ŠKARO v. CROATIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Communicated
ŠKARO v. CROATIA (CtEDO, 2015)
Comunicat la 8 octombrie 2015 SECȚIUNE Cerere nr. 6962/13 Dean ŠKARO împotriva Croației depusă la 3 ianuarie 2013 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Dean Škaro, este un național croat, născut în 1979 și trăiește în Šibenik. El este reprezentat în fața Curții de către dl Prodanović, avocat practicant la Zagreb. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. La 28 mai 1997, reclamantul a fost acuzat în fața Curții de Conturi Split pentru acuzații de crimă. La 19 iulie 2000, el a fost achitat de un comitet de doi judecători profesioniști și trei judecători laici. La apelul Biroului Procurorului de Stat Split, Curtea Supremă a anulat această hotărâre la 5 decembrie 2002. Curtea Supremă a ordonat, de asemenea, ca procedură nouă să fie condusă de un comitet de judecători compus din diferite judecători. La 10 iulie 2007, un comitet de judecători profesioniști și trei judecători laici diferiți ai Curții de Conturi Split să achite din nou reclamantul. Această hotărâre a fost, de asemenea, anulată de Curtea Supremă la 22 ianuarie 2008, care a ordonat din nou un proces proaspăt cu judecători diferiți. Într-o a treia rundă de proceduri, la 16 iunie 2011, un comitet de doi judecători profesioniști și trei judecători laici diferiți ai Curții de Conturi Split a declarat reclamantul vinovat de crimă și l-a condamnat la unsprezece luni de închisoare, suspendat timp de cinci ani. A.B., unul dintre martorii cruciali și singurul care a spus că a văzut reclamantul atacat victima, nu a furnizat dovezi orale înainte de judecată. În schimb, o declarație anterioară a martorului a fost citit. Solicitarea reclamantului de a auzi în persoană martorul a fost refuzată din motivul că martorul a fost tratat pentru alcoolism într-o instituție psihiatră și că orice absență de la instituție ar avea un efect negativ asupra tratamentului său. Într-un apel din 5 august 2011, reclamantul, printre altele, a contestat veracitatea dovezilor furnizate de A.B. și s-a opus hotărârii instanței de judecată de a nu auzi dovezi orale de la acest martor în persoană. Reclamantul a contracarat motivul dat de instanța de judecată pentru a nu solicita A.B. să vină la audiere prin depunerea că tratamentul psihiatr al martorului a fost planificat pentru a fi încheiat în aproximativ două luni și că o astfel de întârziere nu va afecta procesul reclamantului. La 27 martie 2012, Curtea Supremă a susținut hotărârea din 16 iunie 2011. plângerea ulterioară constituțională a reclamantului a fost respinsă de Curtea Constituțională la 12 iulie 2012. COMPLAINTA Reclamantul se plânge în temeiul articolului 6 §§ 1 și al treilea literele (d) din Convenție din motivele că martorul A.B. nu a furnizat dovezi orale în fața comitetului de judecată care în cele din urmă l-a condamnat. Întrebări către părți A avut reclamant un proces echitabil în cadrul procedurii penale împotriva lui, în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție? În special, a fost el în măsură să examineze martorul A.B. în fața comitetului de proces care l-a condamnat, în conformitate cu art. 6 §§ 3 litera (d) din Convenție?