CtEDO 06.03.2012 Auto

URSA AND OTHERS v. ROMANIA

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
06.03.2012
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partly inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2012
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
URSA AND OTHERS v. ROMANIA (CtEDO, 2012)
HUDOC · oficial

DECIZIA nr. 47754/10 Laurențiu Violel URSA și alții împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care așezează la 6 martie 2012 ca Cameră compusă din: Josep Casadevall, Președintele, Egbert Myjer, Ján Šikuta, Ineta Ziemele, Luis López Guerra, Mihai Poalelungi, Kristina Pardalos, judecători și Marialena Tsirli, secretar adjunct al secțiunii; Având în vedere cererea depusă la 26 iulie 2010, după ce a deliberat, hotărăsc după cum urmează: FACTELE Reclamanții, dl Laurențiu Viorel Ursa („primul reclamant”), dl Paul Ovidiu Mureșan („al doilea reclamant”) și dl Cornel Rusu („al treilea reclamant”) sunt cetățeni români născuți în 1975, 1986 și, respectiv, 1985 și trăiesc în județul Bistrița Năsăud. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de reclamanți, pot fi rezumate după cum urmează. Procedura penală împotriva reclamanților La 19 noiembrie 2004, reclamanții au fost arestați de către poliție sub suspiciune că au documente falsificate pentru obținerea vizelor pentru Statele Unite ale Americii („USA”) și pentru fraude bancare. În aceeași dată au fost efectuate cercetări ale apartamentelor primei și a treilor solicitanți în absența lor. Poliția a confiscat anumite sume de bani găsite în cele două apartamente. La arestarea lor, reclamanții au fost interogat fără un avocat și a mărturisit că au comis infracțiunile. Câteva ore mai târziu, în aceeași zi, ei au repetat declarațiile lor în prezența avocatului angajat de soția primului reclamant și desemnat de poliție ca avocat de asistență juridică pentru ceilalți solicitanți. La 20 noiembrie 2004, reclamanții au fost plasați în detenție preliminară prin ordinul Curții de județ Bistrița. Măsura a fost prelungită în mod regulat, iar reclamanții au fost reținuți în detenție până la 25 de ani. Ianuarie 2007 (al treilea reclamant) și 9 februarie 2007 (al doilea și primul și al doilea reclamant) atunci când au fost eliberați sub supraveghere judiciară. La 12 mai 2005, reclamanții au fost angajați să fie judecați cu multiple acuzații. Ele au fost în esență acuzate că au falsificat documente oficiale, pe care le-au folosit pentru a ajuta diferite persoane pentru a obține vize pentru Statele Unite; și pentru a aparține unui grup criminal organizat care a imprimat cărți bancare false, folosind datele obținute de pe internet sau de către diferite furnizori, și apoi au folosit aceste cărți false pentru a retrage bani. În cadrul anchetei penale, prin ordinul procurorului, unele sume de bani au fost confiscate de la solicitanți. Curtea județului Bistrița Năsăud a examinat meritele cauzei. Acesta se bazează pe un ansamblu mare de dovezi (cum ar fi rapoartele căutărilor apartamente și căutărilor de calculator, note de la băncile ale căror mașini ATM au fost utilizate și de la birourile de schimb în care acuzații au schimbat bani, un raport de graficologie privind documentele false pe care reclamanții le furnizau persoanelor care doreau să solicite vize din SUA, rapoarte contabile, declarații de către acuzați și martori, precum și înregistrările conflicturilor dintre unii dintre acuzați). Reclamanții au fost reprezentați de avocați aleși. Curtea a pronunțat hotărârea la 10 octombrie 2007, constatarea reclamanților vinovați de falsificare și fraudă financiară. Primul reclamant a fost condamnat la cinci ani de închisoare și la al doilea și al treilea la patru ani de închisoare. Reclamanții au fost privați automat de dreptul de vot pentru durata sentinței. Ca pedeapsă suplimentară, acestea au fost private de dreptul de a vota și de a sta la alegeri pentru doi ani după ce au îndeplinit condamnarea. Pe baza unui raport de contabilitate forense, Curtea Județeanului a stabilit că reclamanții au folosit cărțile bancare falsificate pentru a retrage 1.113.490 Ea a ordonat confiscarea banilor găsite pe toți acuzații, inclusiv din dulapul bancar al primului reclamant și le-a ordonat să plătească în comun suma de 38.000 de euro. 10. Curtea județului a anulat, de asemenea, mai multe documente falsificate, inclusiv un contract în temeiul căruia cel de-al treilea reclamant a cumpărat un apartament de la o parte terță. Curtea a stabilit că părțile contractului au dat informații false notarului pentru a acoperi tranzacțiile ilegale dintre ei. 11. Primul reclamant a susținut în principal că el a fost doar șofer pentru celelalte două acuzate, că ei au fost cei care au pus în aplicare schema de cărți bancare false și că el nu a fost conștient de ceea ce făceau. Cei de-al treilea solicitanți au susținut, de asemenea, că cercetările efectuate în apartamente erau ilegale și că dovezile astfel colectate erau ilegale și considerate că instanța de district a dat o interpretare eronată a dovezii din dosar și a eșuat în condamnarea și condamnarea acestora. Octombrie 2008, Curtea de Apel Cluj a respins apelurile ca fiind nefondate. 12. Reclamanții au depus un recurs asupra punctelor de drept care își reiterează plângerile privind legalitatea probelor și contestarea interpretării faptelor de către instanțele inferioare. De asemenea, s-au plâns că proiectul de pronunțare a acuzării era ilegal și dosarul penal incomplet, că procurorul și instanța nu au reușit să stabilească în mod corespunzător toate aspectele din cauza. 13. Într-o decizie finală din 5 martie 2010, Curtea Înaltă de Casare și Justiție a susținut hotărârea de primă instanță, care a confirmat raționarea instanțelor îndepărtate. Răspunzând la motivele invocate de reclamanții, a decis că nu exista niciun motiv pentru a trimite cazul la procuror și că cazul a fost îndreptat în mod legal instanțelor judiciare. În plus, raportul de contabilitate legistică a determinat sumele care au fost retrase folosind cărțile false, ținând seama de detaliile contului bancar găsite pe unul dintre computerele din apartamentul în care au locuit reclamanții. Curtea a confirmat în continuare proporționalitatea sentinței aplicate fiecăruia dintre acuzați și a respins toate apelurile privind punctele de drept. 14. De la arestarea lor la 19 noiembrie 2004 până la 17 mai 2005, reclamanții au fost reținuți la secția de poliție Bistrița, iar în ultima dată au fost transferați la secțiunile de detenție anterioară din închisoarea Bistrița, unde au rămas până la eliberarea lor în așteptarea procesului, în 2007 (a se vedea punctul 4 mai sus). 15. La 17 martie 2010 (în cazul primului și al doilea reclamant) și 6 aprilie 2010 (în cazul celui de-al treilea reclamant) reclamanții au fost returnați la închisoarea Bistrița, în cazul în care au servit restul condamnărilor la închisoare. Potrivit declarațiilor lor la Curte, au fost ținuți în celule care măsoară 28 mp, împreună cu alți șapte deținuți. În celulă, o lumină era permanentă, chiar și noaptea, împiedicând-le să se odihnească corect. Ei au dezvoltat probleme de vedere din cauza acestui sistem de iluminare. Ei au fost permiți să ia doar un duș pe săptămână din septembrie până în mai și de două ori pe săptămână din iunie până în august. Sala de duș a măsurat 30 mp. m și a conținut aproximativ 35-40 dușuri. Nu au existat ecrane de duș, și, prin urmare, nici o intimitate. Sala de duș a fost slab ventilat și condițiile de igienă au fost foarte săraci. În plus, al treilea reclamant care nu este fumator a fost ținut din aprilie până în mai 2010 într-o celulă cu fumatori. 16. Primul reclamant a fost eliberat din închisoare la 22 martie 2011, în timp ce al doilea și al treilea reclamant au fost eliberați la 26 octombrie 2010. Legea și practicile interne relevante 17. Articolele relevante ale Codului penal român privind interzicerea votului și modificările legislative făcute la aceste dispoziții pot fi găsite în hotărârea Calmanovici c. România (n. 42250/02, § 49, 1 iulie 2008). 18. Reclamanții se plângeau în temeiul articolului 3 din Convenție că au fost deținuți în condiții inumane și degradante la secția de poliție Bistrița și în închisoarea Bistrița. De asemenea, au susținut că au dezvoltat probleme oculare din cauza luminii permanente din celule. 19. În baza articolului 5 din Convenție, reclamanții se plângeau că au fost ilicitamente privați de libertate la 19 noiembrie 2004, că durata deținutului anterior la judecată a fost irazonabilă și că nu au existat motive suficiente care să justifice acest lucru. 20. În baza articolului 6 §§ § 1 și 3 din Convenție, reclamanții se plângeau că nu au fost asistați de un avocat în timpul primului interogatoriu și că, în majoritatea anchetei penale, au fost reprezentați de același avocat, chiar dacă au avut interese contradictorii în acest caz. În conformitate cu același articol, ei au reiterat unele dintre argumentele susținute în fața instanțelor interne, în special presupusa ilegalitate a proiectului de pronunțare a acuzării; eșecul procurorului și instanțelor de a stabili în mod corespunzător toate aspectele cazului; și ilegalitatea căutărilor în apartamentele și computerele lor. În plus, reclamanții au susținut că unul dintre judecătorii din prima instanță și unul dintre judecătorii din cadrul comitetului de apel nu ar fi trebuit să decidă în cazul în care aveau împrumuturi cu băncile ale căror mașini aeriene au fost utilizate pentru retragerea banilor. În cele din urmă, ei se plângeau că durata procedurii penale a fost nejustificabil lungă. 