CtEDO 29.09.2009 Auto

CASE OF CİHANGÜL v. TURKEY

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
29.09.2009
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation of Article 6 - Right to a fair trial
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2009
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF CİHANGÜL v. TURKEY (CtEDO, 2009)
HUDOC · oficial

SEGUNDA SECȚIUNE CAUZĂ DE CĂHANGÜL v. TURKEY (Documentul nr. 44292/04) JUDGMENT STRASBOURG 29 septembrie 2009 FINAL 29/12/2009 Această hotărâre poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Cihangül v. Turcia Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), ședința în calitate de Cameră compusă din: Françoise Tulkens, Președinte, Ireneu Cabral Barreto, Vladimiro Zagrelsky, Danutė Jočienė, András Sajó, Nona Tsotsoria, Ișıl Karakaș, judecători, și Françoise Elens-Pasos, grefierul adjunct al secțiunii care a deliberat în privat la 8 septembrie 2009, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (n. 44292/04) împotriva Republicii Turciei depusă Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către un național turc, dl Erol Cihangül („reclamantul”), la 25 octombrie 2004. Reclamantul a fost reprezentat de dl. Çelen, avocat practicant la Ankara. Guvernul turc (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor. La 29 noiembrie 2007, președintele secțiunii a doua a hotărât să notifice cererea guvernului. De asemenea, s-a decis să examineze meritele cererii în același timp cu admisibilitatea sa (art. 29 § 3). FACTELE CIRCUMSTANTELE CAUZULUI Reclamantul s-a născut în 1980 și trăiește la Istanbul. La 5 martie 2003, el a fost expulsat dintr-o academie militară, deoarece a fost considerat nepotrivit să fie student acolo după o anchetă secretă de securitate efectuată asupra lui și a familiei sale. Reclamantul a solicitat Curții Supreme de Administrație Militară să anuleze decizia de expulzare. În timpul procedurii, el nu a avut acces la documentele clasificate și la informațiile transmise de Ministerul Apărării Curții Supreme de Administrație Militară în sprijinul deciziei sale de a-l expulsa din academia militară. La 25 februarie 2004, Curtea Supremă de Administrație Militară a respins cererea reclamantului și a declarat că informațiile și documentele a căror confidențialitate este necesară și necesită îndeplinirea serviciului militar nu pot fi divulgate reclamantului. Curtea a subliniat, de asemenea, că nu a fost obligată de clasificarea efectuată de administrație și că a efectuat propria sa evaluare în ceea ce privește dacă confidențialitatea documentelor a fost justificată în fiecare caz. Avizul scris prezentat de procurorul public la Curtea Supremă de Administrație Militară în timpul procedurii nu a fost comunicat reclamantului. Reclamantul a solicitat ulterior rectificarea hotărârii Curții Supreme de Administrație Militară, susținând că incapacitatea sa de a accesa rezultatele anchetei de securitate din cauza caracterului lor presupus confidențial l-a împiedicat să se apăre în mod corespunzător. La 20 mai 2004, Curtea Supremă de Administrație Militară a respins cererea de rectificare a reclamantului. II. HOTĂRÂREA RELEVANTĂ O descriere a dreptului intern relevant poate fi găsită în decizia Karayiğit c. Turcia (dec.), nr. 45874/05, 23 septembrie 2008). Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că principiul egalității armelor a fost încălcat din cauza lipsei de acces la documentele clasificate și informațiile transmise de Ministerul Apărării Curții Supreme de Administrație Militară și necomunicarea lui a opinie scrisă a procurorului public prezentat acestei instanțe. 10. Referindu-se în principal la jurisprudența Pellegrin v. France ([GC], nr. 28541/95, CEDO 1999 VIII), Guvernul a susținut că art. 6 § 1 din convenție nu este aplicabil în cazul instantaneu, având în vedere relația specială care exista între reclamant și statul. 11. Curtea constată că și-a revizuit recent jurisprudența privind aplicabilitatea articolului 6 § 1 la litigiile dintre stat și funcționarii publici în hotărârea Vilho Eskelinen și alții împotriva Finlandei ([GC], nr. 63235/00, § 62, CEDO 2007 IV). Având în vedere noile criterii adoptate în cazul menționat anterior, Curtea constată că Guvernul nu a demonstrat, în primul rând, că reclamantul nu a avut dreptul de a avea acces la o instanță în temeiul dreptului național și, în al doilea rând, că orice excludere a drepturilor prevăzute la art. 6 pentru reclamant a fost justificată de subiectul litigiului. În aceste circumstanțe, Curtea consideră că art. 6 § 1 este aplicabil în cazul instantaneu și, prin urmare, respinge obiecția preliminară a Guvernului (a se vedea Miran c. Turcia , nr. 43980/04 , §§ 9-12, 21 aprilie 2009, și Topal c. Turcia , nr. 3055/04 §§ 12-15, 21 aprilie 2009). 12. Curtea constată în continuare că aceste plângeri nu sunt manifestamente bolnave întemeiat în sensul articolului 35 § 3 din Convenție și că acestea nu sunt inadmisibile din alte motive. Această parte a cererii trebuie, prin urmare, declarată admisibilă. Comunicarea avizului scris al procurorului principal, guvernul a susținut că reclamantul a avut posibilitatea de a examina dosarul, care include avizul scris al procurorului principal, în orice moment. Ei au susținut, de asemenea, că avizul procurorului principal nu a avut nici un efect asupra hotărârii instanței în cadrul procedurilor administrative. În ceea ce privește plângerea privind lipsa de acces la documente clasificate, Guvernul a susținut că această confidențialitate este necesară pentru motive de interes public. 14. Curtea constată că a examinat anterior plângeri similare și a constatat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție (a se vedea Güner Çorum c. Turcia , nr. 59739/00 , §§ 24-31, 31 octombrie 2006; Aksoy (Eroğlu) c. Turcia , nr. 59741/00, §§ 24-31, 31 octombrie 2006; Meral v. Turcia , nr. 33446/02 , §§ 32-39, 27 noiembrie 2007; Miran , citat mai sus §§ 18; Topal , citat mai sus §§ 16 și 17). Curtea nu constată nicio circumstanță specială în cazul instantanez care ar solicita să se depărteze de această jurisprudență. 15. În consecință, a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție din cauza lipsei de acces al reclamantului la documentele clasificate prezentate Curții Supreme de Administrație Militară și necomunicarea avizului scris al principalului procuror public la solicitant. II. ALTE VIOLAȚII ALEGATE A CONVENȚIEI 16. Reclamantul s-a plâns, în primul rând, că i s-a refuzat o audiere echitabilă de către un tribunal independent și imparțial, în încălcarea articolului 6 § 1, deoarece Curtea Supremă de Administrație Militară a fost compusă din judecători militari și că a acționat ca o instanță de primă și unică instanță. El a susținut în continuare, în temeiul acestei dispoziții, că decizia Curții Supreme de Administrație Militară nu a avut raționament și că nu a fost posibil să știe în prealabil care cameră a acestei instanțe va examina cazul. În cele din urmă, el a susținut o încălcare a articolelor 13, 17 și 18 din Convenție. 17. Având în vedere tot materialul în posesia sa, și în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa, Curtea nu constată că aceste plângeri dezvăluie orice apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților prevăzute în Convenția sau în Protocolurile sale (în ceea ce privește plângerea privind independența și imparțialitatea Curții Supreme de Administrație Militară, a se vedea Yavuz și alții c. Turcia (dec.), nr. 29870/96, 25 mai 2000; în ceea ce privește plângerea privind lipsa procedurii de recurs împotriva deciziilor Curții Supreme de Administrație Militară și imposibilitatea de a ști care cameră a acestei instanțe va examina un caz, a se vedea Yavuz Selim Karayigit c. Turcia (dec.), nr. 45874/05, 23 septembrie 2008). 18. Rezultă că această parte a cererii ar trebui respinsă ca fiind, vădit nefondată, în conformitate cu art. 35 §§ 3 și 4 din Convenție. III. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL DIN CONVENȚIUNII Daune și Costuri și Cheltuieli 19. Reclamantul a solicitat 30 000 de euro (EUR) ca prejudiciu material pentru pierderea veniturilor pe care le-a fost privat în timpul petrecut la academia militară și în urma expulzării sale în timp ce căuta un loc de muncă. El a solicitat, de asemenea, 20.000 EUR pentru prejudiciu moral și EUR pentru prejudiciu moral Reclamantul nu a prezentat nici o justificare pentru susținerea cererilor sale, toate ale căror guvernul a contestat. 20. Curtea nu discerne nicio legătură cauzală între încălcarea constatată și prejudiciile materiale presupuse (a se vedea Kingsley c. Regatul Unit [GC], nr. 35605/97, § 40, CEDO 2002 În consecință, aceasta respinge această afirmație. Cu toate acestea, Curtea consideră că reclamantul trebuie să fi suferit unor prejudicii morale pe care concluziile unei încălcări ale convenției din prezenta hotărâre nu sunt suficiente pentru a remedia, decizia în mod echitabil, în conformitate cu art. 41, acordă reclamantului 6,500 EUR (a se vedea Güner Çorum , citat mai sus, § 39; Aksoy (Eroğlu) , citat mai sus, § 39; Miran , citat mai sus, § 22; Topal , citat mai sus, § 23). În ceea ce privește costurile și cheltuielile, Curtea nu face nicio atribuire în temeiul acestui cap, deoarece reclamantul nu a justificat cererile sale. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL DECIZIE DECIZIE PENTRU UNANIMOUS, plângerile în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție privind lipsa accesului reclamantului la documentele clasificate prezentate Curții Supreme de Administrație Militară și necomunicarea reclamantului avizului scris al principalului procuror public admisibil și a restului cererii inadmisibil; că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție din cauza lipsei de acces a reclamantului la documentele clasificate prezentate Curții Supreme de Administrație Militară și necomunicarea reclamantului avizului scris al principalului procuror public; Deține (a) că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine definitivă în conformitate cu art. 44 § 2 din Convenție, 6,500 EUR (sex mii cinci sute de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește prejudiciile morale, care urmează să fie transformat în lira turcă la rata aplicabilă la data decontare; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 29 septembrie 2009, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Françoise Elens-Pasos Françoise Tulkens Președintele adjunct al grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă