CtEDO 13.05.2014 Auto

PŘÍPLATA v. ROMANIA

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
13.05.2014
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2014
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
PŘÍPLATA v. ROMANIA (CtEDO, 2014)
HUDOC · oficial

Reclamantul, dl Frantisek Příplata, este un ceh care s-a născut în 1948 și locuiește în Uherske Hradiste, în Republica Cehă. A fost reprezentat în fața Curții de dl D. Strupek, avocat care practică în Praga. Guvernul român (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna C. Brumar, din Ministerul Afacerilor Externe. Guvernul ceh și-a exercitat dreptul în temeiul articolului 36 § 1 din Convenție de a interveni în acțiunea Curții și a prezentat observații scrise. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul este un om de afaceri ceh care a investit în România după 1990. În timp ce el era familiarizat cu mediul de afaceri român, el a fost împuternicit de o companie cehă („societatea ZV”) să-l reprezinte în procesul de privatizare a companiei S.C. Tepro S.A. (“Tepro”), care avea sediul său din Iași. Compania ZV a câștigat oferta, care a fost gestionată de Fondul de Stat de Proprietate (Fondul Proprietatea), iar contractul de transfer de acțiuni a fost încheiat la 21 iulie 1998. Transferul de control al companiei Tepro către compania ZV a fost urmat de concedierea multor angajați locali. Privatizarea a fost puternic opusă de sindicatul lucrătorilor, Sindicatul Liber Tepro („SLT”) condus de dl S. („leaderul SLT”) care a contestat validitatea contractului de privatizare în instanță și a grevelor organizate. În iunie 2000, reclamantul a recomandat administratorului ceh al societății ZV serviciile unei societăți („societate P.”) pentru serviciile de păzire și securitate, conduse de dl C. („administratorul societății P”.) A fost aceeași companie care furnizează servicii de securitate similare societăților solicitante din România. Condițiile contractului dintre cele două companii au fost discutate la 10 august 2000 la un hotel. Toate managerii cehi au fost prezente. O conferință de presă a fost organizată în această ocazie. Reclamantul a fost prezent la o recepție de băuturi după conferința de presă de acolo; totuși, el a negat că a participat la orice conversație între dl Z. („administratorul ZV”), managerul companiei P. și dl B. („administratorul Tepro”) în timpul cărora se presupune că a decis să elimine liderul SLT. Contractul privind furnizarea de servicii de securitate a fost semnat de companie P. la 16 august 2000, la 19 august 2000, o încercare a managerului companiei P. și angajații săi de a prelua posturile de securitate din Tepro a fost împiedicată fizic de SLT. Potrivit reclamantului, în acea zi, managerul companiei P. Angajații săi au indicat că liderul SLT ar trebui atacat pentru a-l împiedica să organizeze lucrătorii SLT împotriva preluării posturilor de securitate la Tepro. 10. La 20 august 2000, membrii personalului companiei P. au reușit să preia posturile de securitate ale Tepro. Cu toate acestea, în ziua următoare au fost forțați din nou. 11. Potrivit autorităților judiciare, managerul companiei P. I-a dat lui B., S. și V. adresa liderului SLT, astfel încât să poată fi atacat. 12. și-a invitat prietenul T. să participe la atac. La 5 septembrie 2000, el a informat administratorul companiei P că el și T. au fost de acord să folosească un cuțit în timpul atacului. Managerul companiei P. Se presupune că a acceptat utilizarea cuțitului, declarând că recompensa pe care le-a fost promisă le va fi dublată dacă liderul SLT a fost ucis. 13. La 7 septembrie 2000, la aproximativ 8 a.m., B. și T. au atacat liderul SLT în holul clădirii unde locuia și i-a cauzat răni fatale. A murit la scurt timp după ce a fost transportat la spital. 14. Autorii uciderii și managerul companiei P. au fost arestați la 9 septembrie 2000. Ei nu au menționat nici o implicare a reclamantului în declarațiile lor inițiale. Cu toate acestea, la 11 septembrie 2000, managerul companiei P. a menționat că reclamantul a fost implicat în atac. 15. Managerul Tepro a fost, de asemenea, arestat la 10 septembrie 2000. La 18 septembrie 2000, el a dat o declarație care a început menționând implicarea reclamantului în discuțiile care au avut loc la hotel la 10 august 2000 16. Dl P., un prieten al managerului companiei P., a fost auzit ca martor la 20, 21, 22 și 28 septembrie 2000. La 10 octombrie 2000, el a susținut că a fost prezent atunci când a avut loc o conversație între managerul companiei P. la 13 septembrie 2000, procurorul a început ancheta asupra reclamantului și a instruit poliția să nu-l permită să părăsească țara. 18. În seara din 19 septembrie 2000, reclamantul a fost oprit la granița românească din Borș, în timp ce încerca să părăsească țara. El a fost transportat la Iași de ofițeri de poliție. A fost interogat la sosire acolo. El a implorat nevinovat și a refuzat orice implicare în uciderea liderului SLT. 19. Reclamantul a fost asistat de doi avocați de alegerea sa în etapa anchetei. 20. La 21 septembrie 2000, procurorul responsabil a înființat o confruntare între reclamantul și managerul companiei P. 21. În aceeași zi, reclamantul a fost oficial arestat și retras în custodie. 22. La 2 noiembrie 2000, reclamantul a fost auzit în legătură cu o altă acuzație împotriva lui privind fraudă în ceea ce privește activele publice. 23. La 25 noiembrie 2000, procurorul a depus la Curtea județului Iași o acuzație a reclamantului pentru fraudă în ceea ce privește activele publice, conspirația pentru a comite o infracțiune și incitarea la omucideri agravate. Ucigașii liderului SLT și managerii companiilor P. și Tepro au fost, de asemenea, acuzați. 24. Prin decizia din 23 ianuarie 2001, Curtea Supremă de Justiție a acordat cererile reclamantului, ambasada cehă și Ministerul Justiției pentru trimiterea cauzei de la Curtea județului Iași la o altă instanță, datorită presiunii politice din Iași. Dosarul a fost transferat la Curtea județului Satu Mare. 25. Inițial, reclamantul a fost asistat de trei avocați ai alegerii sale. Începând cu 4 septembrie 2001, el a fost asistat de un avocat de alegere, H.C. 26. La 5 februarie 2001, Curtea județului Satu Mare a desemnat un interpret ceh (E.C.). Reclamantul a solicitat numirea același interpret autorizat utilizat de procuror în cursul fazei de anchetă și audieri în fața Curții județului Iași. Cererea sa a fost refuzată din cauza faptului că costul ar fi prea mare deoarece el a rezistat la Iași. 27. La 3 aprilie 2001, Curtea a numit un nou interpret autorizat, G.I., din cauza faptului că reclamantul a susținut că nu a înțeles interpretarea făcută de cel anterior. El a acționat ca interpret al reclamantului la ședințe ulterioare în fața instanței județului. 28. La 19 iulie 2001, Curtea de Apel Oradea a permis recursul depus de reclamantul și de managerul Tepro împotriva hotărârii interlocutive privind prelungirea detenției lor anterioare și a înlocuit detenția lor cu obligația de a nu părăsi locul de reședință și a ordonat eliberarea lor. De asemenea, a declarat că evenimentele descrise în inculparea nu au fost complet confirmate de declarațiile acuzaților și de martorii auziți în fața instanței. Hotărârea a avut un aviz discordant care a declarat că prelungirea deținerii este justificată, deoarece motivele pentru luarea măsurii preventive nu s-au schimbat. 29. După ce reclamantul a fost eliberat din detenție, lucrătorii din Tepro s-au adunat pe strazile Iași protestând împotriva eliberării. La 21 iulie 2001, prim-ministrul a avut parte de una dintre aceste întâlniri și a exprimat sprijinul lucrătorilor. El a numit uciderea liderului SLT o „crimă politică” și a promis să ceară Procurorului General să explice poporului Iași de ce cei considerați de cetățenii Iași să fie vinovați de crimă au fost urmăriți fără a fi reținuți. 30. După două zile, decizia de a elibera reclamantul a fost contestată de procurorul general, care a depus o plângere de încălcare a legii Curții Supreme de Justiție. El a ordonat, de asemenea, ca reclamantul să fie retras. 31. Prin hotărârea interlocutivă din 24 iulie 2001, Tribunalul județului Satu Mare a ordonat suspendarea hotărârii Curții de Apel Oradea din 19 iulie 2001 până la examinarea plângerii procurorului general. De asemenea, a ordonat rearestul reclamantului și al managerului Tepro și prelungirea detenției sale 32. La 26 septembrie 2001, Curtea Supremă a respins recursul extraordinar depus de Procurorul General și, prin urmare, Curtea județului Satu Mare a înlocuit detenția reclamantului și a managerului Tepro cu obligația de a nu părăsi locurile lor de reședință. La 27 iulie 2001, Ministerul de Justiție a solicitat Curții Supreme de Justiție în fața unei alte instanțe decât Curtea județului Satu Mare. Cererea a fost justificată de acoperirea largă a cauzei și de efectele sale asupra opiniei publice. Ministerul a declarat că cererea de trimitere a dosarului la o altă instanță a fost făcută în consecință de insistența ambasada cehă. Ambasada cehă a participat la audierea la Curtea Supremă și a contestat această măsură. Cererea Ministerului Justiției a fost respinsă. 34. La 18 decembrie 2001, ședința a fost suspendată până la 22 ianuarie 2002, deoarece interpretul reclamantului și o parte din martori au fost absenți. 35. La ședința din 22 ianuarie 2002, reclamantul și avocatul său au acceptat audierea a trei martori în absența interpretului. Interpretul G.I. a fost prezent la următoarele audieri în fața Tribunalului Județului Satu Mare. Nici reclamantul și avocatul său nu s-au plâns de serviciile furnizate de el în timpul procedurii în fața Tribunalului Județului Satu Mare. 36. În audierea din 12 martie 2002, reclamantul a solicitat audierea a patru martori în numele său. Curtea județului Satu Mare a acordat reclamantului cererea de audiere a trei martori, în timp ce a considerat că audierea celui de-al patrulea martor nu a fost relevantă deoarece a auzit despre faptele cazului de la solicitant indirect în timpul detenției lor în aceeași celulă. 37. Prin hotărârea din 5 noiembrie 2002, reclamantul a fost achitat de acuzația de fraudă și a fost considerat vinovat de conspirație pentru a comite o crimă și de incitare la baterii cu rezultate fatale (instigare la infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte). El a fost condamnat la șase ani de închisoare. Curtea a susținut că reclamantul și managerii companiilor P. și Tepro a instruit atacanții doar pentru a provoca leziuni liderului SLT care ar opri activitățile sale în Tepro timp de câteva săptămâni. De asemenea, a susținut că atacanții au depășit instrucțiunile lor. Condamnarea reclamantului a fost bazată pe dovezi care au compus declarațiile de coaccusat și martorii pe care a avut ocazia de a-și încrucișa în prezența avocaților săi. 38. Reclamantul, ceilalți acuzați și biroul procurorului au depus toate apeluri la Curtea de Apel de Oradea. 39. În procedura de recurs, reclamantul a fost asistat de doi avocați de alegerea sa (unul dintre ei a fost același avocat care l-a asistat în fața Curții Județeanului Satu Mare, H.C.). 40. La prima audiere dinaintea instanței de apel, serviciile de interpretare au fost furnizate de același interpret ca înaintea instanței județului, G.I. La 8 mai 2003, instanța de apel a ordonat suspendarea audierii deoarece avocatul reclamantului a solicitat serviciile unui alt interpret susținând că reclamantul nu a fost satisfăcut cu serviciile furnizate de G.I. Un nou interpret, R.P., a fost desemnat pentru audierea din 5 iunie 2003. 41. La 5 iunie 2003, noul interpretator a fost absent. Curtea a numit un alt interpret, D.M. din lista interpretelor autorizate furnizată de Ministerul Justiției. Ședința a fost suspendată pentru 26 iunie 2003. 42. La 10 iulie 2003, Curtea de Apel a suspendat din nou audierile la cererea D.M., care au informat că este în străinătate. 43. Potrivit reclamantului, la audiere din 21 august 2003, Curtea a informat reclamantul că următoarea audiere, programată pentru 10 septembrie 2003, va avea loc în absența unui interpret dacă el nu a asigurat unul însuși. Ca răspuns la această declarație, ambasada cehă a trimis Curtea Supremă de Justiție o notă, care a informat ulterior instanța de recurs că serviciile unui interpret trebuie asigurate de autoritățile judiciare. Hotărârea interlocutivă din 21 august 2003 nu a conținut o astfel de declarație. Audierile au fost suspendate la cererea unuia dintre avocații reclamantului. 44. Curtea de apel a avut dificultăți în găsirea unui interpret disponibil, contactat prin telefon majoritatea celor unsprezece interpreti aflați pe lista furnizată de Ministerul Justiției și niciunul nu a putut asigura servicii de interpretare la audiere din 10 septembrie 2003. În această ședință, reclamantul nu a acceptat interpretarea asigurată de o persoană care știe limba cehă, invitată de Ambasada Cehă pentru a ajuta reclamantul. Curtea a suspendat audițiile pentru a găsi un interpret autorizat pentru reclamant. 45. În ultimă ședință în fața instanței de recurs, la 24 septembrie 2003, serviciile de interpretare au fost furnizate de un interpret autorizat, L.A. Reclamantul a solicitat instanței să permită mai mulți martori să fie auziți în numele său, depunând o listă cu opt nume în acest sens. Lista include numele patru manageri cehi din Tepro, printre care erau Z.Z. și interpretii care au furnizat serviciul pentru ședința din 10 august 2001. Lista includea, de asemenea, martorul R., care a împărtășit o celulă de închisoare cu reclamantul. Cererea sa a fost refuzată, din cauza faptului că audierea acestor noștri martori nu pare a fi necesară în această etapă a procedurii. 46. Prin hotărârea din 8 octombrie 2003, Curtea de Apel a anulat în parte hotărârea Curții Județeanului Satu Mare. A constatat că reclamantul este vinovat de fraudă în ceea ce privește activele publice, conspirația de a comis o crimă și incitarea la o crimă agravată. El a fost condamnat la 14 ani de închisoare, cu privarea drepturilor civile pentru o perioadă de cinci ani. I s-a ordonat, de asemenea, să plătească o alocație lunară fiicei victimei până la vârsta de 25 de ani, cu condiția ca ea să continue studiile după vârsta majorității. El a fost, de asemenea, ordonat să plătească costurile de interpretare prevăzute de A.L., care au fost plătite de Curtea de Apel. 47. Reclamantul a depus un recurs asupra punctelor de drept împotriva deciziei, declarând că art. 6 § 3 litera (e) din Convenție a fost încălcat. În acest sens, el susține că majoritatea actelor procedurale scrise i-au fost livrate în limba română și că serviciile de interpretare la Tribunalul județului Satu Mare au fost furnizate de interpreti neautorizați care nu au fost bine înțeleși de el. El susține, de asemenea, că a fost ordonat să plătească pentru serviciile de interpretare furnizate de interpretul A.L. La Curtea de Apel din Oradea. 48. De asemenea, el se plângea că dreptul său la apărare a fost încălcat, deoarece cererea sa de dovezi suplimentare făcută înaintea instanței de apel a fost respinsă fără motive suficiente. 49. O altă plângere se referă la lipsa de imparțialitate din partea instanțelor interne, deoarece unii judecători care au examinat recursul împotriva prelungirii detenției anterioare au examinat, de asemenea, meritele cauzei, în special judecătorul P.N. 50. În cadrul procedurii din fața Curții Înalte, serviciile de interpretare au fost asigurate de doi interpreti. Reclamantul a fost asistat în fața Curții Înalte de cei doi avocați care l-au asistat în fața instanței de apel. 52. Prin decizia pronunțată la 2 iunie 2005, Curtea Înaltă de Casare și Justiție a anulat, în parte, hotărârea Curții de Apel din Oradea. Acesta a achitat reclamantul acuzației de fraudă în ceea ce privește activele publice, a menținut celelalte două acuzații și l-a condamnat la opt ani de închisoare cu privarea drepturilor civile de cinci ani. De asemenea, a respins obligația reclamantului de a plăti costurile de interpretare prevăzute la Curtea de Apel de Oradea. 53. În ceea ce privește presupusa încălcare a dreptului reclamantului la un interpret, Curtea Înaltă a susținut că, de la examinarea tuturor hotărârilor interlocutive, nu s-a putut observa că nu s-a avut nici o audiere în absența unui interpret. Ori de câte ori interpretul era absent, a fost suspendată audierea, iar instanța a luat toate măsurile necesare pentru a asigura prezența unui interpret pentru ședința ulterioară. 