CASE OF MARIUS ALEXANDRU AND MARINELA ȘTEFAN v. ROMANIA - [Romanian Translation] by the European Institute of Romania

CASE OF MARIUS ALEXANDRU AND MARINELA ȘTEFAN v. ROMANIA - [Romanian Translation] by the European Institute of Romania (CtEDO, 2020)

Tradus și revizuit de IER (ier.

gov.ro)

CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI

SECȚIA A PATRA

CAUZA MARIUS ALEXANDRU ȘI MARINELA ȘTEFA

N

ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

(Cererea nr. 78643/11)

HOTĂRÂRE

Art.

2 (procedural) • Anchetă efectivă • Nestabilirea cauzelor dezrădăcinării

arborelui aflat la originea unui accident de circulație mortal și existența unei

eventuale neglijențe din partea autorităților • Omiterea strângerii și păstrării

unor probe esențiale • Durata de 8 ani și 6

luni nejustif

icată și imputabilă

autorităților • Acțiune în răspundere civilă delictuală fără șanse reale de

finalizare

Art.

2 (material) • Obligații pozitive • Lipsa unei omisiuni a statului de a

proteja viața pasagerilor din autoturism • Existența unui cadru normativ

avân

d

ca obiect prevenirea accidentelor cauzate de plantațiile rutier

e

Strasbourg

24 martie 2020

Hotărârea va deveni definitivă în condițiile prevăzute la a

rt. 44 §

2 din Convenție.

Poate suferi modificări de formă.

HOTĂRÂREA MARIUS ALEXANDRU ȘI MARINELA ȘTEFAN ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

În cauza Marius Alexandru și Marinela Ștefan împotriva României,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secția a patra), reunită într

-o

cameră compusă din:

Jon Fridrik Kjølbro,

președinte,

Faris Vehabović

,

Paulo Pinto de Albuquerque,

Iulia Antoanella Motoc,

Carlo Ranzoni,

Stéphanie Mourou-Vikström,

Jolien Schukking,

judecători,

ș

i Andrea Tamietti,

grefier de secție

,

după ce a deliberat în camera de consiliu, la 26 noiembrie 2019 și 11

februarie 2020,

pronunță prezenta hotărâre, adoptată la cea din urmă dată:

PROCEDU

RA

1.

La originea cauzei se află cererea

nr.

78643/11 îndreptată împotriva

României, prin care doi resortisanți ai acestui stat, domnul Marius Alexandru

Ștefan („reclamantul”) și doamna Marinela Ștefan („reclamanta”), au sesizat

Curtea la 12 decembrie 2011, în temeiul art.

34 din Convenția pentru apărarea

drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”)

.

2

. Reclamanții au fost reprezentați de S.R. Mihai, avocat în București.

Guvernul român („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul guvernamental,

în ultimul rând de doamna S.-M. Teodoroiu, din cadrul Ministerului

Afacerilor Externe

.

3

. Reclamanții susțin că statul nu și

-

a îndeplinit obligația de a proteja viața

lor și a rudelor lor decedate la 6 august 2007, ca urmare a căderii unui arbore

pe autoturismul în care se aflau. Aceștia se mai plâng de lipsa unei anchete

efective desfășurate pentru identificarea și pedepsirea persoanelor

răspunzătoare pentru accident, precum și de durata acesteia. Reclamanții

invocă a

rt. 2 §

1 și a

rt. 6 §

1 din Convenție.

4

. La 13 septembrie 2012, cererea a fost comunicată Guvernului. La 14

aprilie 2015, o comunicare suplimentară a fost adresată Guvernului.

ÎN FAPT

I.

CIRCUMSTANȚELE CAUZEI

5

. Reclamanții s

-

au născut în 1983 și, respectiv, 1985. Sunt soț și soție și

au domiciliul în București. Reclamanta este fiica și, res

pectiv, sora celor trei

persoane decedate ca urmare a tragicului eveniment din 6 august 2007.

1

HOTĂRÂREA MARIUS ALEXANDRU ȘI MARINELA ȘTEFAN ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

A. Eveniment

ul

din 6 august 2007

6

. La 6 august 2007, reclamanții se aflau într

-

un autoturism condus de tatăl

reclamantei. În vehicul se afla

u, de asemenea, mama și fratele reclamantei, în

vârstă de 5

ani. Pe când se îndreptau spre comuna Murfatlar (județul

Constanța), între orele 9:30 și 10, un arbore de pe marginea drumului național

s-

a dezrădăcinat și a lovit autoturismul. Părinții și fratel

e reclamantei au

decedat în momentul impactului. Reclamanta a suferit leziuni multiple,

printre care traumatism toraco-

abdominal cu fractură complexă de bazin,

fractură cotiliană bilaterală și fractură de femur. Reclamantul a suferit, la

rândul său, multip

le leziuni, printre care contuzie toraco-

abdominală și

fractură de femur. Reclamanții au fost transportați la spitalul de urgență,

fiecare fiind supus unei intervenții chirurgicale.

7

. Serviciul Județean de Medicină Legală Constanța

a emis certificate

medico-

legale pentru părinții și fratele reclamantei la 20 august 2007 și 28

ianuarie 2008. La 29 decembrie 2008 și 11 martie 2009, Institutul Național

de Medicină („INML”) a efectuat expertize medico

-

legale pentru reclamanți.

În rapoar

tele de expertiză s

-

a constatat că reclamantul a avut nevoie de 80–

90

de zile de îngrijiri medicale, iar reclamanta de 90

–

100 de zile. Potrivit acestor

rapoarte, leziunile nu au pus în pericol viața reclamanților și nu au determinat

nicio infirmitate.

B. Anch

eta penală desfășurată de autoritățile interne și prima soluție de

clasare pronunțată în prezenta cauză

8

. Mai multe echipaje de poliție și pompieri s

-au deplasat la locul

accidentului. S-

a întocmit schița de la locul accidentului ș

i s-

au făcut

fotografii. Poliția a întocmit și un proces

-verbal în care s-

a menționat că „de

la fața locului au fost ridicate probe din lemn de la rădăcina copacului cât și

de pe trunchiul acestuia”. Arborele dezrădăcinat a fost mutat pe marginea

drumului. Ulterior, a fost furat de persoane neidentificate (infra, pct. 26).

9

. La data accidentului, Serviciul Rutier a început cercetările penale pentru

săvârșirea infracțiunilor de ucidere din culpă și vătămare corporală din culpă.

Potri

vit fișei de cercetare penală în cauză întocmite de procuror, cercetările îl

vizau pe conducătorul autoturismului.

notă la dosarul de urmărire penală. Acesta a declarat că s

-a deplasat la locul

accidentului din 6 august 2007 după 2–3 zile. În opinia sa, dezrădăcinarea

arborelui s-

a produs sub acțiunea unor factori diferiți, printre care, pe de o

parte, dispariția unei părți a sistemului rădăcinar al arborelui ca

urmare a

prezenței în apropiere a unui șanț de colectare a apelor pluviale și, pe de altă

parte, dispariția unei alte părți a sistemului rădăcinar și alterarea solului

cauzate de infiltrarea în sol a apei provenite de la o conductă de evacuare a

apelor rez

iduale din apropiere, care era defectă.

2

HOTĂRÂREA MARIUS ALEXANDRU ȘI MARINELA ȘTEFAN ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

1

1

. La 6 februarie 2008, la cererea Serviciului Rutier, Administrația

Națională de Meteorologie („ANM”) a precizat

că

, în ziua accidentului, între

orele 9 și 10, se înregistrase o intensificar

e a vântulu

i.

1

2

. La 18 martie 2008, la cererea poliției, Direcția Regională de Drumuri

și Poduri („DRDP”) a semnalat că sectorul de drum unde avusese loc

accidentul făcea parte din districtul supravegheat de I.S. și că, la rândul său,

acest district aparținea de Secția de Drumuri Naționale Constanța, conduse de

C.N.

1

3

. La 19 iulie 2008, reclamanții au fost audiați de poliție. Aceștia s

-au

constituit părți civile în proces pentru prejudiciile suferite. Reclam

anta a

precizat că solicita despăgubiri și pentru decesul rudelor sale.

1

4

. În aceeași zi, au fost audiați și unchiul, mătușa și al doilea frate al

reclamantei care, în ziua accidentului, se aflau într-un autoturism care se

deplasa

în spatele celui peste care a căzut arborele. Cu toții au declarat că

vântul nu bătuse puternic în acea zi. Unchiul și al doilea frate al reclamantei

au declarat în plus că rădăcinile arborelui în cauză erau tăiate și că, după toate

probabilitățile, acest lucru se datora prezenței în apropiere a șanțului de

colectare a apelor pluviale. Unchiul reclamantei a menționat că, după

accident, mai multe persoane adunate la fața locului pentru tăierea arborelui

și descarcerarea victimelor au observat că arborele avea coroana verde și, prin

urmare, s-

au mirat de dezrădăcinarea acestuia.

1

5

. La 5 septembrie 2008, I.S., șef district Murfatlar în cadrul DRDP, a

fost audiat de poliție. Acesta a declarat că, în cursul anilor 2006–

2007, s-au

realizat

lucrări de decolmatare și de reparare a îmbinărilor șanțului de

colectare din apropierea arborelui în cauză în vederea evacuării apelor

pluviale. În plus, acesta a precizat că, înainte de accident, arborele în discuție

fusese verificat în fiecare zi, fie

de el însuși, fie de alți angajați, că acesta nu

prezenta ramuri rupte, uscate sau care obstrucționau circulația rutieră și că, în

consecință, nu se impunea nicio măsură de tăiere sau extragere. A adăugat

că

arborele în discuție era un arbore vertical și că, în plus, nu prezenta focare de

putregai sau ridicări de pământ în jurul lui –

aspecte care, în opinia sa, ar fi

putut să indice o eventuală problemă la nivelul rădăcinilor. I.S. a menționat,

de asemenea, că, de la numirea sa în funcția de șef de distric

t, în octombrie

2005, au fost tăiați mai mulți arbori rupți în urma unor accidente de circulație

sau din cauza vântului sau chiar uscați în proporție de 50%. A adăugat că

operațiunile de tăiere se efectuau în fiecare an din octombrie până în februarie

și că aceste operațiuni permiteau nu doar tăierea ramurilor, ci și verificarea

stării de sănătate a arborilor. În final, acesta a menționat că, după accidentul

din 6 august 2007, s-

au primit instrucțiuni scrise pentru verificarea arborilor

și că acestea fuseseră puse în aplicare în colaborare cu ocoalele silvice din

zonă. În această privință, a precizat că aplicarea acestor instrucțiuni a dus la

marcarea a 250

–400 de arbori, în principal plopi, și că 80% din aceștia au fost

tăiați în cele din urmă.

3

HOTĂRÂREA MARIUS ALEXANDRU ȘI MARINELA ȘTEFAN ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

1

6

. La 13 ianuarie 2009, Serviciul Rutier a solicitat de la centrul județean

al Regiei Naționale a Pădurilor („Romsilva”) informații despre atribuțiile sale

în materie de revizie a arborilor situați de

-a lungul sectorului de drum din

Murfatlar

și despre operațiunile desfășurate cu DRDP înainte de accident

.

că arborii plantați în apropierea drumurilor naționale erau în raza de

competență a DRDP. Aceasta a precizat că reprezentanții săi erau însărcinați

numai cu marcarea arborilor care prezentau un pericol pentru siguranța rutieră

și identificați ca atare de DRDP, precum și cu evaluarea masei lemnoase

rezultate în urma tăierii. În plus, a menționat

că

, la 22 februarie 2007, DRDP

o informase că obținuse autorizație de tăiere a unor arbori identificați astfel

în județul Constanța și îi solicitase să desemneze un reprezentant pentru

marcarea arborilor în discuție. Romsilva adaugă că îl desemnase pe

reprez

entantul D.B., fapt despre care ar fi informat DRDP, dar că nu a primit

nicio solicitare concretă de deplasare în acest sens, cu excepția uneia singure,

dar pentru alt drum decât cel pe care se afla arborele care a cauzat accidentul.

Prin aceeași adresă, Romsilva a făcut trimitere și la nota depusă la dosar

ul de

urmărire penală de către directorul Ocolului Silvic Murfatlar la 15 ianuarie

2008 (supra, pct.

