OCHIGAVA v. GEORGIA

Comunicat la 28 septembrie 2015 Akaki Ochigava Cererea nr. 14142/15 Akaki Ochigava împotriva Georgiei depusă la 11 martie 2015 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Akaki Ochigava este un național georgian născut în 1966 și locuiește în Tbilisi. El este reprezentat în fața Curții de nouă avocați: dna N. Jomarjidze, dna T. Abazadze, dna K. Shubashvili și dna Dekanosidze, avocați la Asociația Tinerilor Avocați din Georgia la Tbilisi, precum și dna K. Levin, dna J. Evans, dna Gavron, dl Grigoryan și dl P. Leach, avocați la Centrul European de Promovare a Drepturilor Omului din Londra. Faptele cazului, astfel cum a fost prezentat de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La 2 iunie 2011, reclamantul a fost arestat pe baza suspiciunilor că a comis un jaf. La 3 iunie 2011, ca parte a procedurii de admitere la închisoarea Tbilisi nr. 8 („pensiunea Gldani”), un medic a examinat reclamantul și a remarcat în dosarul său medical că nu a avut leziuni la momentul admiterii sale. Actele presupuse de tortură și maltrat în închisoarea Gldani Reclamantul susține că el a fost supus unor acte repetate de tortură și de maltrat în închisoarea Gldani între iunie 2011 și august 2012. Potrivit reclamantului, tortura și maltraturile de către personalul deținut au fost practici comune în închisoarea Gldani în timpul perioadei impugnate. Reclamantul susține în continuare că, în afară de a fi supus violenței „routine” și insulte verbale ca orice alt prizonier din închisoarea Gldani, el a fost, de asemenea, semnalat și în mod specific. Reclamantul susține că, datorită caracterului repetat și continuu al torturii și maltraturilor sale în închisoarea Gldani (denumit că a fost bătut de cel puțin de mai multe ori pe săptămână), nu poate specifica datele exacte ale fiecărei astfel de ocazii. El susține, de asemenea, că solicitările sale de asistență medicală după fiecare bătăi au fost ignorate și au fost îndeplinite în schimb prin remarci insultante de la personalul închisorii. În ceea ce privește episoadele specifice de presupusă tortură și tratament bolnav, potrivit reclamantului, bătarea deținuților nou-a sosit a fost de rutină în închisoarea Gldani (o așa-numită „procedură quadrantina”), și el nu a fost o excepție. În ziua sosirii sale în închisoarea Gldani, reclamantul a fost bătut atât de sever de către câțiva gardieni de închisoare și un ofițer de închisoare de rang înalt care, în plus față de a susține mai multe vânătăi, mai multe din dinții din față au fost rupt. După bătaia reclamantului a fost plasat într-o celulă fără a fi furnizată asistență medicală. O altă formă de maltrat presupusă de către reclamant a fost plasarea arbitrară de către gardienii de închisoare într-o celulă de izolare („karzer”) sau într-o celulă de detenție mică („fucks”) în represalii pentru a-și exprima chiar și un protest minor împotriva abuzului. Potrivit reclamantului, „karzer” a fost în mod normal o celulă de 10 metri pătrați, fără mobilă în afară de un pat pliat de metal. În ziua în care reclamantul a trebuit să stea pe podeaua cimentului, deoarece patul a fost pliat și atașat pe perete cu o încuietoare. Gardienii închisorii ar debloca doar patul și l-au lăsat pe reclamant să-l folosească între orele 10:00 și 8:00. În ceea ce privește “fucii” a fost vorba, aceaceasta a fost o mică celulă de detenție de patru metri pătrați și nu conține mobilier. Reclamantul a trebuit să stea și să doarmă pe podeaua plie. Uneori, reclamantul ar fi fost plasat în această celulă cu alți deținuți și, spațiul nu este suficient pentru a sta pe podea, toate acestea au trebuit să stea tot timpul. În alte momente, gardienii închisorii îi negau mâncarea sau utilizarea unei toalete, aceasta din urmă fiind situată în afara celulei. Reclamantul susține că uneori ar trebui să petrece mai multe zile, fie în “karzer” sau „fuks”, și orice încercare minoră de a-și exprima nemulțumirea ar fi întâlnit cu mai multe bătăi. De asemenea, au existat ocazii în care gardienii de închisoare au pus o cască specială pe capul său, care a pus o minge în gură și l-a împiedicat pe reclamant să vorbească, tot în timp ce continuă să-l insulte verbal. Reclamantul descrie, de asemenea, bătăile sale în sala de duș din închisoarea Gldani. În special, el susține că gardienii de închisoare l-ar dezbrăca goală în camera de duș, l-ar sparge cu apă rece și l-ar bate sever, uneori cu bătoni. Într-o ocazie, reclamantul susține că a pierdut conștiința în timpul încă o altă bătăi în sala de duș, și că atunci când a recăpătat conștiința, s-a găsit bătut la o țeavă în morgă de închisoare printre cadavrele morți. 10. În afară de abuzurile fizice și verbale, formele de represalii pentru a-și exprima chiar și nemulțumirea minoră cu privire la încălcarea personalului penitenciar au inclus, de fapt, restricții arbitrare privind accesul la magazinul de închisoare (în cazul în care deținuții ar cumpăra în mod normal alimente și alte elemente de bază) sau negarea vizitelor familiale. De asemenea, reclamantul susține că chiar și tratamentul său metadonă pentru retragerea de la dependență de droguri a fost întrerupt fără nicio explicație sau supraveghere medicală, ca o formă de represalie. Acest lucru i-a afectat bunăstarea psihologică și i-a făcut procesul de retragere extrem de dureros. 11. Potrivit reclamantului, în 2011 el a făcut două încercări de a-și exprima plângerile cu privire la presupusele acte de tortură și de maltratare. Odată, el a trimis o scrisoare directorului închisoarei Gldani, și, în a doua ocazie, a trimis o scrisoare Președintelui Georgia. Ambele încercări au fost urmate de răzbunări feroce de la gardienii de închisoare. Reclamantul susține că a primit o bătăi deosebit de severe după ce gardienii închisorii au aflat despre scrisoarea sa adresată președintelui Georgia („incidentul”): potrivit lui, ca urmare a acestei bătăi extrem de severe, coloana vertebrală a fost deteriorată și, în consecință, nu a putut să meargă. După bătaie, el a fost plasat în centrul medical de închisoare pentru o zi, și a fost returnat în celula sa după ce i-a fost dat analgezice. Mai târziu, în timp ce el a avut încă dificultăți serioase de a merge, el a primit un scaun cu rotile. Presupunând, având în vedere severitatea incidentului, directorul închisoarei Gldani a trebuit să raporteze leziunile reclamantului la superiorii săi. 12. La 5 noiembrie 2011 a fost deschisă o anchetă internă de către Departamentul de Investigații al Ministerului Correcțiilor („ID”) privind rănile reclamantului. Potrivit reclamantului, un investigator de la ID, care a venit la închisoarea Gldani pentru a obține o declarație de la el, a sfătuit reclamantul să spună că a căzut din pat, și astfel a fost modul în care i-a deteriorat coloana vertebrală. Se presupune că anchetatorul a spus, de asemenea, reclamantului să includă în declarația sa o declinare care confirmă că nu a avut plângeri în legătură cu personalul închisorii. Inițial, reclamantul a refuzat să semneze o astfel de declarație și, de asemenea, s-a plâns anchetatorului despre alte ocazii în care a fost bătut în închisoarea Gldani. În răspuns, investigatorul a invitat personalul închisorii la sala de interviu. Personalul a dus apoi reclamantul într-o cameră diferită și l-a bătut sever. După bătăile, reclamantul, după ce a fost adus înapoi la investigator, a predat și a semnat declarația confirmand că a căzut din pat și că nu a avut nici o plângere împotriva personalului închisorii. La 5 Decembrie 2011 ID-ul a hotărât să nu se efectueze o anchetă penală din motivul că nu s-a comis nicio infracțiune. 