VIȘAN AND OTHERS v. ROMANIA

RESPONDENT

ROU

HOTĂRÂRE

16.12.2014

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Inadmissible

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2014
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

VIȘAN AND OTHERS v. ROMANIA (CtEDO, 2014)

HUDOC · oficial

DIRECȚIUNEA TERZĂ DECIZIE Nr. 708/13 Marian VIȘAN împotriva României și a altor 4 cereri (a se vedea lista anexată) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința la 16 decembrie 2014 în calitate de comitet compus din: Ján Šikuta, președinte, Dragoljub Popović, Iulia Antoanella Motoc, judecători și Marialena Tsirli, grefier adjunct al secțiunii Având în vedere cererile depuse la 19 decembrie 2012, având în vedere observațiile prezentate de Guvernul contestat și observațiile prezentate în răspuns de către solicitanți, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTELE O listă a reclamanților este stabilită în apendice. Guvernul român („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna C. Brumar, de la Ministerul Afacerilor Externe. Situațiile cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. La 28 mai 2003 patru dintre reclamanți au fost reținuți în detenție pentru reținere și au fost deschise proceduri penale împotriva lor, printre altele, pentru acuzații de La 2 octombrie 2003 a fost deschisă o procedură penală împotriva celui de-al cincilea reclamant cu privire la acuzarea de corupție. Cazurile au fost aderate și decizia privind fondul a fost pronunțată la 22 iulie 2010 de către Curtea de Apel din București după ce a fost înființată jurisdicția sa și după mai multe excepții de neconstituționalitate au fost rezolvate. Curtea de Apel a condamnat reclamanții la condamnare la condamnare la închisoare între 2 și 4 ani cu o ședere a executării. Reclamanții au apelat la decizia privind punctele de drept. Prin decizia finală din 3 iulie 2012, Curtea Înaltă de Casezare și Justiție („Curtea Înaltă”) a redus condamnarea reclamanților la 1 an și 2 luni sau la 1 luni de închisoare. În acest sens, Curtea Înaltă a luat act de durata procedurii, recunoaștend că aceasta a depășit cererea de timp rezonabil și a afirmat că, ca urmare, a condamnat reclamanții la condamnare la condamnare la condamnare sub minimul legal. Legea internă relevantă Dispozițiile juridice relevante din România sunt descrise în hotărârea în cazul Vlad și alții v. România , nr. 40756/06, 41508/07 și 50806/07, §§ 62-63, 68, 70-72 și 75, 26 noiembrie 2013. COMPLAINTĂ Reclamanții se plâng în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata procedurilor penale în care au fost implicați. HOTĂRÂREA Curții constată în primul rând că, având în vedere contextul lor de fapt și juridic comun, este necesar să se alăture prezentelor cereri. Reclamanții au invocat art. 6 § 1 din Convenție, care, în măsura în care este relevant, citește după cum urmează: „În determinarea ... a oricărei acuzații penale împotriva lui, toată lumea are dreptul la ... o audiere într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal...” Guvernul a susținut că reclamanții nu mai pot pretinde că sunt victime în sensul articolului 34 din Convenție, deoarece la 3 iulie 2012, Curtea Înaltă a recunoscut presupusa încălcare a Convenției din cauza lungii excesive a procedurii și, prin urmare, a redus condamnarea reclamanților sub minimul statutar. Astfel, Guvernul a susținut, Curtea Înaltă amândoi a recunoscut că procedura a durat mult timp și a furnizat remediere în legătură cu Convenția. Reclamanții nu sunt de acord, deși, într-adevăr, Curtea Înaltă și-a redus condamnarea, aceasta nu poate fi considerată decât o soluție parțială pentru încălcarea Convenției. Potrivit jurisprudenței Curții, atenuarea condamnării nu remediază în principiu nerespectarea cerințelor de timp rezonabile prevăzute la art. 6 § 1 din Convenție în ceea ce privește procedurile penale. Cu toate acestea, această regulă generală ar putea fi supusă unei excepții atunci când autoritățile naționale au recunoscut, fie în mod expres, fie în substanță, și apoi au beneficiat de remediere pentru încălcarea Convenției (a se vedea, printre altele, Eckle v. Germania , 15 iulie 1982 , § 66-70, Serie A nr. 51, Morby v. Luxemburg (dec.), nr. 27156/02, ECHR 2003-XI, Sheremetov v. Bulgaria , nr. 16880/02, § 33, 22 mai 2008 și Nachev v. Bulgaria , nr. 27402/05, § 30, 21 decembrie 2010). Aplicarea acestor principii în acest caz, Curtea constată, în primul rând, că Înaltul Tribunal a susținut în mod expres substanța plângerii reclamanților în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că procedura a depășit un timp rezonabil. În al doilea rând, Curtea constată că Curtea Înaltă a redus, având în vedere durata excesivă a procedurii, condamnările reclamanților sub minimumul statutar la aproximativ jumătate din condamnările inițiale de închisoare. Prin urmare, Curtea este convinsă că autoritățile naționale au acordat un recurs adecvat reclamanților prin reducerea condamnărilor în mod expres și măsurabil (a se vedea, printre altele, Beck c. Norvegia , nr. 26390/95, § 27, 26 iunie 2001). În aceste circumstanțe, reclamanții nu mai pot pretinde că sunt victime în temeiul articolului 34 din Convenția cu privire la dreptul lor la o audiere într-un termen rezonabil, astfel cum este garantat în temeiul articolului 6 § 1. pentru a se alătura cererilor; Declara cererile inadmisibile. Marialena Tsirli Ján Šikuta Președintele adjunct Registrului Apendicele nr. Cerere nr. Locată pe Solicitant Data nașterii Local de reședință Naționalitate Reprezentat de 708/13 19/12/2012 Marian VIȘAN 08/10/1961 Buftea Română Ion GHIGEANU 796/13 19/12/2012 Marius LAHMAN 15/07/1967 Voluntari Romanian Ion GHIGEANU 906/13 19/12/2012 Gheorghe URDUBAN 09/11/1956 București Ion GHIGLEANU 2521/13 19/12/2012 Constantin HUȚUPAȘU 11/07/1966 București Ion GHIGLEANU 31976/13 19/12/2012 Nicușor BUTUEA 29/05/1974 Răzvad Ion GHIGLEANU