DECIZIA nr. 47754/10 Laurențiu Violel URSA și alții împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care așezează la 6 martie 2012 ca Cameră compusă din: Josep Casadevall, Președintele, Egbert Myjer, Ján Šikuta, Ineta Ziemele, Luis López Guerra, Mihai Poalelungi, Kristina Pardalos, judecători și Marialena Tsirli, secretar adjunct al secțiunii; Având în vedere cererea depusă la 26 iulie 2010, după ce a deliberat, hotărăsc după cum urmează: FACTELE Reclamanții, dl Laurențiu Viorel Ursa („primul reclamant”), dl Paul Ovidiu Mureșan („al doilea reclamant”) și dl Cornel Rusu („al treilea reclamant”) sunt cetățeni români născuți în 1975, 1986 și, respectiv, 1985 și trăiesc în județul Bistrița Năsăud. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de reclamanți, pot fi rezumate după cum urmează. Procedura penală împotriva reclamanților La 19 noiembrie 2004, reclamanții au fost arestați de către poliție sub suspiciune că au documente falsificate pentru obținerea vizelor pentru Statele Unite ale Americii („USA”) și pentru fraude bancare. În aceeași dată au fost efectuate cercetări ale apartamentelor primei și a treilor solicitanți în absența lor. Poliția a confiscat anumite sume de bani găsite în cele două apartamente. La arestarea lor, reclamanții au fost interogat fără un avocat și a mărturisit că au comis infracțiunile. Câteva ore mai târziu, în aceeași zi, ei au repetat declarațiile lor în prezența avocatului angajat de soția primului reclamant și desemnat de poliție ca avocat de asistență juridică pentru ceilalți solicitanți. La 20 noiembrie 2004, reclamanții au fost plasați în detenție preliminară prin ordinul Curții de județ Bistrița. Măsura a fost prelungită în mod regulat, iar reclamanții au fost reținuți în detenție până la 25 de ani. Ianuarie 2007 (al treilea reclamant) și 9 februarie 2007 (al doilea și primul și al doilea reclamant) atunci când au fost eliberați sub supraveghere judiciară. La 12 mai 2005, reclamanții au fost angajați să fie judecați cu multiple acuzații. Ele au fost în esență acuzate că au falsificat documente oficiale, pe care le-au folosit pentru a ajuta diferite persoane pentru a obține vize pentru Statele Unite; și pentru a aparține unui grup criminal organizat care a imprimat cărți bancare false, folosind datele obținute de pe internet sau de către diferite furnizori, și apoi au folosit aceste cărți false pentru a retrage bani. În cadrul anchetei penale, prin ordinul procurorului, unele sume de bani au fost confiscate de la solicitanți. Curtea județului Bistrița Năsăud a examinat meritele cauzei. Acesta se bazează pe un ansamblu mare de dovezi (cum ar fi rapoartele căutărilor apartamente și căutărilor de calculator, note de la băncile ale căror mașini ATM au fost utilizate și de la birourile de schimb în care acuzații au schimbat bani, un raport de graficologie privind documentele false pe care reclamanții le furnizau persoanelor care doreau să solicite vize din SUA, rapoarte contabile, declarații de către acuzați și martori, precum și înregistrările conflicturilor dintre unii dintre acuzați). Reclamanții au fost reprezentați de avocați aleși. Curtea a pronunțat hotărârea la 10 octombrie 2007, constatarea reclamanților vinovați de falsificare și fraudă financiară. Primul reclamant a fost condamnat la cinci ani de închisoare și la al doilea și al treilea la patru ani de închisoare. Reclamanții au fost privați automat de dreptul de vot pentru durata sentinței. Ca pedeapsă suplimentară, acestea au fost private de dreptul de a vota și de a sta la alegeri pentru doi ani după ce au îndeplinit condamnarea. Pe baza unui raport de contabilitate forense, Curtea Județeanului a stabilit că reclamanții au folosit cărțile bancare falsificate pentru a retrage 1.113.490 Ea a ordonat confiscarea banilor găsite pe toți acuzații, inclusiv din dulapul bancar al primului reclamant și le-a ordonat să plătească în comun suma de 38.000 de euro. 10. Curtea județului a anulat, de asemenea, mai multe documente falsificate, inclusiv un contract în temeiul căruia cel de-al treilea reclamant a cumpărat un apartament de la o parte terță. Curtea a stabilit că părțile contractului au dat informații false notarului pentru a acoperi tranzacțiile ilegale dintre ei. 11. Primul reclamant a susținut în principal că el a fost doar șofer pentru celelalte două acuzate, că ei au fost cei care au pus în aplicare schema de cărți bancare false și că el nu a fost conștient de ceea ce făceau. Cei de-al treilea solicitanți au susținut, de asemenea, că cercetările efectuate în apartamente erau ilegale și că dovezile astfel colectate erau ilegale și considerate că instanța de district a dat o interpretare eronată a dovezii din dosar și a eșuat în condamnarea și condamnarea acestora. Octombrie 2008, Curtea de Apel Cluj a respins apelurile ca fiind nefondate. 