Kyivska Miska Organizatsiya împotriva Ucrainei

A cincea secțiune decizia nr. 5684/04 KYIVSKA MISKA ORGANIZATSIYA VSEUKRAYINSKOGO OBYEDNAYA BATKIVSHCHYNA împotriva Ucrainei Curții Europene a Drepturilor Omului (a cincea secțiunea), care stă la 8 septembrie 2015 în calitate de comitet compus din: André Potocki, președinte, Ganna Yudkivska, Síofra O’Leary, judecători și Milan Blaško, grefierul adjunct al secțiunii Având în vedere cererea depusă la 13 decembrie 2003, având în vedere observațiile prezentate de Guvernul contestat, după deliberare, hotărăște următoarele: FACTE ȘI PROCEDURĂ. ). În conformitate cu Statutul partidului, reclamantul este o persoană juridică separată. Cererea în numele său a fost depusă de dl Mykhaylo Pavlovskyy, șeful ramului orașului Kyiv al partidului la momentul material.

Reclamantul a fost reprezentat, cel mai recent, de dl Dmytro Ilchenko, avocat practicant în Kyiv. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. La 6 septembrie 2002, sucursala orașului Kyiv al Partidului Batkivshchyna („selecția Kyiv”) a informat primarul Kyiv de intenția sa de a organiza o demonstrație sub bannerul mișcării de protest pan-ucrainean „Să se ridice, Ucraina!” („ În 16 septembrie 2002, manifestanții au plănuit să meargă pe străzile centrale din Kyiv și să declanșeze clădirile Cabinetului de Miniștri, Parlamentul, Serviciul de Securitate, Ministerul Internului și Biroul Procurorului General.

La 10 septembrie 2002, Biroul Kyiv a informat primarul Kyiv cu privire la intenția sa suplimentară de a picket, la 17 septembrie 2002 (ziua de la prima demonstrație), clădirile stațiilor feroviare Kyiv, primărie, Comitetul Electoral Central, administrația regională și diviziunile militare și trei poduri care conectează ambele părți ale orașului și sunt intersecții importante ale traficului municipal.

La 10 septembrie 2002, administrația de stat Kyiv City („Administrația Kyiv”) a depus o cerere la Curtea de District Kyiv care a solicitat interzicerea demonstrațiilor planificate pentru 16 septembrie 2002. La 11 septembrie 2002, administrația Kyiv și-a modificat aplicarea inițială din 10 septembrie 2002, încercând să interzică reuniunile din Kyiv pentru o perioadă nedefinită începând cu 16 septembrie 2002. El a făcut trimitere, printre altele , la Regulamentul de procedură oficial cu privire la evenimentele publice adoptate de Consiliul Municipal Kyiv în 1999. La 12 septembrie 2002, Curtea de district Shevchenkivskyy din Kyiv („Curtea Shevchenkivskyy”) a declarat o interdicție privind organizarea demonstrațiilor în centrul orașului Kyiv, pe baza argumentelor prezentate de administrația Kyiv.

Curtea a stabilit că manifestațiile ar putea constitui un pericol pentru ordinea publică și pentru viața și sănătatea altor persoane și ar putea crea condiții pentru comiterea infracțiunilor. La 13 septembrie 2002, sucursala Kyiv a depus un apel la Curtea de Apel din Kyiv împotriva interdicției privind demonstrațiile. La 16 septembrie 2002, participanții la mișcarea de protest (în ciuda interdicției) au mers pe străzile centrale din Kyiv și au aruncat unele corturi în apropierea clădirii administrației prezidențiale. La 17 septembrie 2002, corturile au fost demolate de poliție, iar mai mulți manifestanți au fost deținuți. La 30 ianuarie 2003, Curtea de Apel din Kyiv a anulat hotărârea Curții Shevchenkivskyy și a înmânat primul caz.

Curtea de apel a susținut că Curtea de la Shevchenkivsky a interzis ilegal demonstrarea, deoarece a decis despre drepturile și obligațiile celor care nu sunt prezente la ședința de judecată și au încălcat, de asemenea, Constituția interzicând raliul pentru o perioadă de timp nedeterminată. La 28 mai 2003, Curtea de Apel a hotărât din nou în favoarea interzicerii demonstrațiilor din centrul orașului Kyiv la 16 și 17 septembrie 2002. La 5 septembrie 2003, Curtea de Apel a susținut decizia Curții de Apel Shevchenkivskyy. La 2 iunie 2004, Curtea Supremă a anulat hotărârea Curții de Apel Shevchenkivskyy și a trimis acest caz la aceeași instanță pentru o examinare proaspătă. La 27 iulie 2004, Curtea Shevchenkivskyy a încheiat procesul în cazul în care administrația Kyiv nu a reușit să apară de trei ori în fața instanței.

Această hotărâre a devenit finală deoarece nu a fost contestată de părți. La 12 august 2013, Curtea a anunțat cererea Guvernului Ucrainei și a invitat Guvernul să prezinte observații scrise cu privire la admisibilitatea și meritul cauzei. La 6 decembrie 2013, Guvernul a prezentat observațiile scrise. La 8 august 2014, Curtea a transmis observațiile guvernului reclamantului. Termenul de răspuns a fost stabilit la 19 Cu toate acestea, în septembrie 2014, nu a urmat niciun răspuns. La 22 octombrie 2014, Curtea nu a acceptat observațiile guvernului către reprezentantul reclamantului. Reclamantul a atras atenția asupra faptului că perioada permisă de prezentare a observațiilor reclamantului ca răspuns la observațiile Guvernului cu privire la admisibilitatea și meritul cererii și la cererile reclamantului pentru o justă satisfacție a expirat la 19 septembrie 2014 și că nu s-a solicitat nici o prelungire a timpului.

Scrisoarea a fost trimisă cu postul înregistrat avertizând reclamantul că nereplicarea ar putea duce Curtea la eliminarea cazului din lista sa. La 14 noiembrie 2014, scrisoarea a revenit Curții fără a fi transmisă cu observația biroului poștal „non réclamé La 20 noiembrie 2014, Curtea a încercat din nou să contacteze reclamantul prin intermediul postului regulat. Scrisoarea a fost trimisă prin post înregistrat. La 2 decembrie 2014, scrisoarea a revenit Curții fără înmânare cu observația biroului poștal „non réclamé În plus, la 20 noiembrie 2014, Curtea a contactat reprezentantul reclamantului pe e-mail. Observațiile Guvernului împreună cu exemplarele scrisorilor Curții din 8 august 2014 și 22 octombrie 2014 au fost atașate la e-mail.

Nu au urmat niciun răspuns. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 11 din Convenția privind încălcarea dreptului său la libertatea de asamblare, susținând în special că instanța internă a susținut cererea administrației orașului Kyiv și a interzis o demonstrație organizată de reclamant la Kyiv. În plus, a menționat art. 14 din Convenție, coroborat cu art. 11 și a susținut că autoritățile ucrainene au discriminat împotriva reclamantului. HOTĂRÂREA Curții constată că a încercat în repetate rânduri să contacteze reprezentanții reclamantului la adresa indicată de acestea, însă în mod neutilizat. Având în vedere cele de mai sus, Curtea concluzionează că reclamantul nu mai dorește să își continue aplicarea, în sensul articolului 37 § 1 litera (a) din Convenție.

În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă, nu există circumstanțe speciale în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să excludă cererea din lista sa de cazuri. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 1 octombrie 2015, Milan Blaško André Potocki Președintele adjunct al grefierului

FIFTH SECTION

DECISION Application no. 5684/04

KYIVSKA MISKA ORGANIZATSIYA VSEUKRAYINSKOGO OBYEDNANNYA BATKIVSHCHYNA

against Ukraine The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 8 September 2015 as a Committee composed of: André Potocki, President, Ganna Yudkivska, Síofra O’Leary, judges, and Milan Blaško, Deputy Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 13 December 2003, Having regard to the observations submitted by the respondent Government, Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicant is the Kyiv city branch of the all-Ukrainian political party Batkivshchyna ( Київська міська партійна організація всеукраїнського об’єднання «Батьківщина» ). In accordance with the Statute of the party the applicant is a separate legal person. The application on its behalf was lodged by Mr Mykhaylo Pavlovskyy, the Head of the Kyiv city branch of the party at the material time. The applicant was represented, most recently, by Mr Dmytro Ilchenko, a lawyer practicing in Kyiv. A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. On 6 September 2002 the Kyiv city branch of the Batkivshchyna Party (“the Kyiv Branch”) informed the mayor of Kyiv of its intention to organise a demonstration under the banner of the pan-Ukrainian protest movement “Arise, Ukraine!” (“ Повстань, Україно!

”) on 16 September 2002. The demonstrators planned to walk down the central streets of Kyiv and also to picket the buildings of the Cabinet of Ministers, Parliament, the Security Service, the Ministry of the Interior, and the General Prosecutor’s Office. On 10 September 2002 the Kyiv Branch informed the mayor of Kyiv of its further intention to picket, on 17 September 2002 (the day after the first demonstration), the buildings of the Kyiv railway stations, the city hall, the Central Electoral Committee, the regional Administration and military divisions, and three bridges that connect both parts of the city and are important municipal traffic intersections.

On 10 September 2002 the Kyiv City State Administration (“the Kyiv Administration”) lodged an application with the Kyiv District Court seeking the prohibition of the demonstrations planned for 16 September 2002. On 11 September 2002 the Kyiv Administration amended its original application of 10 September 2002, seeking to prohibit assemblies in Kyiv for an undefined period beginning on 16 September 2002. It referred, inter alia , to the official Rules of Procedure with regard to Public Events adopted by the Kyiv City Council in 1999. On 12 September 2002 the Shevchenkivskyy District Court of Kyiv (“the Shevchenkivskyy Court”) declared a prohibition on the holding of demonstrations in Kyiv city centre, on the basis of the arguments put forward by the Kyiv Administration.

The court established that the demonstrations could pose a danger to public order and the life and health of others, and could create conditions for committing offences. On 13 September 2002 the Kyiv branch lodged an appeal with the Kyiv City Court of Appeal against the prohibition on demonstrations. On 16 September 2002 participants in the protest movement (in spite of the prohibition) walked down the central streets of Kyiv and pitched some tents near the Presidential Administration building. On 17 September 2002 the tents were dismantled by police, and several demonstrators were taken into detention. On 30 January 2003 the Kyiv City Court of Appeal set aside the judgment of the Shevchenkivskyy Court and remitted the case to the first ‑ instance court for a rehearing.

The appellate court held that the Shevchenkivskyy Court had unlawfully prohibited the demonstration as it had decided about rights and duties of those who were not present at the court hearing and also had violated the Constitution by prohibiting the rally for an indefinite period of time. On 28 May 2003 the Shevchenkivskyy Court ruled again in favour of the prohibition of demonstrations in Kyiv City centre on 16 and 17 September 2002. On 5 September 2003 the Court of Appeal upheld the decision of the Shevchenkivskyy Court. On 2 June 2004 the Supreme Court set aside the judgment of the Shevchenkivskyy Court and remitted the case to the same court for fresh examination. On 27 July 2004 the Shevchenkivskyy Court terminated the proceedings in the case as the Kyiv Administration had failed to appear before the court three times.

This ruling became final as it was not challenged by the parties. B. Proceedings before the Court On 12 August 2013 the Court gave notice of the application to the Government of Ukraine and invited the Government to submit written observations on the admissibility and merits of the case. On 6 December 2013 the Government submitted their written observations. On 8 August 2014 the Court forwarded the observations of the Government to the applicant. The deadline for reply was set to 19 September 2014, however no reply followed. On 22 October 2014 the Court resent the Government’s observations to the applicant’s representative. The applicant’s attention was drawn to the fact that the period allowed for submission of the applicant’s observations in reply to the Government’s observations on the admissibility and merits of the application and of the applicant’s claims for just satisfaction had expired on 19 September 2014 and that no extension of time had been requested.

The letter was sent by registered post warning the applicant that the failure to reply might lead the Court to strike the case out of its list. On 14 November 2014 the letter returned to the Court undelivered with remark of the post office “ non réclamé ”. On 20 November 2014 the Court again attempted to contact the applicant via regular post. The letter was sent by registered post. On 2 December 2014 the letter returned to the Court undelivered with remark of the post office “ non réclamé ”. In addition, on 20 November 2014 the Court contacted the applicant’s representative per e-mail. The Government’s observations together with copies of the Court’s letters dated 8 August 2014 and 22 October 2014 were attached to the e-mail.

No reply followed. COMPLAINTS The applicant complained under Article 11 of the Convention of a breach of its right to freedom of assembly. In particular, it claimed that the domestic courts had upheld the request of the Kyiv City Administration and prohibited a demonstration organised by the applicant in Kyiv. It further referred to Article 14 of the Convention, in conjunction with Article 11 and alleged that the Ukrainian authorities discriminated against the applicant. THE LAW The Court notes that it attempted repeatedly to contact the applicant’s representatives at the address indicated by them, however to no avail. In view of the above the Court concludes that the applicant no longer wishes to pursue its application, within the meaning of Article 37 § 1 (a) of the Convention.

Furthermore, in accordance with Article 37 § 1 in fine , there are no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of the case. For these reasons, the Court, unanimously, Decides to strike the application out of its list of cases. Done in English and notified in writing on 1 October 2015. Milan Blaško André Potocki Deputy Registrar President