21. În temeiul articolului 6 § 2 din Convenție, reclamanții au considerat că dreptul lor de a fi presupus nevinovat a fost încălcat ca în timpul anchetei penale, un comunicat de presă a fost emis de autoritățile de stat în care au fost identificate și prezentate ca membri ai unei organizații criminale. 22. În baza articolului 8 din Convenție, pumnul și al treilea reclamant s-au plâns că cercetările efectuate în apartamentele lor și în calculatoarele lor erau ilegale. 23. Ei se plângeau în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție cu privire la faptul că banii găsiti pe ei și pe primul dulap bancar al reclamantului au fost confiscați și că au fost ordonate să plătească daune în plus față de sumele confiscate. În sfârșit, reclamanții s-au plâns în temeiul articolului 3 din Protocolul nr. 1 la Convenție că, în temeiul condamnării lor penale, au fost automat privați de dreptul de vot și de a preveni alegerea. Reclamanții se plângeau în temeiul articolului 3 din Convenție că au fost reținuți în condiții inumane și degradante la secția de poliție Bistrița și în închisoarea Bistrița. De asemenea, au susținut că au dezvoltat probleme oculare din cauza luminii permanente din celule. 26. Curtea constată că reclamanții au fost reținuți la secția de poliție Bistrița din 19 noiembrie 2004 până la 17 mai 2005. În plus, detenția din închisoarea Bistrița a fost împărțită în două perioade distincte: una care a început la 14 mai 2005 și s-a încheiat în 2007, când au fost eliberate, și una care a început la 17 martie 2010 pentru primii și al doilea reclamant și la 6 aprilie 2010 pentru al treilea reclamant și s-a încheiat la 22 martie 2011 pentru primul reclamant și la 26 octombrie 2010 pentru al doilea și al treilea reclamant. Având în vedere faptul că cererea cu Curtea a fost depusă la 26 iulie 2010, Curtea constată că plângerile privind detenția reclamanților la secția de poliție Bistrița și prima perioadă de detenție în închisoarea Bistrița au fost depuse în afara termenului de șase luni și ar trebui declarate inadmisibile în conformitate cu art. 35 §§ 1 și 4 din convenție. 27. În ceea ce privește plângerea prezentată cu privire la condițiile materiale de detenție în timpul celei de-a doua perioade de detenție ale reclamanților în închisoarea Bistrița, Curtea consideră că nu poate, pe baza dosarului, să-și stabilească admisibilitatea și că, prin urmare, este necesar, în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul Curții, să comunice această parte a cererii guvernului contestat. Plaga în temeiul articolului 3 din Protocolul nr. 1 la Convenția 28. Reclamanții se plâng că interdicția de vot pe care le-a impus-o prin decizia finală din 5 martie 2010 a încălcat art. 3 din Protocolul nr. 1 la Convenția. 29. Curtea consideră că, pe baza cazului, nu poate determina admisibilitatea acestei plângeri și că, prin urmare, este necesar, în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul de procedură, să anunțe această parte a cererii guvernului contestat. Având în vedere tot materialul în posesia sa, și în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa, Curtea constată că toate celelalte plângeri formulate de reclamant nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților prevăzute în Convenția sau în Protocolurile sale. 31. Prin urmare, aceste plângeri trebuie respinse în conformitate cu art. 35 § 1, 3 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să se suspende examinarea plângerilor reclamanților în temeiul articolului 3 din Convenție privind condițiile materiale de detenție în închisoarea Bistrița din 17 martie 2010 (prima și a doua solicitanți) și din 6 aprilie 2010 (a treia solicitantă) până la 22 martie 2011 (prima reclamantă) și 26 octombrie 2010 (a doua și a treia solicitanți); și în temeiul articolului 3 din Protocolul nr. 1 la Convenția privind interdicția de vot impusă lor prin decizia finală din 5 martie 2010; declara restul cererii inadmisibil. Marialena Tsirli Josep Casadevall Președintele secretar adjunct

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă