CASE OF MIREA v. ROMANIA

Reclamantul s-a născut în 1968 și locuiește în Brașov. La momentul evenimentelor în cauză, reclamantul lucrează ocazional pentru M.V. și de a furniza, de asemenea, informații privind activitățile de afaceri ale acesteia, S.S., un ofițer operativ al Serviciului de Informații din România („SRI”). În seara din 25 septembrie 2002 E. a făcut o vizită la M.V. la sediul de afaceri al acesteia din Brașov și i-a cerut să returneze 50.000 de dolari americani (USD) care E. Se presupune că l-a împrumutat să-l ajute să-și înceapă activitatea. M.V. au refuzat anterior să plătească banii înapoi. În acea seară, un argument a izbucnit printre ei. M.V. și alte patru persoane răpite E. Și l-am bătut sever pentru a-l induce să renunțe la cererea de datorie. Mai târziu în acea noapte M.V. l-a chemat pe reclamant și l-a rugat să vină cu mașina la sediu pentru a transporta pe cineva la Bacău. Reclamantul a sosit mai târziu în seara, și a găsit E. Sever bătut și implorând M.V. ca să-l scutești. Atacătorii l-au legat pe victimă și l-au băgat în mașina lui. Au plecat, l-au ucis pe E. și a făcut un accident rutier ca acoperire. Reclamantul a sosit pe scenă cu mașina și a condus atacatorii înapoi la casele lor. La 5 octombrie 2002, reclamantul a contactat S.S., care a fost plecat în vacanță, pentru a-i spune ce s-a întâmplat. Ei s-au întâlnit câteva zile mai târziu, la întoarcerea S.S., și la 23 octombrie 2002 S.S. A transmis informațiile poliției prin conducătorii lui. 10. Nu a existat nici o investigație penală a evenimentelor până la un an mai târziu, atunci când unul dintre participanți a mărturisit la poliție. 11. La 27 octombrie 2003, reclamantul a fost informat că au fost acuzate împotriva lui și a făcut o declarație în biroul procurorului. Un avocat ales a fost prezent la acea întâlnire. 12. La 18 ianuarie 2004, reclamantul și celelalte implicate în evenimentele din 25 septembrie 2002 au fost comise pentru proces pentru acuzații de privare ilegală a libertății și de crimă extrem de agravată. 13. Pe parcursul procedurii, reclamantul a susținut că s-a infiltrat în grupul M.V. ca informator în numele SRI. El a declarat, de asemenea, că M.V. l - a forțat să participe la evenimente prin amenințarea lui și a familiei sale. 14. La 10 noiembrie 2004, a fost condamnat de Curtea județului Brașov pentru a ajuta și a contracara privarea ilegală de libertate și o crimă extrem de agravată. El a fost condamnat la șapte ani de închisoare și îndepărtarea anumitor drepturi. 15. Curtea a bazat condamnarea pe un întreg ansamblu de dovezi, care constă în mărturie de martori, declarațiile persoanelor acuzate în timpul procedurii, examinări de experți și rapoarte de poliție. Pe baza dovezilor din dosar, Curtea de județ a stabilit că faptul că reclamantul să vină la sediul de afaceri al M.V. la cererea M.V. și să conducă alături de mașina în care victima a fost transportată și să conducă vinovații înapoi cu masina sa constituie infracțiunile de care a fost acuzat; Curtea a considerat că a ajutat ceilalți vinovați să comită crimele lor. 16. În ceea ce privește legătura reclamantului cu SRI, Curtea județului a recunoscut că transmitea informații despre grupul M.V. către ofițerul S.S. De asemenea, s-a observat că SRI a refuzat faptul că informațiile privind crima furnizată de reclamant au fost rezultatul cooperării cu Serviciul. Curtea județului a auzit mărturie de la F.B., care a confirmat că atât el, cât și reclamantul s-au infiltrat în grupul M.V. în numele SRI. F.B. au fost informate de S.S. care, după septembrie 2002, a devenit prea periculos pentru reclamant să rămână în contact direct cu M.V., datorită anumitor informații în posesia reclamantului. 17. Curtea județului a luat în considerare Legea privind prevenirea și combaterea criminalității organizate (a se vedea punctul 37 de mai jos) și a hotărât că reclamantul nu ar putea beneficia de nici un statut de informator SRI, din următoarele motive: „În temeiul articolului 21 din Legea privind prevenirea și combaterea criminalității organizate, în situații excepționale, atunci când există indicații că o infracțiune a fost comisă sau este planificată de membrii unui grup criminal organizat, și nici infracțiunile și perpetratorii săi nu pot fi identificate prin alte metode, informatorii pot fi utilizați pentru a colecta date privind comisia crimelor și identificarea infractorilor. Nu există o astfel de indicație ... a existat în acest caz și [reclamantul] nu a fost un informator folosit pentru a colecta date privind infracțiunile de privare ilegală de libertate și crimă extrem de agravată.” 18. De asemenea, instanța a examinat și eliminat în mod nefondat acuzațiile reclamantului de coerciție și a considerat că reclamantul ar fi putut refuza să ajute sau să informeze autoritățile cu privire la ceea ce se petrece. Acesta s-a menținut după cum urmează: „Reclamantul] a avut opțiunea de a pleca atunci când, după ce a ajuns la [scene], a realizat ceea ce se petrecea, dar în nici un moment în timpul evenimentelor, el a exprimat intenția de a părăsi grupul. Chiar și presupunând că a rămas doar pentru a colecta date pentru SRI, el a avut obligația de a informa imediat poliția sau SRI despre ceea ce se întâmplă. Din declarațiile prezentate de participanți, inclusiv de reclamant însuși, se pare că, în mai multe ocazii [în acea noapte, reclamantul] a rămas singur și ar fi putut folosi telefonul mobil pentru a suna la poliție, dar el nu a făcut-o, susținând că tastatura de telefon mobil a fost blocată. Cu toate acestea, instanța nu poate accepta această explicație, deoarece este notoriu că sunarea la numărul de telefon al poliției este gratuit.” 19. Hotărârea a fost susținută de Curtea de Apel Brașov la 26 ianuarie 2006. 20. S.S. a dat mărturie în procedura de recurs și a confirmat că a fost informat cu privire la crimă de către reclamant. El a reiterat în detaliu evenimentele descrise de solicitant. În ceea ce privește natura cooperării dintre el și solicitant, S.S. a explicat după cum urmează: „Colaborarea mea cu [reclamantul] a fost bazată pe prietenie și eu confirm că el este un om excepțional. Prietenia noastră se retrage în vreo douăzeci de ani. Știam că [reclamantul] a avut relații cu un anumit grup, dar membrii grupului și activitatea sa nu erau de niciun interes pentru SRI, deoarece nu se referă la amenințări pentru securitatea națională. ... Declar în mod expres că nu pot da nici o informație despre infiltrarea [de reclamantul] specific în grupul [M.V.], deoarece în acest moment, grupul nu a fost de interes pentru securitatea națională.” 21. S.S. a refuzat să furnizeze detalii despre locul în care s-a întâlnit cu reclamantul, susținând că informațiile solicitate de instanță au fost clasificate. 22. Curtea de Apel a concluzionat că reclamantul a luat, de proprie inițiativă, rolul unui informator SRI: „Reclamantul] a afirmat că s-a infiltrat în grupul penal al M.V. de către SRI, pentru a colecta date despre activitățile sale. Cu toate acestea, SRI a informat instanța prin adresa nr. 49.538 din 15 aprilie 2004 ... informațiile prezentate de [de solicitant] la S.S. nu a fost rezultatul unei colaborări între acest serviciu și [de reclamantul]. În plus, martorul S.S. (un ofițer SRI), a declarat că grupul criminal al M.V. nu constituie amenințări pentru securitatea națională ..., motiv pentru care [reclamantul] nu a fost solicitat să colecteze informații despre M.V. grup. Rezultă că [reclamantul] și-a luat, pe proprie inițiativă, rolul „informant”, fără a fi solicitat oficial să o facă și fără a fi acordat permisiunea de a participa la infracțiuni în scopul colectării informațiilor.” 23. Hotărârea Curții de Apel Brașov a fost susținută de Curtea Înaltă de Casare și Justiție la 24 octombrie 2006. Curtea Înaltă a crescut condamnarea la zece ani de închisoare. Această decizie a fost finală. 24. Reclamantul a solicitat o revizuire a deciziei finale. El a reiterat că nu era posibil să dovedească în fața instanțelor obișnuite că era un informator SRI, așa cum, pe de o parte, informațiile erau clasificate la momentul respectiv și, pe de altă parte, S.S. Riscă să-și piardă slujba dacă divulga astfel de informații. El a cerut ca informațiile să fie declassificate. În plus, el a subliniat că, având în vedere că poliția nu a acționat pe informațiile transmise prin SRI, el nici măcar nu a putut beneficia de o sentință mai liniștită, așa cum a fost cazul cu celălalt participant care a mărturisit crimele. 25. La 25 iulie 2007, cererea a fost acordată în principiu de Curtea de județ Brașov. Acesta a considerat că informațiile ar putea constitui dovezi relevante care nu erau disponibile instanțelor obișnuite. 26. Curtea județului a auzit o proaspătă declarație de la S.S., care a reiterat declarațiile sale anterioare. El a explicat, de asemenea, că nu poate dezvălui dacă reclamantul s-a infiltrat în grupul M.V. ca informator, nici nu poate discuta natura sau conținutul informațiilor pe care le-a dat reclamantul, întrucât le-a considerat informații clasificate. Nici el nu poate clarifica dacă, ca regulă generală, un informator care a comis o infracțiune ar beneficia de protecție. 27. La 12 septembrie 2007, SRI a informat Curtea județului că a declasificat parțial raportul redactat de S.S. pe baza informațiilor furnizate de reclamant cu privire la infracțiuni (raportul, care conține o descriere a faptelor prezentate de solicitant, a fost adăugat la dosarul penal). Acesta a explicat, de asemenea, că documentul redactat de către reclamant însuși pentru S.S. au fost distruse după verificarea informațiilor conținute și comunicarea acestor informații către poliție. În sfârșit, aceasta a reiterat faptul că informațiile privind colaborarea cu SRI au fost clasificate în Legea nr. 182/2002, „Legea privind protecția informațiilor clasificate”, și, dacă este dezvăluit, ar putea „afecta în mod sever securitatea națională”. 28. Curtea județului a efectuat o examinare extinsă a probelor din dosar și a legilor aplicabile. Comisia a recunoscut că reclamantul nu a furnizat dovezi concludente despre statutul său de informator SRI, dar a considerat, de asemenea, că această situație nu este imputabilă nici lui, nici instanțelor. Acesta a remarcat faptul că declasificarea documentelor a fost lăsată la discreția SRI, care, susținând că „securitatea națională”, a refuzat să dezvăluie informații relevante în cazul de față. În plus, declasificarea a urmat o procedură lungă și îngrozitoare, care a subminat drepturile apărării, astfel cum sunt garantate de art. 6 din Convenție. 29. Din aceste motive, instanța a considerat că, având în vedere dificultatea obținerii unor dovezi neechivocate în ceea ce privește statutul reclamantului, informațiile incomplete furnizate de SRI și de S.S. ar trebui să se acorde o importanță sporită în favoarea reclamantului. 30. Astfel, a concluzionat că reclamantul a participat la evenimentele ca informator SRI și că reprezentarea rolului său și sentimentele sale de teamă, groază, disperare și repugnanță la locul abuzului împotriva E. i-a îndepărtat responsabilitatea penală. 31. Prin urmare, la 20 noiembrie 2008, Curtea județului a anulat în parte deciziile anterioare și a achitat reclamantul cu privire la ambele conturi. 32. La 22 octombrie 2009, judecând apelul procurorului, Curtea de Apel a anulat această hotărâre și a respins cererea de revizuire. Acesta a considerat că acest remediu nu ar putea fi utilizat numai pentru a adăuga noi dovezi și că instanțele obișnuite au examinat deja teoria conform căreia reclamantul a fost un informator SRI care s-a infiltrat în grupul M.V.: „art. 394 litera (a) din Codul de Procedură Penală privind revizuirea nu se referă la dovezi noi descoperite, deoarece, în acest caz, revizuirea ar deveni un alt nivel [ordinari] de jurisdicție ... Noile fapte ale circumstanțelor [respectate de art. 394 de mai sus ca motiv pentru a permite revizuirea] vor fi confirmate de noi dovezi, dar nu sunt dovezile care constituie motivul revizuirii ...” 33. De asemenea, instanța a considerat că statutul unui informator SRI nu a fost reglementat de lege a făcut imposibil pentru instanța să stabilească extinderea acestor activități, lăsând astfel loc la abuz de acest statut. Cu toate acestea, nu s-ar putea exclude de la responsabilitatea penală faptul că nu există nici un cadru juridic pentru reglementarea statutului de informator pentru un serviciu de informații, nu putem stabili domeniul de aplicare al unui astfel de mandat și, prin urmare, există ocazia de a abusa de acest statut. Faptul că activitatea [reclamantului] în calitate de informator ar fi beneficiat de SRI nu exoneră [reclamantul] de responsabilitatea penală pentru actele penale.” 34. La 28 octombrie 2010, Curtea Înaltă de Casare și Justiție a respins recursul cu privire la punctele de drept depuse de reclamant și a susținut hotărârile dictate de Curtea de Apel, din motive similare cu cele formulate de instanța inferioare.