VIȘAN AND OTHERS v. ROMANIA

DIRECȚIUNEA TERZĂ DECIZIE Nr. 708/13 Marian VIȘAN împotriva României și a altor 4 cereri (a se vedea lista anexată) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința la 16 decembrie 2014 în calitate de comitet compus din: Ján Šikuta, președinte, Dragoljub Popović, Iulia Antoanella Motoc, judecători și Marialena Tsirli, grefier adjunct al secțiunii Având în vedere cererile depuse la 19 decembrie 2012, având în vedere observațiile prezentate de Guvernul contestat și observațiile prezentate în răspuns de către solicitanți, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTELE O listă a reclamanților este stabilită în apendice. Guvernul român („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna C. Brumar, de la Ministerul Afacerilor Externe.

Situațiile cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. La 28 mai 2003 patru dintre reclamanți au fost reținuți în detenție pentru reținere și au fost deschise proceduri penale împotriva lor, printre altele, pentru acuzații de La 2 octombrie 2003 a fost deschisă o procedură penală împotriva celui de-al cincilea reclamant cu privire la acuzarea de corupție. Cazurile au fost aderate și decizia privind fondul a fost pronunțată la 22 iulie 2010 de către Curtea de Apel din București după ce a fost înființată jurisdicția sa și după mai multe excepții de neconstituționalitate au fost rezolvate. Curtea de Apel a condamnat reclamanții la condamnare la condamnare la închisoare între 2 și 4 ani cu o ședere a executării.

Reclamanții au apelat la decizia privind punctele de drept. Prin decizia finală din 3 iulie 2012, Curtea Înaltă de Casezare și Justiție („Curtea Înaltă”) a redus condamnarea reclamanților la 1 an și 2 luni sau la 1 luni de închisoare. În acest sens, Curtea Înaltă a luat act de durata procedurii, recunoaștend că aceasta a depășit cererea de timp rezonabil și a afirmat că, ca urmare, a condamnat reclamanții la condamnare la condamnare la condamnare sub minimul legal. Legea internă relevantă Dispozițiile juridice relevante din România sunt descrise în hotărârea în cazul Vlad și alții v. România , nr. 40756/06, 41508/07 și 50806/07, §§ 62-63, 68, 70-72 și 75, 26 noiembrie 2013. COMPLAINTĂ Reclamanții se plâng în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata procedurilor penale în care au fost implicați.

HOTĂRÂREA Curții constată în primul rând că, având în vedere contextul lor de fapt și juridic comun, este necesar să se alăture prezentelor cereri. Reclamanții au invocat art. 6 § 1 din Convenție, care, în măsura în care este relevant, citește după cum urmează: „În determinarea ... a oricărei acuzații penale împotriva lui, toată lumea are dreptul la ... o audiere într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal...” Guvernul a susținut că reclamanții nu mai pot pretinde că sunt victime în sensul articolului 34 din Convenție, deoarece la 3 iulie 2012, Curtea Înaltă a recunoscut presupusa încălcare a Convenției din cauza lungii excesive a procedurii și, prin urmare, a redus condamnarea reclamanților sub minimul statutar.

Astfel, Guvernul a susținut, Curtea Înaltă amândoi a recunoscut că procedura a durat mult timp și a furnizat remediere în legătură cu Convenția. Reclamanții nu sunt de acord, deși, într-adevăr, Curtea Înaltă și-a redus condamnarea, aceasta nu poate fi considerată decât o soluție parțială pentru încălcarea Convenției. Potrivit jurisprudenței Curții, atenuarea condamnării nu remediază în principiu nerespectarea cerințelor de timp rezonabile prevăzute la art. 6 § 1 din Convenție în ceea ce privește procedurile penale.

Cu toate acestea, această regulă generală ar putea fi supusă unei excepții atunci când autoritățile naționale au recunoscut, fie în mod expres, fie în substanță, și apoi au beneficiat de remediere pentru încălcarea Convenției (a se vedea, printre altele, Eckle v. Germania , 15 iulie 1982 , § 66-70, Serie A nr. 51, Morby v. Luxemburg (dec.), nr. 27156/02, ECHR 2003-XI, Sheremetov v. Bulgaria , nr. 16880/02, § 33, 22 mai 2008 și Nachev v. Bulgaria , nr. 27402/05, § 30, 21 decembrie 2010). Aplicarea acestor principii în acest caz, Curtea constată, în primul rând, că Înaltul Tribunal a susținut în mod expres substanța plângerii reclamanților în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că procedura a depășit un timp rezonabil.

În al doilea rând, Curtea constată că Curtea Înaltă a redus, având în vedere durata excesivă a procedurii, condamnările reclamanților sub minimumul statutar la aproximativ jumătate din condamnările inițiale de închisoare. Prin urmare, Curtea este convinsă că autoritățile naționale au acordat un recurs adecvat reclamanților prin reducerea condamnărilor în mod expres și măsurabil (a se vedea, printre altele, Beck c. Norvegia , nr. 26390/95, § 27, 26 iunie 2001). În aceste circumstanțe, reclamanții nu mai pot pretinde că sunt victime în temeiul articolului 34 din Convenția cu privire la dreptul lor la o audiere într-un termen rezonabil, astfel cum este garantat în temeiul articolului 6 § 1. pentru a se alătura cererilor; Declara cererile inadmisibile.