12. Reclamanții au depus un recurs asupra punctelor de drept care își reiterează plângerile privind legalitatea probelor și contestarea interpretării faptelor de către instanțele inferioare. De asemenea, s-au plâns că proiectul de pronunțare a acuzării era ilegal și dosarul penal incomplet, că procurorul și instanța nu au reușit să stabilească în mod corespunzător toate aspectele din cauza. 13. Într-o decizie finală din 5 martie 2010, Curtea Înaltă de Casare și Justiție a susținut hotărârea de primă instanță, care a confirmat raționarea instanțelor îndepărtate. Răspunzând la motivele invocate de reclamanții, a decis că nu exista niciun motiv pentru a trimite cazul la procuror și că cazul a fost îndreptat în mod legal instanțelor judiciare. În plus, raportul de contabilitate legistică a determinat sumele care au fost retrase folosind cărțile false, ținând seama de detaliile contului bancar găsite pe unul dintre computerele din apartamentul în care au locuit reclamanții. Curtea a confirmat în continuare proporționalitatea sentinței aplicate fiecăruia dintre acuzați și a respins toate apelurile privind punctele de drept. 14. De la arestarea lor la 19 noiembrie 2004 până la 17 mai 2005, reclamanții au fost reținuți la secția de poliție Bistrița, iar în ultima dată au fost transferați la secțiunile de detenție anterioară din închisoarea Bistrița, unde au rămas până la eliberarea lor în așteptarea procesului, în 2007 (a se vedea punctul 4 mai sus). 15. La 17 martie 2010 (în cazul primului și al doilea reclamant) și 6 aprilie 2010 (în cazul celui de-al treilea reclamant) reclamanții au fost returnați la închisoarea Bistrița, în cazul în care au servit restul condamnărilor la închisoare. Potrivit declarațiilor lor la Curte, au fost ținuți în celule care măsoară 28 mp, împreună cu alți șapte deținuți. În celulă, o lumină era permanentă, chiar și noaptea, împiedicând-le să se odihnească corect. Ei au dezvoltat probleme de vedere din cauza acestui sistem de iluminare. Ei au fost permiți să ia doar un duș pe săptămână din septembrie până în mai și de două ori pe săptămână din iunie până în august. Sala de duș a măsurat 30 mp. m și a conținut aproximativ 35-40 dușuri. Nu au existat ecrane de duș, și, prin urmare, nici o intimitate. Sala de duș a fost slab ventilat și condițiile de igienă au fost foarte săraci. În plus, al treilea reclamant care nu este fumator a fost ținut din aprilie până în mai 2010 într-o celulă cu fumatori. 16. Primul reclamant a fost eliberat din închisoare la 22 martie 2011, în timp ce al doilea și al treilea reclamant au fost eliberați la 26 octombrie 2010. Legea și practicile interne relevante 17. Articolele relevante ale Codului penal român privind interzicerea votului și modificările legislative făcute la aceste dispoziții pot fi găsite în hotărârea Calmanovici c. România (n. 42250/02, § 49, 1 iulie 2008). 18. Reclamanții se plângeau în temeiul articolului 3 din Convenție că au fost deținuți în condiții inumane și degradante la secția de poliție Bistrița și în închisoarea Bistrița. De asemenea, au susținut că au dezvoltat probleme oculare din cauza luminii permanente din celule. 19. În baza articolului 5 din Convenție, reclamanții se plângeau că au fost ilicitamente privați de libertate la 19 noiembrie 2004, că durata deținutului anterior la judecată a fost irazonabilă și că nu au existat motive suficiente care să justifice acest lucru. 