13. O altă bătăi se presupune că a avut loc în decembrie 2011. Reclamantul susține că de data asta personalul închisorii și-a rupt toate degetele prin lovirea mâinilor cu un baton. Din nou, nu i-a fost furnizat niciun tratament medical ulterior. După bătaie, reclamantul s-a întors în celula sa, unde colegii lui de celulă l-au ajutat să-și bandajeze degetele rupte. Potrivit reclamantului, datorită lipsei de tratament medical, degetele lui nu s-au vindecat în mod corespunzător; acum sunt deformate și are dificultăți îndoindu-le. 14. În ianuarie 2012, reclamantul a angajat un avocat care a făcut anchete cu directorul închisorii Gldani cu privire la situația reclamantului. Cu toate acestea, după ce gardienii de închisoare au arătat clar reclamantului că orice urmărire a unei acțiuni juridice ar duce la mai multe bătăi, el a instruit avocatul să nu ia o astfel de acțiune. După aceea, reclamantul a continuat să fie ținta bătăilor ocazionale și uneori a fost plasat în “karzer” în timp ce el a rămas încă în scaunul său cu rotile. Reclamantul susține că a existat chiar o ocazie când gardienii închisorii l-au ars cu țigări. 15. În septembrie 2012 a fost difuzată în mass-media georgiană înregistrarea actelor de tortură și a maltraturilor deținute de deținuți din diferite unități penitenciare, inclusiv închisoarea Gldani. În urma alegerilor din octombrie 2012, conducerea țării s-a schimbat. Reclamantul susține că, după scandalul de închisoare și schimbările guvernamentale, care au afectat și sistemul de închisoare, s-a simțit în siguranță să se plângă de tortura și de maltraturile sale în închisoarea Gldani. 16. La 5 noiembrie 2012, Oficiul Defensoarei Publice a Georgiei („DOP”), care a întâlnit reclamantul în închisoare la cererea avocatului său, a trimis cazul reclamantului procurorului public șef al Georgiei și a solicitat lansarea unei anchete privind presupusele acte de tortură și de maltrat la care reclamantul a fost supus în închisoarea Gldani. Scrisoarea de trimitere a DOP a fost însoțită de o declarație scrisă a reclamantului care a descris presupusele acte și a enumerat numele presupuselor autorități. 17. La 5 decembrie 2012, reclamantul a trimis o scrisoare similară de plângere Președintelui Georgiei. Scrisoarea sa a fost transmisă ulterior Ministerului Correcțiilor și Procurorului public șef al Georgiei. 18. La o dată neespecificată, procurorul din regiunea Gldani-Nadzaladevi din Tbilisi a deschis o anchetă penală cu privire la acuzațiile reclamantului. La 23 ianuarie 2013, reclamantul a fost examinat ca martor. 19. La 17 ianuarie 2014, reclamantul a fost eliberat din închisoare. 20. În octombrie 2014, procurorul a susținut moțiunea reclamantului și a comis un raport medical expert privind starea de sănătate a reclamantului. Potrivit reclamantului, până în prezent, acest raport medical nu a fost încheiat. În noiembrie 2014 fostii colegi de celulă ai reclamantului au fost, de asemenea, examinați ca martori. 21. De la începutul anchetei, DOP și avocații reclamantului au făcut în mod repetat anchete cu procurorul relevant cu privire la progresul anchetei și au solicitat ca reclamantul să primească statutul de victimă, ceea ce îi permite să fie implicat și să primească informații despre ancheta în curs. Numele presupuselor infractori au fost furnizate procurorului în numeroase ocazii. Litere similare au fost adresate procurorului public șef al Georgiei, în care avocații reclamantului au formulat, de asemenea, plângeri cu privire la inacțiunea procurorului responsabil cu cazul reclamantului, și nu a acordat statutul de victimă reclamantului. 