Marialena Tsirli Ján Šikuta Președintele adjunct Registrului Apendicele nr. Cerere nr. Locată pe Solicitant Data nașterii Local de reședință Naționalitate Reprezentat de 708/13 19/12/2012 Marian VIȘAN 08/10/1961 Buftea Română Ion GHIGEANU 796/13 19/12/2012 Marius LAHMAN 15/07/1967 Voluntari Romanian Ion GHIGEANU 906/13 19/12/2012 Gheorghe URDUBAN 09/11/1956 București Ion GHIGLEANU 2521/13 19/12/2012 Constantin HUȚUPAȘU 11/07/1966 București Ion GHIGLEANU 31976/13 19/12/2012 Nicușor BUTUEA 29/05/1974 Răzvad Ion GHIGLEANU

THIRD SECTION

DECISION Application no. 708/13 Marian VIȘAN against Romania and 4 other applications (see list appended) The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 16 December 2014 as a Committee composed of: Ján Šikuta, President, Dragoljub Popović, Iulia Antoanella Motoc, judges, and Marialena Tsirli, Deputy Section Registrar , Having regard to the above applications lodged on 19 December 2012, Having regard to the observations submitted by the respondent Government and the observations in reply submitted by the applicants, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS A list of the applicants is set out in the appendix. The Romanian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ms C. Brumar, from the Ministry of Foreign Affairs.

A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. On 28 May 2003 four of the applicants were placed in detention on remand and criminal proceedings were opened against them on charges of, inter alia , bribery. On 2 October 2003 criminal proceedings were opened against the fifth applicant on the charge of bribery. The cases were joined and the decision on the merits was rendered on 22 July 2010 by the Bucharest Court of Appeal after its jurisdiction was established and after several exceptions of unconstitutionality were resolved. The Court of Appeal convicted the applicants to prison sentences between 2 and 4 years with a stay of execution.

The applicants appealed the decision on points of law. By final decision of 3 July 2012 the High Court of Cassation and Justice (“High Court”) reduced the applicants’ prison sentences to either 1 year and 2 months or 1 year and 6 months with a stay of execution. In doing so, the High Court took note of the length of proceedings acknowledging that it had exceeded the reasonable time requirement and stating that as a consequence it convicted the applicants to prison sentences below the statutory minimum. B. Relevant domestic law The relevant Romanian legal provisions are described in the judgment in the case of Vlad and Others v. Romania , nos. 40756/06, 41508/07 and 50806/07, §§ 62-63, 68, 70-72 and 75, 26 November 2013. COMPLAINT The applicants complained under Article 6 § 1 of the Convention about the length of criminal proceedings in which they were involved.

THE LAW The Court firstly finds that, given their common factual and legal background, it is appropriate to join the present applications. Complaining of the length of the criminal proceedings the applicants invoked Article 6 § 1 of the Convention which in so far as relevant, reads as follows: “In the determination of ... any criminal charge against him, everyone is entitled to a ... hearing within a reasonable time by [a] ... tribunal...” The Government submitted that the applicants can no longer claim to be victims within the meaning of Article 34 of the Convention, since on 3 July 2012 the High Court acknowledged the alleged violation of the Convention due to the excessive length of the proceedings and accordingly reduced the applicants’ sentence below the statutory minimum.

Thus, the Government maintained, the High Court both recognized that the proceedings took a long time and provided redress thereof in relation to the Convention. The applicants disagreed, saying that while the High Court had indeed reduced their sentences, it could only be regarded as a partial redress for the breach of the Convention. According to the Court’s case-law, mitigation of sentence alone does not in principle remedy a failure to comply with the reasonable time requirement contained in Article 6 § 1 of the Convention with regard to criminal proceedings.

However, this general rule might be subject to an exception when the national authorities have acknowledged, either expressly or in substance, and then afforded redress for, the breach of the Convention (see, among other authorities, Eckle v. Germany , 15 July 1982, § 66-70, Series A no. 51, Morby v. Luxembourg (dec.), no. 27156/02, ECHR 2003-XI, Sheremetov v. Bulgaria , no. 16880/02, § 33, 22 May 2008 and Nachev v. Bulgaria , no. 27402/05, § 30, 21 December 2010). Applying these principles in the present case, the Court notes in the first place that the High Court expressly upheld the substance of the applicants’ complaint under Article 6 § 1 of the Convention that the proceedings had exceeded a reasonable time.

Secondly, the Court notes that the High Court reduced, in the light of the excessive length of proceedings, the applicants’ sentences below the statutory minimum to approximately half of the initial prison sentences. The Court is thus satisfied that the national authorities afforded adequate redress to the applicants by reducing the sentences in an express and measurable manner (see, among other authorities, Beck v. Norway , no. 26390/95, § 27, 26 June 2001). In these circumstances, the applicants can no longer claim to be victims under Article 34 of the Convention of their right to a hearing within a reasonable time, as guaranteed under Article 6 § 1. It follows that the applications must be rejected as manifestly ill-founded in accordance with Article 35 §§ 3 (a) and 4 of the Convention.

For these reasons, the Court, unanimously, Decides to join the applications; Declares the applications inadmissible. Marialena Tsirli Ján Šikuta Deputy Registrar President Appendix No. Application No. Lodged on Applicant Date of birth Place of residence Nationality Represented by 708/13 19/12/2012 Marian VIȘAN 08/10/1961 Buftea Romanian Ion GHIGHEANU 796/13 19/12/2012 Marius LAHMAN 15/07/1967 Voluntari Romanian Ion GHIGHEANU 906/13 19/12/2012 Gheorghe URDUBAN 09/11/1956 Bucharest Romanian Ion GHIGHEANU 2521/13 19/12/2012 Constantin HUȚUPAȘU 11/07/1966 Bucharest Romanian Ion GHIGHEANU 31976/13 19/12/2012 Nicușor BUTUCEA 29/05/1974 Răzvad Romanian Ion GHIGHEANU