20. În baza articolului 6 §§ § 1 și 3 din Convenție, reclamanții se plângeau că nu au fost asistați de un avocat în timpul primului interogatoriu și că, în majoritatea anchetei penale, au fost reprezentați de același avocat, chiar dacă au avut interese contradictorii în acest caz. În conformitate cu același articol, ei au reiterat unele dintre argumentele susținute în fața instanțelor interne, în special presupusa ilegalitate a proiectului de pronunțare a acuzării; eșecul procurorului și instanțelor de a stabili în mod corespunzător toate aspectele cazului; și ilegalitatea căutărilor în apartamentele și computerele lor. În plus, reclamanții au susținut că unul dintre judecătorii din prima instanță și unul dintre judecătorii din cadrul comitetului de apel nu ar fi trebuit să decidă în cazul în care aveau împrumuturi cu băncile ale căror mașini aeriene au fost utilizate pentru retragerea banilor. În cele din urmă, ei se plângeau că durata procedurii penale a fost nejustificabil lungă. 21. În temeiul articolului 6 § 2 din Convenție, reclamanții au considerat că dreptul lor de a fi presupus nevinovat a fost încălcat ca în timpul anchetei penale, un comunicat de presă a fost emis de autoritățile de stat în care au fost identificate și prezentate ca membri ai unei organizații criminale. 22. În baza articolului 8 din Convenție, pumnul și al treilea reclamant s-au plâns că cercetările efectuate în apartamentele lor și în calculatoarele lor erau ilegale. 23. Ei se plângeau în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție cu privire la faptul că banii găsiti pe ei și pe primul dulap bancar al reclamantului au fost confiscați și că au fost ordonate să plătească daune în plus față de sumele confiscate. În sfârșit, reclamanții s-au plâns în temeiul articolului 3 din Protocolul nr. 1 la Convenție că, în temeiul condamnării lor penale, au fost automat privați de dreptul de vot și de a preveni alegerea. Reclamanții se plângeau în temeiul articolului 3 din Convenție că au fost reținuți în condiții inumane și degradante la secția de poliție Bistrița și în închisoarea Bistrița. De asemenea, au susținut că au dezvoltat probleme oculare din cauza luminii permanente din celule. 26. Curtea constată că reclamanții au fost reținuți la secția de poliție Bistrița din 19 noiembrie 2004 până la 17 mai 2005. În plus, detenția din închisoarea Bistrița a fost împărțită în două perioade distincte: una care a început la 14 mai 2005 și s-a încheiat în 2007, când au fost eliberate, și una care a început la 17 martie 2010 pentru primii și al doilea reclamant și la 6 aprilie 2010 pentru al treilea reclamant și s-a încheiat la 22 martie 2011 pentru primul reclamant și la 26 octombrie 2010 pentru al doilea și al treilea reclamant. Având în vedere faptul că cererea cu Curtea a fost depusă la 26 iulie 2010, Curtea constată că plângerile privind detenția reclamanților la secția de poliție Bistrița și prima perioadă de detenție în închisoarea Bistrița au fost depuse în afara termenului de șase luni și ar trebui declarate inadmisibile în conformitate cu art. 35 §§ 1 și 4 din convenție. 27. În ceea ce privește plângerea prezentată cu privire la condițiile materiale de detenție în timpul celei de-a doua perioade de detenție ale reclamanților în închisoarea Bistrița, Curtea consideră că nu poate, pe baza dosarului, să-și stabilească admisibilitatea și că, prin urmare, este necesar, în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul Curții, să comunice această parte a cererii guvernului contestat. Plaga în temeiul articolului 3 din Protocolul nr. 1 la Convenția 28. Reclamanții se plâng că interdicția de vot pe care le-a impus-o prin decizia finală din 5 martie 2010 a încălcat art. 3 din Protocolul nr. 1 la Convenția. 29. Curtea consideră că, pe baza cazului, nu poate determina admisibilitatea acestei plângeri și că, prin urmare, este necesar, în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul de procedură, să anunțe această parte a cererii guvernului contestat. Având în vedere tot materialul în posesia sa, și în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa, Curtea constată că toate celelalte plângeri formulate de reclamant nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților prevăzute în Convenția sau în Protocolurile sale. 31. Prin urmare, aceste plângeri trebuie respinse în conformitate cu art. 35 § 1, 3 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să se suspende examinarea plângerilor reclamanților în temeiul articolului 3 din Convenție privind condițiile materiale de detenție în închisoarea Bistrița din 17 martie 2010 (prima și a doua solicitanți) și din 6 aprilie 2010 (a treia solicitantă) până la 22 martie 2011 (prima reclamantă) și 26 octombrie 2010 (a doua și a treia solicitanți); și în temeiul articolului 3 din Protocolul nr. 1 la Convenția privind interdicția de vot impusă lor prin decizia finală din 5 martie 2010; declara restul cererii inadmisibil. Marialena Tsirli Josep Casadevall Președintele secretar adjunct
