ŠKARO v. CROATIA

Comunicat la 8 octombrie 2015 SECȚIUNE Cerere nr. 6962/13 Dean ŠKARO împotriva Croației depusă la 3 ianuarie 2013 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Dean Škaro, este un național croat, născut în 1979 și trăiește în Šibenik. El este reprezentat în fața Curții de către dl Prodanović, avocat practicant la Zagreb. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. La 28 mai 1997, reclamantul a fost acuzat în fața Curții de Conturi Split pentru acuzații de crimă. La 19 iulie 2000, el a fost achitat de un comitet de doi judecători profesioniști și trei judecători laici. La apelul Biroului Procurorului de Stat Split, Curtea Supremă a anulat această hotărâre la 5 decembrie 2002. Curtea Supremă a ordonat, de asemenea, ca procedură nouă să fie condusă de un comitet de judecători compus din diferite judecători.

La 10 iulie 2007, un comitet de judecători profesioniști și trei judecători laici diferiți ai Curții de Conturi Split să achite din nou reclamantul. Această hotărâre a fost, de asemenea, anulată de Curtea Supremă la 22 ianuarie 2008, care a ordonat din nou un proces proaspăt cu judecători diferiți. Într-o a treia rundă de proceduri, la 16 iunie 2011, un comitet de doi judecători profesioniști și trei judecători laici diferiți ai Curții de Conturi Split a declarat reclamantul vinovat de crimă și l-a condamnat la unsprezece luni de închisoare, suspendat timp de cinci ani. A.B., unul dintre martorii cruciali și singurul care a spus că a văzut reclamantul atacat victima, nu a furnizat dovezi orale înainte de judecată.

În schimb, o declarație anterioară a martorului a fost citit. Solicitarea reclamantului de a auzi în persoană martorul a fost refuzată din motivul că martorul a fost tratat pentru alcoolism într-o instituție psihiatră și că orice absență de la instituție ar avea un efect negativ asupra tratamentului său. Într-un apel din 5 august 2011, reclamantul, printre altele, a contestat veracitatea dovezilor furnizate de A.B. și s-a opus hotărârii instanței de judecată de a nu auzi dovezi orale de la acest martor în persoană. Reclamantul a contracarat motivul dat de instanța de judecată pentru a nu solicita A.B. să vină la audiere prin depunerea că tratamentul psihiatr al martorului a fost planificat pentru a fi încheiat în aproximativ două luni și că o astfel de întârziere nu va afecta procesul reclamantului.

La 27 martie 2012, Curtea Supremă a susținut hotărârea din 16 iunie 2011. plângerea ulterioară constituțională a reclamantului a fost respinsă de Curtea Constituțională la 12 iulie 2012. COMPLAINTA Reclamantul se plânge în temeiul articolului 6 §§ 1 și al treilea literele (d) din Convenție din motivele că martorul A.B. nu a furnizat dovezi orale în fața comitetului de judecată care în cele din urmă l-a condamnat. Întrebări către părți A avut reclamant un proces echitabil în cadrul procedurii penale împotriva lui, în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție? În special, a fost el în măsură să examineze martorul A.B. în fața comitetului de proces care l-a condamnat, în conformitate cu art. 6 §§ 3 litera (d) din Convenție?

Communicated on 8 October 2015

SECOND SECTION

Application no. 6962/13 Dean ŠKARO against Croatia lodged on 3 January 2013

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Mr Dean Škaro, is a Croatian national, who was born in 1979 and lives in Šibenik. He is represented before the Court by Mr C. Prodanović, a lawyer practising in Zagreb. A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. On 28 May 1997 the applicant was indicted before the Split County Court on charges of murder. On 19 July 2000 he was acquitted by a panel of two professional judges and three lay judges. Upon an appeal by the Split County State Attorney’s Office, the Supreme Court quashed that judgment on 5 December 2002. The Supreme Court also ordered that fresh proceedings be conducted by a trial panel composed of different judges.

On 10 July 2007 a panel of two different professional judges and three different lay judges of the Split County Court again acquitted the applicant. That judgment was also quashed by the Supreme Court on 22 January 2008, which again ordered a fresh trial with different judges. In a third round of proceedings, on 16 June 2011, a panel of two different professional judges and three different lay judges of the Split County Court found the applicant guilty of murder and sentenced him to eleven months’ imprisonment, suspended for five years. A.B., one of the crucial witnesses and the only one who said that he had seen the applicant attacking the victim, did not give oral evidence before the trial panel.

Instead, a prior statement by the witness was read out. A request by the applicant for the trial panel to hear the witness in person was denied on the grounds that the witness was undergoing treatment for alcoholism in a psychiatric institution and that any absence from the institution would have a negative effect on his treatment. In an appeal of 5 August 2011, the applicant, inter alia , challenged the veracity of the evidence given by A.B. and objected to the trial court’s decision not to hear oral evidence from that witness in person. The applicant countered the reason given by the trial court for not requesting A.B. to come to the hearing by submitting that the witness’s psychiatric treatment was scheduled to be completed in about two months and that such a delay would not affect the applicant’s trial.

On 27 March 2012 the Supreme Court upheld the judgment of 16 June 2011. The applicant’s subsequent constitutional complaint was dismissed by the Constitutional Court on 12 July 2012. COMPLAINT The applicant complains under Article 6 §§ 1 and 3 (d) of the Convention on the grounds that witness A.B. did not give oral evidence before the trial panel which ultimately convicted him.

QUESTIONS TO THE PARTIES

Did the applicant have a fair trial in the criminal proceedings against him, as required under Article 6 § 1 of the Convention? In particular, was he able to examine witness A.B. before the trial panel that convicted him, as required by Article 6 § 3 (d) of the Convention?