Prezentată la 6 octombrie 2015 SECȚIUNEA 3 Cererea nr. 60293/13 Mihai CRAIOVAN și alții împotriva României introdusă la 6 septembrie 2013 EXPOSAT DE FAPTE Lista părților reclamante figurează în anexă. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. Contextul cauzei În mai 2007, V.D., tatăl și, respectiv, soțul celor doi reclamanți Varga ( În ianuarie 2008, soții Craij (în numele acestora, Craij mai mult) au semnat un avans de vânzare similar încă cu societatea R. Între timp, societatea R. a obținut un credit ipotecar de la banca C.R. (în cazul în care banca a fost de acord să își continue proiectul imobiliar, banca și-a dat acordul înainte de vânzare.
La date nespecificate, reclamanții au luat în posesie clădirile în cauză; reclamanții Craiovan au început să le îmbunătățească. În cursul anului 2009, societatea R. a intrat în procedură de faliment în conformitate cu Legea nr. 85/2006 privind procedura falimentului, astfel cum a fost în vigoare în momentul faptelor. La o dată nespecificată, toți cei patru reclamanți au sesizat tribunalul departamental din Timiș (inclusiv instanța judecătorească din Timiș) cu privire la o acțiune de condamnare a lichidatorului judiciar al societății R. să încheie cu aceștia contracte de vânzare în formă autentică; aceștia s-au bazat pe art. 93 din Legea nr. 85/2006 (a se vedea mai jos în partea Prin hotărârea din 20 mai 2010, tribunalul a acceptat cererea acestora, l-a condamnat pe lichidator să încheie contractele de vânzare și a decis să elimine garanțiile înscrise în registrul funciar în beneficiul băncii.
La 12 iulie 2010, toți cei patru reclamanți au încheiat în fața notarului contractele de vânzare ale celor două clădiri Ö ( Õ contractele de vânzare ; Contractele au indicat că clădirile erau libere de orice sarcină și aveau o garanție împotriva excluderii. Banca s-a asigurat de recurs; aceasta a susținut că acțiunea reclamanților era nefondată și solicita, cu titlu subsidiar, menținerea dreptului său de proprietate. Prin hotărârea definitivă din 18 ianuarie 2011, Curtea de apel din Timișoara ( În cazul în care instanța judecătorească nu a formulat o cerere în acest sens, instanța judecătorească poate, în cazul în care este necesar, să ia o decizie în acest sens, în termen de cel mult trei luni de la data la care a fost depusă cererea.
Curtea de apel a decis, printre altele, că ipoteca băncii nu a fost ridicată din cauza încheierii contractelor de vânzare, în măsura în care banca nu a încasat sumele rezultate din lichidarea bunului care face obiectul ipotecii. Procedura privind anularea contractelor de vânzare La cererea băncii, tribunalul a constatat nulitatea absolută parțială a contractelor de vânzare, prin hotărârea din 6 octombrie 2011, și i-a solicitat lichidatorului judiciar al societății R. să reinsereze pe cartea funciară dreptul de proprietate al băncii asupra imobilelor în litigiu. Reclamanții s-au ocupat de recurs. printr-o hotărâre definitivă din 6 martie 2012, Curtea de apel a respins recursul lor; formarea de judecată a fost compusă din judecătorii C.B.N., A.R.S.
și M.O.G. Curtea de apel reține, printre altele, autoritatea de lucru numit din hotărârea din 18 ianuarie 2011 care a statuat că nu există motive pentru a decide cu privire la radierea garanțiilor în beneficiul băncii. La data de 20 octombrie 2011, reclamanții au sesizat instanța cu privire la un litigiu împotriva înregistrării creanței băncii în tabelul creditorilor și, printr-o hotărâre din 14 iunie 2012, Tribunalul le-a respins contestația. Recurgerea lor a fost atribuită unei formațiuni de trei judecători, dintre care făceau parte A.R.S. și M.O.G. Aceștia au depus o cerere de abținere și au susținut că au fost deja pronunțați cu privire la anumite chestiuni în litigiu care constituiau obiectul recursului; ei se bazau pe art. 27 alin. C.B.N., care, între timp, înlocuise cel de-al treilea judecător al formării, a depus o cerere identică.