Application no. 47754/10
Laurențiu Viorel URSA and Others
against
Romania
The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 6
March 2012 as a Chamber composed of:
Josep Casadevall,
President,
Egbert Myjer,
Ján Šikuta,
Ineta Ziemele,
Luis López Guerra,
Mihai Poalelungi,
Kristina Pardalos,
judges,
and Marialena Tsirli,
Deputy Section Registrar,
Having regard to the above application lodged on 26 July 2010,
Having deliberated, decides as follows:
1.
The applicants, Mr Laurențiu Viorel Ursa (“the first applicant”), Mr
Paul Ovidiu Mureșan (“the second applicant”) and Mr Cornel Rusu (“the third applicant”) are Romanian national who were born in 1975, 1986 and 1985 respectively and live in Bistrița Năsăud county.
A.
The circumstances of the case
2.
The facts of the case, as submitted by the applicants, may be summarised as follows.
1.
Criminal proceedings against the applicants
3.
On 19 November 2004 the applicants were arrested by the police under suspicion of having falsified documents to obtain visas for the United States of America (“the USA”) and of bank fraud. On the same date searches were conducted of the first and third applicants’ flats in their absence. The police confiscated certain sums of money found in the two flats. Upon their arrest, the applicants were interrogated without a lawyer and confessed to having committed the crimes. Few hours later, the same day, they repeated their statements in the presence of counsel hired by the first applicant’s wife and designated by police as legal-aid lawyer for the other applicants.
4.
On 20 November 2004 the applicants were placed in pre-trial detention by order of the Bistrița County Court. The measure was regularly extended, and the applicants were kept in detention until 25
January 2007 (the third applicant) and 9 February 2007 (the first and second applicants) when they were released under judicial supervision.
5.
On 12 May 2005 the applicants were committed to trial on multiple charges. They were essentially accused of having forged official documents, which they used in order to assist different persons to obtain visas for the United States; and of belonged to an organised criminal group which printed fake bank cards, using data obtained from the internet or from different providers, and then used those fake cards to withdraw money. A computer forensic report was drawn up, listing all the bank data stored on the computer found during the searches.
6.
During the criminal investigation, by order of a prosecutor, certain amounts of money were seized from the applicants.
7.
The Bistrița Năsăud County Court examined the merits of the case. It relied on a large body of evidence (such as reports of the flat searches and computer searches, notes from the banks whose ATM machines were used and from the exchange offices where the defendants changed money, a graphology report on the fake documents that the applicants were providing to persons who wanted to apply for US visas, accounting reports, statements by the defendants and witnesses, and records of confrontations between some of the defendants). The applicants were represented by elected counsels.
8.
The court gave judgment on 10 October 2007, finding the applicants guilty of forgery and financial fraud. The first applicant was sentenced to five years’ imprisonment and the second and third to four years’ imprisonment each. The applicants were automatically deprived of their right to vote for the duration of the sentence. As an additional penalty, they were deprived of the right to vote and to stand for election for two years after serving their sentences.