22. În cea mai recentă scrisoare (dată la 30 decembrie 2014) disponibilă în dosar, procurorul a informat avocații reclamantului că cazul reclamantului a fost alăturat unei anchete la scară largă cu privire la numeroase presupuse acte de maltratare în închisoarea Gldani și că ancheta era încă în curs de desfășurare. Procurorul a recomandat, de asemenea, că, deoarece reclamantul nu are statutul de victimă, el nu a avut dreptul să primească informații detaliate despre ancheta în curs de desfășurare. 23. Majoritatea acuzațiilor reclamantului sunt confirmate de declarațiile (disponibile în dosar) a mai mulți fosti deținuți din închisoarea Gldani care au împărtășit o celulă cu el în diferite momente în timpul perioadei impugnate. Tratamentul medical al reclamantului 24. La 1 noiembrie 2012, reclamantul a fost transferat de la închisoarea Gldani la închisoarea nr. 15 Ksani. După examinarea medicală la această închisoare, el a fost transferat la spitale civile pentru examene medicale suplimentare. Ca urmare a acestor examinări și consultări cu specialiști medicali diferite, inclusiv un neurochirurg, reclamantul a fost plasat într-un spital civil pentru operație pe coloana vertebrală. La 20 noiembrie 2012, operația a fost efectuată și, în consecință, reclamantul a fost în măsură să meargă cu mucegai. 25. Între 25 martie și 25 septembrie 2013, reclamantul a fost plasat în închisoarea medicală, unde a fost tratat pentru hepatita virală C diagnosticată anterior, ciroză a ficatului, protruziunea vertebrelor coloanei lombare, hipertensiune arterială și o tulburare de personalitate emoțional instabilă. După eliberarea sa, reclamantul a continuat să primească tratament medical pentru diferitele sale afecțiuni. 26. La 28 martie 2014, reclamantul a fost clasificat ca având un handicap permanent moderat. Mai târziu în 2014, pe măsură ce starea sa s-a deteriorat, reclamantul a suferit un tratament medical suplimentar, inclusiv o altă intervenție chirurgicală pe coloana vertebrală. Reclamantul susține că are nevoie de tratament medical continuu pentru diferitele sale condiții. 27. La 18 noiembrie 2014, reclamantul a inițiat proceduri judiciare împotriva Ministerului Correcțiilor, cerând daune morale pentru suferința suferită și pentru costurile tratamentului medical necesar anticipat. Aceste proceduri sunt încă în așteptare. COMPLAINT 28. Susținând că maltraturile sale au fost o „practice sistemică zilnică” în închisoarea Gldani, reclamantul se plânge în temeiul articolului 3 din Convenție cu privire la tortura sa repetată și alte forme de maltrat în închisoarea Gldani între iunie 2011 și august 2012, precum și la lipsa unei anchete eficace a acesteia. Convenția privind presupusele acte de tortură și de maltratare depuse în fața Curții în conformitate cu normele privind epuizarea căilor interne de recurs și cu cele șase luni prevăzute la art. 35 § 1 din Convenție (a se vedea Abrasidze și alții c. Georgia (dec.), nr. 32220/07, 21 mai 2013; Manukyan c. Georgia (dec.), nr. 53073/07, 9 decembrie 2012)? 2. Între iunie 2011 și august 2012, reclamantul a fost supus unor acte repetate de tortură sau de maltrat de către personalul penitenciarului Tbilisi nr. 8, în încălcarea art. 3 din Convenție? Autoritățile interne și-au îndeplinit obligațiile față de reclamant în ceea ce privește membrul procesual al art. 3 din Convenție?

Communicated on 28 September 2015

FOURTH SECTION

Application no. 14142/15

Akaki Ochigava

against Georgia

lodged on 11 March 2015

STATEMENT OF FACTS

1.

The applicant, Mr Akaki Ochigava is a Georgian national who was born in 1966 and lives in Tbilisi. He is represented before the Court by nine lawyers: Ms N. Jomarjidze, Ms T. Abazadze, Ms K. Shubashvili, and Ms

T.

Dekanosidze, lawyers at the Georgian Young Lawyers’ Association in Tbilisi, and also by Ms K. Levin, Ms J. Evans, Ms

J.

Gavron, Mr.

V.

Grigoryan, and Mr P. Leach, lawyers at the European Human Rights Advocacy Centre in London.

2.

The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.

3.

On 2 June 2011 the applicant was arrested on the suspicion of having committed a robbery. On 3 June 2011, as part of his admission procedure to Tbilisi no. 8 prison (“the Gldani prison”), a doctor examined the applicant and noted in his medical file that he had no injuries at the time of his admission.

1.

The alleged acts of torture and ill-treatment in the Gldani prison

4.

The applicant claims that he was subjected to repeated acts of torture and ill-treatment in the Gldani prison between June 2011 and August 2012.

5.

According to the applicant, torture and ill-treatment of prisoners by the prison staff was common practice in the Gldani prison during the impugned period. The applicant further claims that, apart from being subjected to “routine” violence and verbal insults like any other prisoner in the Gldani prison, he was also singled out and specifically targeted. The applicant contends that, due to the repeated and continuous nature of his torture and ill-treatment in the Gldani prison (allegedly he was beaten at least several times a week), he is unable to specify the exact dates of every such occasion. He also claims that his requests for medical assistance after each beating were ignored and were instead met by insulting remarks from the prison staff.

6.

With regard to particular episodes of alleged torture and ill

‑

treatment, according to the applicant, the beating of newly arrived prisoners was routine in the Gldani prison (a so-called “quarantine procedure”), and he was no exception. On the day of his arrival in the Gldani prison the applicant was allegedly beaten so severely by several prison guards and a high-ranking prison officer that, in addition to sustaining multiple bruises, several of his front teeth were broken. After the beating the applicant was placed in a cell without being provided with any medical assistance.

7.

Another form of ill-treatment alleged by the applicant was his arbitrary placement by the prison guards in a cell of solitary confinement (the “karzer”) or in a small detention cell (the “fuks”) in retaliation for voicing even a minor protest against the abuse. According to the applicant, the “karzer” was normally a cell measuring ten square metres, containing no furniture apart from a folding metal bed. During the day the applicant had to sit on the cement floor, as the bed was folded and attached to the wall with a lock. The prison guards would only unlock the bed and let the applicant use it between 10 p.m. and 8 a.m.

8.

As far as the “fuks” was concerned, this was a small detention cell measuring four square metres and containing no furniture. The applicant had to sit and sleep on the tiled floor. Sometimes, the applicant would be placed in this cell with several other inmates and, the space not being sufficient for them to sit on the floor, they all had to stand all the time. At other times, the prison guards would deny him food or the use of a toilet, the latter being located outside the cell. The applicant claims that sometimes he would have to spend several days either in the “karzer” or the “fuks”, and any minor attempt to voice his discontent would be met with more beatings. There were also occasions when the prison guards would put a special helmet on his head which placed a ball in his mouth and prevented the applicant from speaking, all the while continuing to verbally insult him.

9.

The applicant also describes his beatings in the shower room of the Gldani prison. In particular, he claims that the prison guards would strip him naked in the shower room, splash him with cold water and beat him severely, sometimes with batons. On one occasion, the applicant claims that he lost consciousness during yet another beating in the shower room, and that when he regained consciousness he found himself handcuffed to a pipe in the prison morgue among the dead bodies.

10.