printr-o decizie înainte de a spune dreptul din 6 decembrie 2012, instanța de apel, hotărând într-o formare a altor trei judecători, a respins cererea lor de abținere. Considerând că dispoziția legală aplicabilă era art. 27 7 din CPC, Curtea de apel a considerat că întrebările în litigiu pe care C.B.N., A.R.S. și M.O.G. au fost pronunțate anterior erau diferite. Această decizie înainte de a pronunța dreptul nu era susceptibilă de a da curs cererii. Printr-o hotărâre definitivă din 20 martie 2013, Curtea de apel, hotărând într-o formare compusă din C.B.N., A.R.S. și M.O.G., a respins recursul în recurs al reclamanților.
În ceea ce privește, printre altele, argumentul reclamanților potrivit căruia ipoteca băncii fusese ridicată prin plata prețului imobilelor în cauză, Tribunalul de Primă Instanță, l-a respins pe motiv că din hotărârea sa din 18 ianuarie 2011 era vorba de faptul că reclamanții plătiseră în mod corect prețul, dar că suma nu fusese plătită băncii și că radierea gajului nu era justificată. art. 25 Judecătorul care știe că există un motiv pentru a-l recuza are obligația de a-și informa superiorul și de a se abține de la a examina litigiul.art.
26 La abținerea este propusă de judecător și este examinată în conformitate cu dispozițiile prevăzute la art. 30, 31 și 32. art. 27 Un judecător poate fi recuzat Atunci când el însuși (...) are un interes în examinarea litigiului (...) S mail și-a dat avizul cu privire la litigiul în discuție (...) Art. 30 [cererea de] recuzare a unui judecător este examinată de instanța în cauză, într-o formare cu excepția celui care face obiectul recuzarii (...) art. 31 Instanța decide recuzarea în camera consiliului, fără prezența părților și după ce a ascultat judecătorul care face obiectul recuzarii (...) art. 93 din Legea nr. 85/2006 a pus în sarcina administratorului sau a lichidatorului judiciar obligația de a încheia un contract de vânzare atunci când a fost încheiat un avans de vânzare înainte de inițierea procedurii și că trei condiții erau îndeplinite prețul bunului fusese plătit integral sau putea fi plătit și bunul se afla în posesia reclamantului.
prețul nu a fost inferior valorii de piață a bunului; și (iii) bunul nu a avut o importanță decisivă pentru succesul unui plan de reorganizare. GRIEF Invouchat la Ei susțin că cei trei judecători ai formării în instanță erau ei înșiși abținuți de la a se pronunța în litigiu, ceea ce dovedește că au avut deja o opinie preconcepută cu privire la obiectul litigiului. Cubber c. Belgia (26 octombrie 1984, seria A n 86) și Castillo Algar c. Spania (28 octombrie 1998, Recuperarea hotărârilor și a deciziilor 1998 VIII), consideră că cei trei judecători în cauză nu au îndeplinit criteriile de imparțialitate, nici din punct de vedere subiectiv, nici din punct de vedere obiectiv.
ÎNTREBARE CU PĂRȚILE Hotărârea privind drepturile de caracter civil ale reclamanților a fost auzită în mod echitabil, așa cum se prevede la art. 6 alin. (1) din Convenție În special, instanța care a pronunțat hotărârea din 20 martie 2013 a fost independentă și imparțială, așa cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din Convenția din 20 martie 2013 privind anexa Mihai CRAIOVAN, născută la 04/04/1962, este un resortisant român născut în 1962, rezident la GIROC și reprezentat de domnul D. COTUNA Dana-Lucia CRAIOVAN născut la 21/12/1962 este un resortisant român născut în 1962, rezident la GIROC și reprezentat de domnul M. COTUNA Floare VARGA este un resortisant român, rezident la CHIȘINEU CRIȘ și reprezentat de domnul D. COTUNA Florin VARGA născut la 08/04/1971 este un resortisant român născut în 1971, rezident la TIMIȘOARA și reprezentat de D.COTUNA
Communiquée le 6 octobre 2015
Requête n o 60293/13 Mihai CRAIOVAN et autres contre la Roumanie introduite le 6 septembre 2013
La liste des parties requérantes figure en annexe. A. Les circonstances de l’espèce Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les requérants, peuvent se résumer comme suit.
1.Le contexte de l’affaire En mai 2007, V.D., le père et respectivement le mari des deux requérants Varga (« les requérants Varga »), signa devant le notaire un avant-contrat ( antecontract ) de vente avec la société commerciale R. ; l’avant-contrat avait comme objet un immeuble en construction et prévoyait le paiement d’une avance. Les requérants Varga sont les héritiers de V.D., décédé entretemps. En janvier 2008, les époux Craiovan (« les requérants Craiovan ») signèrent un avant-contrat de vente similaire toujours avec la société R. La société R. ayant entretemps obtenu un crédit hypothécaire de la part de la banque C.R. (« la banque ») afin de poursuivre son projet immobilier, la banque avait donné son accord préalable à la vente. À des dates non précisées, les requérants prirent possession des immeubles en question ; les requérants Craiovan y aménagèrent. Au cours de l’année 2009, la société R. entra en procédure de faillite conformément à la loi n o 85/2006 sur la procédure de la faillite, telle qu’en vigueur au moment des faits.
2.La procédure visant la conclusion des contrats de vente À une date non-précisée, tous les quatre requérants saisirent le tribunal départemental de Timiș (« le tribunal ») d’une action visant à condamner le liquidateur judiciaire de la société R. à conclure avec eux des contrats de vente en forme authentique ; ils se fondaient sur l’article 93 1 de la loi n o 85/2006 (voir ci ‑ dessous dans la partie « Droit interne »). Par un jugement avant dire droit du 20 mai 2010, le tribunal fit droit à leur demande, condamna le liquidateur à conclure les contrats de vente et décida de la radiation des sûretés inscrites sur le livre foncier au profit de la banque. Le 12 juillet 2010, tous les quatre requérants conclurent devant le notaire les contrats de vente des deux immeubles litigieux (« les contrats de vente ») ; les contrats portaient la mention que les immeubles étaient libres de toute charge et comportaient une garantie contre l’éviction. La banque se pourvut en recours ; elle faisait valoir que l’action des requérants était mal fondée et demandait, à titre subsidiaire, le maintien de son droit d’hypothèque. Par un arrêt définitif du 18 janvier 2011, la cour d’appel de Timișoara (« la cour d’appel »), statuant en une formation composée des juges C.B.N., A.R.S. et M.O.G., fit partiellement droit au pourvoi et infirma le jugement du tribunal quant à la radiation des sûretés inscrites sur le livre foncier. La cour d’appel jugea, entre autres, que l’hypothèque de la banque n’était pas levée du seul fait de la conclusion des contrats de vente, dans la mesure où la banque n’avait pas encaissé les sommes résultant de la liquidation du bien faisant l’objet de l’hypothèque.
3.La procédure visant l’annulation des contrats de vente Sur demande de la banque, le tribunal constata la nullité absolue partielle des contrats de vente, par un jugement du 6 octobre 2011, et enjoignit au liquidateur judiciaire de la société R. de réinscrire sur le livre foncier le droit d’hypothèque de la banque sur les immeubles litigieux. Les requérants se pourvurent en recours. Par un arrêt définitif du 6 mars 2012, la cour d’appel rejeta leur pourvoi ; la formation de jugement était composée des juges C.B.N., A.R.S. et M.O.G. La cour d’appel retint, entre autres, l’autorité de la chose jugée de l’arrêt du 18 janvier 2011 qui avait jugé qu’il n’y avait pas de raisons pour décider de la radiation des sûretés au profit de la banque.
4.La contestation contre la créance de la banque Le 20 octobre 2011, les requérants saisirent le tribunal d’une contestation contre l’inscription de la créance de la banque sur le tableau des créanciers. Par un jugement du 14 juin 2012, le tribunal rejeta leur contestation. Les requérants se pourvurent en recours devant la cour d’appel. Leur pourvoi fut attribué à une formation de trois juges, dont faisait partie A.R.S. et M.O.G. Ceux-ci déposèrent une demande d’abstention et firent valoir qu’ils s’étaient déjà prononcés sur certaines questions litigieuses qui formaient l’objet du pourvoi ; ils se fondaient sur l’article 27 § 1 du Code de procédure civile (« le CPC ») en vigueur au moment des faits. C.B.N., qui avait entretemps remplacé le troisième juge de la formation, fit une demande identique. Par une décision avant dire droit du 6 décembre 2012, la cour d’appel, statuant en une formation de trois autres juges, rejeta leur demande d’abstention. Estimant que la disposition légale applicable était l’article 27 § 7 du CPC, la cour d’appel jugea que les questions litigieuses sur lesquelles C.B.N., A.R.S. et M.O.G. s’étaient prononcés auparavant étaient différentes. Cette décision avant dire droit n’était pas susceptible d’appel. Par un arrêt définitif du 20 mars 2013, la cour d’appel, statuant en une formation composée de C.B.N., A.R.S. et M.O.G., rejeta le pourvoi en recours des requérants. S’agissant, entre autres, de l’argument des requérants selon lequel l’hypothèque de la banque avait été levée par le paiement du prix des immeubles en question, la cour d’appel, le rejeta au motif qu’il résultait de son arrêt du 18 janvier 2011 que les requérants avaient bien payé le prix, mais que la somme n’avait pas été versée à la banque et que la radiation des sûretés n’était pas justifiée. B. Le droit interne pertinent Les dispositions pertinentes du CPC, tel qu’en vigueur au moment des faits, étaient ainsi libellées : Article 25 « Le juge qui sait qu’il existe une raison de le récuser a l’obligation d’en informer son supérieur et de s’abstenir à examiner le litige. » Article 26 « L’abstention est proposée par le juge et elle est examinée selon les dispositions prévues aux articles 30, 31 et 32. » Article 27 « Un juge peut être récusé : 1. Lorsque il a lui-même (...) un intérêt dans l’examen du litige (...) ;
7.S’il a donné son opinion sur le litige en examen (...) » Article 30 « 1. [La demande de] récusation d’un juge est examinée par le tribunal respectif, dans une formation excluant celui qui fait l’objet de la récusation (...) » Article 31 « 1. Le tribunal décide de la récusation en chambre du conseil, sans la présence des parties et après avoir entendu le juge qui fait l’objet de la récusation (...) » L’article 93 1 de la loi n o 85/2006 mettait à la charge de l’administrateur ou du liquidateur judiciaire l’obligation de procéder à la conclusion d’un contrat de vente lorsqu’un avant-contrat de vente avait été conclu avant l’ouverture de la procédure et que trois conditions était remplies : i ) le prix du bien avait été intégralement payé ou pouvait être payé et le bien se trouvait en la possession du demandeur ; ii ) le prix n’était pas inférieur à la valeur marchande du bien ; et iii ) le bien n’avait pas une importance déterminante pour la réussite d’un plan de réorganisation. GRIEF Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, les requérants se plaignent du défaut d’impartialité de la formation de jugement de la cour d’appel de Timișoara qui a rendu l’arrêt du 20 mars 2013. Ils font valoir que les trois juges de la formation de jugement s’étaient eux-mêmes abstenus à se prononcer en l’affaire ce qui prouve qu’ils avaient déjà une opinion préconçue sur l’objet du litige. Se référant aux affaires De Cubber c. Belgique (26 octobre 1984, série A n o 86) et Castillo Algar c. Espagne (28 octobre 1998, Recueil des arrêts et décisions 1998 ‑ VIII), ils estiment que les trois juges en question ne remplissaient les critères d’impartialité, ni d’un point de vue subjectif, ni d’un point de vue objectif.
La contestation sur les droits de caractère civil des requérants a-t-elle été entendue équitablement, comme l’exige l’article 6 § 1 de la Convention ? En particulier, le tribunal qui a rendu l’arrêt du 20 mars 2013 était-il indépendant et impartial, comme l’exige l’article 6 § 1 de la Convention ? ANNEXE Mihai CRAIOVAN né le 04/04/1962 est un ressortissant roumain né en 1962, résidant à GIROC et représenté par M e D. COTUNA Dana-Lucia CRAIOVAN née le 21/12/1962 est une ressortissante roumaine née en 1962, résidant à GIROC et représentée par M e D. COTUNA Floare VARGA est une ressortissante roumaine, résidant à CHIȘINEU ‑ CRIȘ et représentée par M e D. COTUNA Florin VARGA né le 08/04/1971 est un ressortissant roumain né en 1971, résidant à TIMIȘOARA et représenté par D.COTUNA