10) și a informat Serviciul Rutier că, în urma unui acord

încheiat la 3 septembrie 2007 între Romsilva

și DRDP, o amplă operațiune

de identificare, marcare, tăiere și extragere a 2

300 de arbori care prezentau

pericol pentru siguranța rutieră a avut loc în județul Constanța până la sfârșitul

anului 2008.

a informat poliția judiciară că, la data

accidentului, în jurul orei 9:30, stația meteorologică cea mai apropiată

înregistrase un vânt moderat, de aproximativ 36

km/h, de natură să pună în

mișcare ramurile mari ale arborilor și că, în jurul orei 10:30, înr

egistrase un

vânt destul de puternic, de aproximativ 50

km/h, de natură să pună în mișcare

ramurile mari ale arborilor sau arborii mai mici. Ulterior, ANM a adăugat că

arborii încep să fie smulși din rădăcină în timpul furtunilor, când vânturile

ating viteze de 89

–

102 km/h.

1

9

. La 8 aprilie 2009, poliția a solicitat de la DRDP comunicarea datei

ultimei revizii a arborilor efectuate pe drumul respectiv înainte de accident.

atribuțiile șefului de district și ale șefului de secție de drumuri naționale în

ceea ce privește identificarea arborilor care constituie pericol pentru siguranța

rutieră și a tipului de revizii impuse de reglementările în materie [a

rt. 9 lit. h

)

și a

rt. 22 lit.

f) din Instrucția

nr.

504/2007 privind organizarea și activitatea

secției de drumuri, adoptată prin Decizia

nr. 211/24.04.2007 a directorului

general al Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din

România („CNADNR”) – („Instrucția

nr.

504/2007)” . DRDP a menționat că

niciun arbore care prezenta pericol pentru siguranța rutieră nu a fost

identificat la nivel de secție înainte de accident. A precizat, de asemenea, că

re

prezentanții săi nu dispuneau nici de mijloace tehnice, nici de formarea de

4

HOTĂRÂREA MARIUS ALEXANDRU ȘI MARINELA ȘTEFAN ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

specialitate care să le permită identificarea viciilor ascunse ale arborilor. A

adăugat că, potrivit ultimei adrese pe care Romsilva i

-o trimisese în 2006,

marcarea se impunea numa

i pentru arborii care aveau coroana uscată în

procent de peste 65%.

lipsa de celeritate a anchetei. Prin rezoluția din 8 iulie 2009, parchetul a

respins plâng

e

rea reclamantului, menționând că Serviciul Rutier efectuase

actele de cercetare care se impuneau și că durata cercetărilor se explica prin

faptul că expertizele medi

co

-

legale solicitate fuseseră depuse la dosar abia î

n

aprilie 2009.

desemnat de Romsilva pentru marcarea arborilor identificați prealabil de

DRDP ca prezentând pericol pentru siguranța rutieră (supra,

pct. 17). Acesta

a declara

t că nu participase la marcarea arborilor pe sectorul de drum în c

are

se afla arborele în cauză înainte de accident și că nici măcar nu fusese

informat cu privire la desemnarea sa în acest scop.

2

3

. La 3 și 9 iulie 2009, Serviciul R

utier l-a audiat pe C.N., directorul

Secției de Drumuri Naționale Constanța. Acesta a prezentat schimbul de

adrese dintre instituția pe care o conducea și Romsilva până în aprilie 2007.

A precizat că, după accident, reprezentanți ai Romsilva marcaseră arbo

rii care

constituiau un risc pentru siguranța rutieră și care urmau să fie tăiați de o

societate terță. În opinia sa, arborele care a cauzat accidentul nu avea coroana

uscată în procent de 65% și, prin urmare, nu se număra printre cei care

necesitau să fie marcați potrivit adresei Romsilva din 2006 (supra,

pct. 20).

propunere de neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunilor de

ucidere din culpă și vătămare corporală din culpă față de conducătorul

autoturismului.

parchetul, un expert silvic a precizat că la acel moment era imposibil, în

prezenta cauză, să se efectueze o expertiză silvică doar pe baza fotografiilor

și a înscrisurilor, fără probe materiale sau fără arborele dezrădăcinat.

2

6

. La 15 noiembrie 2009, la cercetarea la fața locului, procurorul

însărcinat cu ancheta a găsit trunchiurile a patru arbori. A pus întrebări mai

multor persoane care locuiau în apropierea locului accidentului. Aceste

persoane au declarat că trunchiurile fuseseră tăiate în ziua următoare

accidentului. Referitor la arborele dezrădăcinat, au afirmat că fusese lăsat la

marginea drumului și apoi furat de persoane neidentificate; au precizat că

avea coroana verde în momentul accidentului și că nu prezenta indicii că ar

putea să cadă.

2

7

. La 18 noiembrie 2009, procurorul a solicitat autorităților informați

i cu

privire la arborii tăiați în districtul Murfatlar.

2

8

. Prin adresa din 2 decembrie 2009, DRDP a informat parchetul că, în

ziua accidentului, dispusese tăierea în zona accidentului a altor șase arbori

5

HOTĂRÂREA MARIUS ALEXANDRU ȘI MARINELA ȘTEFAN ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

care ar fi p

utut prezenta pericol pentru siguranța rutieră din cauza unor vicii

ascunse și că tăierea avusese loc în ziua următoare. La 7 decembrie 2009,

Romsilva a confirmat aceste informații.

vic numit în cauză a

precizat, la cererea parchetului, că stabilirea soiului, a diametrului, a înălțimii,

a volumului, a vârstei și a stării unui arbore se făcea în mod necesar la fața

locului și că acest lucru nu mai era posibil în speță. Acesta a adăugat că, în

speță, se putea stabili numai soiul arborelui care a cauzat accidentul pe baza

fotografiilor depuse la dosar, însă doar acest element nu era relevant pentru

cauză.

3

0

. Prin rezoluția din 19 ianuarie 2010, Parchetul de pe lângă Judecătoria

Constanța a dispus neînceperea urmăririi penale față de conducătorul

autovehiculului și reprezentanții DRDP și Romsilva, sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor de ucidere din culpă și de vătămare corporală din culpă. În acest

scop, parchetul

a reținut că din probele aflate la dosar reieșea că arborele care

a produs accidentul nu prezentase vicii care să permită să se prevadă

prăbușirea sa ulterioară. Parchetul a respins susținerea reclamanților privind

neglijența în exercitarea atribuțiilor lor de către reprezentanții autorităților

naționale, cu motivarea că numai o expertiză tehnică silvică ar fi putut stabili

cauzele smulgerii din rădăcini a arborelui. Cu privire la acest aspect, a

precizat că o astfel de expertiză nu mai era realizabilă în speță. În aceste

condiții, parchetul a constatat prăbușirea fortuită a arborelui, care nu ar fi

putut fi prevăzută, în temeiul a

rt. 10

lit.

e) din vechiul Cod de procedură

penală coroborat cu a

rt. 47 din vechiul Cod penal.

manții au contestat rezoluția. Aceștia au criticat, în principal,

autoritățile judiciare că nu au ridicat ca probă arborele prăbușit și nici nu au

dispus o expertiză silvică imediat după accident, precum și că nu au stabilit

care erau persoanele responsabi

le de identificarea și întreținerea arborilor care

prezintă pericol pentru siguranța rutieră, acuzându

-

le de neglijență în

exercitarea atribuțiilor lor. Reclamanții au prezentat, în susținerea

argumentelor lor, o expertiză extrajudiciară silvică efectuată

la 25 februarie

2010 de un expert independent. Acesta a scos în evidență nereguli în

activitatea de întreținere a arborilor care prezintă pericol pentru siguranța

publică în zona accidentului, subliniind că DRDP obținuse autorizație de

tăiere a acestor arb

ori în februarie 2007 (supra, pct.

17), dar că nu solicitase

marcarea lor decât pentru un singur drum județean înainte de accident.

Expertul a menționat, de asemenea, că arborii care puteau fi smulși din

rădăcină de vânt sau care aveau ramuri rupte puteau fi identificați dacă li se

constatau elemente uscate sau rupte, cavități cu putregai sau început de

dezrădăcinare și, în ceea ce privește arborii mari și bătrâni, dacă se recoltau

probe din lemn cu ajutorul unui instrument special. În concluzie, acesta a

c

onstatat că smulgerea din rădăcini a arborelui ar fi putut fi cauzată de vânt,

având în vedere prezența șanțului de colectare a apelor pluviale și starea

6

HOTĂRÂREA MARIUS ALEXANDRU ȘI MARINELA ȘTEFAN ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

precară a arborelui, precizând că acesta prezenta o cavitate în trunchi și un

focar de putregai la rădăcini

.

3

2

. Rezoluția din 19 ianuarie 2010 a fost confirmată prin rezoluția din 2

martie 2010 a prim-

procurorului parchetului și prin încheierea din 23 iunie

2010 a Judecătoriei Constanța.

3

3

. Prin hotărârea definitivă din 17 februarie 2011, Tribunalul Constanța a

desființat rezoluția parchetului și a dispus un supliment de anchetă. Instanța a

constatat că parchetul nu a efectuat o anchetă promptă și efectivă în sensul

art.

2 din Convenție. A considerat că teza imposibilității de a prevedea

căderea arborelui nu era coroborată de probele aflate la dosar, acestea arătând

că, înainte de accident, nu se făcuse nicio revizie și nu se luase nicio măsură

de tăiere timp de mai multe luni, în pofida demersurilor inițiate

de DRDP

(supra, pct.

17). Instanța a mai reținut că, potrivit mărturiilor, rădăcinile

arborelui erau tăiate la nivelul solului și că vântul nu fusese puternic în

dimineața accidentului. A subliniat că aceste concluzii erau în plus coroborate

de constatările amplei operațiuni de identificare și tăiere a arborilor

desfășurate imediat după accident. Instanța a dispus mai multe măsuri în

cadrul anchetei: identificarea reprezentanților DRDP și Romsilva

responsabili de zona unde s-

a produs accidentul și audierea

acestora;

efectuarea unei expertize tehnice silvice pe baza probelor recoltate din

trunchiul și rădăcinile arborelui prăbușit în ziua accidentului, a fotografiilor

realizate în aceeași zi, precum și a oricărui alt element relevant; stabilirea

datei ultime

i revizii a arborilor care prezentau pericol pentru siguranța rutieră.

C.

Prima redeschidere a urmăririi penale

3

4

. La 11 aprilie 2011, poliția a propus începerea urmăririi penale

in rem

.

Propunerea a fost confirmată prin ordonanța din aceeași zi de procurorul

însărcinat cu ancheta.

Romsilva

i-a transmis

acesteia din urmă informații cu privire la normele tehnice aplicabile vegetației

forestiere din afara fondului forestier național (Codul silvic și Ordinul

nr.

264/1999 pentru aprobarea Normelor tehnice silvice privind gospodărirea

vegetației forestiere de pe terenurile din afara fondului forestier național,

adoptat la 26 martie 1999 de Ministerul Apelor, Pădurilor și Protecției

Mediului

– „Normele

nr.

264/1999”), cum era arborele dezrădăcinat în cazul

de față. Potrivit acestor norme, ocoalele

silvice erau responsabile cu marcarea

arborilor identificați de proprietarii lor. Romsilva a precizat că, în speță,

DRDP nu solicitase, înainte de accident, marcarea arborilor pe sectorul de

drum în litigiu

.

din urmă o adresă în care se reluau în esență informațiile transmise deja la 24

aprilie 2009 (supra, pct.

20). Se preciza că, în pofida faptului că plantațiile

rutiere erau gospodărite de DRDP, identificarea, revizia și, după caz,

7

HOTĂRÂREA MARIUS ALEXANDRU ȘI MARINELA ȘTEFAN ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

marcarea în vederea tăierii erau efectuate de ocoalele silvice. Ulterior, DRDP

a transmis Serviciului Rutier informații suplimentare, precum și normele

tehnice în care se descriu periodicitatea, natura și personalul abilitat cu

r

eviziile pentru asigurarea circulației în deplină siguranță.

–noiembrie 2011, poliția

i

-

a audiat pe I.S. și C.N.,

pe

reclamanți, precum și pe unchiul, mătușa și al doilea frate al reclamantei. În

plus, directorul Ocolului Silvic Murfatlar, care depusese la dosarul anchetei

nota din 15 ianuarie 2008 (supra, pct.

10), a fost audiat pentru prima dată.

