HORHAT v. ROMANIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Communicated
HORHAT v. ROMANIA (CtEDO, 2015)
Comunicat la 1 septembrie 2015 SECȚIUNE TERZă Cerere nr. 53173/10 Ioan HORHAT împotriva României depusă la 4 august 2010 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Ioan Horhat, este un național român, care s-a născut în 1948 și trăiește în Jidvei. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. La o dată neespecificată în 2006, Departamentul Național Anticorupție („NAD”) a deschis proceduri penale împotriva reclamantului pentru evidențiarea fondurilor Uniunii Europene. La o dată neespecificată în 2006, NAD a întrerupt procedura penală deschisă împotriva reclamantului, având în vedere că actele comise de el nu au îndeplinit nivelul de gravitate al unei infracțiuni și a amendat reclamantul 10.000 de Lei român (RON) (aproximativ 2.800 euro (EUR)). Un an mai târziu, după ce reclamantul a plătit amendă, NAD l-a notificat că procedura penală deschisă împotriva acestuia a fost redeschisă. Prin o hotărâre finală din 11 martie 2010, Curtea de Apel Alba Iulia a declarat reclamantul vinovat în calitate de acuzat și condamnat la închisoarea de șase luni, cu o suspendare a executării.Legea internă relevantă Partea relevantă a fostului Cod de Procedură Penală românească, în vigoare la momentul material, se citește după cum urmează: „ (3) Decizia procurorului de a întrerupe ancheta penală pe baza articolului 10 litera b1 ar putea fi contestată în termen de douăzeci de zile de la data notificării (...). (4) Execuția deciziei procurorului prin care a fost impusă o amendă administrativă se efectuează după expirarea termenului prevăzut la alineatul (3) și în cazul în care o plângere a fost depusă și respinsă, după concedierea sa.” art. 273 „(1) Re-deschiderea anchetei penale în cazul în care discontinuarea anchetei penale a fost ordonată, se produce numai dacă se constată că situația care a determinat aplicarea acestei măsuri nu a existat de fapt sau circumstanța în care a fost bazată discontinuitatea a dispărut (...).” COMPLAINT Reclamantul se plâng în temeiul articolului 4 din Protocolul nr. 7 că a fost urmărit și pedepsit de două ori pentru aceeași infracțiune. Amenda plătită de reclamant în 2006 poate fi asimilat la o condamnare finală în sensul articolului 4 din Protocolul nr. 7? A fost judecată sau pedepsită de două ori pentru aceeași infracțiune în sensul acestei dispoziții? În cazul în care procedura de reînchisă s-a încadrat în excepțiile prevăzute de același articol?