9.
Based on a forensic accounting report, the County Court determined that the applicants had used the forged bank cards to withdraw 1,113,490
Romanian lei. It ordered the confiscation of the money found on all of the defendants, including from the first applicant’s bank locker and it ordered them to pay jointly the outstanding amount of 38,000 euros.
10.
The County Court also annulled several forged documents, including a contract by virtue of which the third applicant allegedly bought an apartment from a third party. The court established that the parties to the contract gave false information to the notary in order to cover unlawful transactions between them.
11.
The applicants appealed against that decision. The first applicant argued mainly that he had only been the driver for the two other defendants, that they had been the ones who put in place the fake bank cards scheme and that he had not been aware of what they were doing. The third applicants also argued that the searches conducted in flats had been illegal and that the evidence thus gathered was unlawful and considered that the district court had given an erroneous interpretation of the evidence in the file and had erred in convicting and sentencing them.
In a thoroughly reasoned decision of 10
October 2008, the Cluj Court of Appeal dismissed the appeals as unsubstantiated.
12.
The applicants lodged an appeal on points of law reiterating their complaints concerning the legality of the evidence and contesting the interpretation of facts by the lower courts. They also complained that the bill of indictment had been unlawful and the criminal file incomplete, that the prosecutor and courts failed to determine properly all aspects o the case.
13.
In a final decision of 5 March 2010, the High Court of Cassation and Justice upheld the first-instance judgment, confirming the reasoning of the lower courts. Answering to the pleas raised by the applicants, it ruled that there was no reason to refer the case back to the prosecutor and that the case had been lawfully referred to the judicial courts. It further held that the forensic accounting report determined the amounts that had been withdrawn using the fake cards, taking into account the bank account details found on one of the computers in the flat where the applicants lived. The court further confirmed the proportionality of the sentence applied to each of the accused and dismissed all the appeals on points of law.
2.
Applicants’ detention
14.
From their arrest on 19 November 2004 until 17 May 2005, the applicants were detained at Bistrița police station. On the latter date they were transferred to the pre-trial detention section in Bistrița Prison, where they remained until their release pending trial, in 2007 (see paragraph 4 above).
15.
On 17 March 2010 (in the case of the first and second applicants) and 6 April 2010 (in the case of the third applicant) the applicants were returned to Bistrița Prison, where they served the remainder of their prison sentences. According to their statements to the Court, they were held in cells measuring 28 sq. m together with seven other inmates. In the cell, a light was permanently on, even at night, preventing them from having proper rest. They developed eyesight problems because of this lighting system. They were allowed to take only a shower a week from September to May and twice a week from June to August. The shower room measured 30
sq. m and contained approximately 35-40 showers. There were no shower screens, and therefore no privacy. The shower room was poorly ventilated and the hygiene conditions were very poor. In addition, the third applicant who is non
‑
smoker was held from April to May 2010 in a cell with smokers.
16.
The first applicant was released from prison on 22 March 2011, whereas the second and third applicants were released on 26 October 2010.
B.
Relevant domestic law and practice
17.
The relevant articles of the Romanian Criminal Code concerning the ban on voting and legislative amendments made to these provisions can be found in the judgment of
Calmanovici v. Romania
, (no. 42250/02, § 49, 1
July 2008).
18.
The applicants complained under Article 3 of the Convention that they had been detained in inhuman and degrading conditions at Bistrița police station and in Bistrița Prison. They also submitted that they had developed eye problems because of the permanent light in the cells. The third applicant also complained about being held in cells with smokers despite him being a non-smoker.
19.
Relying on Article 5 of the Convention, the applicants complained that they had been unlawfully deprived of their liberty on 19 November 2004, that the duration of the pre-trial detention had been unreasonable and that there had been no sufficient reasons justifying it.
20.
Relying on Article 6 §§ 1 and 3 of the Convention the applicants complained that they had not been assisted by a lawyer during the first questioning and that during most of the criminal investigation they had been represented by the same lawyer, even though they had had conflicting interests in the case.