54. În ceea ce privește afirmația reclamantului de a nu putea înțelege traducerea oferită de interpretii desemnați de instanță deoarece unele dintre ele au fost autorizate să furnizeze interpretare în limba slovacă și nu în limba cehă, Curtea Înaltă a remarcat că, în conformitate cu declarațiile A.C., un cetățean român de origine slovacă, reclamantul nu a avut nici o dificultate de comunicare cu ea. De asemenea, s-a referit la B.G., care a fost angajat ca interpret la Tepro și a folosit și ca interpret la ședința din 10 august 2001. Acesta a remarcat că el este de origine slovacă. În continuare, Curtea Înaltă a declarat că „dacă reclamantul solicită înlocuirea interpretelor, acestea au fost modificate”. Curtea a remarcat, de asemenea, că avocatul reclamantului nu s-a plâns niciodată în fața oricărei instanțe cu dificultăți în stabilirea unei comunicări corecte cu reclamantul prin intermediul interpretilor desemnați de instanță 55. În ceea ce privește plângerea reclamantului cu privire la concedierea de către Curtea de Apel Oradea a cererii sale de noi probe, Curtea Înaltă a remarcat că martorul ceh, Z.Z., a fost convocat să fie auzit în diferite proceduri în legătură cu infracțiunile legate de cazul reclamantului, dar el nu s-a întors în România pentru a fi auzit. Curtea a remarcat, de asemenea, faptul că, ținând cont de implicarea sa în cazul reclamantului, nu se poate aștepta că Z.Z. va da declarații exacte. În plus, există suficiente dovezi în dosar care atestă implicarea reclamantului în uciderea S.V. Ceilalți trei manageri cehi indicați de solicitant în lista sa de martori au fost implicați doar în activități economice. În ceea ce privește declarațiile celor doi interpreti de origine slovacă, B.G. și A.C., care au participat la ședința din 10 august 2001, Curtea Înaltă a remarcat că ambele au furnizat adesea interpretare administratorilor cehi în activitatea lor economică și au fost foarte implicate în activități profitabile cu acestea din urmă. În plus, A.C. nu a fost doar partenerul său de afaceri, ci și partenerul său de viață. Curtea a concluzionat că mărturia lor în legătură cu discuțiile desfășurate la 10 august 2001 nu a putut fi considerată fiabilă, deoarece ambele au furnizat servicii de interpretare pentru discuțiile desfășurate în această ocazie. Ei nu au putut recunoaște că au devenit astfel conștienți de intenția acuzaților de a elimina liderul SLT, deoarece acestea ar fi putut fi astfel considerate responsabile pentru a nu împiedica uciderea sa. 56. Din motive medicale reclamantul a fost autorizat să înceapă să-și îndeplinească condamnarea la 7 septembrie 2005. Cu toate acestea, profitând de lipsa de vigilență a autorităților de frontieră, el a scăpat din România în Republica Cehă în iulie 2005. 57. Curtea de District Oradea a emis un mandat european de arestare la 24 aprilie 2008. Prin decizia din 9 octombrie 2008, Curtea de District Brno a refuzat să-și permită extrădarea în România. 58. Ministerul României a solicitat Republicii Cehe să preia executarea condamnării la închisoare. Ministerul Ceh al Justiției a prezentat, în conformitate cu dispozițiile relevante ale Codului Ceh de Procedință Penală, o cerere la Curtea de District Brno pentru aprobarea hotărârilor instanțelor române. 59. În cadrul procedurii dinainte de Curtea de district Brno au existat trei audieri. Curtea a auzit mai multe martori, care au inclus unul dintre avocații de apărare ai reclamantului în fața instanțelor românești, doi angajați ai ambasadei cehe din România, precum și interpretul și partenerul solicitant A.C. 60. Prin hotărârea din 2 septembrie 2009, Curtea de District Brno a refuzat să aprobe hotărârile instanțelor române, din cauza faptului că reclamantul nu a beneficiat de un proces echitabil în România. Principalul motiv pentru refuzul a fost încălcarea de către instanța română a articolului 6 § 3 litera (e) din convenție, deoarece reclamantul nu a fost furnizat cu ajutorul gratuit al unui interpret. 61. În conformitate cu art. 8 din Codul de Procedură Penală din România („CCP”), în vigoare la momentul material, părțile care nu au vorbit sau nu au înțeles limba română, sau care nu au putut să se exprime în ea, au primit posibilitatea, gratuit, de a se familiariza cu documentele din dosar, de a vorbi în instanță și de a prezenta concluzii, prin intermediul serviciilor unui interpret și traducător. 62. Decizia-cadru 2002/584/JAI privind mandatul european de arestare și procedurile de predare dintre statele membre, transpusă în legislația română din 2004, are drept principal scop simplificarea și accelerarea procedurilor de extradare a persoanelor condamnate sau acuzate de infracțiuni între statele membre ale UE.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă