CtEDO 06.11.2016 Auto

TELBIS AND OTHERS v. ROMANIA

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
06.11.2016
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Communicated
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2016
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
TELBIS AND OTHERS v. ROMANIA (CtEDO, 2016)
HUDOC · oficial

Comunicat la 6 noiembrie 2016 CUARTA SECȚIUNE Cerere nr. 47911/15 Luminița TELBIS și alții împotriva României depusă la 2 noiembrie 2015 DECLARAȚII DE FACTE Reclamanții sunt dna Luminița Telbis („primul reclamant”), dna Laura Andreea Telbis („al doilea reclamant”) și dna Maria-Agata Viziteu („al treilea reclamant”) se naște în 1964, 1991 și, respectiv, 1982. Primul și al doilea reclamant rezide la Timișoara. Al treilea reclamant rezide în Franța. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamanții sunt soția, fiica și, respectiv, nepoata S.T. La o dată neespecificată, a fost deschisă o anchetă penală împotriva S.T., un medic, cu suspiciuni de luare de mită. Prin deciziile procurorului din 17 martie și 17 aprilie 2014 activele aparținând S.T. și familia sa, mai precis reclamanții, au fost confiscate. La 26 mai 2014 S.T. a fost inculpat pe 291 conturi de mită comisă între 3 februarie 2014 și 13 martie 2014 în poziția sa de expert în materie de capacitatea de muncă și invaliditate la Biroul de Pensiuni de Stat al Countyului Caraș Severin (Casa Județeană de Pensii Caraș-Severin ). S.T. a recunoscut vinovăția sa și a acceptat să beneficieze de proceduri penale speciale, prevăzute prin codul de procedură penală pentru situațiile în care suspectul a mărturisit tuturor acuzațiilor împotriva lui. La 6 noiembrie 2014, Curtea de District Arad a constatat că S.T. este vinovat pentru toate conturile de împrumuturi și l-a condamnat la trei ani de închisoare, condamnarea minimă aplicată în funcție de recunoașterea vinovăției sale. Pe baza dispozițiilor art. 289 alin. (3) din Codul Penal, instanța a ordonat, de asemenea, confiscarea unor sume de bani și bunuri primite de S.T. ca mită în timpul perioadei menționate și confiscate în timpul anchetei. În plus, instanța a hotărât să aplice dispozițiile art. 112 alin. 1, litera (m) și alineatele (2) și (3) din Codul penal și confiscarea, din cauza faptului că au fost achiziționate ca urmare a activității criminale ale S.T., a banilor și a bunurilor suplimentare aparținând în comun S.T. și primul reclamant (echivalentul de 124.000 euro (EUR), o practică dentist, un apartament și un vehicul), precum și proprietatea aparținând celui de-al doilea reclamant (un apartament și două vehicule). 40.400 găsite în apartamentul S.T. au fost, de asemenea, confiscate pe baza aceleiași dispoziții legale. Toate proprietățile confiscate au fost luate anterior de deciziile procurorului din 17 martie și 17 aprilie 2014. S.T. a afirmat că proprietatea în cauză a fost achiziționată cu fonduri obținute din vânzarea a mai multor proprietăți în 2007 și 2013. În acest sens, instanța a susținut că proprietatea confiscată constituie o valoare totală care nu poate fi justificată de venitul efectiv câștigat de S.T. împreună cu primul reclamant în ultimii cinci ani înainte de comisionarea crimelor în cauză, având în vedere că al doilea reclamant este un student și nu are venituri. În plus, s-a analizat faptul că, în conformitate cu documentele și rapoartele de experți prezentate dosarului, venitul anual al S.T. și al soției sale, al doilea reclamant, s-a ridicat la EUR 35.000 în timp ce valoarea activelor dobândite de familie în ultimii cinci ani, mai precis: echivalentul de 300.000 EUR în conturi bancare sau în numerar, 15 apartamente și parcele de teren, cinci garaje și patru vehicule, a depășit în mod brut venitul lor legal. În evaluarea sa, instanța de district a luat, de asemenea, în considerare hotărârea nr. 356 din 25 iunie 2014 a Curții Constituționale Române și a confiscat numai activele dobândite după aprilie 2012. Curtea a hotărât, de asemenea, să ridice incarcarea în ceea ce privește restul proprietăților imobile, un vehicul și mai multe conturi de economii bancare aparținând familiei, deoarece nu au intrat în domeniul de aplicare al cauzei care au fost achiziționate înainte de aprilie 2012. Reclamanții reprezentați de un avocat de alegerea lor au apelat împotriva hotărârii menționate mai sus și au devenit părți în procedurile de recurs care au avut loc în fața Curții de Apel Timișoara. Este de la hotărârea Curții de Apel Timișoara că cinci audieri în cazul în care toate părțile au fost prezente sau reprezentate au fost deținute în fața acestei instanțe. La 16 martie 2015, în audierea finală care a încheiat dezbaterile, avocatul reclamantului a cerut ca patru martori să fie auziți în numele reclamanților. Unul dintre martori a împrumutat bani celui de-al doilea reclamant și alții ar putea aduce informații despre relația dintre S.T. și reclamanții. În ceea ce privește primul reclamant, avocatul a solicitat, de asemenea, să fie redactat un raport contabil pentru a stabili suma exactă a venitului și valoarea proprietății confiscate de la ea. Cerințele au fost discutate în ședința publică, în prezența părților, inclusiv a procurorului. Procurorul a susținut că cererile ar trebui respinse de la S.T. în plus, proprietatea confiscată a fost identificată și înghețată de două decizii adoptate de procurori în timpul anchetei penale, decizii care ar fi putut fi conținute în momentul respectiv. 14. Curtea de recurs a respins cererile care susțin că există suficiente elemente în dosar care permit calcularea exactă a veniturilor familiei și a valorii activelor lor. Un raport contabil privind veniturile și activele primului reclamant era deja prezentat în dosar. În orice caz, au fost desfășurate patru audieri în cadrul procedurii de recurs și reclamanții au avut la dispoziție suficient timp pentru a pregăti apărarea lor și a prezentat mărturii sau rapoarte scrise. Pe fondul apelului lor, avocatul reclamantului a susținut că toate proprietățile confiscate au fost achiziționate din venitul legal câștigat în comun de S.T. și primul reclamant, care este judecător. În acest sens, un raport de evaluare a fost prezentat dosarului. 40.400 avocatul a explicat că a fost confiscat prin greșeală deoarece a aparținut de fapt a treia solicitantă care tocmai i-a cerut unchiului S.T. să-l păstreze pentru ea. Sumă a venit din vânzarea unui apartament aparținând celui de-al treilea reclamant. O copie a unui contract de achiziție semnat în privat, neregistrat într-un notar sau în registrul oficial de proprietate, a fost depusă în sprijinul acestei acuzații. Avocatul a concluzionat că confiscarea proprietății aparținând reclamanților a fost o măsură ilegală și excesivă. Primul și al doilea reclamant se plângeau, de asemenea, într-o afirmație scrisă, că al doilea reclamant nu a fost niciodată convocat să apară în fața Curții de District Arad și că nu a fost solicitată de către instanțe să prezinte dovezi cu privire la modul în care a dobândit proprietatea confiscată. De asemenea, au susținut că toate activele lor au fost achiziționate printr-o administrație eficientă a venitului legal al familiei. La 24 martie 2015, Curtea de Apel Timișoara a respins recursul reclamanților. Curtea a susținut că din numărul ridicat de acte penale comise de S.T. ar putea fi dedus că a stabilit un obicei de a lua mită care ar fi putut fi datat mult înainte de începutul anchetei în cazul său. În același timp, S.T. și familia sa, prima și a doua solicitanți, au acumulat o avere considerabilă în ultimii cinci ani înainte de începutul anchetei. A fost clar din dovada din dosar că o parte din bunurile confiscate sunt venituri directe ale crimelor S.T.’s, în timp ce o altă parte din active aparține primei și a doua solicitanți. În acest sens, instanța de recurs a concluzionat că, prin analizarea veniturilor legale obținute de primul reclamant și a lipsei veniturilor celui de-al doilea reclamant, ar putea fi, de asemenea, subliniată că activele constatate pe numele lor au fost achiziționate prin activitatea penală a S.T. În plus, Curtea a hotărât că există o discrepanță considerabilă între venitul legal al familiei și activele lor și că S.T. și reclamanții nu au furnizat dovezi că activele confiscate au fost achiziționate legal. 19. În ceea ce privește al doilea reclamant, instanța a susținut că ea este în prezent studentă și nu există nicio dovadă în dosar pentru a demonstra că a avut vreodată un venit. Acuzațiile ei că proprietatea găsită pe numele ei a fost achiziționată din donații de la alți membri ai familiei nu au fost dovedite. Prin urmare, presupunerea instanței de primă instanță că vehiculul și proprietatea imobilieră a fost achiziționată cu bani de la părinții ei a fost considerată corect. 20. În ceea ce privește acuzațiile formulate de primul și al doilea reclamant că instanța inferioară a calculat greșit diferența dintre venitul familiei și valoarea activelor lor, instanța a remarcat că, fără deducerea cheltuielilor de viață, valoarea activelor lor a depășit în mod brut venitul legal, inclusiv profitul efectuat din tranzacțiile imobiliare declarate de S.T. 21. În ceea ce privește recursul prezentat de cel de-al treilea reclamant, instanța a susținut că „contractul secret” prezentat nu are competență juridică în fața unei instanțe. Chiar și presupunând că contractul ar putea fi luat în considerare, a menționat o sumă de 30.000 EUR care este diferită de euro. 40.400 care au fost găsite în casa lui S.T. și au fost confiscate. În plus, nu există nici un fel de dovadă prezentată dosarului pentru a arăta că suma de 40.400 EUR a fost acordată S.T. pentru conservare. Curtea de Apel Timișoara a concluzionat că instanța de primă instanță a aplicat în mod corespunzător dispozițiile juridice în acest caz și a decis chiar să ridice atacul în privința anumitor elemente. Actul comis de un funcționar public care, direct sau indirect, pentru el sau pentru o altă persoană, solicită sau primește bani sau alte servicii la care nu are dreptul sau acceptă promisiunea acestor servicii, în legătură cu împlinirea, neprelucrarea, acordând prioritate sau întârzierea îndeplinirii unui act care intră în sarcinile sale sau în legătură cu comisia unui act împotriva sarcinilor sale, este condamnat cu închisoare de la trei la zece ani ... (3) Banii, bunurile de valoare sau alte mărfuri primite sunt confiscați și atunci când nu pot fi găsite echivalentul sunt confiscați.” art. 112 – confiscare extinsă „(1) Alte elemente decât cele enumerate la art. 112 sunt confiscate atunci când persoana este condamnată pentru unul dintre aceste infracțiuni, dacă infracțiunile pot genera un câștig financiar și sancțiunile sunt de patru ani de închisoare sau mai mult: ... crimele de corupție și crimele asimilate la acestea, ... (2) confiscarea extinsă este ordonată în cazul în care următoarele condiții sunt îndeplinite cumulativ: valoarea bunurilor dobândite de persoana condamnată, în termen de cinci ani înainte, și în cazul în care este cazul, după comisia infracțiunii și până la data acuzării, depășește în mod clar venitul legal al persoanei; instanța este convinsă că bunurile în cauză sunt rezultatele unor acte penale, cum ar fi cele menționate la alineatul (1). (3) În aplicarea alin. (2), valoarea mărfurilor transferate de către persoana condamnată sau de o terță persoană către un membru al familiei sau către o entitate juridică controlată de persoana condamnată se ia în considerare.” Dispozițiile relevante ale Codului de procedură penală modificate prin Legea nr. 255/2013, care a intrat în vigoare la 1 februarie 2014 se citește după cum urmează: Participarea părții vătămate și a celorlalte părți la proces și a drepturilor lor „(3) Cei a căror bunuri sunt confiscate în procedura penală pot fi reprezentați de un avocat, depună cereri, ridică excepții și depune argumente în legătură cu măsura de confiscare.” 25. În decizia sa nr. 356 din 25 iunie 2014 Curtea Constituțională română a susținut că dispozițiile articolului 112 din Codul Penal privind confiscarea extinsă au fost pe deplin compatibile cu Constituția și, mai precis, cu principiul că proprietatea este presupusă a fi achiziționată în mod legal. Cu toate acestea, pentru a respecta principiul neretroactivității legislației penale, alineatul (2) litera a) din respectivul articol nu se aplică mărfurilor dobândite înainte de 22 aprilie 2012, data intrării în vigoare a alineatului respectiv. Curtea Constituțională a concluzionat că: „... Dispozițiile privind confiscarea extinsă ... prevede garanțiile menționate în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. În consecință, confiscarea extinsă este ordonată de către o instanță, pe baza convingerii sale că activele care fac obiectul confiscarii provin din activități ilicite. Această condamnare este formată în urma procedurilor judiciare publice care permit accesul la dosar și la argumentele acuzării tuturor persoanelor interesate, care au apoi posibilitatea de a prezenta dovezi după caz.” COMPLAINTE 26. Reclamanții se plâng în temeiul articolului 6 § 1 din Convenția privind nedreptatea procedurii în care a fost ordonată măsura de confiscare. Acestea susțin că nu au avut posibilitatea de a-și apăra drepturile în cadrul procedurii penale împotriva S.T., care au dus la confiscarea proprietăților lor. Ei susțin că nu au fost invitați să participe la procedura și instanțele interne au respins în mod incorect cererile lor de a prezenta dovezi. 27. De asemenea, se plâng că au fost private de proprietăți în încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. Reclamanții au avut o audiere echitabilă în determinarea drepturilor și obligațiilor lor civile, în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție? În special, au avut posibilitatea de a participa efectiv la procedurile în care a fost ordonată măsura de confiscare? Reclamanții au fost privați de posesiunile lor în interesul public și în conformitate cu condițiile prevăzute de lege, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1? În cazul în care ar fi fost necesară această interferență pentru a controla utilizarea proprietăților în conformitate cu interesul general? În special, această interferență a ajuns la un echilibru echitabil între protecția dreptului reclamantului la proprietate și cerințele interesului general?

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2018-06-26
0,94
CASE OF TELBIS AND VIZITEU v. ROMANIA
flat owned jointly by S.T. together with the first and third applicants had been sold for EUR 40,400. In conclusion, he asked the court to exclude the assets belonging to his family from the confiscation order. 15. On 6 November 2014 the Ar
CtEDO 2016-12-05
0,91
DOBRILĂ and 1 other application v. ROMANIA
Communicated on 5 December 2016 FOURTH SECTION Applications nos. 44489/15 and 45670/15 Daniela DOBRILĂ against Romania and Dana Maria VODISLAV against Romania lodged on 1 September 2015 and 10 September 2015 respectively STATEMENT OF FACTS
CtEDO 2014-12-16
0,91
VIȘAN AND OTHERS v. ROMANIA
THIRD SECTION DECISION Application no. 708/13 Marian VIȘAN against Romania and 4 other applications (see list appended) The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 16 December 2014 as a Committee composed of: Ján Šikuta,
CtEDO 2011-06-28
0,91
CASE OF STEFAN ANGELESCU AND OTHERS v. ROMANIA
THIRD SECTION CASE OF ŞTEFAN ANGELESCU AND OTHERS v. ROMANIA (Applications nos. 30198/04, 30200/04, 3484/05 and 36298/07) JUDGMENT This version was rectified on 10 January 2012 under Rule 81 of the Rules of Court STRASBOURG 28 June 2011 FIN
CtEDO 2016-08-30
0,91
DUMITRU AND OTHERS v. ROMANIA
Communicated on 30 August 2016 FOURTH SECTION Application no. 57162/09 Gherghina DUMITRU and others against Romania lodged on 9 October 2009 STATEMENT OF FACTS The applicants, Ms Gherghina Dumitru (the first applicant), Mr Viorel Dumitru (t
Sursă