GÜLTEKİN c. TURQUIE

Comunicat la 24 septembrie 2015 Secțiunea a doua Cerere nr. 9351/05 Fatih GÜLTEK ElectroluxN împotriva Turciei introdusă la 22 decembrie 2004 EXPOSAT DE FAPTE Reclamantul, domnul Fatih Gültekin, este un cetățean turc născut în 1980 și rezident în Ankara. Este reprezentat în fața Curții de către domnul G. Zorcu, avocat în Ankara. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Geneza de la În timpul acestui festival, au fost puse pancarte și postere și au fost scandate următoarele sloganuri: "Nu la război" și "Nu" din bugetul pentru educație, nu pentru război." În plus, potrivit reclamantului, au avut loc pe scenă grupuri muzicale în timpul războiului.

La 16 octombrie 2001, în ciuda refuzului de autorizare al administrației universitare, festivalul de toamnă a fost organizat în campus sub numele de Cu această ocazie, barierele au fost deteriorate, iar un agent de securitate a fost maltratat fizic. În plus, un discurs criticând rectorul adjunct și forțele de securitate au fost pronunțate. Textul acestui discurs nu a fost furnizat. La 17 octombrie 2001, au fost distribuite tracte care au criticat refuzul conducerii universității de a permite Festivalul de Toamnă. Aceleași fluturașe au fost citite cu ajutorul unui megafon. Au fost inițiate proceduri disciplinare în urma acestor fapte împotriva mai multor studenți, inclusiv reclamantul. Sancțiunile disciplinare impuse reclamantului și acțiunile în anulare formulate de acesta la 10 ianuarie 2002, consiliul de administrație al autorității de scrisori pronunțând trei sancțiuni disciplinare împotriva reclamantului.

Decizia nr. 2002/08 Reclamantul a primit o condamnare (k mainama) pentru că nu și-a comunicat adresa sau pentru că a comunicat o adresă greșită administrației. I s-a aplicat, de asemenea, o sancțiune de excludere (uzaklașt mai mult de un semestru) pentru participarea sa la Festivalul de primăvară. Întrucât fusese deja sancționat pentru fapte similare la 3 aprilie 2001 (Decizia nr 2001/271), durata excluderii a fost prelungită la două semestre. Pe de altă parte, a fost sancționat printr-un semestru suplimentar de expulzare pentru că a intrat în campus cu încălcarea deciziei de excludere temporară din 3 aprilie 2001. La 7 martie 2002, reclamantul a introdus o acțiune în anulare împotriva acestei decizii în fața instanței administrative din Ankara.

El s-a plâns că nu a fost în măsură să își exercite dreptul la apărare în cadrul procedurii disciplinare, cu excepția faptului că a primit notificarea de deschidere a acestei proceduri. La 21 martie 2003, instanța administrativă a respins recursul formulat de reclamant împotriva deciziei nr. 2002/08. În hotărârea sa, instanța administrativă a indicat în primul rând că participarea reclamantului la faptele reproșate era un punct necontestate. Ulterior, Comisia a constatat că administrația l-a invitat pe reclamant să-și prezinte apărarea, că această invitație a fost făcută prin notificare la adresa indicată de reclamant la data înscrierii sale și că scrisoarea de notificare a fost trimisă la adresa la care s-a făcut referire pe motiv că destinatarul nu se afla la adresa indicată.

În concluzie, Tribunalul a ajuns la concluzia că actul în cauză nu a fost afectat în vreun fel. Această hotărâre a fost confirmată de Consiliul de Stat la 19 aprilie 2004. Tribunalul Înaltei Instanțe Administrative a fost notificat reclamantului la 23 iunie 2004. Deciziile nr. 2002/09 și 2002/10 prin deciziile nr. 2002/09 și 2002/10, Consiliul de administrație a aplicat reclamantului o serie de alte sancțiuni, inclusiv o excludere definitivă, din diverse motive legate de evenimentele din 16 și 17 octombrie 2001. Reclamantul a introdus acțiuni în anulare împotriva celor două hotărâri în fața instanței administrative din Ankara. Prin hotărârile din 30 decembrie 2002 și 28 mai 2003, tribunalul administrativ a acceptat aceste cereri și a anulat deciziile atacate.

La date nespecificate, aceste hotărâri au devenit definitive. GRIFS Invochează art. 10 din convenție, reclamantul susține că a fost sancționat din cauza participării sale la festival și a discursurilor pe care le-a ținut cu privire la război ; el consideră că o astfel de sancțiune constituie o încălcare a libertății sale de exprimare. Reclamantul se plânge apoi că a fost obligat să renunțe la studii ca urmare a procedurilor disciplinare și administrative care au ținut mult timp departe de universitate. El susține că excluderea sa temporară a încălcat drepturile și libertățile sale protejate de Convenție. RĂSPUNSURI LA ÎNTREPRINDERILE LIMITELOR LIMITATE LIMITĂRII temporare a reclamantului din cauza participării sale la 11 Festivalul de primăvară la 17 mai 2001 constituie o încălcare a dreptului său la libertatea de exprimare, în sensul articolului 10 din Convenție, și la dreptul său la libertatea de întrunire pașnică, în sensul articolului 11 din Convenție?

Excluderea temporară a reclamantului ca urmare a participării sale la 11 Festivalul de primăvară constituie o încălcare a dreptului său la procedură, în sensul articolului 2 din Protocolul nr.

Communiquée le 24 septembre 2015

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 9351/05 Fatih GÜLTEKİN contre la Turquie introduite le 22 December 2004

EXPOSÉ DES FAITS

Le requérant, M. Fatih Gültekin, est un ressortissant turc né en 1980 et résidant à Ankara. Il est représenté devant la Cour par M e G. Zorcu, avocat à Ankara. Les circonstances de l’espèce Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit. 1. Genèse de l’affaire À l’époque des faits, le requérant était étudiant en philosophie à l’université Hacettepe à Ankara. Le 17 mai 2001, un évènement appelé « 11 e Festival de printemps » ( 11. Bahar Șenliği ) fut organisé apparemment sans autorisation sur le campus de l’université. Durant ce festival, des pancartes et affiches furent posées et des slogans suivants furent scandés : « Non à la guerre » et « Du budget pour l’éducation, pas pour la guerre ». Par ailleurs, selon le requérant, des groupes de musique se produisirent sur scène durant l’évènement.

Le 16 octobre 2001, en dépit du refus d’autorisation de l’administration universitaire, le Festival d’automne fut organisé sur le campus sous le nom « Ouverture alternative ». À cette occasion, des barrières furent détériorées et un agent de sécurité fut physiquement malmené. Par ailleurs, un discours critiquant le recteur adjoint et les forces de sécurité fut prononcé. Le texte de ce discours n’a pas été fourni. Le 17 octobre 2001, des tracts critiquant le refus de la direction de l’université d’autoriser le Festival d’automne furent distribués. Ces mêmes tracts furent lus à l’aide d’un mégaphone. Des procédures disciplinaires furent entamées à la suite de ces faits contre plusieurs étudiants, dont le requérant.

2. Les sanctions disciplinaires infligées au requérant et les recours en annulation formés par lui Le 10 janvier 2002, le conseil d’administration de la faculté des lettres prononça trois sanctions disciplinaires à l’encontre du requérant. a) La décision n o 2002/08 Le requérant reçut un blâme ( kınama ) pour ne pas avoir communiqué son adresse ou avoir communiqué une mauvaise adresse à l’administration. Il lui fut également infligé une sanction d’exclusion ( uzaklaștırma cezası ) d’un semestre pour sa participation au Festival de printemps. Comme il avait déjà été sanctionné pour des faits similaires le 3 avril 2001 (décision n o 2001/271), la durée de l’exclusion fut portée à deux semestres.

Par ailleurs, il fut sanctionné par un semestre d’expulsion supplémentaire pour avoir pénétré dans le campus au mépris de la décision d’exclusion temporaire du 3 avril 2001. Le 7 mars 2002, le requérant intenta un recours en annulation contre cette décision devant le tribunal administratif d’Ankara. Il se plaignit de n’avoir pas été en mesure d’exercer son droit de défense dans le cadre de la procédure disciplinaire faute d’avoir reçu notification de l’ouverture de cette procédure. Le 21 mars 2003, le tribunal administratif rejeta le recours formé par le requérant contre la décision n o 2002/08. Dans son jugement, la juridiction administrative indiqua en premier lieu que la participation du requérant aux faits reprochés était un point non contesté.

Elle releva ensuite que l’administration avait invité le requérant à présenter sa défense, que cette invitation avait été faite par voie de notification à l’adresse indiquée par le requérant au moment de son inscription et que la lettre de notification avait été renvoyée à l’expéditeur au motif que le destinataire ne se trouvait pas à l’adresse indiquée. Il en conclut que l’acte déféré n’était pas entaché d’illégalité. Ce jugement fut confirmé par le Conseil d’État le 19 avril 2004. L’arrêt de la haute juridiction administrative fut notifié au requérant le 23 juin 2004. b) Les décisions n os 2002/09 et 2002/10 Par les décisions n os 2002/09 et 2002/10, le conseil d’administration infligea au requérant plusieurs autres sanctions, dont une exclusion définitive, pour divers motifs liés aux évènements des 16 et 17 octobre 2001. Le requérant intenta des recours en annulation contre ces deux décisions devant le tribunal administratif d’Ankara.

Par des jugements des 30 décembre 2002 et 28 mai 2003, le tribunal administratif fit droit à ces demandes et annula les décisions attaquées. À des dates non précisées, ces jugements devinrent définitifs. GRIEFS Invoquant l’article 10 de la Convention, le requérant soutient qu’il a été sanctionné en raison de sa participation au festival et des propos qu’il a tenus au sujet de la guerre ; il considère qu’une telle sanction constitue une atteinte à sa liberté d’expression. Le requérant se plaint ensuite d’avoir été contraint d’abandonner ses études du fait des procédures disciplinaires et administratives qui l’ont tenu longtemps éloigné de l’université. Il soutient que son exclusion temporaire a emporté violation de ses droits et libertés protégés par la Convention.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. L’exclusion temporaire du requérant en raison de sa participation au 11 e Festival de printemps le 17 mai 2001 constitue-t-elle une violation de son droit à la liberté d’expression, au sens de l’article 10 de la Convention, et à son droit à la liberté de réunion pacifique, au sens de l’article 11 de la Convention ? 2. L’exclusion temporaire du requérant en raison de sa participation au 11 e Festival de printemps constitue-t-elle une violation de son droit à l’instruction, au sens de l’article 2 du Protocole n o 1 ?