Apart from the physical and verbal abuse, the forms of retaliation for voicing even minor discontent about the misconduct of the prison staff allegedly included arbitrary restrictions on access to the prison shop (where the prisoners would normally buy food and other basic items) or denial of family visits. The applicant also claims that even his methadone treatment for withdrawal from drug addiction was discontinued without any explanation or medical oversight, as a form of retaliation. This affected his psychological well-being and made his withdrawal process extremely painful.

11.

According to the applicant, in 2011 he made two attempts to voice his grievances about the alleged acts of torture and ill-treatment. Once, he sent a letter to the director of the Gldani prison, and on the second occasion he sent a letter to the President of Georgia. Both attempts were allegedly followed by fierce retaliations from the prison guards. The applicant claims that he received a particularly severe beating after the prison guards found out about his letter to the President of Georgia (“the incident”): according to him, as a result of this exceptionally severe beating, his spine was damaged and consequently he could hardly walk. After the beating, he was placed in the prison medical centre for a day, and was returned to his cell after being given painkillers. Later on, as he still had serious difficulties in walking, he was given a wheelchair. Allegedly, given the severity of the incident, the director of the Gldani prison had to report the applicant’s injuries to his superiors.

12.

On 5 November 2011 an internal inquiry was opened by the Investigation Department of the Ministry of Corrections (“the ID”) concerning the applicant’s injuries. According to the applicant, an investigator from the ID, who had come to the Gldani prison to obtain a statement from him, advised the applicant to say that he had fallen out of bed, and that that was how he had damaged his spine. Allegedly, the investigator also told the applicant to include in his statement a disclaimer confirming that he had no complaints about the prison staff. Initially, the applicant refused to sign such a statement and also complained to the investigator about other occasions on which he had been beaten in the Gldani prison. In response, the investigator invited the prison staff to the interview room. The staff then took the applicant to a different room and beat him severely. After the beating, the applicant, upon being brought back to the investigator, gave in and signed the statement confirming that he had fallen out of bed and that he had no complaints against the prison staff. On 5

December 2011 the ID decided not to proceed with a criminal investigation on the grounds that no offence had been committed.

13.

Another beating allegedly took place in December 2011. The applicant claims that this time the prison staff broke all of his fingers by hitting his hands with a baton. Again, no subsequent medical treatment was provided to him. After the beating, the applicant was returned to his cell, where his cellmates helped him to bandage his broken fingers. According to the applicant, owing to the lack of medical treatment, his fingers did not heal properly; they are now deformed and he has difficulties bending them.

14.

In January 2012 the applicant hired a lawyer who made enquiries with the director of the Gldani prison about the applicant’s situation. However, after the prison guards made it clear to the applicant that any pursuit of legal action would result in more beatings, he instructed the lawyer not to take any such action. Subsequently, the applicant continued to be the target of occasional beatings and was sometimes placed in the “karzer” while he still remained in his wheelchair. The applicant contends that there was even an occasion when the prison guards burned him with cigarettes.

15.

In September 2012 footage of acts of torture and ill-treatment of the inmates of different prison establishments, including the Gldani prison, was disseminated in the Georgian media (“the prison scandal”). Subsequently, as the result of the October 2012 elections in Georgia, the leadership of the country changed. The applicant claims that after the prison scandal and the changes in government, which also affected the prison system, he felt safe to complain about his torture and ill-treatment in the Gldani prison.

16.

On 5 November 2012 the Office of the Public Defender of Georgia (“the PDO”), having met the applicant in prison at the request of his lawyer, referred the applicant’s case to the Chief Public Prosecutor of Georgia and requested that an investigation be launched into the alleged acts of torture and ill-treatment to which the applicant had been subjected in the Gldani prison. The PDO’s referral letter was accompanied by a written statement from the applicant which described the alleged acts and listed the names of the alleged perpetrators.

17.

On 5 December 2012 the applicant sent a similar letter of complaint to the President of Georgia. His letter was subsequently passed on to the Ministry of Corrections and the Chief Public Prosecutor of Georgia.

18.

On an unspecified date the prosecutor of the Gldani-Nadzaladevi Region of Tbilisi opened a criminal investigation into the applicant’s allegations. On 23 January 2013 the applicant was examined as a witness.

19.

On 17 January 2014 the applicant was released from prison.

20.

In October 2014 the prosecutor upheld the applicant’s motion and commissioned an expert medical report on the applicant’s state of health. According to the applicant, to date, this medical report has not been completed. In November 2014 the applicant’s former cellmates were also examined as witnesses.

21.

Since the start of the investigation, the PDO and the applicant’s lawyers have repeatedly made enquiries with the relevant prosecutor about the progress of the investigation, and have requested that the applicant be granted victim status, which would allow him to be involved in and receive information about the ongoing investigation. The names of the alleged perpetrators have also been provided to the prosecutor on numerous occasions. Similar letters have been addressed to the Chief Public Prosecutor of Georgia, in which the applicant’s lawyers also raised complaints about the inaction of the prosecutor in charge of the applicant’s case, and the failure to grant the applicant victim status.

22.

In his most recent letter (dated 30 December 2014) available in the file, the prosecutor informed the applicant’s lawyers that the applicant’s case had been joined to a large-scale investigation into numerous alleged acts of ill-treatment in the Gldani prison, and that the investigation was still ongoing. The prosecutor also advised that, since the applicant did not have victim status, he was not entitled to receive detailed information about the ongoing investigation.

23.

Most of the applicant’s allegations are corroborated by the statements (available in the file) of several former inmates of the Gldani prison who shared a cell with him at different times during the impugned period.

2.

The applicant’s medical treatment

24.

On 1 November 2012 the applicant was transferred from the Gldani prison to Ksani no. 15 prison. After his medical examination at this prison, he was transferred to civilian hospitals for additional medical examinations. As a result of these examinations and consultations with different medical specialists, including a neurosurgeon, the applicant was placed in a civilian hospital for surgery on his spine. On 20 November 2012 the surgery was performed and consequently the applicant was able to walk with crutches.

25.

Between 25 March and 25 September 2013 the applicant was placed in the prison medical establishment, where he was treated for his earlier diagnosed viral hepatitis C, cirrhosis of the liver, protrusion of the vertebrae of his lumbar spine, hypertension, and an emotionally unstable personality disorder. After his release, the applicant continued to receive medical treatment for his various conditions.

26.

On 28 March 2014 the applicant was classed as having a moderate permanent disability. Later in 2014, as his condition deteriorated, the applicant underwent additional medical treatment, including another surgery on his spine. The applicant claims that he requires continuous medical treatment for his various conditions.

27.

On 18 November 2014 the applicant initiated court proceedings against the Ministry of Corrections, claiming moral damages for the endured suffering and for the costs of the anticipated necessary medical treatment. Those proceedings are still pending.

COMPLAINT

28.

Claiming that his ill-treatment was a “daily, systemic practice” in the Gldani prison, the applicant complains under Article 3 of the Convention about his repeated torture and other forms of ill-treatment in the Gldani prison between June 2011 and August 2012, and about the lack of an effective investigation thereof.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1.

Was the applicant’s

complaint under Article 3 of the

Convention about alleged acts of torture and ill-treatment lodged with the Court in line with the rules on exhaustion of domestic remedies and the six months laid down in Article 35 § 1 of the Convention (see

Aprasidze and others v.

Georgia

(dec.), no. 32220/07, 21 May 2013;

Manukyan v. Georgia

(dec.), no.

53073/07, 9 December 2012)?

8 prison, in breach of Article 3 of the Convention?

3.

Have the domestic authorities fulfilled their obligations in respect of the applicant with regard to the procedural limb of Article

3 of the Convention?