CtEDO 01.09.2015 Auto

ȘTEFU v. ROMANIA

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
01.09.2015
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Communicated
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2015
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
ȘTEFU v. ROMANIA (CtEDO, 2015)
HUDOC · oficial

Comunicat la 1 septembrie 2015 SECȚIUNEA TERZĂ Cerere nr. 71299/14 Albert Mihai ȘTEFU și Lucreția ȘTEFU împotriva României depusă la 3 noiembrie 2014 DECLARAȚII DE FACTE Reclamanții, dl Albert Mihai Ștefu și dna Lucreția Ștefu, sunt resortisanți români, care au fost născuți în 1979 și, respectiv, 1954 și trăiesc în Târgoviște. Ele sunt reprezentate în fața Curții de către dl. Popescu, avocat care practică în Târgoviște. Primul reclamant este fiul și al doilea reclamant este văduva domnului Ștefu Mihail care a murit ca urmare a unei exploziuni. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. În dimineața 7 februarie 2000 dl Ștefu, un funcționar care lucrează pentru biroul Târgoviște al Postului din România, a fost victima unui accident tragic. O explozie puternică a avut loc când a pornit lumina în biroul său, provocând moartea și distrugerea parțială a clădirii. Pompierii au sosit la locul accidentului redactat un pe Raport spot în aceeași zi. Un alt raport a fost redactat de Inspectoarea muncii Dâmbovița. Potrivit ambelor rapoarte, explozia a fost cauzată de o acumulare masivă de gaze de metan aprinse de o scânteie electrică. Ca o companie de stat, biroul poștal român a fost responsabil pentru inspectarea propriilor clădiri. Examinarea legistică a domnului Ștefu a concluzionat că moartea lui a fost cauzată de explozie. A fost inițiată o anchetă penală. Oficialii au trebuit să descopere sursa de ce dovezi inițiale au indicat că este gaz metan care a scurs dintr-un duc sau tunel sau a venit din sistemul de canalizare și a fost construit în subsolul clădirii. La 3 iunie 2000, biroul procurorului atașat Curtea județului Târgoviște a inculpat trei angajați ai societății de gaze de stat, care a fost operatorul tehnic al sistemului național de transport de gaze de metan, pentru nerespectarea reglementărilor de siguranță și neglijența în îndeplinirea sarcinilor lor. Ei au fost, de asemenea, acuzați de infracțiunile de omor și distrugere a gazelor. Reclamanții și Departamentul Regional al Posturilor din Ploiești s-au alăturat plângerilor civile la procedura penală care solicită compensare în ceea ce privește daunele cauzate de explozie. Curtea de district Târgoviște a auzit acuzatul și un număr de martori. A ordonat un raport de experți, care a fost produs la 21 octombrie 2002. Raportul a afirmat că acumularea de gaz nu a fost cauza principală a exploziei. Reclamanții au prezentat obiecții la raportul care a subliniat lipsa de imparțialitate a expertului. După trei ani, la 7 iulie 2003, Curtea de District Târgoviște a trimis dosarul înapoi la biroul procurorului instruindu-i să ordone un raport pirotehnic și un raport de gaz expert. Procurorul a apelat împotriva acestei hotărâri susținând că orice dovada suplimentară ar putea fi adăugat direct în fața instanței. La 27 octombrie 2003, instanța județului a respins recursul asupra punctelor de drept depuse de procuror și dosarul a fost trimis la biroul procurorului pentru anchetă suplimentară. La 2 martie 2005, biroul procurorului atașat la județul Dâmbovița Curtea a hotărât să întrerupă procedura penală împotriva celor trei angajați ai societății gazoase, susținând că nu ar putea fi stabilită o legătură cauzală între neobservarea sarcinilor lor profesionale și explozia. De asemenea, a remarcat lipsa oricărei forme de vinovăție din partea lor și a concluzionat că explozia a fost un caz de forță majoră Reclamanții au contestat această decizie. Procurorul-șef a respins plângerea reclamanților la 6 mai 2005. Reclamanții și Biroul Postului din România au depus plângeri împotriva acestei decizii, subliniind că obligațiile acuzatului constă în detectarea scurgerilor de gaz în zona din jurul clădirii Postului între 6 ianuarie și 3 februarie În consecință, investigatorii au concluzionat că compania de gaze nu avea nici o responsabilitate pentru explozia a fost greșită. Biroul Postului român a susținut că angajații care au birouri în clădire au informat compania de gaze cu privire la mirosurile puternice de gaze din birourile lor în perioada anterioară exploziei. Prin hotărârea din 6 iunie 2005, Curtea județului Dâmbovița a renunțat la competența în favoarea Curții de district Târgoviște. La 26 ianuarie 2006, Curtea de district Târgoviște a permis plângerea reclamanților. Acesta a remarcat că cele trei acuzate au fost acuzate de detectarea scurgerii de gaze. Remarcand contradicțiile dintre concluziile celor două rapoarte de gaze din dosar, Curtea de district a subliniat că, deși biroul procurorului a fost instruit să ordone un raport de experți pirotehnici, un astfel de raport nu a fost redactat. Dosarul de caz a fost trimis la biroul procurorului pentru a clarifica toate aceste aspecte. La 12 decembrie 2006, biroul procurorului a atașat Curții de district Târgoviște a hotărât să întrerupă procedura penală împotriva celor trei acuzați în legătură cu infracțiunile referitoare la încălcarea reglementărilor privind siguranța. Prin aceeași decizie, dosarul a fost trimis biroului de anchetă penală al poliției Târgoviște cu instrucțiunile de a continua investigația penală în legătură cu celelalte infracțiuni și de a ordona un raport de experți pirotehnici. La 18 septembrie 2008, dosarul a fost transferat la Inspectoarea Poliției Dâmbovița. La 22 iunie 2011, autoritățile de investigare au trimis cazul înapoi la biroul procurorului, propunendu-se să întrerupă ancheta în ceea ce privește infracțiunile de conduită neglijentă în temeiul articolului 249 din Codul penal ca termenul de prelungire a răspunderii penale în ceea ce privește această infracțiune a expirat. În ceea ce privește infracțiunile de omor și distrugere neglijentă în temeiul articolelor 178 și 219 din Codul Penal, investigatorii au considerat că există suficiente dovezi în dosarul că cei trei acuzați au comis aceste infracțiuni. În acest sens, au remarcat că, în conformitate cu raportul pirotehnic, explozia a fost cauzată, printre altele, de găuri pe conductul de distribuție a gazelor aparținând companiei de gaze. Cauzele găurii au fost neînlocuirea conductei și lipsa unor controale tehnice eficiente. În consecință, la 19 septembrie 2011, biroul procurorului atașat Curții de District Târgoviște a hotărât să continue ancheta în ceea ce privește infracțiunile de omor și distrugere neglijentă. La o dată neespecificată, dosarul a fost transferat Curții de District Târgoviște. Prin hotărârea din 15 martie 2012, Curtea de District Târgoviște a achitat trei angajați ai companiei de gaze. Curtea a concluzionat că cei trei angajați nu au putut fi considerați responsabili pentru explozie, deoarece nu a fost consecința directă a absenței unei inspecții tehnice a conducerii gazelor de către angajați. Principalul motiv al exploziei a fost neînlocuirea conductei de gaz, care ar fi trebuit să fie înlocuită cu cel puțin douăzeci de ani înainte de accident și, prin urmare, proprietarul clădirii ar trebui să fie responsabil pentru explozie. Plângerile civile depuse de solicitanți și de poșta română au fost respinse din cauza faptului că nu există nicio legătură cauzală între comportamentul angajaților societății de gaz și daunele cauzate de explozie. Curtea a remarcat că reclamanții au posibilitatea de a depune o nouă acțiune civilă separată pentru daune. Biroul procurorului și toate părțile civile, inclusiv reclamanții, au făcut apel. Ei au subliniat că compania de gaze și angajații săi care se ocupă de detectarea scurgerii de gaz ar trebui să fie responsabilă pentru explozie. În acest sens, ei au susținut că dacă angajații societății de gaz au îndeplinit sarcinile lor profesionale și au detectat scurgerile de gaze, explozia nu ar fi avut loc. La 11 ianuarie 2013, Curtea de Apel Ploiești a permis apelurile asupra punctelor de drept și a anulat hotărârea instanței de primă instanță. Acesta a remarcat faptul că termenul de limitare a răspunderii penale în ceea ce privește infracțiunile de ucidere și distrugere neglijentă s-a expirat înainte de data ultimei audiere; în ciuda obligației sale de a ridica această chestiune a propunerii sale și de a cere inculpaților dacă au convenit să continue procedura penală, instanța de primă instanță a examinat meritele cauzei, a achitarea acuzaților și a respins plângerile civile. La 30 decembrie 2013, Curtea de district Târgoviște a întrerupt procedura penală împotriva celor trei inculpați care au remarcat că perioada de prelungire a răspunderii penale în ceea ce privește infracțiunile de ucidere și distrugere neglijentă a fost expirată. Curtea a considerat totuși că explozia ar fi putut fi evitată dacă angajații societății de gaz au respectat sarcinile lor profesionale. În consecință, aceasta a permis parțial plângerile civile ale reclamanților și a ordonat acuzaților să plătească în comun cu angajatorul lor, compania de gaze, 50 000 lei român („RON”) (aproximativ 11.360 euro “EUR”) în ceea ce privește prejudiciu material și EUR 15.000 în ceea ce privește prejudiciile morale ale văduvei Ștefu și 20.000 EUR în ceea ce privește prejudiciile morale ale fiului Ștefu. Reclamanții au apelat. La 12 mai 2014, Curtea de Apel Ploiești a permis parțial recursul în ceea ce privește plângerile civile și, prin urmare, a crescut la sumele acordate reclamanților în ceea ce privește prejudiciile morale. Curtea de Apel a acordat RON 150.000 (aproximativ 34.000 EUR) pentru fiecare solicitant. Reclamanții se plâng în temeiul § 6 § 1 din Convenție cu privire la durata anchetei penale privind cauzele decesului tatălui și soțului lor. De asemenea, se plâng că procedurile penale împotriva persoanelor presupuse răspundute pentru explozie au fost încheiate datorită limitării legale a răspunderii lor penale. Durata procedurii în acest caz a fost încălcarea cerinței de „tempo rațional” de la art. 6 § 1 din Convenție?

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2015-07-10
0,90
STEFOGLU v. ROMANIA
Communicated on 10 July 2015 THIRD SECTION Application no. 54607/14 Ecaterina STEFOGLU against Romania lodged on 28 July 2014 STATEMENT OF FACTS The applicant, Ms Ecaterina Stefoglu, is a Romanian national, who was born in 1954 and lives in
CtEDO 2015-01-20
0,90
METALO CHIMICA SOCIETATE COOPERATIVĂ MEȘTEȘUGĂREASCĂ v. ROMANIA
In the determination of his civil rights and obligations..., everyone is entitled to a fair hearing within a reasonable time by [a]... tribunal...” The Government stated that the application was submitted in the name of the applicant compan
CtEDO 2017-05-30
0,90
GHERGHE v. ROMANIA and 1 other application
Communicated on 30 May 2017 FOURTH SECTION Applications nos. 32619/08 and 33622/08 Ion GHERGHE against Romania and Mihai GUNĂ against Romania lodged on 10 July 2008 and 15 July 2008 respectively STATEMENT OF FACTS 1. The applicant in applic
CtEDO 2024-05-17
0,90
RISTIN AND OTHERS v. ROMANIA
Published on 3 June 2024 FOURTH SECTION Application no. 17473/20 Alexandru Adrian RISTIN and Others against Romania lodged on 6 April 2020 communicated on 17 May 2024 SUBJECT MATTER OF THE CASE The application concerns investigations into t
CtEDO 2015-07-07
0,90
CONSTANTIN v. ROMANIA
1. The applicant, Mr Eugen Constantin, is a Romanian national, who was born in 1959 and lives in Timişoara. He was represented before the Court by the National Organisation for Human Rights (Organizaţia Naţională Pentru Drepturile Omului),
Sursă