Poliția a audiat, de asemenea, două salariate ale DRDP care efectuaseră

reviziile din 11 aprilie și din 14 și 19 iun

ie 2007 pe sectorul de drum în care

se afla arborele care a provocat accidentul. Angajatele au declarat că printre

atribuțiile lor se număra verificarea vizuală a stării arborilor. Una dintre ele a

precizat că nu avea sarcina de a stabili vârsta arborilor sau de a constata dacă

aceștia constituiau un risc pentru siguranța rutieră și că aceste sarcini erau

încredințate șefului de district.

expertize tehnice. În

scrisurile aflate la dosar au fost puse la dispoziția

expertului silvic desemnat, cu excepția probelor din lemn ridicate de la

rădăcina arborelui și de pe trunchiul acestuia, care nu au mai putut fi găsite.

3

9

. Pe de altă parte, în octombrie 2011, poliția a obținut informații cu

privire la sistemele de evacuare a apelor pluviale și de evacuare a apelor

reziduale aflate în apropierea arborelui dezrădăcinat.

4

0

. La o dată neprecizată, în 2011, reclamantul s

-a plâns la Consiliul

Superior al Magistraturii în legătură cu lentoarea anchetei și cu dispariția

probelor ridicate de pe trunchiul și de la rădăcina arborelui. Prin adresa din 5

martie 2012, Consiliul Superior al Magistraturii a confirmat dispariția

probelor,

care nu fuseseră transmise procurorului împreună cu dosarul de

urmărire penală în iulie 2009. Consiliul a precizat, de asemenea, că Serviciul

Rutier nu a fost în măsură să stabilească dacă într

-

adevăr se ridicaseră

probele, după cum se arată în procesul

-v

erbal din 6 august 2007, și, în cazul

unui răspuns afirmativ, care au fost modalitățile de păstrare a acestora.

4

1

. Între timp, în februarie 2012, agenții care au participat la cercetarea la

fața locului în ziua accidentului au fost audiați în legătură cu probele în

discuție. În special, expertul criminalist a declarat că, în realitate, nu se

ridicase nicio probă și a precizat că s

-

au făcut numai fotografii judiciare. Pe

de altă parte, în registrul de evidență a cercetărilor la fața locului ținut de

Serviciul Rutier, numai aceste fotografii apăreau ca elemente ridicate ca

probe în ziua accidentului

.

4

2

. Expertiza a fost finalizată în martie 2012 și depusă la dosarul de

urmărire penală la 2 aprilie 2012, însoțită de punctul de vedere exprimat de

expertul independent desemnat de reclamanți. În expertiză se menționa că

plantațiile rutiere erau în raza de competență a DRDP și că din documente nu

reieșea că aceasta din urmă solicitase marcarea arborilor. Se sublinia

faptul

că arborele dezrădăcinat era un plop cu vârsta peste 40 de ani și că fusese

8

HOTĂRÂREA MARIUS ALEXANDRU ȘI MARINELA ȘTEFAN ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

așadar păstrat peste durata maximă de 25 de ani prevăzută pentru această

specie, cunoscută ca prezentând riscuri de dezvoltare a unor focare de

putregai, conform normelor tehnice. Se sublinia, de asemenea, posibilitatea

ca dezrădăcinarea să fi fost cauzată de vânt, dată fiind scăzuta aderență la sol

a rădăcinilor, afectate de existența putregaiului. Se menționa însă că la o

concluzie oficială în acest sens s

-ar fi putut ajung

e numai după măsurarea

forței de aderență a rădăcinilor, cu precizarea că acest lucru nu mai era posibil

în cazul de față.

4

3

. La 26 aprilie 2012, reclamanții au depus observații cu privire la

raportul de expertiză, solicitând clarificări.

4

4

. În iulie 2012, expertul a efectuat un supliment de expertiză, în care se

preciza că vârsta plopului care a provocat accidentul nu putea fi stabilită cu

certitudine pe baza datelor disponibile, dar că diverse elemente duc

eau la

concluzia că era mai mare decât cea recomandată pentru păstrarea acestui tip

de arbori. În plus, s-

au mai reținut următoarele: o fotografie realizată în ziua

accidentului arăta că mai multe ramuri fuseseră tăiate pe aceeași parte a

arborelui, cu mai

puțin de un an înainte; acest lucru a determinat o asimetrie

a coroanei, care a antrenat deplasarea centrului de greutate al arborelui spre

sud; nu s-

a putut remedia această asimetrie prin dezvoltarea rădăcinilor din

cauza intervalului scurt de timp scurs

și a prezenței unui focar de putregai; î

n

aceste condiții, arborele ar fi putut fi dezrădăcinat de un vânt care bătea

dinspre nord.

4

5

. Prin rezoluția din 7 iulie 2012, parchetul a dispus începerea urmăririi

penale față de C.N. și

I.S.

4

6

. La 13 iulie 2012, aceștia din urmă au fost din nou audiați în prezența

avocatului reclamanților.

4

7

. În aceeași zi, reclamanții au solicitat introducerea în cauză a DRDP, ca

parte responsabilă civilm

ente.

4

8

. La 19 iulie 2012, poliția a audiat ca martor un angajat al DRDP care

ajunsese la fața locului după accident.

din 17 aprilie 2013, DRDP a informat poliția rutieră că,

potrivit Normelor nr. 264/1999, inspectoratele silvice teritoriale sunt obligate

să controleze modul de gospodărire a vegetației forestiere și să încheie

procese-

verbale de constatare în care să consemneze și măsurile ce trebuie

luate. DRDP a arătat că aceste controale se efectuau de două ori pe an și ori

de câte ori se primeau sesizări că se comit infracțiuni prevăzute în Codul

silvic. În ceea ce privește anexa la normele sus

-

menționate, potrivit că

reia

plopii se tăiau după 30 de ani de la plantarea lor, DRDP sublinia că nu

dispunea de informații despre data plantării plopului în cauză, astfel încât nu

cunoștea vârsta acestui arbore înainte de dezrădăcinarea lui. DRDP a adăugat

că, deși era administratorul plantațiilor rutiere, sarcina de a efectua

operațiunile de identificare, revizie și marcare în vederea tăierii arborilor îi

revenea personalului Romsilva. DRDP a precizat că, înainte de accident, se

9

HOTĂRÂREA MARIUS ALEXANDRU ȘI MARINELA ȘTEFAN ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

efectuaseră trei revizii vizuale pe sectorul de dr

um unde s-a produs

dezrădăcinarea, la 11 aprilie și la 14 și 19 iunie 2007.

5

0

. Prin ordonanța din 17 aprilie 2013, Parchetul de pe lângă Judecătoria

Constanța a dispus clasarea cauzei. În acest scop, a reținut că din probele

aflate

la dosar reieșea că arborele dezrădăcinat nu prezenta defecte la nivelul

trunchiului și coroanei care să permită să se prevadă o eventuală

dezrădăcinare. Referitor la rădăcini, acesta a reținut că reprezentanții DRDP

nu erau abilitați să cunoască viciile

ascunse ale arborilor. Parchetul a exclus

argumentul neglijenței în exercitarea atribuțiilor lor de către reprezentanții

autorităților naționale, invocat de reclamanți, cu motivarea că numai o

expertiză silvică ar fi putut stabili cauzele dezrădăcinării arborelui și că o

astfel de expertiză nu mai era realizabilă în speță. Acesta a mai expus faptul

că pe arbore nu era niciun semn vizibil pentru a aprecia efectul avut asupra

dezrădăcinării de șanțul de colectare a apelor pluviale din apropiere. În aceste

con

diții, parchetul a reținut în concluzie că era vorba de o dezrădăcinare

fortuită, care nu ar fi putut fi prevăzută, în temeiul a

rt. 10 lit. e) C. proc. pen.

5

1

. La 28 mai 2013, reclamanții au formulat o plângere împotriva

rezoluției parchetului la Judecătoria Constanța, invocând lipsa unei anchete

efective

.

5

2

. Prin sentința penală definitivă din 15 octombrie 2013, Judecătoria

Constanța a desființat rezoluția parchetului și a dispus continuarea

cercetărilor. Instanța a considerat că organele de urmărire penală nu au dat

dovadă de un rol activ, întrucât nu au administrat toate probele utile pentru

aflarea adevărului: în special, în opinia sa, nu stabiliseră diferitele

responsabilități ale autorităților publice și atribuțiile personalului acestor

autorități în identificarea, alta decât vizuală, a arborilor care constituiau un

pericol pentru siguranța rutieră. Astfel, instanța a reținut că în urma

cercetărilor nu s

-

a clarificat, de exemplu, ce măsuri

de verificare, altele decât

simpla vizualizare, au justificat demersurile făcute de DRDP pe lângă

Romsilva pentru tăierea mai multor arbori în februarie 2007 (supra,

pct. 17),

precum și tăierea, în ziua următoare accidentului, a arborilor plantați pe

sect

orul de drum în cauză (supra,

pct. 28). S-

a reținut că această omisiune a

permis de altfel autorităților să concluzioneze că a existat un caz fortuit.

D.

A doua redeschidere a urmăririi penale

lângă Judecătoria Constanța a

dispus redeschiderea urmăririi penale față de C.N. și I.S. și a trimis dosarul la

poliția rutieră.

S-

a precizat că trebuiau clarificate următoarele aspecte:

-

dacă, în vederea tăierii celor șase arbori învecinați cu cel căzut,

s-au

efectuat verificări prealabile (supra,

pct.

28); dacă da, cine le efectuase și ce

documente le menționau și dacă autoritățile silvice marcaseră arborii în

discuție;

10

HOTĂRÂREA MARIUS ALEXANDRU ȘI MARINELA ȘTEFAN ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

-

care erau elementele care au justificat demersurile făcute de DRDP în

februarie 200

7 pentru obținerea autorizației de tăiere a arborilor care

prezentau un pericol pentru siguranța rutieră în județ;

-

dacă autoritățile silvice locale țineau evidențe ale arborilor, inclusiv soiul,

vârsta și starea acestora, pe segmentul unde avusese loc a

c

cidentul;

-

dacă, înainte de accident, autoritățile silvice au efectuat controale ale

plantațiilor pe segmentul în cauză, în conformitate cu dispozițiile Normelor

nr.

264/1999; dacă da, cu ce instrumente s

-

au efectuat aceste controale și ce

documente s-au

întocmit cu această ocazie.

5

4

. În februarie și aprilie 2014, la cererea Serviciului Rutier, DRDP a

depus la dosar mai multe documente interne referitoare la demersurile făcute

în februarie 2007 pentru obținerea autorizației de tăie

re a arborilor care

prezentau un pericol pentru siguranța rutieră.

5

5

. În aprilie 2014, poliția i

-

a audiat din nou pe C.N., I.S. și directorul

Ocolului Silvic Murfatlar; de asemenea, a audiat doi inspectori tehnici din

cadrul DRDP r

esponsabili, printre altele, să controleze starea drumurilor prin

revizii periodice. Din declarațiile obținute reies, în special, următoarele:

-

că I.S., în calitate de șef de district, avea sarcina să efectueze revizii

zilnice ale sectorului care îi era atribuit;

-

că, în ceea ce privește arborii situați de

-a lungul drumului, în conformitate

cu dispozițiile legale în materie [a

rt. 6 alin. (1) din Normele nr. 504/2007],

observațiile vizuale aveau ca obiect numai starea lor generală;

-

că, în lipsa unei obligații exprese prevăzute în acest sens, reviziile zilnice

nu duceau la întocmirea de note scrise în cazurile în care nu era nimic de

semnalat;

-

că se efectuau revizii periodice de către inspectorii tehnici și se finalizau

cu întocmirea de note de revizii periodice;

-

că, în cadrul administrării podurilor și a șoselelor, nu existau norme pr

in

care să se stabilească durata după care un arbore trebuia tăiat și nici evidențe

în care să se menționeze vârsta arborilor plantați;

-

că DRDP ținea „Cartea plantației”, în care se menționau soiul și poziția

arborilor situați de

-a lungul drumurilor

;

-

și că, potrivit directorului Ocolului Silvic Murfatlar, nu era sarcina

autorităților silvice să verifice modul de gospodărire a vegetației forestiere

situate de-a lungul drumurilor.

5

6

. La 7 aprilie 2014, la solicitarea Serviciului Rutier, ANM a precizat că

în ziua anterioară accidentului nu au fost înregistrate fenomene meteo

extreme.

5

7

. La 5 mai 2014, după consultarea dosarului, avocatul reclamanților a

solicitat, în special, ca DRDP să depună la dosar „Cartea plantației”, evidența

reviziilor drumului din perioada care a precedat accidentul și înscrisurile, în

original, depuse în februarie 2014 (supra, pct.

54), dar și să exp

lice motivele

pentru care aceste înscrisuri au fost depuse cu întârziere. Nu reiese din dos

ar

că autoritățile judiciare au admis această cerere.

11

HOTĂRÂREA MARIUS ALEXANDRU ȘI MARINELA ȘTEFAN ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

5

8

. La 13 mai și la 11 noiembrie 2014, procurorul care supraveghea

activitatea de urmărire penală a respins plângerile avocatului reclamanților

prin care denunța ritmul lent al anchetei.

5

9

. Prin ordonanța din 8 aprilie 2015, Parchetul de pe lângă Judecătoria

Constanța a dispus clasarea cauzei. A reținut, mai întâi, că, la momentul

accidentului, C.N. și I.S., în baza atribuțiilor lor, erau responsabili de sectorul

de drum în cauză. În continuare, a expus că din cercetările suplimentare nu a

rezultat vreun aspect suplimentar de modificare a situației de fapt constatate

ș

i nu s-

a constatat că a fost încălcată nicio reglementare legală referitoare la

siguranța circulației pe drumurile publice. În aceste condiții, rezultă că

prăbușirea arborelui a fost fortuită, neputând fi prevăzută. Parchetul a dispus,

de asemenea, efectu

area de cercetări penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii

de fals intelectual în legătură cu un set de acte depuse la dosar pentru prima

dată de DRDP în februarie 2014 (supra,

pct. 54).

6

0

. Prin încheierea definitivă din 16 februarie 2016, Judecătoria Constanța

a confirmat ordonanța din 8 aprilie 2015. Judecătoria a reținut că, în

momentul accidentului, învinuiții

au demonstrat

că s

-au efectuat revizii la 11

aprilie și 14 iunie 2007 și că acestea nu

au

evidenția

t

deficiențe ale vegetați

ei

situate de-

a lungul drumului în cauză. S

-

a avut totodată în vedere faptul că

dintr-

un înscris depus la dosar reieșea că, la 13 februari

e 2007, în urma unei

revizii, s-a constatat

o defecțiune la conductă de evacuare a apelor reziduale

din apropie

re, că pe tot parcursul acestei conducte aveau loc infiltrații de apă

și că s

-a recomandat efectuarea unui studiu de specialitate pentru o parte a

zonei. Referindu

-

se în continuare la constatările din raportul de expertiză

tehnică judiciară (supra,

pct.

42

),

instanța a reținut că DRDP nu solicitase în

mod explicit niciunuia dintre centrele

Romsilva

marcarea arborilor și că

dezrădăcinarea arborilor se putea întâmpla în anumite condiții meteorologice

din c

auza rădăcinilor afectate de putregai. În concluzie, judecătoria a

identificat existența unui caz fortuit, fiind stabilit că „inacțiunea acestor

persoane a intrat în concurs cu o forță străină, imprevizibilă și străină de

conștiința și voința învinuiților”

.

II. DREPTUL INTERN RELEVANT

6

1

. Dispozițiile din Codul silvic relevante în speță, în vigoare la momentul

faptelor, aveau următorul conținut:

Art. 6

„Vegetația forestieră situată pe terenuri din

afara fondului forestier

național, supusă

prevederilor prezentului Cod silvic, este constituită din:

[...]

e) perdelele forestiere de protecție și arborii situați de

-

a lungul căilor de comunicație

din extravilan;”

12

HOTĂRÂREA MARIUS ALEXANDRU ȘI MARINELA ȘTEFAN ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

TITLUL

V

Vegetația forestieră din afara fondului forestier

Art. 87

„Vegetația forestieră situată pe terenuri din afara fondului forestier național, precizată

la art.

6, se administrează de către proprietarii acestora, se gospodărește potrivit

scopului pentru care a fost creată și este supusă unor norme tehnice silvice și de pază,

precum și de circulație și transport pentru materialul lemnos recoltat, emise de către

autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, care controlează aplicarea și

respectarea lor.”

Art. 92

„Recoltarea materialului lemnos de pe teren

urile situate în afara fondului forestier,

prevăzute la a

rt.

6, este permisă numai cu marcarea prealabilă de către ocolul silvic a

arborilor de extras. [...]”

Art. 93

„Autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură organizează controlul

asupra

modului în care se aplică regulile silvice și de pază pe terenurile cu vegetație

forestieră din afara fondului forestier național, precum și cele referitoare la circulația

materialului lemnos rezultat de pe aceste terenuri.”

pozițiile din Ordinul

nr. 264/1999

pentru aprobarea Normelor

tehnice silvice privind gospodărirea vegetației forestiere de pe terenurile din

afara fondului forestier național, relevante în speță, au următorul cuprins:

Art. 9.

„Proprietarii sau deținătorii terenurilor cu vegetație forestieră situate în afara fondului

forestier național au obligația să le mențină în stare normală de sănătate și să e

xecute la

timp lucrările de igienă, precum și cele de prevenire și combatere a bolilor și

dăunătorilor acestei vegetații, stabilite de organele inspectoratului silvic teritorial, prin

mijloace proprii sau prin unități specializate, contra cost.”

Art. 11

„(1) Tăierea vegetației forestiere de pe terenurile situate în afara fondului forestier

național se va face la cererea proprietarilor sau a deținătorilor legali, numai după

marcarea prealabilă a acestora de către organele silvice abilitate prin delegația emisă o

dată cu predarea ciocanului de marcat [...]”

Art. 12

„Proprietarii sau deținătorii de terenuri cu vegetație forestieră sunt obligați

să execute

tăierile de îngrijire specifice pentru menținerea unei stări fitosanitare corespunzătoare.

În mod deosebit se vor executa tăierile de igienă, extrăgându

-

se arborii atacați de boli

sau dăunători și în curs de uscare sau uscați. Extragerea acestora se va face după

marcarea lor prealabilă de către organele silvice teritoriale.”

13

HOTĂRÂREA MARIUS ALEXANDRU ȘI MARINELA ȘTEFAN ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

Art. 21

„(1) Inspectoratele silvice teritoriale sunt obligate să controleze modul de gospodărire

a vegetației forestiere de pe terenurile situate în afara fondului forestier național și să

încheie proc

ese-

verbale de constatare în care să consemneze și măsurile ce trebuie luate

de către proprietari sau deținători pentru respectarea reglementărilor de gospodărire în

vigoare

.

(2) Controalele se vo

r organ

iza de inspectoratele silvice teritoriale, cu atragere

a, după

caz, și a personalului tehnic al ocolului silvic, de două ori pe an, la începutul și la

sfârșitul sezonului de vegetație, precum și ori de câte ori sunt primite sesizări că se comit

fapte ce con

travin prevederilor Codului silvi

c.”

6

3

. Potrivit tabelului „Vârstele de tăiere” din Anexa

nr. 2 la aceste norme,

vârsta maximă de exploatare prevăzută pentru plopii indigeni este de 30 de

ani.

6

4

. Instrucția privind plantațiile rutiere

nr.

561/2001, adoptată prin Ordinul

directorului general al Administrației Naționale a Drumurilor

nr. 21 din 26

ianuarie 2001, se referă în special la categoriile de plantații rutiere, la

metodele de plantare, de întreținere și de tăiere, precum și la diverse formulare

care trebuie completate. Dispozițiile relevante pentru prezenta cauză au

următorul conținut:

11. TĂIEREA PLANTAȚIILOR

„11.1 Tăierea arborilor, pomilor și arbuștilor din plantațiile rutiere se poate face în

situațiile de mai jos

:

11.1.1. Tăierea exemplarelor sănătoase (în plină vegetație) [...]

;

11.1.2. Tăieri de igienă – tăierea exemplarelor afectate de boli și dăunători, aflate în

diferite stadii de uscare.

11.1.3. Tăierea exemplarelor uscate, rupte sau mutilate de vânt, accidente de circulație

sau a unor calamități naturale (vânt, căderi mari de zăpadă, depuneri de

chiciură etc.).

11.1.4. Tăierea plantației rutiere ajunsă la vârsta de exploatabil

itate.”

14. EVIDENȚA, PAZA ȘI TĂIEREA PLANTAȚIILOR RUTIERE

„14.1. Plantațiile rutiere se înregistrează în evidența tehnico

-

operativă «Cartea

plantației» care se întocmește odată la patru ani în unități naturale, bucăți

pe km, bucăți

pe obiectiv sau bucăți suprafață aferentă. Șeful de district are obligația de a op

era în

cartea plantației orice modificare survenită ca urmare a tăierilor programate sau abuzive

cât și a completărilor, comunicând la secție situația la

zi.”

6

5

. Instrucția

nr.

504/2007 privind organizarea și activitatea secției de

drumuri conține în special dispoziții privind diferitele revizii care trebuie

efectuate, periodicitatea acestora, personalul abilitat în acest scop și

procedurile care trebuie urmate. Dispozițiile relevante pentru prezenta cauză

au următorul conținut:

Art. 5

„Reviziile drumurilor sunt următoarele:

14

HOTĂRÂREA MARIUS ALEXANDRU ȘI MARINELA ȘTEFAN ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

a. revizii de supraveghere;

b. reviziile curente;

c. reviziile periodice;

d. reviziile speciale;

e. reviziile de verificare generală a rețelei ruti

ere.”

Art. 6.

„(1) Supravegherea drumurilor, podurilor, pasajelor și viaductelor din raza de

activitate a districtului constă în parcurgerea integrală a sectorului de drum din

administrare și efectuarea de observații vizuale cu privire la integritatea drumului. În

timpul reviziei se iau măsuri de remediere a semnalizării rutiere, înlăturarea de

obstacole, precum și a altor măsuri ce se impun în scopul asigurării circulației în deplină

siguranță

.

[...]

”

Art. 7

„Organele de supraveghere a drumului sunt:

a) formațiile mobile de întreținere special formate în cadrul distric

telor

b) șeful de district, în cazul sectoarelor de drum instabil, în perioada top

irii zăpezilor,

ploi torențiale, inundații sau în cazul unor accidente de c

irculație

c) echipe speciale formate pentru revizie în perioada de iarnă, conform planului de

deszăpezire

.”

Art. 8

„Reviziile de supraveghere se efectuează astfel: [...]

b. la două zile pe drumurile națion

ale;

d. ori de câte ori este nevoie pentru drumurile de

la pct.

b. [...]”

Art. 9.

„[...

]

(2) Obiectivele ce se urmăresc în cadrul reviziei de suprave

ghere sunt: [...

]

h) la plantații: starea generală, aspectul, arbori loviți de furtuni sau circulație,

apariția

dăunătorilo

r;

[...]

”

Art. 14

„Reviziile curente privesc o gamă mai largă de activități decât reviziile de

supraveghere și se efectuează de către:

a) șeful de distri

ct

b) personalul tehnic din cadrul secției de d

rumuri.”

15

HOTĂRÂREA MARIUS ALEXANDRU ȘI MARINELA ȘTEFAN ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

Art. 15

„Șeful de district efectuează revizia după cum urmează

: [...]

a) săptămânal la drumurile europene;

b) de două ori pe lună la celelalte drumuri naționale [...]”

Art. 17

„(1) Personalul tehnic din cadrul secției de drumuri efectuează revizia curentă în

cadrul districtelor pe care le coordonează.

(2) Aceste revizii se efectuează împreună cu șeful de district pe baza unui program

stabilit și aprobat de șeful de secție. Personalul tehnic poate face revizii și la cererea

șefului de district în cazul în care problemele care apar depășesc competența ac

estuia.”

Art. 18

„Personalul tehnic cu sarcini de revizie efectuează revizia astfel:

a) de două ori pe lună

pe

drumurile europene;

b) lunar la celelalte drumuri publice [.

..]”

Art. 22

„1. „Reviziile curente constau în parcurgerea drumului și efectuarea de verificări în

afara celor prevăzute la reviziile de supraveghere, după cum urm

ează: [...]

f) la plantații: starea generală; lucrările necesare pentru asigurarea gabaritului de

trecere și de vizibilitate a semnalizării rutiere [...]”

6

6

. Instrucția

nr.

504/2007 prevede și efectuarea unor revizii periodice ale

drumurilor naționale la diverse n

iveluri ale CNADNR de echipe specializate:

de două ori pe trimestru la nivel de secție de drumuri, semestrial la nivelul

DRDP și o dată la doi ani la nivelul CNADNR (a

rt. 25

–

32). Potrivit

instrucției, reviziile speciale se efectuează, de exemplu, după prod

ucerea unor

calamități naturale, primăvara, toamna sau după apariția unor modificări în

infrastructurile rutiere (art. 3

3

–

39).

6

7

. Tot potrivit acestor norme, constatările reviziilor se înscriu în jurnalul

de activitate și dispoziții sau în carnetele sau registrele de revizii ținute la

nivel de district.

ÎN DREPT

I.

CU PRIVIRE LA PRETINSA ÎNCĂLCARE A ART. 2 DIN CONVE

NȚIE

6

8

. Reclamanții susțin că statul nu și

-

a îndeplinit obligația de a le proteja

viața. Reclamanta consideră în plus că statul nu și

-

a îndeplinit obligația de a

proteja viața rudelor sale – părinții săi și fratele său –

care au decedat la 6

august 2007. Reclamanții se plâng, în plus, de lipsa caracterului efectiv al

cercetărilor efectuate în vederea identificării și pedepsirii persoanelor

16

HOTĂRÂREA MARIUS ALEXANDRU ȘI MARINELA ȘTEFAN ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

răspunzătoare pentru accidentul survenit la data sus

-

menționată, precum și de

durata cercetărilor

.

A.

Cu privire la dispoziția aplicabilă din Convenție

6

9

. Fiind responsabilă cu încadrarea juridică a faptelor cauzei și

considerând că nu este ținută de cea atribuită de reclamanți, Curtea a

comunicat prezenta cerere Guvernului în raport cu art. 2, art.

3 și a

rt. 8 din

Convenție.

7

0

. În observațiile sale scris

e, Guvernul nu a contestat aplicabilitatea art. 2

din Convenție în ceea ce privește rudele reclamantei, dar a considerat, în

schimb, că motivele formulate de reclamanți în legătură cu propria situație

necesitau o examinare exclusiv în contextul art. 3 din

Convenție. Acesta arată

că, deși accidentul produs la 6 august 2007 putea pune în pericol viața

reclamanților, din probele aflate la dosar rezultă că situația era diferită în

prezenta cauză și precizează, în plus, că reclamanții nu au fost afectați de

infi

rmități permanente

.

7

1

. Curtea observă că părțile nu contestă faptul că a

rt.

2 din Convenție este

aplicabil părții din capătul de cerere referitoare la părinții și fratele recurentei.

Într-

adevăr, având în vedere faptul că eveniment

ul din 6 august 2007 s-a

soldat cu decesul rudelor reclamantei, art.

2 din Convenție este aplicabil în

privința acestora.

7

2

. Se ridică problema încadrării juridice a capătului de cerere în ceea ce

îi privește pe reclamanți, dat fiind că aceștia au supraviețuit evenimentului

din 6 august 2007.

7

3

. În această privință, referitor la argumentul Guvernului potrivit căruia

această parte a capătului de cerere trebuie examinată în raport cu a

rt. 3 din

Convenție, Curtea amintește că vătămarea corporală și suferința fizică sau

mintală a unei persoane în urma unui accident care este simplul rezultat al

întâmplării sau al unui comportament neglijent – cum este cazul în speță –

nu

pot fi considerate consecința unui „tratament” la care această persoană ar fi

fost „supusă” în sensul a

rt. 3 [

Nicolae Virgiliu Tănase împotriva României

(MC)

,

nr. 41720/13,

pct.

123, 25 iunie 2019]. Pe de altă parte, în ceea ce

privește a

rt.

8 din Convenție, Curtea consideră că acesta nu este apli

cabil

situației reclamanților [a se vedea, în acest sens,

Nicolae Virgiliu Tănase

,

citată anterior,

pct.

130 și 131].

7

4

. Rămâne de stabilit dacă situația de fapt în privința reclamanților intră

sub incidența a

rt.

2 din Convenție. Curtea amintește că, recent, a întocmit un

catalog foarte detaliat, deși neexhaustiv, al activităților, publice sau nu, care

pot să ridice problema dreptului la viață și să determine aplicabilitatea a

rt. 2

din Convenție (

Nicolae Virgiliu Tănase

, citată ante

rior, pct.

141). Trebuie

amintit, de asemenea, că Curtea a statuat deja că statele trebuie să ia măsuri

pentru a asigura siguranța persoanelor aflate în spațiile publice (a se vedea, în

acest sens,

Ciechońska împotriva

Poloniei

, nr.

19776/04, pct.

69, 14 iunie

17

HOTĂRÂREA MARIUS ALEXANDRU ȘI MARINELA ȘTEFAN ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

2011). De asemenea, Curtea a statuat că a

rt.

2 din Convenție se poate aplica

chiar dacă victima unui grav incident a supraviețuit, întrucât incidentul

respectiv putea fi fatal și victima a scăpat cu viață doar din întâmplare [a se

vedea, de exemplu,

B

udayeva și alții împotriva Rusi

ei

, nr.

15339/02 și alte 4,

pct.

146, CEDO 2008 (extrase), în care reclamanții au supraviețuit, fără a fi

răniți, unei alunecări de teren, dar prima reclamantă și

-

a pierdut viața în

timpul evenimentului].

7

5

. În prezenta cauză, trebuie amintit că reclamanții circulau cu

autoturismul pe un drum public atunci când un arbore situat de-a lungul

drumului național s

-

a dezrădăcinat și le

-a lovit autoturismul (supra, pct.

6).

Curtea observă că părțile sunt de acord cu faptul că accidentul din 6 august

2007 a constituit, în speță, un potențial pericol pentru viața reclamanților

(supra, pct.

70

).

Aceasta observă, de asemenea, că statul a adoptat o

reglementare care trebuia să fie pusă în aplicare de instituțiile sale pentru a

garanta siguranța persoanelor care se află pe drumurile publice (supra,

pct.

17

și

6

1

–

6

7

;

a se vedea, pentru o situație diferită

,

Nicolae Virgiliu Tăna

se

, citată

anterior, în care reclamantul critica nerespectarea regulilor de circulație de

către o persoană particulară și în care respectarea de către stat a obligațiilor

sale pozitive nu a fost pusă în discuție; a se compara cu

Ciec

hońska

, citată

anterior, pct.

67, în care căderea unui arbore într

-

un spațiu public a cau

zat

decesul soțului reclamantei). În momentul dezrădăcinării arborelui care a

provocat accidentul din 6 august 2007, reclamanții, care au fost răniți grav și

a căror s

tare a necesitat numeroase zile de îngrijiri medicale, se aflau pe un

drum public în același autoturism cu rudele lor apropiate, care au decedat.

Faptul că reclamanții au scăpat cu viață a fost pur fortuit [a compara cu

Makaratzis împotriva Greciei

(MC), nr. 50385/99, pct. 54, CEDO 2004-XI].

7

6

. Având în vedere cele de mai sus și amintind că aprecierea sa depinde

de circumstanțele cauzei, Curtea consideră că a

rt.

2 din Convenție este

aplicabil în prezenta cauză capătului de cerere formulat de reclamanți. Prin

urmare, va examina prezenta cerere în contextul art.

2 din Convenție atât în

privința reclamanților, cât și a părinților și fratelui reclamantei. A

rt. 2 din

Convenție are următorul conținut în părțile relevante în speță:

Art. 2

„1. Dreptul la viață al oricărei persoane este protejat prin

lege [....]

[...]

”

B. Cu

privire la admisibilitate

7

7

. Constatând că cererea nu este în mod vădit nefondată în sensul

a

rt. 35

a) din Convenție și că nu prezintă niciun alt motiv de inadmisibilitat

e,

Curtea o declară admisibilă.

18

HOTĂRÂREA MARIUS ALEXANDRU ȘI MARINELA ȘTEFAN ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

C. Cu

privire la fond

1.

Argumentele părțil

or

(a)

Reclamanț

ii

7

8

. Reclamanții se plâng de faptul că autoritățile publice competente în

materie

– și anume Romsilva și DRDP – nu au reușit să asigure siguranța pe

drumurile naționale, reproșând acestor entități că nu au luat măsurile

corespunzătoare înainte de producerea accidentului. Aceștia arată că atât

lucrările de amenajare a șanțului de pe marginea drumului – și care, în

opinia

lor întemeiată pe rapoartele de expertiză, au slăbit rădăcinile arborelui –

, cât

și supravegherea arborilor care se aflau acolo erau de competența DRDP. În

observațiile lor, reclamanții critică faptul că autoritățile menționate au

reacționat numai după accident, întrucât ar fi încercat să atenueze „legislația

deficitară” în materie prin semnarea unui acord la 3 septembrie 2007 pentru

a lua măsurile care se impun pentru prevenirea unor accidente similare (supra,

pct.

17).

7

9

. În plus, reclamanții susțin că cercetările efectuate în speță nu au fost

efective sau de natură să conducă la identificarea autorităților și a persoanelor

răspunzătoare. În acest sens, critică, în special, neluarea de măsuri în faza

inițială a cercetărilor. De asemenea, reproșează organelor de urmărire penală

că nu au ridicat ca probă arborele dezrădăcinat, că ulterior au pierdut probele

ridicate de pe trunchiul și de la rădăcina acestui arbore și că, în consecință, au

făcut imposibilă realizarea unei expertize silvice complete. Reclamanții mai

afirmă că, timp de aproximativ 2 ani, până în iulie 2009, cercetările au fost

îndreptate împotriva tatălui reclamantei, conducătorul autoturismului

accidentat, și că în această perioadă s

-

au efectuat foarte puține acte de

urmărire penală. De asemenea, subliniază faptul că raportul de expertiză

judiciară dispusă în iunie 2011 s

-

a finalizat abia după mai multe luni, în martie

2012, ca urmare, potrivit a

firmațiilor lor, a unei întârzieri a organelor de

urmărire penală în efectuarea plăților aferente efectuării expertizei.

(b) Guvernul

8

0

. Guvernul susține că reclamanții nu au pus în discuție legislația în

materie de siguranță rutieră – pe care nu au făcut decât să o enumere rapid –

sau aplicarea acesteia de către autoritățile publice, ci numai neîndeplinirea

atribuțiilor de către persoanele responsabile cu administrarea drumurilor. În

observațiile sale scrise inițiale din 15 ianuarie 2013, ținând seama de stadiul

cercetărilor penale în momentul respectiv, Guvernul a considerat că înainte

de finalizarea cercetărilor nu se putea face nicio speculație cu privire la

nerespectarea de către autoritățile naționale a obligațiilor lor pozitive.

8

1

. În orice caz, Guvernul afirmă că autoritățile nu erau la curent cu niciun

risc real și iminent care să pună în pericol viața sau integritatea fizică a

persoanelor. Pe de altă parte, în opinia sa, obligația pozitivă a statului de

a lua

19

HOTĂRÂREA MARIUS ALEXANDRU ȘI MARINELA ȘTEFAN ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

măsuri preventive nu poate fi interpretată ca impunând autorităților o sarcină

insuportabilă sau excesivă. Guvernul susține, în special, că lipsa unei evidențe

a plantațiilor rutiere este anterioară ratificării Convenției de către România.

În aceste

condiții, consideră că neluarea unor măsuri preventive în scopul

împiedicării concretizării unui risc de dezrădăcinare nu poate fi asimilată unei

culpe grave sau încălcării cu intenție a obligației de protejare a vieții și citează

în acest sens cauza

Berü împotriva Turciei

(nr. 47304/07, 11 ianuarie 2011).

8

2

. Făcând trimitere la actele efectuate de organele de urmărire penală,

Guvernul consideră că ancheta efectuată în speță a fost efectivă și aptă să

clarifice faptele și răspunderea penală. În plus, arată că reclamanții au fost

informați cu privire la desfășurarea anchetei, precum și cu privire la actele

efectuate de parchet și de poliția rutieră, iar avocatul lor a fost informat cu

privire la audierea mai multor martori. Adaugă că reclamanții au primit din

partea autorităților răspunsuri la cererile lor, că punctul lor de vedere a fost

luat în considerare în cadrul anchetei și că au avut posibilitatea de a se

constitui părți civile în procedură.

contestă argumentul reclamanților potrivit căruia ancheta a

fost îndreptată în intervalul 2007–2009 împotriva conducătorul

ui

autovehiculului, cu motivarea că poliția rutieră a insistat pentru a obține

clarificări din partea autorităților implicate cu privi

re la persoanele

răspunzătoare. Adaugă că, după anularea ordonanțelor de clasare a urmăririi

penale emise de parchet, organele de urmărire penală au efectuat actele de

urmărire penală dispuse de instanțe.

ideră că durata procedurii se explică prin

complexitatea cauzei și necesitatea de a lua în considerare numeroase

mijloace de probă. Susține că ancheta nu a cunoscut perioade de inactivitate

semnificative și că durata acesteia nu a fost nejustificată, chiar dacă admite

că efectuarea expertizelor medico

-

legale și a expertizei silvice a necesitat

termene lungi.

2.

Motivarea Curț

ii

(a)

Cu privire la reacția judiciară necesară în raport cu a

rt.

2 din Convenție:

aspectul procedural al acestei dispoziții

(i) Principii generale

8

5

. Curtea amintește că statul, în temeiul obligației sale pozitive de a

proteja dreptul la viață, trebuie totodată să se asigure, în cazuri de deces sau

vătămare corporală potențial letală, că dispune de un

sistem judiciar eficient

și independent, care să permită în scurt timp să se stabilească faptele, să fie

trași la răspundere vinovații și să acorde victimelor o reparație adecvată

(

Ciechońska

, citată anterior,

pct.

71; și

Nicolae Virgiliu Tănase

, citată

anterior, pct. 157).

8

6

. Curtea amintește apoi că, în caz de ucidere din culpă sau punere în

pericol, din culpă, a vieții unei persoane, se poate considera îndeplinită

20

HOTĂRÂREA MARIUS ALEXANDRU ȘI MARINELA ȘTEFAN ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

obligația referitoare la existența unui sistem judiciar eficient dacă sistemul

juridic oferă victimelor (sau rudelor acestora) o cale de atac în fața instanțelor

civile, fie de sine stătătoare, fie împreună cu o cale de atac în fața instanțelor

penale, care poate să ducă la stabilirea eventualelor persoane răspunzătoare ș

i

acordarea unei despăgubiri civile corespunzătoare. În cazul în care sunt

implicați agenți ai statului sau membri ai anumitor profesii, se pot avea în

vedere și măsuri disciplinare (

Nicolae Virgiliu Tănase

, citată anterior,

pct. 159). Curtea a descris recent, în cauza

Nicolae Virgiliu Tănase

[citată

anterior, pct. 165

–

171], aspectele care trebuie luate în considerare pentru a

califica o anchetă ca fiind „efectivă” în sensul a

rt.

2 din Convenție.

(ii)

Aplicarea acestor principii în prezenta cauză

8

7

. Curtea observă că Serviciul Rutier a început cercetările penale în ziua

accidentului (supra, pct

.

9

).

Îi rămâne să examineze caracterul efectiv al

acestora.

8

8

. În această privință, Curtea arată că cercetările menționate au fost

afectate de nereguli încă de la început. Astfel, din probele aflate la dosar

rezultă că autoritățile nu și

-

au îndeplinit obligația de a ridica probe esențiale

–

este vorba de ar

borele dezrădăcinat – sau de a le păstra –

este vorba de

probele ridicate de pe trunchiul și de la rădăcina arborelui (a se vedea, pentr

u

o situație similară,

Ciechońska

, citată anterior,

pct. 75;

a se vedea, de

asemenea,

Nicolae Virgiliu Tănase

, citată an

terior, pct.

162, pentru obligația

autorităților ca, de îndată ce sunt informate despre un accident de circulație,

să depună eforturi rezonabile pentru strângerea probelor].

8

9

. Curtea observă că acest lucru a avut consecințe import

ante asupra

eficienței cercetărilor, dat fiind că primul expert silvic a considerat că nu mai

era posibilă efectuarea unei expertize tehnice în speță (supra,

pct.

25

și

29),

iar al doilea expert nu a fost în măsură să formuleze concluzii oficiale în ceea

ce privește dezrădăcinarea arborelui (supra,

pct.

38

și

4

2

). A

ceastă carență în

strângerea și păstrarea unor probe esențiale a împiedicat de altfel parchetul să

afle cauzele dezrădăcinării arborelui și existența unei eventuale neglijențe din

partea autorităților în exercitarea activităților lor (supra,

pct.

50).

9

0

. Pe de altă parte, Curtea observă că, înainte ca dosarul de urmărire

penală să fie trimis procurorului, în

iulie 2009, prin referat cu propunere de

clasare întocmit de Serviciul Rutier

– și anume timp de 2

ani

–, foarte puține

acte au fost efectuate de acesta din urmă. Rezultă astfel din propunerea sus

-

menționată că, în această perioadă, nu a fost identificată nicio persoană

răspunzătoare, cu excepția conducătorului autovehiculului accidentat (sup

ra,

pct.

24).

9

1

. Trebuie constatat, de asemenea, că au fost identificate

numeroase

lacune ale anchetei chiar de către autoritățile judiciare naționale, în special ca

urmare a deficiențelor în administrarea unor probe importante sau în

identificarea agenților responsabili (supra,

pct.

33

și

52;

a se vedea, de

asemenea

, Larie și alții

împotriva României

, nr. 54153/08, pct. 99, 25 marti

e

21

HOTĂRÂREA MARIUS ALEXANDRU ȘI MARINELA ȘTEFAN ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

2014). Curtea consideră că motivele care au justificat desființările succesive

ale ordonanțelor de clasare emise în cursul urmăririi penale sunt imputabile

autorităților naționale (a se vedea,

mutatis mutandis

,

Cârstea și Grecu

împotriva României

, nr.

56326/00, pct.

42, 15 iunie 2006; și

Dâmbean

împotriva României

, nr. 42009/04, pct.

45, 23 iulie 2013) și că acestea au

cauzat, în plus, prelungirea duratei procedurii. În opinia Curții, pronunțarea

unei a doua sentințe penale, în care se considera că nu fuseseră remediate

deficiențele cercetărilor constatate anterior de către o instanță, ridică mari

îndoieli cu privire la demersul organelor de cercetare și urmărire penală

(supra, pct.

52).

9

2

. Curtea observă, de asemenea, că, în cursul anchetei penale, autoritățile

judiciare nu au încercat să afle cu precizie rolul jucat de diferitele autorități

publice și de angajații fiecăreia dintre aceste autorități în siguranța rutieră,

lăsând astfel să persiste neclarități. Ulterior, autoritățile judiciare au stabilit

că din cercetările suplimentare nu a rezultat vreun aspect suplimentar de

modificare a situației de fapt constatate și nu s

-

a constatat că a fost încălcată

nicio reglementare legală referitoare la siguranța circulației pe drumurile

publice. Prin urmare, parchetul a reținut, în concluzie, că era vorba de o

dezrădăcinare fortuită, care nu ar fi putut fi prevăzută (supra,

pct.

59

și

60).

9

3

. În final, Curtea constată că cercetările s

-

au finalizat abia după 8 ani și

jumătate de la tragicul accident survenit în speță, deși cauza nu prezenta o

complexitate deosebită. Apreciază că durata în cauză este nejustificată (a se

vedea, pentru o durată totală de 7 ani și 2

luni în contextul unui accident de

circulație,

Dâmbean

, citată anterior,

pct.

49) și că această durată este

imputabilă autorităților care nu au luat măsurile necesare nici la începutul

cercetărilor (supra,

pct. 88), nici în cursul acestora (supra, pct. 91). În plus,

observă că reclamanții au atras atenția autorităților, în mai multe rânduri,

asupra duratei procedurii, dar nu au avut succes (supra, pct.

21,

40

și

58).

9

4

. În ceea ce privește posibilitatea reclamanților de a exercita acțiuni

civile pentru a supune instanței examinarea răspunderea DRDP sau a

Romsilva sau a angajaților în legătură cu accidentul din 6 august 2007 și a

obține obligarea acestora la plata unor despăgubiri, Curtea consideră că,

având în vedere principiul potrivit căruia penalul ține în loc civilul, iar

hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața

instanței civile care judecă acțiunea civilă, o acțiune în răspundere civilă

delictuală împotriva instituțiilor și a persoanelor sus

-

menționate nu avea, în

prezenta cauză, șanse reale de a fi examinată înainte de soluționarea definitivă

a acțiunii penale (

Gina Ionescu împotriva României

, nr. 15318/09, pct. 44, 11

decembrie 2012). Pe de altă parte, ținând seama de termenul de 8 ani și 6 luni

care s-

a scurs între începerea cercetărilor penale și încetarea definitivă a

acestora și ținând seama de faptul că probe esențiale pentru stabilirea

răspunderii penale nu au fost strânse și păstrate de autorități (supra,

pct. 88),

Curtea consideră că, în circumstanțele foarte specifice ale cauzei, ar fi excesiv

să li se solicite reclamanților să introducă o nouă acțiune pentru a obține

22

HOTĂRÂREA MARIUS ALEXANDRU ȘI MARINELA ȘTEFAN ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

stabilirea event

ualei răspunderi, în raport cu accidentul, a instituțiilor publice

în cauză și a angajaților lor (a se vedea în acest sens,

Elena Cojocaru

împotriva României

, nr. 74114/12, pct.

122, 22 martie 2016; și

Mircea Pop

împotriva României

, nr. 43885/13, pct. 59-60, 19 iulie 2016).

9

5

. În lumina celor de mai sus, nu se poate considera că sistemul judiciar

român, astfel cum a fost pus în aplicare în speță, a făcut posibilă stabilirea

rolului și deplinei răspunderi a agenților sau autoritățilo

r statului în accidentul

în cauză (

Ciechońska

, citată anterior,

pct. 78).

9

6

. Prin urmare, a fost încălcat a

rt.

2 din Convenție sub aspect procedural.

(b)

Cu privire la măsurile pozitive pentru protejarea vieții în sensul a

rt. 2 din

Con

venție: aspectul material al acestei dispoziții

(i) Principii generale

9

7

. Curtea amintește că prima teză a a

rt. 2,

care se înscrie printre

dispozițiile primordiale ale Convenției și care consacră una dintre valorile

fundamentale ale so

cietăților democratice care alcătuiesc Consiliul Europei,

impune statului obligația nu numai de a nu provoca „intenționat” moartea

cuiva, ci și de a lua măsurile necesare pentru a proteja viața persoanelor aflate

sub jurisdicția sa [

Calvelli și Ciglio împo

triva Italiei

(MC), nr.

32967/96

,

pct. 48,

CEDO 2002-

I; și

Fernandes de Oliveira împotriva Portugaliei

,

nr. 78103/14, pct. 104, 31 ianuarie 2019].

9

8

. Această obligație pozitivă materială implică pentru stat o îndatorire

esențială de a asigura dreptul la viață prin instituirea unui cadru legislativ și

administrativ care să descurajeze punerea în pericol a dreptului respectiv.

Aceasta se aplică în contextul oricărei activități, publice sau nu, de natură să

ridice problema dreptului la

viață [

Öneryıldız împotriva Turciei

(MC),

nr. 48939/99,

pct. 71,

CEDO 2004-

XII; și

Ciechońska

, citată anterior,

pct.

63]. Implică, de asemenea, instituirea de către stat a unui cadru de

reglementare care obligă instituțiile, indiferent dacă sunt private

s

au publice,

să ia măsuri adecvate pentru a asigura protecția vieții persoanelor (

Nicola

e

Virgiliu Tănas

e

, citată anterior,

pct.

135, și jurisprudența citată).

9

9

. Curtea a statuat deja că obligațiile pozitive sus

-

menționate impun

st

atelor să adopte norme care urmăresc protejarea siguranței persoanelor în

spațiile publice și asigurarea funcționării eficiente a acestui cadru de

reglementare (

Ciechońsk

a

, citată anterior,

pct. 69).

1

00

. Desigur, în opinia Curții, nu este exclus ca actele și omisiunile

autorităților în cadrul politicilor de securitate în spațiul public să poată, în

anumite împrejurări, să angajeze răspunderea acestora în raport cu aspectul

material al art.

2 din Convenție. Totuși, odată ce un stat contractant a adoptat,

pentru a proteja persoanele care se află în această situație, un cadru legal

general și o legislație adaptată diferitor contexte pe care le oferă spațiul

public, Curtea nu poate admite că probleme precum o eroare de judecată din

partea unui intervenient sau o coordonare necorespunzătoare între diferiți

profesioniști, indiferent dacă sunt publici sau particulari, sunt suficiente în

23

HOTĂRÂREA MARIUS ALEXANDRU ȘI MARINELA ȘTEFAN ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

sine pentru a obliga acest stat să răspundă în temeiul obligației pozitive de

a

proteja dreptul la viață care îi revenea în temeiul a

rt.

2 din Convenție.

1

01

. În plus, aceste obligații pozitive trebuie interpretate astfel încât să nu

fie impusă autorităților o sarcină excesivă, ținând seama în special de

imp

revizibilitatea comportamentului uman și de alegerile operaționale care

trebuie făcute în materie de priorități și de resurse (

Ciechońska

, citată

anterior, pct. 64).

1

02

. În ceea ce privește alegerea unor măsuri concrete specifice,

Curtea a

declarat în mai multe rânduri că, în cazurile în care statul este obligat să ia

măsuri pozitive, alegerea acestora ține, în principiu, de marja de apreciere a

acestuia din urmă (

Öneryıldız

, citată anterior,

pct.

107). Amintește că, având

în vedere

diversitatea mijloacelor de natură să garanteze drepturile protejate

de Convenție, imposibilitatea statului în cauză de a aplica o anumită măsură

prevăzută de dreptul intern nu îl împiedică să își îndeplinească obligația

pozitivă în alt mod (

Ciechońska

, c

itată anterior,

pct. 65).

1

03

. În vederea examinării pe care Curtea o efectuează într

-

o cauză

determinată, problema dacă statul nu și

-

a îndeplinit obligația de reglementare

necesită din partea Curții o apreciere concretă, nu abstractă, a neregulilor

invocate (

Ciechońska

, citată anterior,

pct. 70).

(ii)

Aplicarea acestor principii în prezenta cauză

1

04

. Curtea observă, cu titlu introductiv, că reclamanții nu critică în fața

sa lipsa unui cadru de reglementare în mat

erie de siguranță pe drumurile

publice sau o neregulă sistemică la nivelul protecției persoanelor aflate pe

drumurile publice din cauza neîntreținerii arborilor: aceștia se limitează să

reproșeze autorităților naționale competente că nu au luat măsurile

co

respunzătoare pentru a preveni accidentul (supra,

pct.

78).

1

05

. Or, deși reclamanții critică caracterul corespunzător al măsurilor luate

de autoritățile publice competente pentru a garanta siguranța pe drumurile

publice, Curtea amintește totuși că nu este de competența sa să pună în

discuție măsurile luate de autoritățile interne, întrucât alegerea acestora ține,

în principiu, de marja de apreciere a statelor (

Ö

neryıldız

, citată anterior,

pct.

107; și

Fatih Çakır și Merve Nisa Çakır împotriva Turciei

, nr. 54558/11,

pct.

45 și 47, 5 iunie 2018). Curtea consideră astfel că, în prezenta cauză, le

revenea autorităților naționale sarcina de a stabili măsurile corespunzătoare

care trebuiau luate și reviziile necesare ale arborilor situați de

-a lungul

drumului, pentru a garanta siguranța persoanelor pe drumurile publice.

1

06

. Curtea observă că din probele aflate la dosar rezultă că, în momentu

l

accidentului, exista la nivel național o legislație privind siguranța circulației

pe drumurile naționale și în special întreținerea și supravegherea arborilor

situați de

-a lungul drumurilor. Statul român a adoptat mai multe norme,

inclusiv de drept silvic, în vederea prevenirii accidentelor provocate de

plantațiile rutiere. Aceste norme se referă la evidența, paza sau tăierea acestor

24

HOTĂRÂREA MARIUS ALEXANDRU ȘI MARINELA ȘTEFAN ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

plantații, precum și diferitele tipuri de revizii, pe

riodicitatea lor sau personalul

responsabil să le efectueze (supra,

pct.

6

1

–

67).

ând, precum în cazul de față, necesitatea măsurilor de

securitate pentru prevenirea riscurilor potențiale pentru viață a fost stabilită

de autoritățile naționale, orice omisiune în menținerea eficacității acestor

măsuri ar trebui să fie supravegheată strict de instanțele naționale, în special

atunci când se susține că aceste omisiuni au cauzat vătămarea gravă sau

moartea. În această ipoteză, Curtea trebuie să cerceteze dacă prin

mecanismele existente se puteau clarifica împrejurările și cauzele

accidentului (a se vedea în acest sens

Fatih Çakır și Merve Nisa Çakır

, citată

anterior, pct.

42 și 48). Acest aspect ține totuși de obligația procedurală a

statului menționată supra, la

pct.

8

7

–

96

[a se vedea

,

mutatis mutandis, Lopes

de Sousa Fernandes împotriva Portugaliei

(MC), nr. 56080/13, pct. 199, 19

decembrie 2017].

1

08

. Ținând seama de cele de mai sus, Curtea consideră că în prezenta

cauză nu a fost identificată neîndeplinirea de către stat a obligației care îi

revenea, respectiv de a proteja dreptul la viață al reclamanților.

1

09

. Prin urmare, nu a fost încălcat a

rt. 2

d

in Convenție sub aspect

material.

II.

CU PRIVIRE LA PRETINSA ÎNCĂLCARE A ART. 6

DIN

CONVENȚI

E

6 §

1 din Convenție, reclamanții denunță durata

cercetărilor penale, pe care o încadrează ca nerezonabilă. Partea relevantă în

speță a a

rt. 6 §

1 din Convenție prevede următoarele:

„Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într

-un

termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită

de lege, care va ho

tărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter

civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa

[...].

”

1

11

. Curtea observă că, astfel cum este formulat de reclamanți

, prin acest

capăt de cerere se urmărește criticarea duratei cercetărilor penale având ca

obiect condamnarea din punct de vedere penal a persoanelor răspunzătoare

pentru vătămarea corporală a reclamanților și pentru decesul rudelor acestora.

Or, Convenția nu garantează ca atare un drept la urmărirea penală sau

condamnarea terților [

Perez

împotriva Franței

(MC), nr. 47287/99, pct. 70,

CEDO 2004-

I; și

Gorou împotriva Greciei (nr.

2)

(MC), nr.

12686/03

,

pct.

24, 20 martie 2009]. Rezultă că acest capăt de cerer

e este incompatibil

ratione materiae

cu dispozițiile Convenției în sensul a

rt. 35

lit.

a) și

trebuie respins în temeiul art. 35 § 4.

1

12

. Chiar și presupunând că reclamanții urmăresc să se plângă de durata

acțiunii civile asociate acțiunii penale (supra,

pct.

13

și

4

7

),

Curtea amintește

că, în cauza

Brudan împotriva României

(nr. 75717/14,

pct.

88 și 89, 10

25

HOTĂRÂREA MARIUS ALEXANDRU ȘI MARINELA ȘTEFAN ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

aprilie 2018), a constatat că, începând cu 22 martie 2015, acțiunea în

răspundere civilă delictuală constituia o cale de atac efectivă pentru plângerea

la nivel intern cu privire la durata unei proceduri. În

prezenta cauză, procedura

internă s

-a încheiat la 16 februarie 2016 (supra, pct.

6

0

),

dată la care acțiunea

în răspundere civilă delictuală constituia o cale de atac efectivă pe care

reclamanții ar fi trebuit să o epuizeze. Rezultă că acest capăt de cerere trebuie

să fie respins pentru neepuizarea căilor de atac interne, în temeiul a

rt. 35 § 1

și 4 din Convenție.

III. CU PRIVIRE LA APLICAREA ART.

41 DIN CONVENȚIE

41 din Convenție prevede:

„Dacă Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale

și dacă dreptul intern al înaltei părți contractante nu permite decât o înlăturare

incompletă a consecințelor acestei încălcări, Curtea acordă părții lezate, dacă este cazul,

o reparație echitabilă.”

A. Prejudici

u

1

14

. Reclamanta solicită 1

000

000 de euro (EUR) cu titlu de despăgubire

pentru prejudiciu moral suferit ca urmare a decesului rudelor sale în urma

accidentului din 6 august 2007, care, în opinia sa, a privat-o în plus de

sprijinul financiar acordat de părinții săi. În plus, cei doi reclamanți solicită

fiecare 500

000 EUR cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul moral pe care

susțin că l

-au suf

erit din cauza vătămării corporale și a situației, stresante în

opinia lor, în care s

-

au aflat de la începutul cercetărilor penale.

1

15

. În prezenta cauză, Guvernul consideră că prejudiciul moral ar fi

compensat suficient prin const

atarea unei încălcări și că, în orice caz, având

în vedere jurisprudența Curții în materie, sumele solicitate sunt excesive.

1

16

. Curtea amintește că singura constatare a unei încălcări are ca obiect

în prezenta cauză aspectul proce

dural al art.

2 din Convenție. Pronunțându

-se

în echitate și ținând seama de faptul că reclamanta a fost ea însăși victima

unei încălcări a a

rt.

2 din Convenție și că a acționat în prezenta procedură în

numele părinților săi și al fratelui său decedați, Curtea consideră că este

necesar să i se acorde 20 000 EUR cu titlu de despăgubire pentru prejudiciu

l

moral. În plus, pronunțându

-

se tot în echitate, Curtea consideră că

reclamantului trebuie să i se acorde 5 000 EUR cu titlu de despăgubire pentru

prejudiciul moral.

B.

Cheltuieli de judecată

1

17

. Reclamanții solicită, de asemenea, 2

000 EUR pentru cheltuielile de

judecată suportate în fața instanțelor interne și a Curții. Aceștia depun

documente justificative

–

în cuantum de 7

647,41 lei

românești (RON)

,

respectiv 1

734 EUR

– reprezentând onorariile avocatului și expertului,

26

HOTĂRÂREA MARIUS ALEXANDRU ȘI MARINELA ȘTEFAN ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

cheltuieli judiciare, taxe poștale și cheltuieli de deplasare, precum și cheltuieli

pentru efectuarea de fotocopii.

1

18

. Guvernul consideră că nu există o legătură de cauzalitate între

încălcările pretinse și cheltuielile solicitate pentru procedura în fața

instanțelor interne, fiind de părere că numai cheltuielile de corespondență cu

Curtea pot să fie rambursate. Mai precizează că reclamanții nu

i-au transmi

s

nici contractul de asistență judiciară, prin care se stabilea onorariul avocatului

lor, nici centralizatorul cu orele lucrate efectiv de aceasta. În aceste condiții,

Guvernul consideră că este imposibil de stabilit o legătură de cauzalitate

între

aceste cheltuieli și pretinsele încălcări ale Convenției. În final, acesta susține

că nu toate cheltuielile de deplasare au fost necesare: potrivit afirmațiilor sale,

prezența reclamanților în toate fazele anchetei nu era necesară, iar chitanțele

pre

zentate în fața Curții nu atestă că deplasările menționate au fost efectuate

în interesul anchetei.

1

19

. Conform jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține

rambursarea cheltuielilor de judecată decât în măsura în care se stabilește

caracterul real, necesar și rezonabil al acestora. În prezenta cauză, ținând

seama de documentele de care dispune și de jurisprudența sa, Curtea

consideră rezonabilă suma de 1 734 de euro pentru cheltuielile de judecată

aferente procedurii naționale și procedurii în fața sa și o acordă în solidar

reclamanților

.

C. Dobânzi

moratorii

1

20

. Curtea consideră necesar ca rata dobânzilor moratorii să se întemeieze

pe rata dobânzii facilității de împrumut marginal practicată de Banca Centrală

Europeană, majorată cu trei puncte procentuale.

PENTRU ACESTE MOTIVE, CURTEA

1.

Declară

, în unanimitate, cererea admisibilă în ceea ce privește capătul de

cerere întemeiat pe art.

2 din Convenție și inadmisibilă pentru celelalte

capete de cerere;

2.

H

otărăște

, în unanimitate, că a fost încălcat a

rt.

2 din Convenție în măsura

în care autoritățile statului pârât nu au desfășurat o anchetă efectivă cu

privire la împrejurările accidentului din 6 august 2007;

3.

H

otărăște

, cu șase voturi la unu, că nu a fost încăl

cat art.

2 din Convenție

sub aspect material;

4.

H

otărăște

, cu șase voturi la unu, că statul pârât trebuie să plătească, în

termen de trei luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, în

conformitate cu art. 44 §

2 din Convenție, următoarele sume, care trebuie

27

HOTĂRÂREA MARIUS ALEXANDRU ȘI MARINELA ȘTEFAN ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

convertite în moneda națională a statului pârât la rata aplicabilă la data

plății:

a) reclamantei

:

20

000 EUR (douăzeci de mii de euro), plus orice sumă

ce poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru prejudiciul moral;

b) reclamantului

:

5

000 EUR (cinci mii de euro), plus orice sumă ce poate

fi datorată cu

titlu de impozit, pentru prejudiciul moral;

5.

