daunele, precum și asupra nevoia de a investiga posibilele crime de spălare a banilor. La 19 martie 2014 S.T. a fost depusă o copie a deciziei de criză din 17 martie 2014 în prezența avocatului său. În această ocazie, după ce a fost informat cu privire la drepturile și obligațiile sale, el a declarat că nu are observații sau obiecții în legătură cu criza. La 20 martie 2014, al doilea reclamant, reprezentat de avocatul ei, a fost informat cu privire la drepturile și obligațiile sale în legătură cu confiscarea proprietății sale și a primit o copie a deciziei din 17 martie 2014. 10. La 25 martie 2014, al doilea reclamant, reprezentat de doi avocați ale ei, a depus o plângere la Curtea de județ Caraș-Severin împotriva hotărârii procurorului din 17 martie 2014. Ea a susținut că confiscarea activelor în scopul confiscării ulterioare sau extinsă, prevăzută de art. 249 din Codul de Procedură Penală, însoțită de articolele 112 și 1121 din Codul Penal, nu poate fi ordonată decât în ceea ce privește activele care aparțin unui suspect sau acuzat. Ea a explicat, de asemenea, că activele enumerate în decizia de criză a procurorului au inclus două apartamente, două garaje și două mașini, care au fost achiziționate legal de ea cu bani împrumutat de membrii familiei sale și nu ar fi trebuit să fie confiscate. Ea s-a alăturat copiilor contractelor de vânzare și o declarație scrisă furnizată de un membru al familiei. 11. La 10 aprilie 2014, Curtea județului Caraș-Severin a hotărât, cu efect final, că decizia de confiscare din 17 martie 2014 a fost în conformitate cu dispozițiile articolului 249 § 4 din Codul de procedură penală (a se vedea punctul 36 de mai jos), care prevedea clar că măsurile cum ar fi confiscarea pot fi ordonate în ceea ce privește activele care aparțin nu numai suspectului sau acuzatului, ci și oricărei alte persoane. În plus, al doilea reclamant nu a dovedit că are un venit sau că a cumpărat activele în cauză cu propriii bani. Prin urmare, luând în considerare și faptul că procurorul menționat în decizia încurcată că există suspiciuni de spălare a banilor, instanța a concluzionat că măsura de criză a fost legală și justificată pentru toate activele în cauză. 12. La 26 mai 2014 S.T. a fost inculpat la 291 de conturi de mită comisă între 3 februarie și 13 martie 2014 în calitatea sa de angajat într-o instituție publică, mai exact expertul principal în materie de capacitate de muncă și invaliditate la Biroul de Pensiuni de Stat al Countyului Caraș-Severin (Casa Județeană de Pensii Caraș-Severin). 13. La 23 octombrie 2014 S.T. a recunoscut vina sa într-o declaraţie în faţa Curţii Judeţeanului Arad. El a ales să beneficieze de procedura specială rapidă prevăzută de Codul de procedură penală pentru astfel de situații. 14. În cererea sa scrisă depusă Curții, S.T. a explicat că unele dintre activele confiscate de procuror au aparținut soției și fiicei sale (prima și a doua solicitanți), care nu au comis niciun acte criminale. În plus, el a susținut că activele familiei sale au fost achiziționate cu fonduri obținute din tranzacții imobiliare în 2007 și 2013, și că procurorul nu a demonstrat că activele confiscate au fost achiziționate ilegal. De asemenea, el a menţionat că din banii confiscaţi în numerar, suma de 40.400 EUR provenise din vânzarea unui apartament în 2013. O copie a unui contract a fost depusă în sprijinul acestei afirmații, arătând că un apartament deținut în comun de S.T. împreună cu primul și al treilea reclamant au fost vândute pentru 40.400 EUR. În concluzie, el solicită instanței să excludă activele aparținând familiei sale din ordonanța de confiscare. 15. La 6 noiembrie 2014, tribunalul județului Arad a constatat S.T. vinovat pentru toate conturile de împrumut și condamnat la trei ani de închisoare, condamnarea minimă aplicabilă în funcție de recunoașterea vinovăției sale. 16. Pe baza dispozițiilor articolului 289 § 3 din Codul Penal (a se vedea punctul 35 de mai jos), instanța a ordonat, de asemenea, confiscarea diferitelor sume de bani și bunuri primite de S.T. ca mită în cursul perioadei menţionate mai sus şi care au fost confiscate în cursul anchetei. 17. În plus, instanța a hotărât să aplice dispozițiile articolului 1121 §§ 1 litera (m), 2 și 3 din Codul Penal (a se vedea punctul 35 de mai jos) și să confisce, din cauza faptului că au fost achiziționate ca urmare a activității criminale ale S.T., a fondurilor suplimentare și a bunurilor aparținând în comun S.T. și primul reclamant (echivalentul de 124,000 EUR în numerar în diferite monede, o practică dentară, un apartament și un vehicul), precum și proprietatea aparținând celui de-al doilea reclamant (un apartament și două vehicule). Toate proprietățile confiscate au fost deja confiscate în temeiul deciziei procurorului din 17 martie 2014. 18. În răspunsul la argumentele S.T. privind activele aparținând familiei sale, instanța a susținut că valoarea totală a bunurilor confiscate nu poate fi justificată de venitul legal câștigat de S.T. împreună cu primul reclamant în cei cinci ani înainte de comisionarea crimelor în cauză. În plus, al doilea reclamant a fost un student și nu are nici un venit. O analiză a documentelor și a rapoartelor de experți incluse în dosar a arătat că venitul anual al S.T. și soția sa, primul reclamant, a constituit o valoare de 35 000 EUR, în timp ce valoarea activelor achiziționate de familie în ultimii cinci ani – echivalentul de 300 000 EUR în conturi bancare sau în numerar, 15 apartamente și parcele de teren, cinci garaje și patru vehicule – a depășit grav veniturile lor legale. Cu toate acestea, se referă la Decizia nr. 356 din 25 iunie 2014 din Curtea Constituțională (a se vedea punctul 37 de mai jos), Curtea de District a explicat că măsura de confiscare se va aplica numai activelor dobândite după aprilie 2012. Prin urmare, instanța a hotărât să ridice ordinul de confiscare în ceea ce privește activele aparținând familiei care nu au intrat în domeniul de aplicare al cauzei, fiind achiziționată înainte de aprilie 2012. 19. S.T. și toate reclamanții au depus apeluri împotriva hotărârii din 6 noiembrie 2014. 20. În motivele ei de recurs, al treilea reclamant a explicat că i-a cerut unchiului S.T. să păstreze pentru ea 40.400 EUR obținute din vânzarea apartamentului în 2013. Ea a susținut că această sumă a fost găsită în reședința S.T. în cursul cauzei din 13 martie 2014 și a fost confiscată în mod îndreptat de Curtea Județeană Arad. 21. Primele două audieri au fost programate pentru 19 ianuarie și 16 februarie. Avocatul reclamantului a cerut amânarea procesului deoarece nu a putut fi prezentă. Următoarea audiere a fost programată pentru 16 martie 2015. 22. La 10 martie 2015 procurorul a prezentat dosarului un raport elaborat de Agenția Națională de Integritate (Agenția Naționala de Integrite), care verifică declarațiile de active prezentate de primul reclamant, pe baza Legii nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor în biroul public. Raportul a concluzionat că există discrepanțe grave între venitul legal al primului reclamant și activele sale și a declarat că informațiile vor fi transmise comisionului pentru verificarea activelor Tribunalului de Apel Timișoara pentru o decizie privind măsurile suplimentare care urmează să fie luate. 23. Reclamanții au prezentat dosarului un raport al contabilului care a furnizat un calcul al venitului net câștigat de S.T. și primul reclamant din salariile lor între 1991 și 2014. Valoarea totală stabilită de contabil a fost de 281.071 EUR. De asemenea, au prezentat numeroase copii de contracte de vânzare pentru diverse proprietăți, precum și o declarație scrisă de la C.T., un membru al familiei care a declarat că a împrumutat bani celui de-al doilea reclamant. 24. În ședința din 16 martie 2015, avocatul reclamantului a solicitat ca o altă persoană să fie invitată să depună mărturie ca martor în fața instanței că, de asemenea, a împrumutat bani celui de-al doilea reclamant. În ceea ce privește primul reclamant, avocatul a solicitat instanței pentru raportul unui contabil pentru a stabili diferența exactă dintre venitul ei legal și valoarea proprietății confiscate de la ea, ținând seama de cheltuielile familiei. 25. Cerinţele au fost discutate în timpul audierii, în prezenţa tuturor părţilor. Procurorul a susținut că cererea de a auzi un martor ar trebui respinsă, deoarece venitul familiei nu poate fi stabilit cu declarații de martor. 26. Curtea de recurs a hotărât să refuze cererile, susținând că în dosar existau suficiente elemente care să permită calcularea exactă a veniturilor familiei și a valorii activelor acestora. În orice caz, instanța a susținut că au avut loc mai multe audieri în cadrul procedurii de recurs și că reclamanții au avut suficient timp la dispoziție pentru a pregăti apărarea și a prezenta dovezi scrise. 27. Pe fondul apelului lor, avocatul reclamantului a susținut că toate proprietățile confiscate au fost achiziționate din venitul legal câștigat în comun de S.T. și primul reclamant. În acest sens, el a făcut referire la raportul contabilului inclus în dosar. În ceea ce privește suma de 40.400 EUR, avocatul a explicat că aceaceasta a fost confiscată prin greșeală, deoarece a aparținut, de fapt, a treii solicitant, care i-a cerut unchiului, S.T., să-l păstreze pentru ea. Banii au venit din vânzarea unui apartament aparţinând celui de-al treilea reclamant. Avocatul a concluzionat că confiscarea bunurilor aparținând reclamanților era o măsură ilegală și excesivă. 28. Curtea a amânat pronunțarea hotărârii până la 24 martie 2015. 29. Între timp, primele și cele de-a doua reclamante au prezentat plângeri scriseri care se plângeau că al doilea reclamant nu a fost convocat niciodată să apară în faţa Curții de District Arad și nu au fost solicitate de instanțe să prezinte dovezi cu privire la modul în care a achiziționat proprietatea confiscată. De asemenea, ei au susținut că toate activele lor au fost achiziționate prin gestionarea eficientă a venitului legal al familiei. 30. La 24 martie 2015, Curtea de Apel Timişoara a respins recursul solicitanţilor. Curtea a susținut că din numărul ridicat de infracțiuni comise de S.T. ar putea fi dedus că el a stabilit un obicei de a lua mită care ar fi putut începe cu mult înainte de perioada care a fost investigată. În acelaşi timp, S.T. și familia sa, primii și al doilea solicitanți, au acumulat o avere considerabilă în ultimii cinci ani. Curtea de Apel a observat, de asemenea, că din dovezile din dosar, partea mărfurilor confiscate era produsul direct al infracțiunilor S.T., în timp ce alte active aparțineau primei și al doilea reclamant. Curtea a concluzionat că ar putea fi deferită de o analiză a venitului legal al primului reclamant și de lipsa venitului celui de-al doilea reclamant că activele găsite în numele lor au fost, de asemenea, achiziționate prin activitatea criminală a S.T. 31. Curtea de Apel a observat că există o discrepanță considerabilă între venitul legal al familiei și activele sale, și că S.T. și reclamanții nu au furnizat dovada că activele confiscate au fost achiziționate în mod legal. Curtea a raționat după cum urmează: „Între 03.02.2014 și 13.03.2014 în timp ce inculpatul era sub supraveghere, el a primit diverse sume de bani și alte bunuri de la 291 persoane care au venit la biroul său pentru o examinare medicală pentru a obține o decizie privind pensionarea datorită pierderii capacităților de muncă sau pentru a obține o certificare oficială a gradului lor de invaliditate pentru a beneficia de prestațiile de asigurări sociale. Ca și instanța de judecată, acuzatul a mărturisit tuturor acuzațiilor împotriva lui și a fost condamnat la trei ani de închisoare. Ca urmare a acestei condamnare penală, instanța de primă instanță a considerat că cerințele de la art. 1121 din Codul Penal au fost îndeplinite și a ordonat confiscarea extinsă a banilor, a apartamentelor și a vehiculelor, elemente care au o valoare depășită venitul inculpatului și al familiei sale în ultimii cinci ani .... În ceea ce privește venitul inculpatului și al familiei sale, instanța observă că a prezentat un raport al contabilului care arată venitul familiei începând cu ianuarie 1991, dar fără a menționa cheltuielile lor pentru aceeași perioadă. Pentru a stabili dacă a existat o discrepanță între venitul familiei și proprietățile lor și alte bunuri dobândite, instanța trebuie să compare sumele de bani cheltuite în cursul perioadei de achiziție a proprietăților în cauză cu venitul. Pe baza documentelor prezentate dosarului, inclusiv un raport de evaluare prezentat de Agenția Națională de Integritate la 10 martie 2015, instanța concluzionează că există o diferență semnificativă între venitul și activele acumulate. Raportul menționat mai sus a evaluat în special activele dobândite de soția inculpatului [primul reclamant], în principal din salariul ei. Chiar dacă acest salariu ar fi fost mai mare decât al inculpatului și chiar presupunând că au avut, de asemenea, venituri din tranzacțiile imobiliare, ei nu ar fi putut acumula suficiente bani pentru a dobândi un număr atât de mare de proprietăți și vehicule.” 32. În ceea ce privește cel de-al doilea reclamant, instanța a susținut că ea a fost în prezent studentă și nu a existat nicio dovadă în dosar pentru a arăta că a avut vreodată un venit. Acuzațiile sale că proprietatea găsită în numele ei nu au fost achiziționate din donații de la alți membri ai familiei. Prin urmare, concluzia instanței de primă instanță a faptului că proprietatea ei a fost achiziționată cu bani de la părinții ei a fost considerată corectă. 33. În ceea ce privește recursul prezentat de cel de-al treilea reclamant, instanța a susținut că nu au fost prezentate în dosar dovezi care să demonstreze că 40.400 EUR îi aparțineau și au fost furnizate S.T. Pentru siguranță. 34. Curtea de Apel Timişoara a concluzionat cu efect final că instanţa de primă instanţă a aplicat în mod corespunzător dispoziţiile legale din acest caz şi a decis chiar să ridice ordinul de criză în ceea ce priveşte anumite elemente.