CtEDO 05.12.2016 Auto

DOBRILĂ and 1 other application v. ROMANIA

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
05.12.2016
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Communicated
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2016
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
DOBRILĂ and 1 other application v. ROMANIA (CtEDO, 2016)
HUDOC · oficial

Comunicat la 5 decembrie 2016 CUARTA SECȚIUNE Cereri nr. 44489/15 și 45670/15 Daniela DOBRILĂ împotriva României și Dana Maria VODISLAV împotriva României depuse la 1 septembrie 2015 și, respectiv, 10 septembrie 2015 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul în primul caz, dna Daniela Dobrilă, este un național român, născut în 1979 și locuiește în Focșani. Reclamantul în al doilea caz, dna Dana Maria Vodislav, este un cetățean român, născut în 1957 și trăiește în Târgu Jiu. Ambele reclamante sunt reprezentate în fața Curții de către dl I. Panaitescu, un avocat practicant la București. Circumstanțele cauzelor Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de reclamanți, pot fi rezumate după cum urmează. 1. Cererea nr. 44489/15 La 13 martie 2014, reclamantul a fost inculpat pentru crimele de corupție comise în funcția ei de funcționar public. La 14 martie 2014, procurorul a depus o cerere de închidere a reclamantului în detenție în reținere la Curtea Județeană Cluj. Judecătorul drepturilor și libertăților care se ocupă de cerere a considerat că nu este necesar să pună reclamantul în detenție. Cu toate acestea, reclamantul a fost înarmat la domiciliu pentru o perioadă de treizeci de zile. Curtea județului Cluj a prelungit măsura preventivă împotriva reclamantului pe o bază lunară. Toate obiecțiile reclamantului față de prelungirea arestării domiciliare au fost respinse în mod constant de către instanță. La 1 iulie 2015, instanța județului a susținut că o astfel de măsură restrictivă nu mai era necesară în cazul reclamantului și a eliberat-o sub supraveghere. 2. Cererea nr. 45670/15 La 25 februarie 2014, reclamantul a fost inculpat pentru crimele de corupție comise în funcția ei de funcționar public. Reclamantul a fost înarmat la domiciliu pentru o perioadă de treizeci de zile la 19 februarie 2014, prin hotărâre a Tribunalului județului Gorj. Măsura a fost prelungită lunar de către instanță internă. Toate obiecțiile reclamantului cu privire la prelungirea arestării domiciliului au fost respinse în mod constant de către instanță. La 5 mai 2015, Curtea județului Gorj a susținut că o astfel de măsură restrictivă nu mai este necesară în cazul reclamantului și a eliberat-o sub supraveghere. Dispozițiile relevante ale Codului de procedură penală în vigoare în momentul respectiv sunt următoarele: art. 202 Scopul și aplicabilitatea măsurilor preventive „4. Măsurile preventive sunt: a) arestarea; b) eliberarea sub supraveghere; c) cauțiune; d) arestarea domiciliară; e) detenția în recomandare.” art. 222 Lungimea arestării domiciliare „ (1) În timpul anchetei penale, măsura preventivă a arestării domiciliare poate fi ordonată pentru o perioadă maximă de treizeci de zile. (2) Arestarea domiciliară poate fi prelungită în timpul anchetei penale, dacă este necesar, numai dacă există motivele de adoptare a măsurii. Fiecare prelungire nu poate dura peste treizeci de zile. ... (9) Lungimea generală a arestării domiciliare în timpul anchetei penale este de 180 de zile.” art. 239 Longuarea maximă a detenției preliminare în timpul procedurii în fața instanței de primă instanță „(1) Durata generală a detenției în reținere în timpul procedurii de dinaintea instanței de primă instanță trebuie să fie rezonabilă și să nu depășească jumătate din pedeapsa maximă pentru infracțiunile în judecată. În toate cazurile, durata de detenție anterioară în timpul procedurii de dinaintea instanței de primă instanță nu depășește cinci ani.” La 7 mai 2015, Curtea Constituțională a României a adoptat decizia nr. 361 care a intrat în vigoare la 12 iunie 2015. În această hotărâre, Curtea Constituțională a susținut că dispozițiile Codului de procedură penală care reglementează măsura preventivă de arestare domiciliară nu erau constituționale, deoarece nu puteau prevadea o lungime globală maximă a măsurii atunci când a fost luată în timpul procedurii dinaintea instanței de primă instanță, așa cum a fost cazul pentru detenția rezidențială. Codul de procedură penală a fost ulterior modificat de Ordonanța Guvernamentală nr. 24/2015 pentru a reflecta decizia Curții Constituționale. Textul modificat de la art. 222, care a intrat în vigoare la 30 iunie 2015, menționează că dispozițiile articolului 239 din Codul de procedură penală care reglementează măsura de detenției reținute în timpul procesului se aplică și la arestarea domiciliară. COMPLAINTĂ Reclamanții se plâng că arestarea lor la domiciliu, în măsura în care a fost efectuată după acuzarea lor și prelungită în perioada inițială de treizeci de zile, în absența unei lungimi maxime globale prevăzute de lege, nu au fost „legive” în sensul articolului 5 § 1 din Convenție. Reclamanții au fost privați de libertate în încălcarea articolului 5 § 1 din Convenție? În special, condițiile pentru arestarea domiciliară a reclamanților, astfel cum prevede dreptul intern, îndeplinesc standardul de „leganță” stabilit de această dispoziție (a se vedea Savca c. Republica Moldova , nr. 17963/08, 15 martie 2016)?

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă