SAYIN ET BODURLU c. TÜRKİYE

Publicat pe 25 noiembrie 2024 Secțiunea a doua Cerere nr 14883/20 Özlem SAYIN și Hürrem BODURLU împotriva Türkiye introdusă la 6 martie 2020 comunicată la 8 noiembrie 2024 DE LA L La construirea unui tunel de către direcția generală a drumurilor, mai multe clădiri, inclusiv cea în care se afla apartamentul reclamanților, au suferit daune considerabile, făcând ca bunurile să fie inutilizabile și periculoase; daunele aduse structurii clădirilor fiind ireparabile, clădirile au fost evacuate și demolate de administrație. Instanțele le-au acordat persoanelor interesate o indemnizație corespunzătoare costului de construcție, în timp ce acestea din urmă considerau că au fost victime ale exproprierii de facto și solicitau plata unei despăgubiri corespunzătoare valorii de piață a apartamentului lor.

Reclamanții consideră că valoarea despăgubirii care le-a fost acordată nu este suficientă pentru a repara prejudiciul suferit, în special pentru că nu ține seama de faptul că este în curs de desfășurare o modificare a planului de dezvoltare urbană și că nu vor putea reconstrui o clădire cu aceleași caracteristici și suprafețe ca cele ale celui care a fost distrus. Acestea au încălcat art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția în sprijinul lor. RĂSPUNSURI LA PĂRȚI Distrugerea binelui reclamanților a încălcat dreptul celor din urmă la respectarea bunurilor lor în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție? Mai ales, aceștia au obținut o despăgubire rezonabilă în legătură cu prejudiciul suferit?

? În acest context, au fost luate în considerare consecințele unei modificări a planului de dezvoltare a urbanismului în stabilirea sumei de plată

Publié le 25 novembre 2024

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 14883/20 Özlem SAYIN et Hürrem BODURLU contre la Türkiye introduite le 6 mars 2020 communiquée le 8 novembre 2024

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne le montant de l’indemnité versée aux requérants pour réparer le dommage causé à leur appartement. Lors de la construction d’un tunnel par la direction générale des routes, plusieurs immeubles, dont celui où se trouvait l’appartement des requérants, subirent d’importants dégâts rendant les biens inutilisables et dangereux. Les dommages causés à la structure des édifices étant irréparables, les immeubles furent évacués puis démolis par l’administration. Les tribunaux octroyèrent aux intéressés une indemnité correspondant au coût de construction alors que ces derniers estimaient avoir été victimes d’une expropriation de fait et réclamaient le versement d’une indemnité correspondant à la valeur marchande de leur appartement.

Les requérants considèrent que le montant de l’indemnité qui leur a été octroyé ne suffit pas à réparer le préjudice qu’ils ont subi, notamment parce qu’il ne tient pas compte du fait qu’une modification du plan d’urbanisme est en cours et qu’ils ne pourront reconstruire un immeuble présentant les mêmes caractéristiques et la même superficie que celles de celui qui a été détruit. Ils invoquent l’article 1 du Protocole n o 1 à la Convention à l’appui de leur grief.

QUESTIONS AUX PARTIES

La destruction du bien des requérants a-t-elle violé le droit de ses derniers au respect de leur bien au sens de l’article 1 du Protocole n o 1 à la Convention ? Plus particulièrement, ces derniers ont-ils obtenus une indemnisation raisonnablement en rapport avec le préjudice subi ? Dans ce cadre, les conséquences d’une modification du plan d’urbanisme ont-elles été prises en compte dans la fixation du montant de l’indemnité ?