Under the same Article, they reiterated some of the arguments raised before the domestic courts, in particular the alleged unlawfulness of the bill of indictment; the failure by prosecutor and courts to properly establish all aspects of the case; and the unlawfulness of the searches in their apartments and of their computers. They also complained that the domestic courts had not responded to all the arguments raised by the defence.
Furthermore, the applicants argued that one of the judges on the first
‑
instance panel and one of the judges on the appeal panel should not have ruled on the case, as they had loans with the banks whose ATM machines had been used for money withdrawals.
Lastly, they complained that the duration of the criminal proceedings had been unreasonably lengthy.
21.
Under Article 6 § 2 of the Convention, the applicants considered that their right to be presumed innocent had been breached as during the criminal investigation, a press release had been issued by the State authorities in which they had been identified and presented as members of a criminal organisation.
22.
Relying on Article 8 of the Convention, the fist and third applicants complained that the searches conducted in their flats and of their computers had been unlawful.
23.
They complained under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention about the fact that money found on them and on the first applicant’s bank locker had been confiscated and that they had been ordered to pay damages in addition to the confiscated amounts. The third applicant also complained about the fact that the courts annulled the contract by means of which he purchased an apartment.
24.
Lastly, the applicants complained under Article 3 of Protocol No. 1 to the Convention that by virtue of their criminal conviction they had been automatically deprived of the right to vote and to stand for election.
A.
Complaint under Article 3 of the Convention
25.
The applicants complained under Article 3 of the Convention that they had been detained in inhuman and degrading conditions at Bistrița police station and in Bistrița Prison. They also submitted that they had developed eye problems because of the permanent light in the cells.
26.
The Court notes that the applicants were detained at Bistrița police station from 19 November 2004 until 17 May 2005. Furthermore, the detention in Bistrița Prison was divided into two distinct periods: one which started on 14 May 2005 and ended in 2007, when they were released, and one which started on 17 March 2010 for the first and second applicants and on 6 April 2010 for the third applicant and ended on 22 March 2011 for the first applicant and on 26 October 2010 for the second and third applicants.
Taking into account that the application with the Court was lodged on 26
July 2010, the Court finds that the complaints concerning the applicants’ detention at Bistrița police station and the first period of detention in Bistrița Prison were lodged outside the six-month time-limit and should be declared inadmissible in accordance with Article 35 §§ 1 and 4 of the Convention.
27.
As regards the complaint raised concerning the material conditions of detention during the applicants’ second period of detention in Bistrița Prison, the Court considers that it cannot, on the basis of the case file, determine its admissibility and that it is therefore necessary in accordance with Rule 54 § 2 (b) of the Rules of Court to give notice of this part of the application to the respondent Government.
B.
Complaint under Article 3 of Protocol No. 1 to the Convention
28.
The applicants complained that the voting ban imposed on them by the final decision of 5 March 2010 violated Article 3 of Protocol No. 1 to the Convention.
29.
The Court considers that it cannot, on the basis of the case file, determine the admissibility of this complaint and that it is therefore necessary in accordance with Rule 54 § 2 (b) of the Rules of Court to give notice of this part of the application to the respondent Government.
C.
Remaining complaints
30.
In the light of all the material in its possession, and in so far as the matters complained of are within its competence, the Court finds that all the other complaints raised by the applicant do not disclose any appearance of a violation of the rights and freedoms set out in the Convention or its Protocols.
31.
It follows that these complaints must be rejected in accordance with Article 35 §§ 1, 3 and 4 of the Convention.
For these reasons, the Court unanimously
Decides
to adjourn
the examination of the applicants’ complaints under Article 3 of the Convention concerning the material conditions of detention in Bistrița Prison from 17 March 2010 (the first and second applicants) and 6 April 2010 (the third applicant) to 22 March 2011 (the first applicant) and 26 October 2010 (the second and third applicants); and under Article 3 of Protocol No. 1 to the Convention concerning the voting ban imposed on them by the final decision of 5 March 2010;
Declares
the remainder of the application inadmissible.
Marialena Tsirli
Josep Casadevall
Deputy Registrar
President