H

otărăște

, în unanimitate, că statul pârât trebuie să plătească în solidar

reclamanților, în termen de trei luni de la data rămânerii definitive a

hotărârii în conformitate cu a

rt. 44 §

2 din Convenție, 1

734 de euro (o

mie șapte sute treizeci și patru de euro), plus orice sumă ce poate fi

datorată cu titlu de impozit de către reclamanți, pentru cheltuielile de

judecată, care trebuie convertită în moneda statului pârât la rata aplicabilă

la data plății;

6.

H

otărăște

,

în unanimitate, că, de la expirarea termenului menționat și până

la efectuarea plății, aceste sume trebuie majorate cu o dobândă simplă, la

o rată egală cu rata dobânzii facilității de împrumut marginal practicată de

Banca Centrală Europeană, aplicabilă pe parcursul acestei perioade și

majorată cu trei puncte procentuale;

7.

Respinge

, cu șase voturi la unu, cererea de acordare a unei reparații

echitabile pentru celelalte capete de cerere.

Redactată în limba franceză, apoi comunicată în scris la 24 martie 2020

, în

temeiul art. 77 §

2 și a

rt. 77 §

3 din Regulamentul Curții.

Andrea Tamietti

Grefier

Jon Fridrik Kjølbro

Președinte

La prezenta hotărâre este anexată, în conformitate cu a

rt. 45

din

Convenție și a

rt. 74 §

2 din Regulament, opinia separată a domnului judecător

Pinto de Albuquerque.

J.F.K.

A.N.T.

28

HOTĂRÂREA MARIUS ALEXANDRU ȘI MARINELA ȘTEFAN ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI –

OPINIE SEPARATĂ

OPINIA PARȚIAL DISIDENTĂ A DOMNULUI JUDECĂTOR

PINTO DE ALBUQUERQUE

Introducer

e

În prezenta cauză, majoritatea concluzionează că nu a fost încălcat a

rt. 2

din Convenție sub aspect material. În acest scop, invocă marja de apreciere a

statelor în

alegerea măsurilor pe care autoritățile publice competente le iau

pentru a garanta siguranța pe drumurile publice și existența unei legislații

privind întreținerea și supravegherea arborilor situați de

-a lungul drumurilor

naționale. Problema instituirii unui cadru legislativ a rămas însă irelevantă.

M-

am pronunțat deja în mai multe rânduri împotriva acestei tendințe a

Curții de a banaliza încălcările dreptului la viață, în special atunci când

acestea rezultă dintr

-

o eroare de judecată sau dintr

-o coordonare

necorespunzătoare între diverși profesioniști, fie publici fie particulari.

Preocuparea manifestată de Curte de a nu impune autorităților o sarcină

excesivă ținând seama în special de alegerile operaționale care trebuie făcute

în materie de priorități și de resurse riscă să golească de substanța sa dreptul

la viață, protejat de Convenție, așa cum se întâmplă în prezenta cauză.

În fapt

Reclamanții au fost victimele unui accident grav, provocat de

dezrădăcinarea și căderea unui arbore situat de

-a lungul unui drum public:

părinții reclamantei au decedat, iar reclamanții au suferit leziuni care au

necesitat numeroase zile de îngrijiri medicale.

S-

a stabilit în cursul cercetărilor că autoritățile chemate în judecată de

reclamanți erau responsabile pentru întreți

nerea zonelor situate de-a lungul

drumurilor naționale. Din înscrisurile obținute în cursul cercetărilor penale a

reieșit existența unui șanț de colectare a apelor pluviale și a unor infiltraț

ii de

apă de

-

a lungul drumului și se arăta că DRDP nu solicitase

în mod explicit

marcarea arborilor la niciunul dintre centrele Romsilva (supra, pct.

60).

Cu

toate acestea, în pofida acestor elemente și deși au reținut existența unor

„inactivități” din partea autorităților în cauză (supra,

pct.

6

0

),

instanțele

interne au hotărât că, în lipsa unei expertize a trunchiului arborelui care ar fi

permis să se determine cauza dezrădăcinării, nu se putea stabili rolul fiecăreia

dintre autorități în accident și, prin urmare, existența unei eventuale neglijențe

(supra, pct.

30

și

50).

Or, în opinia mea, în împrejurările excepționale ale cauzei, punerea în

aplicare a normelor de siguranță necesită o examinare mai strictă.

În această privință, observ în primul rând că, potrivit DRDP, gospodărirea

plantațiilor rutiere era de competența sa, dar că sarcina de a efectua

operațiunile de identificare, revizie și marcare în vederea tăierii arborilor îi

revenea personalului Romsilva. Tot potrivit DRDP, inspectoratele silvice

29

HOTĂRÂREA MARIUS ALEXANDRU ȘI MARINELA ȘTEFAN ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI –

OPINIE SEPARATĂ

teritoriale erau obligate să controleze modul de gospodărire a vegetației

forestiere și să încheie procese

-

verbale de constatare în care să consemneze

și măsurile ce trebuie luate (supra,

pct.

36

și

49).

În schimb, la rândul lor,

autoritățile silvice au considerat că erau obligate doar să efectueze marcarea

arborilor

în vederea tăierii lor, la cererea autorităților rutiere (supra,

pct.

17

și

3

5

)

și au negat orice obligație de a controla modul de gospodărire a vegetației

forestiere situate de-a lungul drumurilor (supra, pct.

55

in fine

).

În al doilea rând, observ că din probele aflate la dosar reiese că angajații

autorităților rutiere, deși aveau cunoștință de existența normelor care stabilesc

vârsta după care trebuia tăiat un arbore, au precizat că nu dispun de informații

cu privire la data plantării arborilor (supra,

pct.

49).

În plus, potrivit

declarațiilor făcute de acești angajați în cursul cercetărilor, nu exista nicio

normă prin care să se stabilească vârsta de la care un arbore trebuia tăiat și

nicio evidență în aces

t scop (supra, pct.

5

5

)

și, în orice caz, verificarea vârstei

unui arbore nu intra în atribuțiile lor (supra,

pct.

37

și

55).

În opinia mea, aceste afirmații arată nu doar că punerea în aplicare a

cadrului de reglementare existent era vădit deficitară, ci și că acest cadru nu

era suficient de clar pentru a permite o protecție efectivă a dreptului la viață

al persoanelor în cauză. În această privință, este elocventă tăcerea organelor

de cercetare penală cu privire la problema repartizării răspunderii diferi

tor

autorități implicate în prezenta cauză.

Obligația pozitivă a statului de a întreține arborii situați de

-a lungul

drumurilor publi

ce

Prezenta cauză oferea ocazia de a preciza dacă păstrarea siguranței

persoanelor pe drumurile publice, în special prin în

treținerea arborilor situaț

i

pe marginea drumurilor publice, era asimilabilă unei activități cu caracter

periculos similară celor cu caracter industrial sau ecologic.

Circulația pe drumurile publice prezintă un grad de periculozitate care o

apropie de acti

vitățile periculoase cu caracter industrial sau ecologic, ținând

seama de riscul ridicat la care sunt expuse persoanele aflate pe drumurile

publice. Astfel, statul, prin diferitele autorități care îl compun, are obligația

pozitivă de a interveni în întreținerea drumurilor publice și, în special, în

întreținerea arborilor situați de

-

a lungul acestora, pentru a asigura protecția

persoanelor aflate pe drumurile publice.

Prin urmare, în raport cu art.

2 din Convenție, autoritățile naționale au

obligația materială pozitivă de a asigura instituirea unui ansamblu adecvat de

măsuri preventive pentru tăierea arborilor în pericol, pentru a reduce pe cât

posibil riscul pentru viața persoanelor aflate pe drumurile publice [a se vedea,

în acest sens,

Nicolae Virgiliu T

ă

nase împotriva României

(MC),

nr. 41720/13,

pct.

123, 25 iunie 2019; și

Ciechonska împotriva Poloniei

,

nr. 19776/04, pct. 69, 14 iunie 2011].

30

HOTĂRÂREA MARIUS ALEXANDRU ȘI MARINELA ȘTEFAN ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI –

OPINIE SEPARATĂ

Încălcarea obligației pozitive în prezenta cauză

În lumina obligațiilor pozitive care decurg din a

rt.

2 din Convenț

ie,

consider că se impunea un control atent al arborilor situați de

-a lungul

drumurilor pentru a asigura siguranța rutieră.

În speță, se poate constata de la bun început că, deși dreptul intern prevedea

norme care impuneau obligația de a întocmi o evidență a arborilor plantați de

-

a lungul drumurilor și perioade exacte pentru durata exploatării diferitelor

tipuri de arbori, aceste norme erau, în schimb, lipsite de precizie în ceea ce

privește obiectivele reviziilor care trebuiau efectuate. Rezultă că, cu excepția

referirii la verificarea vizuală a stării generale a acestor plantații de către

angajații autorităților rutiere [a

rt. 6 alin. (1), art. 9 alin. (2) lit.

h) și a

rt. 2

2

alin. (1)

lit.

f) din Instrucția

nr. 504/2007],

normele nu cuprindeau nicio

dispozi

ție privind modalitățile de constatare a viciilor ascunse ale arborilor

.

În continuare, în ceea ce privește punerea în aplicare a acestor norme de

siguranță rutieră, rezultă, având în vedere înscrisurile aflate la dosar, că, în

pofida caracterului lor obligatoriu din punct de vedere juridic, acestea nu erau

cunoscute și aplicate în mod riguros de autorități [a se vedea,

a contrario,

Bône împotriva Franței

(dec.), nr. 69869/01, 1 martie 2005].

Astfel, din aceleași înscrisuri rezultă că, în îndeplinirea atribuțiilor lor,

personalul sus-

menționat se limita la o verificare prin vizualizare a stării

generale a arborilor și nu verificau existența unor vicii ascunse, nici impactul

acestora asupra siguranței rutiere. Nu numai că acești angajați considerau că

nu le r

evenea sarcina de a verifica acest aspect, dar susțineau că, în orice caz,

nu dispuneau nici de mijloace tehnice, nici de formare specializată care le

-ar

fi permis să depisteze viciile ascunse ale arborilor (supra,

pct.

20).

Toate aceste elemente au cu atât mai multă importanță în prezenta cauză

cu cât, potrivit expertizei silvice efectuate în prezenta cauză, arborele căzut

prezenta un focar de putregai și depășea vârsta recomandată pentru păstrarea

acestui tip de arbori (supra, pct.

44

).

La toate acestea se adaugă concluziile

expertizei silvice extrajudiciare din 25 februarie 2010, efectuate de un expert

independent la cererea reclamanților.

În concluzii s-

au reținut nereguli în

activitatea de întreținere a arborilor care constituiau un pericol pentru

siguranța publică în zona accidentului, subliniindu

-

se faptul că DRDP

obținuse o autorizație de tăiere a arborilor respectivi în februarie 2007

(supra,

pct.

1

7

), da

r că nu solicitase marcarea acestora.

În fine, răspunsurile angajaților DRDP și ai Romsilva obținute în cursul

cercetărilor lasă să se presupună că aceștia nu erau la curent cu atribuțiile care

le reveneau și, cu atât mai puțin, cu atribuțiile pe care fiecare dintre cele două

autorități prevăzute de lege să intervină era obligată să le îndeplinească pentru

a asigura aplicarea normelor privind siguranța rutieră. Este vorba aici despre

o neregulă importantă în coordonarea activității celor două autorități. În speță,

această neregulă a împiedicat aplicarea normelor privind siguranța rutieră,

astfel încât viața reclamanților și a rudelor acestora a fost pusă

în pericol

31

HOTĂRÂREA MARIUS ALEXANDRU ȘI MARINELA ȘTEFAN ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI –

OPINIE SEPARATĂ

(

Nicolae Virgiliu Tănase

, citată anterior,

pct.

135). Pe de altă parte, în speță,

comportamentul victimelor nu a jucat nici cel mai mic rol în accident (a se

vedea, în comparație,

Cavit Tınarlıoğlu

împotriva Turciei

, nr.

3648/04,

pct. 108, 2 feb

ruarie 2016, și cauzele citate).

Concluzie

În lumina celor de mai sus, este evident că statul nu a asigurat instituirea

unui cadru legislativ capabil să asigure protecția vieții reclamanților și a

rudelor acestora

.

Prin urmare, a fost încălcat a

rt. 2 din

C

onvenție sub aspect material.

32