Comunicat la 11 iulie 2014 SECȚIUNEA TERZĂ Cererea nr. 2071/14 Sergiu Dan FRUJA împotriva României depusă la 31 decembrie 2013 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Sergiu Dan Fruja, este un național român, născut în 1988 și locuiește în Deva. El este reprezentat în fața Curții de către dl A.F. Stoica, un avocat practicant în Timișoara. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La 30 iunie 2012, la aproximativ 3.25 a.m., în timp ce reclamantul conducea mașina, o patrulă de poliție a oprit mașina pentru control. Reclamantul a fost invitat să facă un test de droguri. După cum a testat pozitiv pentru cannabis, polițiștii l-au însoțit la spital pentru o examinare a sângelui și a urinei. Un conținut de 5 ng/ml de canabis a fost detectat în sângele său. La 30 octombrie 2012 a fost inițiată o anchetă penală împotriva reclamantului pentru conducerea sub influența drogurilor ilicite. La 30 octombrie 2012, biroul procurorului atașat Curții de District Timișoara a decis să întrerupă procedura penală împotriva reclamantului. Lei român (ROL) (echivalentul de aproximativ 100 de euro). Reclamantul a susținut că a plătit amenzile impuse de procuror la 16 noiembrie 2012. Hotărârea procurorului nu a fost contestată în termen de douăzeci de zile, conform Codului de procedură penal. La 14 iunie 2013, reclamantul a fost informat că, la 30 ianuarie 2013, decizia din 30 octombrie 2012 a fost invalidată și că procedurile penale împotriva acestuia în legătură cu infracțiunile de conducere a unui vehicul sub influența drogurilor ilicite au fost redeschise. Procurorul principal al biroului procurorului atașat Curții de District Timișoara a considerat că o amendă administrativă este o sancțiune prea lentă pentru gravitatea infracțiunii presupuse comise de reclamant. Un proiect de pronunțare a inculpației a fost emis la 28 iunie 2013 și dosarul reclamantului a fost înregistrat la Tribunalul de District Timișoara. non bis in idem a fost încălcat deoarece el a fost deja urmărit și pedepsit pentru aceleași fapte. La 26 septembrie 2013, instanța de primă instanță a constatat că reclamantul a fost vinovat și l-a condamnat la opt luni de închisoare, cu o ședere a executării. În ceea ce privește încălcarea principiului non bis in idem Curtea a susținut că hotărârea procurorului din 30 octombrie 2012 nu a putut fi considerată o decizie finală deoarece nu a fost supusă unei examinări judiciare. . La 21 noiembrie 2013, Curtea de Apel Timișoara a respins recursul reclamantului asupra punctelor de drept care susțin hotărârea instanței de primă instanță. Legea internă relevantă Partea relevantă a Codului de Procedură Penală din România, astfel cum este în vigoare la momentul material, se citește după cum urmează: „(3) Hotărârea procurorului de a întrerupe investigația penală pe baza articolului 10 litera b1 ar putea fi contestată în termen de douăzeci de zile de la data notificării sale (...) (4) Execuția deciziei procurorului prin care se impune o amendă administrativă se efectuează după expirarea termenului prevăzut la alin. 3 și dacă o plângere a fost depusă și respinsă, după concedierea sa.” art. 273 „(1) Re-deschiderea anchetei penale în cazul în care discontinuarea anchetei penale a fost ordonată, se produce numai dacă se constată că situația care a determinat aplicarea acestei măsuri nu a existat de fapt sau circumstanța în care a fost bazată discontinuitatea a dispărut (...).” COMPLAINT Reclamantul se plânge în temeiul articolului 4 din Protocolul nr. 7 că a fost judecat și condamnat de două ori pentru aceeași infracțiune. Întrebări către părți A constituit o decizie finală în sensul articolului 4 din Protocolul nr. 7 hotărârea procurorului atașat de Curtea de District Timisoara din 30 octombrie 2012? Reclamantul a fost judecat și condamnat de două ori pentru aceeași infracțiune, astfel cum este interzis în art. 4 § 1 din Protocolul nr. 7? Dacă este cazul, procedura a intrat în excepțiile prevăzute în art. 4 § 2 din Protocolul nr. 7?
Communicated on 11 July 2014
Application no. 2071/14
Sergiu Dan FRUJA against Romania
lodged on 31 December 2013
The applicant, Mr Sergiu Dan Fruja, is a Romanian national, who was born in 1988 and lives in Deva. He is represented before the Court by Mr
A.F.
Stoica, a lawyer practising in Timișoara.
A.
The circumstances of the case
The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.
On 30 June 2012, at approximately 3.25 a.m., while the applicant was driving his car, a police patrol stopped the car for control. The applicant was invited to undergo a drug test. As he had tested positive for cannabis, the police officers accompanied him to the hospital for an examination of his blood and urine. A content of 5 ng/ml of cannabis was detected in his blood.
A criminal investigation was initiated against the applicant for driving under the influence of illicit drugs.
On 30 October 2012 the prosecutor’s office attached to Timișoara District Court decided to discontinue the criminal proceedings against the applicant. It held that the acts committed by the applicant did not attain the gravity of a criminal offence and sentenced him to a fine of 400
Romanian
lei (ROL) (the equivalent of approximately 100 euros). The applicant alleged that he had paid the fine imposed by the prosecutor on 16
November
2012.
The prosecutor’s decision was not challenged within twenty days as provided for by the Criminal Code of Procedure.
On 14 June 2013 the applicant was informed that on 30 January 2013 the decision of 30 October 2012 had been invalidated and the criminal proceedings against him in connection with the offence of driving a vehicle under the influence of illicit drugs, had been re-opened. The chief prosecutor of the prosecutor’s office attached to the Timișoara District Court considered that an administrative fine was a too lenient sanction for the gravity of the offence allegedly committed by the applicant.
A bill of indictment was issued on 28 June 2013 and the applicant’s file was registered with the Timișoara District Court.
The applicant claimed that the principle
non bis in idem
was infringed as he had already been prosecuted and punished for the same facts. On 26
September
2013 the first-instance court found the applicant guilty as charged and sentenced him to eight month’ imprisonment, with a stay of execution. As regards the infringement of the principle
non bis in idem
, the court held that the prosecutor’s decision of 30 October 2012 could not be considered as a final decision because it had not been subjected to judicial review.
The applicant appealed asking to be acquitted, reiterating the infringement of the principle
non bis in idem
. On 21 November 2013 the Timișoara Court of Appeal dismissed the applicant’s appeal on points of law upholding the judgment of the first-instance court.
B.
Relevant domestic law
The relevant part of the Romanian Code of Criminal Procedure, as in force at the material time, reads as follows:
Article 249
1
“(3) The prosecutor’s decision to discontinue the criminal investigation on the basis of Article 10 letter b1 could be challenged within twenty days from the day of its notification (...).
(4) The execution of the prosecutor’s decision by which an administrative fine has been imposed is carried out after the expiry of the period stipulated in paragraph
3, and if a complaint has been filed and dismissed, after its dismissal.”
Article 273
“(1)
The re-opening of the criminal investigation in case the discontinuance of the criminal investigation has been ordered, occurs only if one finds that the situation that determined the enforcement of this measure did not actually exist or the circumstance on which the discontinuance was based has disappeared (...).”
The applicant complains under Article 4 of Protocol No. 7 that he was prosecuted and convicted twice for the same offence.
QUESTIONs TO THE PARTIES
1.
Did the decision of the prosecutor’s office attached to the Timisoara District Court of 30 October 2012 constitute a final decision for the purpose of Article 4 of Protocol No. 7?
2.
Has the applicant been prosecuted and convicted twice for the same offence, as prohibited by Article 4 § 1 of Protocol No. 7? If so, did the proceedings fall within the exceptions envisaged by Article 4 § 2 of Protocol No. 7?